Dragoste din nimic

RECUPERAND TIMPUL PIERDUT

BELLA

“Haide, trezeste-te!”, am auzit o voce care protesta vehement langa patul meu, scuturandu-ma. Am deschis ochii sa vad ca Alice sarea la piciorul patului si, cand m-am intors, am remarcat ca Edward nu era acolo.

„Alice”, am gemut, aruncand cu o perna in ea, pe care a prins-o si mi-a aruncat-o inapoi, lovindu-ma in cap. Asta nu era un mod in care sa vreau sa ma trezesc. Unde era zeul langa care ma trezeam in fiecare dimineata?

„Hai, adormito. Trebuie sa ne miscam. Uite aici niste haine”, mi-a spus ea in timp ce sarea din pat si-mi arunca o tinuta.

„Unde este Edward?”, am intrebat.

„Emmett si Jasper l-au rapit. Vroiau sa stea cu el, tinand cont ca, de cand a venit, isi petrece timpul numai cu tine”, a spus. „Acum, imbraca-te”.

Am facut ce mi-a spus, si-am facut un dus rapid ca sa ma imbrac.

Cand am iesit din baie toata lumea se afla in camera noastra, imbracati si gata de plecare. Alice chiar imi impachetase lucrurile.

„Buna dimineata!”, mi-a spus Edward, venind si imbratisandu-ma cu caldura.

„Neata!”, am raspuns, simtind deoadata cum dimineata devine mai buna.

„Ti-am luat o gogoasa glazurata plictisitoare”, mi-a spus sarutandu-mi fruntea, in timp ce eu radeam la cuvintele lui.

Am stat cu totii la masa din camera si am servit micul dejun in liniste.

„Deci, am decis ca eu si Bella sa ducem Aston Martin acasa, iar voi sa luati Jeep-ul”, a anuntat Alice.

„Ce? De ce?”, am intrebat, dorindu-mi sa merg acasa cu Edward.

„Pentru ca vreau sa-mi petrec timp cu prietena mea cea mai buna”, a raspuns Alice.

I-am zambit si am fost de acord.

Ne-am luat valizele si am mers jos, la receptie, sa predam camerele. Din nou, am pazit eu bagajele, cat asteptau ceilalti la rand.

„Bella”, am auzit o voce spunand. M-am intors sa vad cine este.

„Jacob”, am salutat scurt.

Mi-a luat mainile si s-a uitat la mine. Arata de parca vroia sa spuna ceva. „Vroiam sa-ti spun ca stiu ce simti pentru mine”, mi-a spus.

„Chiar sti!?”, am intrebat ridicand o spranceana.

„Da, si tu trebuie sa stii ca este gresit. Adica, ai un iubit. Nu este corect sa-l parasesti pentru mine”, a continuat el.

„Sti, ma gandeam la asta”, am spus cu o voce sarcastica.

„Stiu, si crede-ma, si eu te doresc”, a spus el, neintelegandu-mi sarcasmul. „Dar nu as putea sa traiesc asa”.

„Cred ca nu sunt suficient de femeie pentru tine”, i-am spus pe un ton fara emotii. Nu-mi venea sa cred ce-mi spunea.... mai mult, ca nu si-a dat seama ca am fost asa sarcastica.

„Nu, nu e vina ta. Esti frumoasa. Dar, imi pare rau, nu ar fi mers niciodata”, mi-a sarutat fiecare mana si a plecat.

Am auzit susoteli in spate si m-am intors ca sa-mi vad prietenii razand. Doar le-am aratat o fata gen 'va vine sa credeti ce tocmai s-a intamplat?', si am inceput sa rad. Seattle a fost un loc distractiv, dar, frate, era si ciudat.

Ne-am pus lucrurile in Jeep, si m-am dus la Edward. „Ne vedem in scurt timp”, i-am spus imbratisandu-l.

„Distractie placuta cu Alice!”, mi-a raspuns. Mi-am dat ochii peste cap si am ras la el.

Eu si Alice am luat masina lui Edward si am pornit catre casa.

„Deci...?”, a inceput Alice.

„Deci...? Va fi si o continuare a propozitiei?”, am intrebat-o.

„Il iubesti”, a constatat ea.

„Credeam ca deja stiai asta”.

„Stiam, dar acum este atat de evident ca amandoi simtiti la fel”, mi-a explicat ea. „Si nu doar pentru ca am vazut cum ti-a bagat mana in pantaloni”.

„Alice, este fratele tau. Chiar te simti bine sa vorbim despre asta?”, am intrebat-o.

„Ca sa sti, ma simt. Nu este ca si cum am intrebat daca este bun la pat. Este?”

„Alice!”

„Bine, gata. Nu trebuie sa-mi spui. Ceea ce vreau sa spun este ca e evident, dupa felul in care te priveste, ca te adora. Nu l-am mai vazut niciodata asa. Multumesc!”, a spus incet.

„Chiar nu ar trebui sa-mi multumesti”, i-am spus.

„Nu, o fac. Nu intelegi. Nu s-a purtat niciodata asa. Nu cred ca vreodata s-a incumetat sa-si traiasca viata. Sa iubeasca. Ai reusit sa-i arati ca lumea este frumoasa, mai mult decat ar fi putut el visa. Si i-ai aratat ca exista dragoste. Nu pentru mine sau Emmett, ci pentru el. Meriti mai mult decat multumiri”, m-am uitat la ea sa vad cum cateva lacrimi i-au umplut ochii, dar nu a plans.

„Sti, chiar il iubesc”, i-am spus. Si-a ridicat mana dreapta sa o ia pe cea stanga a mea, dandu-mi o strangere rapida.

„Stiu”.

„Ce crezi ca se va intampla la sfarsitul verii?”, am intrebat-o. Ma tot gandisem la asta in ultimele zile. Nu vroiam ca vara sa se termine vreodata, dar stiam ca, oricat mi-as fi dorit sau m-as fi rugat, se va termina. Parea ca Alice stie intotdeauna raspunsul la toate, sau poate gandeam ca este asa pentru ca era cea mai buna prietena a mea.

„Nimic”, a spus. „Nu-ti fa griji. Va fi bine. Uita-te la mine si Jazz. Nu mergem la aceeasi scoala, dar inca suntem impreuna si inca suntem indragostiti”.

Avea dreptate aici. Dar eu si Edward nu eram ca ei. „Stiu ca ai dreptate Alice. Dar eu nu sunt ca tine”, Am lasat o lacrima mica sa-mi curga pe obraz, gandindu-ma cum vom ajunge eu si Edward. „Nu sunt la fel de puternica, ca tine”.

Mi-a strans mana din nou. „Bineinteles ca esti. Esti mult mai puternica decat am fost eu vreodata. Ti-ai tinut sentimentele ascunse timp de trei ani. Eu nu as fi asteptat niciodata atat. Tot ce trebuie sa te intrebi este daca el merita”.

Daca merita? Chiar ma intrebase asta? Normal ca el merita. El avea inima mea. Si daca el va decide vreodata ca nu ma vrea, inima mea tot ii va apartine numai lui. „Cu siguranta”.

„Atunci esti suficient de puternica”, a constatat ea. Si stiam ca are dreptate. Voi fi capabila sa trec de urmatorii doi ani de colegiu si sa supravietuiesc vazandu-l pe Edward cand se va putea. Pentru ca, vazandu-l, chiar si pentru scurt timp, voi fi in extaz. Si cand el ma va saruta asa cum a facut-o in ultimele zile, vor merita lunile de singuratate petrecute fara el.

„Multumesc, Alice. Intotdeauna sti ce sa spui”.

„Stiu”, a spus ea si intantaneu si-a schimbat starea de spirit.

Ne-am petrecut restul drumului catre casa in genul nostru. Vreau sa spun ca am ascultat Backstreet Boys, Vanilla Ice si 'Mmmm Bop' al celor de la Hanson.

Am parcat in fata casei mari razand in hohote. Am ajuns inaintea Jeep-ului asa ca am inceput sa descarcam. Celorlalti le-a luat prea mult timp sa ajunga, asa ca atunci cand eu si Alice am inceput sa ne ingrijoram, a sunat telefonul.

„Jazz, unde sunteti?”, a intrebat Alice ingrijorata. „Oh, sigur?”, i-a aparut un zambet pe fata si mi-a aruncat o privire. „Pai, atunci, asta e. Te iubesc. Ok, pa”, si a inchis.

„Deci?”, am intrebat. „Unde sunt?”

„Oh, ei, hmm, s-au oprit sa cumpere cate ceva. Frigiderul se cam goleste, si nu putem manca pizza in fiecare seara. De fapt e foarte dragut din partea lor. M-au scapat de un drum”, a baguit ea. Era evident ca se intampla ceva.

„Iham”, am spus banuitoare.

„Hai. Vreau sa-ti fac unghiile”.

Am gemut cand ma tragea de mana sus, spre camera ei. Ce se intampla?

EDWARD

Asa ca eram blocat langa Jasper, pe locul din spate din Jeep-ul lui Emmett. Nu-mi placea sa nu fiu cu Bella.

„Deci, intre tine si Bella pare ca merg bine lucrurile”, a rupt Jasper tacerea.

„Da, merg bine”, am spus incercand sa inteleg unde vroia sa ajunga.

„Ok, uite care e treaba Edward”, a spus Rosalie. „Bella s-a indragostit de tine inca de cand a venit in Forks, acum cativa ani, iar tu ai fost prea idiot sa-ti dai seama”.

M-am mirat de sinceritatea ei. Ma gandisem deja la toate lucrurile astea, dar era dureros sa mi le spuna altcineva.

„Stiu”, am spus cu blandete.

„Si, ce ai de gand sa faci cu timpul pierdut?”, m-a intrebat Emmett.

„Nu sunt sigur”, am recunoscut. „Cred ca voi petrece cu ea cat mai mult timp posibil”.

„Gresit!”, a tipat Jasper. „Asta nu este suficient. Asculta, toti o consideram pe Bella ca fiind sora noastra mai mica. Asa stand treaba, ne prefacem ca nu te cunoastem deloc. Ce te face atat de diferit de alt tip de pe pamant?”

„Faptul ca o iubesc?”, abia am intrebat.

„Nu e suficient”, a spus Emmett. „Nu poti doar sa spui asta, trebuie s-o arati”.

„Cred ca-i voi arata mai tarziu, la noapte”, am spus cu un zambet smecher.

Rosalie m-a plesnit exact peste fata. „Nu sexual, oricine poate fi sexual. Asta nu inseamna dragoste”, mi-a explicat ea. „Trebuie sa recuperezi timpul pierdut”.

Si atunci, mi-a venit o idee.

„Emmett, opreste aici”, am spus aratand catre un magazin cu articole pentru petreceri.

„Edward, nu cred ca e timpul pentru o petrecere. Incercam sa purtam o discutie serioasa cu tine, la naiba”, a spus Jasper putin frustrat.

„Stiu. Am o idee”, am spus. Si cand am parcat in fata magazinului, le-am explicat si lor ideea mea.

„Alo? Buna, Alice”, probabil ca ea a intrebat unde suntem pentru ca Jasper mi-a cerut din priviri permisiunea sa-i spuna. Am fost de acord. Nu as fi putut pune nimic in practica daca Alice nu era implicata. Mai ales ca aveam nevoie de ajutorul ei.

Cand s-a terminat convorbirea, am cumparat tot ce trebuia si am plecat catre Forks.

BELLA

„Alice, te rog, chiar trebuie sa ma schimb?”, m-am plans eu. Pentru numele Domnului, s-a jucat cu mine de-a Barbie in fiecare zi din week-end.

„Mi-ai dat permisiunea pentru intreg week-end-ul. Acum, chiar daca am venit acasa de la Seattle, tot trebuie sa-ti ti promisiunea”, mi-a explicat.

Imi ondula parul in bucle pierdute. Si apoi m-a machiat putin.

„Oh, sti ce ar arata grozav pe tine?”, a alergat la dulap si a scos o rochie de-a ei. Era alba si fara bretele, era stropita cu roz si mov. Era grozava, dar arata chiar haios.

Am facut ce mi-a spus si am probat-o. S-a potrivit ca o manusa. „Alice, cum de ai o rochie marimea mea?”, am intrebat-o.

„Am o gramada de haine marimea ta. Dulapul lui Edward nu este destul de incapator ca sa le pot pune acolo. In plus, nu stiam niciodata cand vei purta o tinuta urata”, mi-a explicat ea.

„Mersi. Esti asa o prietena buna”, am spus razand sarcastic.

I-a sunat telefonul si a raspuns in graba.

„Jazz? Da. Nicio problema. Ok, ne vedem acolo. Pa”.

Bine, trecusera ore de cand noi ajunsesem acasa si nu mai venise nimeni.

”Alice, ce se intampla? De ce nu au venit acasa? S-a intamplat ceva?”, incepeam sa devin putin nervoasa. Daca avusesera un accident si Alice nu mi-a spus ca sa nu ma sperie?

„Totul este in regula. Hai, trebuie sa mergem sa ne intalnim cu ei”, a spus ea.

„Ce? Nu merg nicaieri in Forks imbracata asa!', am exclamat.

„Ba poti si o sa mergi. Hai, trebuie sa ajungem repede la ei”.

Felul in care a spus-o m-a speriat putin. „De ce? De ce trebuie sa ne grabim? Alice, iti jur, daca s-a intamplat ceva si tu stai aici si te joci cu mine, ajuta-ma....”

„Bella, e in regula. Tocmai au facut pana la masina. Mergem sa le ducem o roata de rezerva. S-a intamplat sa o faca la liceu”, m-a asigurat ea.

Asta era bine. Scoala era doar la cateva minute de aici. Am sarit in Porsche-le lui Alice si ne-am grabit catre liceu. Liceul era locul unde ne-am cunoscut. Am avut momente bune acolo. Mi-a aparut un zambet mic pe fata cand mi-am amintit de prima data cand l-am intalnit pe Edward.

Inapoi in timp.

In prima mea zi de scoala mi-am facut o singura prietena. Numele ei era Alice. Parea chiar draguta si aveam si patru cursuri impreuna. Mi-a placut ca ea nu m-a tratat ca pe o ciudata doar pentru ca eram noua.

Sa fiu sincera, m-a socat ca a vorbit cu mine. Era absolut uimitoare. Fata ii era perfecta, fara defecte, si ea isi petrecea timpul cu mine. Eu aveam un par lung, incurcat si aparat dentar. Trupul meu arata ca al unui baietel de 10 ani. M-am uitat la Alice. Unii oameni sunt doar norocosi.

„Deci, ne vedem la pranz”, a spus ea ciripind. „Vei sta cu mine, nu?”, m-a intrebat.

„Daca vrei sa stau”, i-am spus timid.

„Bun, atunci ne vedem dupa ora”. Am zambit la ea cand dansa pe hol.

Mi-a scapat un suspin. Era asa simpatica...prima mea zi si deja aveam o prietena. Cu gandul acela m-am indreptat la ora de biologie, clasa de avansati, eu fiind buna la stiinte.

Am mers la profesor sa ma prezint si el m-a indrumat la un loc gol, pe care m-am asezat fericita. Alice mi-a dat mereu o stare buna de spirit.

Am auzit scaunul scartaind langa mine si m-am intors sa ma prezint noului meu partener de laborator. Dar, cand m-am intors catre el, am ramas cu gura cascata, iar ochii mi s-au marit.

Jur ca langa mine statea un zeu. Avea un par aramiu superb, o fata perfecta care arata sculptata in piatra. S-a intors cu fata la mine, si m-am pierdut in ochii lui verzi. Mi-a zambit si respiratia mea s-a oprit.

„Buna. Sunt Edward. Cred ca voi fi partenerul tau de laborator anul acesta”.

A trebuit sa ma adun sa pronunt o propozitie. „Bella. Bella Swan”, am spus.

A chicotit si inima mea a luat-o razna. „Deci, esti un fel de Bond. James Bond”, a spus razand.

Dintr-un motiv, partea mea sarcastica si increzatoare a luat controlul (nici macar nu stiam ca pot fi increzatoare, dar, dintr-un motiv, ma simteam confortabil in prezenta lui). „Da, pai, cand sunt in misiune, am nevoie de un pseudonim”, i-am explicat facandu-l sa rada.

„Vad”, a chicotit el.

„Cum sti cine sunt, imi pare rau, dar trebuie sa te omor”.

A ras din nou. „Si daca promit sa nu spun nimanui? Imi pot pastra viata?”, m-a intrebat.

„Ma voi gandi la asta”.

Clopotelul a sunat si a inceput ora, dar nu ma puteam abtine sa nu ma holbez la Edward in toata aceasta perioada.

Ora s-a terminat, in sfarsit, si eu eram usurata. Eram sigura ca, daca ora era mai lunga, m-ar fi prins privindu-l...Nu eram prea discreta.

„Deci, esti mai mare, nu?”, l-am intrebat.

„Da, tu nu?”

„Nu. Eu sunt mai mica”, i-am explicat in timp ce ne ridicam si mergeam catre usa. „Eram intr-o clasa avansata in Phoenix, de unde vin”.

„Oh, hei. Am o sora care este mai mica. Ar trebui sa-ti fac cunostinta cu ea. Ai grija, e cam plicticoasa”, a ras el.

„Vad ca l-ai cunoscut pe fratele meu enervant”, a spus Alice, parand ca a parut de nicaieri.

„Voi doua va cunoasteti?”, a intrebat Edward.

„Si vom fi bune prietene, asa ca ar trebui sa te porti frumos cu ea Edward”, a spus Alice.

Edward a ras putin. „Voi face tot posibilul”.

Inapoi in masina.

„De ce zambesti?”, m-a intrebat Alice.

„Doar mi-am amintit prima mea zi aici”, i-am raspuns.

„Da. Tu si Edward v-ati cunoscut in sala de biologie, nu?, a intrebat ea dandu-se jos din masina si mergand catre Jasper, Emmett si Rosalie.

„Da. Hei, unde este Edward?”, am intrebat.

„Oh, a trebuit sa mearga la baie”, mi-a spus Jasper.

„De ce nu faci o plimbare pe drumul amintirilor pana schimbam noi cauciucul?”, mi-a sugerat Alice.

Am ridicat din umeri. Chiar nu vroiam sa stau in parcare, la noua seara, in timp ce ei schimbau cauciucul. Asa ca am mers catre cladirea de stiinte unde l-am cunoscut pe Edward. Am fost putin surprinsa ca nu era incuiata.

Am mers la usa salii de biologie si am inghetat. Erau o multime de trandafiri rosii peste tot. Camera era complet acoperita de ei, si singura lumina venea de la lumanarile puse prin camera.

Am vazut masa la care am stat odata eu si Edward, cu ani in urma, si am gasit o vaza cu doi trandafiri albi. Singurii doi trandafiri din camera care nu erau rosii. O lumanare era chiar langa ei, impreuna cu o bucata de hartie impaturita pe care scria : Bella. Bella Swan.

Am zambit si am luat hartia s-o citesc. Scria : „Ma placi? (Incercuieste raspunsul). De la : Edward”. Si era un „da” scris in partea stanga si un „nu” scris in partea dreapta. Am luat creionul de pe masa si am incercuit un raspuns. La baza hartiei scria : „Ne vedem in sala de sport.... adu hartia cu raspunsul”.

Am ras si am iesit din cladire. Cand mergeam catre sala de sport, am observat ca prietenii mei si Jeep-ul nu mai erau. Ce prieteni lasi.

Am deschis usile salii de sport si am ras cand m-am uitat in jur. Era uimitor de lipicioasa. Reprezentarea balului de absolvire. Era acolo o arcada de baloane, fanioane, si decoratiuni de petrecere peste tot.

Am mers in mijloc si m-am invartit sa arunc o privire mai atenta locului.

„Ai adus hartia?”, am suspinat si m-am intors sa-l vad pe Edward, in costum, in spatele meu. I-am zambit si i-am intins hartia. A deschis-o sa citeasca raspunsul meu. „Multumesc”, a spus zambind.

„De parca nu stiai deja”

„Te puteai razgandi. Ma intrebam daca vrei sa mergi la bal cu mine?”, m-a intrebat, prefacandu-se timid, uitandu-se in jos.

Am ras la abilitatea lui de a juca teatru. „Edward, mi-ar placea sa merg cu tine la bal. Dar am un iubit”

„Sunt sigur ca nu se va supara. E doar o noapte. In plus, il cunosc pe tip. E chiar de treaba, sunt sigur ca nu se va supara”

„Bine atunci”, am aprobat zambind.

„Stai putin”, mi-a spus in timp ce alerga catre o masa pe care era un casetofon. A apasat pe play si a luat ceva inainte de a reveni la mine. „Asta e pentru tine”, a spus tinand un corsaj.

Am ras incet. „Mi-ai luat un corsaj?” Nu-mi venea sa cred. Avea de gand sa faca toata aceasta reprezentare a balului de absolvire in toata regula. A data din cap si mi-a prins-o pe mana.

„Acum, vrei sa dansezi cu mine?”, m-a intrebat intinzandu-mi mana.

„Putem sa dansam ca si cand am fi la liceu?”, am intrebat razand.

A ras cu mine. „Sigur”, a spus punandu-si mainile pe talia mea iar eu punandu-mi-le pe umerii lui. Radeam amandoi cand picioarele nu ni se miscau, iar noi doar ne leganam, cu ceva distanta intre noi. Putea intra inca o persoana intre noi. Cantecul care rula era „Truly, madly, deeply” al celor de la Savage Garden.... si se potrivea perfect cu atmosfera din acea seara.

Dar, odata ce piesa s-a schimbat cu „I'll be” a lui Edwin McCain, am inceput sa dansam ca doi adulti ce eram. M-a tras mai aproape si l-am luat de mana in timp ce valsam prin sala de sport, el invartindu-ma din cand in cand.

„Pentru ce toate astea?”, am intrebat.

„Te iubesc”, mi-a spus simplu.

„Si eu te iubesc. Dar, sti ca deja stiam asta. De ce ai facut asta pentru mine?”

„Stiu acum ca aveai sentimente pentru mine inca din liceu, am realizat cat de prost am fost ca nu am vazut asta mai devreme. Pentru asta, imi pare rau”, a spus sarutandu-mi fruntea. „Dar, recuperez timpul pierdut”.

„Asa ca m-ai adus la bal?”, am intrebat razand.

„Am crezut ca va fi o buna reprezentatie. In plus, nu sunt sigur cat de romantic ar fi fost daca recream absolvirea”, a spus razand.

„Da”, am ras. „Asa e mult mai bine”.

Am dansat toata noaptea numai pe cantecele incete care erau pe cd. Unele dintre ele ma faceau sa rad, dar toate se potriveau perfect. Asa cum ma potriveam eu cu Edward.

Ultimul cantec al serii a fost „Dragoste din nimic”, al celor de la Air Supply.

„Asta e la tinta”, am spus cand a inceput muzica.

„M-am gandit eu”, a spus razand.

Dar, dupa un timp, noaptea trebuia sa se termine, asa ca am hotarat sa plecam acasa.

„Te superi daca te conduc acasa?”, a intrebat din nou timid.

„Imi promiti sa nu-ti pierzi capul cu mine?”, am intrebat aspru.

„Niciodata”, mi-a raspuns cu o expresie inocenta.

Am aprobat si am mers catre Porsche-le lui Alice. M-a tinut tandru de mana tot drumul spre casa. Cand am ajuns acasa, am urcat impreuna scarile spre camera noastra. Cand am deschis usa, am vazut ca si camera lui era acoperita de trandafiri si lumanari. Erau petale si pe podea.

Edward a venit prin spatele meu si m-a luat in brate in timp ce am inceput sa plang. Era totul asa de perfect, si el o facuse pentru mine. Daca nu am spus-o inainte, o spun acum. Eram cea mai norocoasa femeie de pe planeta.

In acea noapte, nu am facut sex fierbinte, pasional, ca in alte nopti. Nu a fost nimic dur in ceea ce am facut. Nu, nu in acea noapte. In acea noapte am facut dragoste. O dragoste dulce, delicata, perfecta. Cand am terminat, el s-a imbracat in pijamale si eu mi-am pus camasa de noapte, si am stat intinsi unul langa celalalt fata in fata, tinandu-ne in brate.

S-a uitat in ochii mei asa cum ma uitam si eu in ai lui.

„Bella. Bella Swan, te iubesc!”, mi-a soptit.

„Si eu te iubesc, Edward!. Ai fost cel mai bun partener de laborator si de bal pe care si l-ar dori o fata”. Amandoi am ras, iar el m-a sarutat dulce.

„Intr-o zi, vei fi a mea, oficial”, mi-a spus.

„Intr-o zi voi accepta”, i-am spus bland.

„Noapte buna, ingerul meu. Dragostea mea dulce”, a soptit.

„Noapte buna, jumatatea mea perfecta”, i-am soptit si eu.

Si cu asta, ne-am afundat intr-o alta noapte plina cu vise despre viitor. Un viitor impreuna. Singurul viitor pe care il vroiam.