Cand totul se intoarce impotriva ta

`Neata!

Trilioane de scuze ca nu v-am pus capitolul aseara...

Am ajuns f. tarziu acasa...

Sper sa ma iertati...

O zi frumoasa!

9. Atat de rece ca gheata

Bella

Cu tot raul pe care mi-l provocase, nu puteam inceta sa il iubesc, nu puteam inceta sa ma gandesc ca poate el este ca Edward pe care eu l-am cunoscut...si in timp ce facea stupidul pariu...poate...poate...s-a indragostit de mine...ca eu de el.

In seara aia nu m-am intors la vila Cullen, vroiam sa fiu singura, sa ma gandesc la ceea ce am cu adevarat de facut. Nu vroiam sa cad din nou in mrejele ingerului cu parul de bronz, asa ca m-am asezat langa un copac in spatele casei (suficient de departe ca Edward sa nu imi citeasca gandurile) si am inceput sa ma gandesc.

Trebuia sa plec din casa Cullen? Nu, pentru ca presupunem ca Edward nu ma intereseaza deloc si daca as pleca ar fi evident ca ma interesa.

Trebuia sa ii urasc pe toti Cullenii? Da, mi-ar fi putin greu, pentru ca ei mi-au dat dragoste (falsa, dar mi-au dat-o).

Am decis, din clipa asta Edward nu o sa fie mai mult decat un cunoscut cu care nu ma intelegeam bine, o sa ma port diferit cu el, nici nu o sa ma gandesc la el. O sa il urasc cu tot sufletul, cu toata fiintya mea. Edward nu era nimic pentru mine.

Am ajuns inapoi la vila Cullen inainte sa se intunece, deoarece nu m-am prea grabit si m-am intretinut privind cerul.

Toti m-au privit asteptand, asteptand o lamurire din partea mea, dar eu m-am limitat in a urca in camera mea, era zi de orar nu ne duceam la scoala? Si drept raspuns la intrebarea mea nerostita, Esme a zis:

-Copiii, veniti toti in salon.

In mai putin de o secunda erau toti jos, eu ramasesem in camera mea, total, eu nu aveam nici o legatura cu familia lor.

-Copiii, cred ca este timpul sa ne mutam, avem prea mult timp aici si lumea incepe sa banuiasca, am vorbit cu Carlisle si este de acord. Ce ziceti? - A zis Esme formal.

-Eu sunt de acord, suntem de prea mult timp in locul asta - a argumentat Rose.

-Daca Rose a mea vrea, si eu vreau - A raspuns Emmett.

-Alice, parerea ta este si parerea mea, asa ca hotaraste-te - A raspuns si Jasper elegant.

-Da!!! - a inceput sa sara Alice, care parea ca a iesit din vreo transa.

-Unde o sa mergem? - a intrebat Edward plictisit.

-Unde vreti - a anuntat Carlisle, vorbind pentru prima data.

-Eu vreau la Paris - au anuntat Rose si Alice in acelasi timp, gest in fata caruia au inceput sa rada.

-Nu!!! - au strigat toti in acelasi timp, stiind ca daca s-ar fi dus la Paris cu Alice ar fi fost moarte sigura, pentru ca nu s-ar opri din a cumpara.

-Lasilor... - A soptit Alice incetand sa mai sara si facand un mic rid.

-Cum vi se pare sa ne intoarcem in Forks? -  a rezolvat Carlisle.

Liniste...

-Din partea mea este bine - a vorbit Alice rupand linistea.

-Pai, asta e, mergem in Forks - A continuat Emmett.

-OK! A vorbit Alice, urmata de Jasper.

-Daca nu exista alta solutie...Un moment! A intrebat-o cineva pe Bella? - a strigat Edward alarmat.

Am decis ca era timpul sa intervin.

-Nu, Edward, nimeni nu m-a intrebat, dar in orice caz eu nu am lumanare la inmormantarea asta, voi puteti sa mergeti unde va place, eu pur si simplu va urmez pana cand pot sa raman in vreun loc - am zis cu voce lipsita de emotie, la fel ca ochii mei.

Liniste........

-Mmmm........de acord Bella - de data asta a fost Carlisle cel care a rupt incomoda tacere. - Poti sa iti iei lucrurile, plecam in  cateva ore, cu avionul.

Am ascultat si am urcat din nou in camera mea, noroc ca nu aveam bagaj, cel putin nu mult...

M-am asezat pe canapeaua mea de piele dispusa sa ma relaxez cand...

-Toc, toc... - bateau la usa.

-Cine e? - am intrebat suparata.

-Deschide Bella, sunt Edward. - A raspuns bucuros, perfect, asa o sa imi pun in aplicare planul meu de "nu este mai mare depreciere decat sa nu bagi in seama", ca sa ii dau de inteles ca il uram.

-Ce vrei? - am raspuns incercand sa sun rece si indiferenta, pentru ca nu ma gandeam sa ii deschid usa.

-Mmm... - a tacut putin la auzul tonului vocii mele - sa vorbesc cu tine. - a soptit.

-Despre ce? - Nu vroiam sa vorbesc cu el.

-Mmm...nu conteaza Bella, o sa vorbim in alta zi. - a raspuns, parea abatut si dezamagit???

-La revedere - i-am raspuns neinfricata.

Restul zilei s-a scurs fara nici un incident, am ajuns la aeroport, am urcat in avion si am ajuns in Forks.

In cateva zile eram deja instalati, fara nici o noutate, eu continuam sa il ignor pe Edward complet, atat cat am ajuns sa cred ca a renuntat la eforturile in van ale lui de a se imprieteni cu mine.

Ne-am intors la scoala si cu ea s-au intors si barfele.

-Ai vazut ce bucatica noua a venit? - ii zicea o fata alteia, aratandu-l pe Edward.

Fata aia arata ingrozitor, la fel ca Lauren si cealalta, ca Jessica.

-Oh! Dumnezeule, cred ca am vazut un inger, ce tipa, e super - ii zicea un baiat (care semana incredibil cu Mike) altuia (care semana foarte bine cu Eric) Privindu-ma amandoi in amanunt.

-Genial, nu era suficient ca trebuia sa repet liceul acum trebuia sa il repet cu aceleasi persoane.

Am lasat sa iasa un marait, la care Edward a ras, citindu-mi gandurile, presupun.

Dupa ce am vorbit cu secretara si dupa toate rolurile alea cum ca am fi noi, fiecare s-a indreptat spre casa lui, eu aveam Biologie, cu Edward, Genial! M-am gandit ca Dumnezeu ma uraste.

Cand am ajuns profesorul, Dl. Ruffus, ne-a obligat sa ne prezentam in fata clasei care a scos un suspin sonor, cel al baietilor pentru mine si cel al fetelor pentru...Edward, am presupus.

Din nefericire mai erau decat doua locuri libere, si amandoua erau impreuna, asa ca nu am avut alta scapare decat sa ma asez cu el. Nu l-am privit toata ora.

Si sigur ca nu au lipsit interminabilele soapte, ca daca cea noua este moarta de foame, daca cel nou are iubita, daca asta, daca cealalta...

Sa am auzul atat de ascutit era cateodata disperant.

Cand s-a terminat ora, baiatul care semana cu Mike s-a apropiat de mine, cu vederea intunecata de pasiune.

-Tu esti Isabella Swan, cea noua, adevarat? - a intrebat putin scurtat.

-Bella, da, eu sunt. - am raspuns din politete, nu din orice alt lucru.

-Ce ora ai acum?

Mmm...istorie - am zis nu foarte emotionata...

-Genial! Si eu am tot istorie, te insotesc? - Oh, genial acum aveam alt Mike, oh! Am uitat sa il intreb cum il cheama.

-Oh...asta...sigur...

-Victor, ma numesc Victor Newton - aproape m-am sugrumat cu propria mea saliva cand am auzit numele, oare o fi coincidenta?

-Newton? Il cunosti pe Mike Newton? - Am intrebat fara sa stiu foarte bine ce explicatie sa ii dau daca el o sa raspunda ca da.

-Il cunosti? Este bunicul meu, a decedat acum cativa ani - m-am sugrumat.

-Amm...nu doar ca bunica mea a iesit cu el si ea mi-a vorbit de el si cand am auzit numele tau am fost curioasa - am inventat repede.

-Bine, ma insotesti la istorie? - Am schimbat cum am putut subiectul.

Am...Sigur - a raspuns din inima.

Pe tot parcursul drumului a vorbit pe la coate, asa cum era un amestec de Jessica Stanley si Mike Newton, era insuportabil.

Cand am ajuns la istorie profesorul, Dl. Story, nu m-a facut sa trec prin umilinta de a ma prezenta.

Mai erau trei scaune libere, doua in fund, impreuna si unul langa...

Dumnezeule! De ce ma uraste destinul? - am gandit cand am observat persoana care observa indeaproape apropierea mea de Victor.

Cand totul se intoarce impotriva ta

8. Petrecerea

Bella

Parca ar fi facut o petrcere mega-exclusiva pentru asociati de firme foarte importanti, din camerele alea VIP, era o petrecere incredibila...

Am presupus ca era din cauza politetei lui Alice Culen, zana.

Intr-un fel ma bucuram ca se "deranjase" sa imi faca o petrecere...de aceea mi-am adus aminte ca trebuia sa fiu foarte suparata pe toti.

-Oh, am zis fara gratie.

-Iti place? - a intrebat o foarte zambareata, Alice, fara remuscari nici nimic de genul.

Cum dracu` indraznea sa imi vorbeasca dupa tot ce imi facuse? S-a prefacut ca ma iubea ca pe o sora nici mai mult nici mai putin de 50 de ani.

-Da - nu puteam sa neg ca petrecerea era superba dar asta nu insemna ca eu o sa ma bucur de ea. - Unde este camera mea? Vreau sa ma relaxez acolo si sa iau aer, dupa aia daca am pofta o sa ma duc sa vanez. - Alice a ramas putin surprinsa in fata rigiditatii mele si lipsei de emotivitate, a lasat la o parte salturile ei continue si mi-a zis:

-A ta este langa a mea si a lui Edward...este exact in fata a lui Edward si langa a mea... - Asta m-a mahnit...imi placea compania lui Alice, chiar daca eu stiam ca nu trebuia sa fie asa, dar compania lui Edward...imi placea prea mult chiar daca eu nu vroiam sa am nimic cu el.

Bine, imi era indiferent, in toate modurile eu i-am zis ca nu o sa vorbesc cu nimeni.

-Ok, multumesc Alice. - I-am raspuns fara expresie in voce.

Dupa aia am urcat repede la mine in camera.

M-am asezat intr-un scaun de piele alba foarte frumos, care era langa ferestra.

Dupa cateva ore au batut la usa mea.

-Toc, toc - a batut cineva.

-Cine e? - am intrebat suparata pentru ca ma deranjase.

-Eu - a raspuns o voce pentru care, fara indoiala, m-as fi aruncat eu insami intre flacarile infernului doar ca sa o aud, Edward.

-Ce vrei? - l-am intrebat fara sa ii dau voie sa intre.

-Sa vorbesc cu tine.

-Despre ce? - eu nu vroiam sa vorbesc nimic cu el.

-Despre un lucru, pot sa intru? - A zis suparat si impacientat.

-Intra - am raspuns distanta.

A intrat si s-a asezat la picioarul canapelei, ramanand fata in fata cu mine.

-Despre ce vroiai sa vorbesti?

-Bella, stiu ca ti-am facut rau, nu stii ce rau imi pare. Te rog nu ma uri. Doar asta te rog si sa fim te rog prieteni, chiar daca, cunoscuti care se inteleg bine. Ok? - de data asta puteam sa jur ca imi zicea adevarul, dar nu puteam sa risc. El trebuia sa fi facut asta cu mine de multe ori.

-Edward chiar crezi ca o sa te iert asa repede? NU, si in plus cum iti permiti sa ma intrebi macar daca putem sa fim prieteni? Te urasc Edward Anthony Masen Cullen. Desigur ca era adevarat, eu il uram...dar doar pentru a-l dori atat...

-Bella...nu, te rog nu imi zice asta... - parea daramat, indurerat si trist.

-Imi pare rau Edward, dar daca vrei sa ma ai drept prietena incepe prin a inceta sa ma mai minti.

-Atunci am o posibilitate? - Nu vroiam sa isi faca iluzii dar cu atat mai putin sa le piarda.

-Una la un milion - am zis ca sa ma fac interesanta.

-Asta e ceea ce conteaza cel mai putin, important este ca eu am turul de scrutin ca sa particip la concursul "sa fim prietenii lui Isabella Marie Swan".

-Ha, ha, nu are haz gluma, Edward.

-Hahaha, a avut si tu o stii - mi-a soptit pe ton prietenesc.

-Ok, acum pleaca, vreau sa fiu singura - i-am zis.

Sigur. - mi-a soptit Edward la urechee cu voce seducatoare.

Cand a iesit i-am inchis usa in nas.

-Te urasc Edward Anthony Masen Cullen, te urasc pentru ca te doresc atat. Te urasc pentru ca tin la tine, te urasc pentru ca te iubesc, te urasc pentru zambetul ala pe care doar tu esti capabil sa il creezi si care imi face inima sa se topeasca. - mi-am zis mie insumi intr-o soapta aproape de neperceput.

De ce sa ma insel?

-Te iubesc Cullen - am soptit din nou, il iubeam cu tot sufletul meu. In momentele alea imi doream ca Edward sa fie ceea ce s-a prefacut sa fie mereu. Edward AL MEU.

Incepuse sa se intunece si m-am gandit ca ar fi mai bine sa ies la vanatoare, eram plictisita si imi era sete.

La sfarsitul noptii bausem doua pume, nu a fost foarte dificil sa gasesc pume aici si din intamplare am intalnit un puma cu iubita lui, presupun...

-Oh! Toata lumea avea un motiv de existenta, mai putin eu...

O, bine, eu il aveam...dar eu eram doar jucaria lui..., nimic mai mult.

Edward Cullen era motivul meu de existenta, te iubesc Edward.

Inca, cu tot raul care mi-l facuse, nu puteam sa incetez sa il iubesc, nu puteam sa incetez sa ma gandesc ca poate el este ca Edward pe care eu l-am cunoscut...si in timp ce facea stupidul pariu...poate...poate...s-a indragostit de mine..., ca eu de el.

Cand totul se intoarce impotriva ta

7. Ceea ce s-a intamplat

Bella

-Tu de aici nu pleci pana nu ne povestesti ceea ce s-a intamplat - mi-a soptit o voce nu foarte familiara dar cunoscuta...

Nu era Jake, cu atat mai putin Leah...m-am intors pana cand am ajuns fata in fata cu...

Sam! Era Sam, Sam Uley, alfa haitei Quileute. CE dracu facea el aici? Unde era Jacob? Si Leah?

-Unde dracu sunt Jacob si cu Leah? Si ce faci tu aici? - i-am zis in timp ce scapam din stransoarea lui.

-Au plecat - a zis aratandu-mi fereastra. Wow ce rapizi si silentiosi erau...

-Si tu ce faci aici?

-Eu eram in camera lui Jacob, asteptandu-te i-am zis lui Jacob cu voce de alfa sa plece si sa se indeparteze de tine, sigur ca toate aste le-am planuit inainte sa vii tu. -Oh, si ce vrei? - am zis ascunzandu-mi sentimentele sub o masca de raceala.

-Uite Bella, vrem ca tu sa pleci, Jacob chiar daca este imprimat pe Leah sufera pentru tine, pentru ca pentru el te iubeste si sincer...nu ar da totul si in plus nu doar din cauza asta, tu nu meriti sprijinul lui moral, l-ai distrus si ai plecat cu suge-sange la cea mai mica schimbare si in plus l-ai facut sa sufere putin spunandu-i ca si tu il iubeai. - M-a surprins ca i-a zis suge-sange, Sam era, intr-un fel de a spune educat cu Culleni...dar toate astea pentru ca Jacob suferea pentru mine? O mica parte din mine s-a bucurat pentru asta...dar cealalta parte m-a blestemat pentru ca faceam viata imposibila a tuturor care ma inconjoara...cu adevarat cuvintele lui Sam m-au emotionat...

-De acord - am zis incercand sa imi mentin linia emotiilor.

-M-am intors si am plecat cat am putut de repede la linia pactului ca sa pot sa ma duc sa ma pierd ca la captul pamantului.

-De ce mi se intampla asta mie? Oare sunt posteriorul lumii? Nu, mai mult, al universului? Sunt dosul universului adevarat? Mai intai ma paraseste Edward si acum asta...nici macar nu pot sa ma gandesc ce durere produce aceasta amintire. Si pentru asta vreau eu o memorie infinita? Pai, mai bine sa ai memorie de peste, ca amintirea iti vine, ramane 15 secunde si pleaca... - Ma gandeam eu, concentrata in gandurile mele mai mult fata de ce aveam in fata mea.

Si m-am oprit in loc, nu putea sa fie el..

Cullen.

Rahat! Rahat! - am gandit eu.

-Acum de ce dracu mai vroia? Sa rada de durerea mea?

Cine stie...acum de la el puteam sa ma astept la orice...

M-am apropiat incet de persoana lui...cu frica...cu suparare...cu frustrare...cu ura...cu toate dar din nefericire...si cu iubire...m-am apropiat de el ca o proasta indragostita care se apropia de iubitul ei.

-Ce dracu vrei? - De fiecare data imi era mai greu sa imi mentin masca de raceala absoluta, erau multe lucruri. Singurul lucru de care aveam chef era sa ajung intr-un loc in care pot sa ma descarc aruncand copaci sau vanand.

-Bella eu...s-a balbait. - Bella vroiam sa iti spun ca regret mult ceea ce s-a intamplat - Dumnezeule putea sa fie o persoana mai mincinoasa?

-Da sigur, si porcii zboara nu Cullen? - de data asta mi-a fost mai greu sa imi controlez vocea pentru ca eram mai suparata pentru ce mi-a zis, cum indraznea sa imi spuna ca regreta??

-Serios Bella, stiu ca am mintit in multi ani si nu astept sa ma ierti, pur si simplu vreau sa nu ma urasti si atata timp cat nu ai un cuib si un loc in care sa te refugiezi poti sa vi cu mine la mine acasa, cu familia mea. Un singur lucru vreau sa stii, personalitatile noastre sunt foarte similare cu felul in care ne-am comportat cu tine Bella, Esme este foarte dulce, Carlisle foarte atent si amabil, Emmett un glumet iremediabil, Rosalie...bine ea nu e atat de rece asa cum iti demonstra tie...Jasper...este cam la fel dar putin mai apropiat si Alice este hiperactiva si dependenta de cumparaturi, ea este exact la fel.

-Da sigur, Edward chiar vrei sa te cred?

-Nu, pur si simplu vreau sa vi si cand o sa poti sa pleci, pentru ca o sa iti gasesti un cuib sau pentru ca o sa gasesti un loc in care sa traiesti, sa pleci, nici macar nu iti cer sa imi vorbesti, nici macar sa ne vorbesti, cu niciunul, daca vrei cu Rosalie care a fost cea care s-a opus cel mai mult jocului...

Ok, stiu ca ce urma sa fac era o greseala totala dar nu am facut multe greseli in viata mea? Ce mai conteaza inca una?

-Ok, o sa merg, nu o sa iti vorbesc nici tie nici nimanui, nu o sa am relatii cu niciunul dintre voi, o sa vanez singura si toate astea, ai inteles? - I-am zis fara sa ma gandesc foarte bine, lasandu-ma dusa de iubirea ascunsa pe care am gasit-o fata de el in minutele astea...

-Vrei sa te duc? - Mi-a zis in timp ce facea gesturi ca sa ma urc in spatele lui.

-Sunt la fel sau mai rapida ca tine, si nu am nevoie de sofer, stiu sa fug. - I-am raspuns nici macar privindu-l.

-Mmm...Ok, iti ziceam pentru ca nu sti sa ajungi acasa la mine de aici. Sau ma insel? - Mi-a zis maleficamente.

Rahat, ma prinsese, cum iesisem atat de repede din casa lui nici macar nu m-am uitat...

-Ce se intampla? Nu poti pur si simplu ia-o la dreapta, la stanga sau continua inainte? Asa cum face toata lumea.

-Ah, sigur - s-a limitat sa imi raspunda. De pe fata lui a disparut toata simularea de diversiune.

Dupa cateva zile am ajuns la, acum la casa mea.

Dumnezeule nu puteam sa cred ca imi vedeau ochii.

Cand totul se intoarce impotriva ta

6. Descoperiri

Edward

Au trecut cateva saptamani de cand Isabella a plecat, era ciudat dr m-am simtit bine cu ea...in ultimul timp ma gandeam la ea mai mult decat trebuia si...ea chiar era draguta, foarte ca sa fim exacti, si ma atasasem de ea...in fine, bine cel putin ca aveam masina noua...dar nu conta...ciudat.

Am iesit ca sa ma deconectez putin. Dar la ce nu ma asteptam era ca toti sa aiba o discutie familiara si pe mine nu ma chemasera, imi propusesem sa ii cert spunandu-le ca si eu fac parte din familie si ca nu m-au chemat atunci cand am auzit:

-Stiu Emmett, am crezut ca ea o sa fie specialla.... - A zis Esme. Ea? Cine? De cine vorbeau?

-Blestemat reprimat - a zis Emmett referindu-se la mine, desigur.

-Emmett, o sa te auda, si ar fi pacat ca sa afle acum ca am reusit sa perfectionam controlul nostru despre a nu ne gandi la asta in fata lui - a soptit Alice. Ce dracu se gandeau? Cine era ea?

-Scuza-ma, nu este vina mea ca avem ca frate un prost reprimat - aproape a tipat Emmett.

-Emmett... - L-a certat Carlisle.

-Imi pare rau Carlisle, doar ca si eu ma gandeam ca Bella o sa fie definitiva, am inceput sa obosesc sa il provoc la jocuri stupide ca astea...

-Stiu, stai linistit. - Si atunci totul s-a potrivit.

In toti acesti ani Emmett nu se juca cu mine cu pariurile pentru ca se plictisea, era pentru ca eu sa imi gasesc iubirea...

Toti stiau asta mai putin eu...Atunci ei se gandeau ca Isabella a reusit sa atinga pietroasa mea inima?

Pai de ce sa ma mint pe mine? Da, la dracu, sigur ca mi-a ajuns la inima. Cum sa nu? Ea era frumoasa, inteligenta si amuzanta...le avea pe toate...si eu am aruncat totul pe fereastra, era de neiertat.

Am plecat de acolo ca sa ma gandesc...aveam nevoie, si cum nu am ajuns la pajiste, pajistea noastra...

Ma asteptam ca nimeni sa nu fi observat ca eu i-am auzit.

Si ce ar fi trebuit sa fac acum? Sa plec in cautarea ei? Nu, cel mai sigur este ca ea sa fie foarte departe...dar puteam sa incerc? Dar ce dracu o sa ii zic? Buna Bella vroiam doar sa iti zic ca am descoperit ca esti dragostea existentei mele si asta nu mai este un pariu. Suna patetic, in plus sunt sigur ca nu o sa ma ierte...dar cu fiecare secunda care trecea eram din ce in ce mai sigur, ca eu, Edward Anthony Masen Cullen eram indragostit de Isabella Marie Swan - un suspin sonor mi-a iesit printre buze si sunt sigur ca daca ar fi fost posibil as fi rosit...la fel cum facea Bella...Bella, Bella mea...ar fi capabila sa ma ierte? Nu, cu siguranta nu, dar trebuia sa incerc...poate, si poate ea s-a intors la Jacob Black...cainele ala...Nici macar cand era un pariu nu imi placea de el...dar un lucru a ramas spus, pactul cu QUILEUTES era totalmente adevarat, asta si tot cu privire la ei, Jacob si haita lui nu aveau nici o legatura cu gluma lui Emmett.

De unde sa incep sa o caut? As prefera sa elimin cat mai repede ideea ca ea ar fi cu varcolacul ei, asa ca am hotarat sa incep cu La Push...Asta ar fi dificil, chiar daca doar mirosul ei imi era de ajuns nu? Da cred ca da.

Doua zile mai tarziu eram deja aproape de linia care separa teritoriile...Am fugit cat de repede am putut de la locul unde locuia familia mea in momentele alea Loro (Columbia), cel mai ploios loc de pe planeta. Dar am intarziat putin, nervii, presupun...

In cinci minute am fost acolo, incercand sa recunosc mireasma Isabellei...mmm...nimic proaspat...chiar daca intre multitudinea de mirosuri care filtrau prin nasul meu am putut sa il recunosc pe al sau. Nu era nici o indoiala, aproape a disparut dar era al ei si acum nu mai mult de o saptamana ea a trecut pe acolo.

La naiba! Si ce ar trebui sa fac? Nu puteam sa trec linia tratatului, nu acum, in alt moment mi-ar fi fost indiferent, dar acum eram singur si daca m-ar vedea vreo potaie puricoasa ar avea tot dreptul ca sa ma dezmembreze chiar aici. Nu ca mi-ar fi frica de ei, nici altceva dar eu eram singur...si ei erau mai multi de 10...

Mmmm....la asta nu m-am gandit inainte cu graba...uff...chiar daca... Ce avea Bella de facut aici? Nimic, sau da? Nu cred ca s-a dus dupa Jacob, Bella nu era asa, chiar daca intr-un fel eu am obligat-o sa se vada obligata sa se duca sa caute ajutor in mainile unei potai puricoase.

Am presupus ca nu o sa intarzie mult in a se intoarce, atunci am auzit ceva apropiindu-se cu o viteza ametitoare, nimic normal la un om si foarte obisnuit pentru o vampiroaica. Nu a durat pana am intrevazut-o, foarte frumoasa dar avea expresia de cea mai mare durere din lume...chiar mai mare decat o avea cand am lasat-o. Asta m-a ingrijorat si atunci i-am citit mintea...

-De ce mi se intampla asta mie? Oare sunt posteriorul lumii? Nu, mai mult, al universului? Sunt dosul universului adevarat? Mai intai ma paraseste Edward si acum asta...nici macar nu pot sa ma gandesc ce durere produce aceasta amintire. Si pentru asta vreau eu o memorie infinita? Pai, mai bine sa ai memorie de peste, ca amintirea iti vine, ramane 15 secunde si pleaca...

OH!!! Dumnezeule! Ce i se intamplase acum? In momentul ala cred ca m-a vazut pentru ca s-a oprit in loc si m-a privit ca si cum ar fi vazut o autentica fantoma...un monstru, originea cosmarurilor ei (nu la propriu, sigur). Adevarat ca eu nu ma asteptam ca ea sa ma primeasca cu bratele deschise, cu atat mai putin, dar cu atat mai putin ma asteptam la asta...

Cand totul se intoarce impotriva ta

5. Descoperiri

Bella

Ok, nu puteam ca imprimarea lui Jacob sa ma afecteze atat, eu mereu l-am iubit pe Edward...dar in gandurile mele sentimentul nu era reciproc si exprimandu-l rece... ceea ce eu vroiam de la Jake nu era chiar sa ma lase sa petrec noaptea in casa lui, eram un vampir nu aveam de ce sa imi petrec noaptea in nici o parte...ceea ce eu vroiam era de la Jake era dragostea lui...

Zis in felul asta era foarte crud dar...nu puteam evita sa nu ma gandesc, toata lumea (incluzand vampirii) au nevoie sa iubeasca si sa fie iubiti...si mie imi lipsea ultimul lucru...

Gandindu-ma si gandindu-ma nu mi-am dat seama ca se lumina afara si eu aveam o sete periculoasa...era vremea de vanatoare.

Sa urmez regimul vegetarian imi aducea prea mult aminte de Culleni...dar nu o sa ma alimentez cu persoane, imi era mila de ei.

Odata ce am ajuns in padure am devorat un urs negru, nu era atat de bun ca puma dar mai bun ca un elan, in final l-am gasit langa un lac cristalin, am simtit cum caldura sangelui imi curgea pe gat potolindu-mi arsura. Cand am terminat am aruncat "carcasa" ursului in lac, in care aratam foarte frumoasa.

Am descoperit ca Edward nu a mintit in privinta asta, m-am admirat mult timp, mai mult ca de obicei, am descoperit ca eram mult mai mult decat draguta, eram frumoasa, inclusiv mai frumoasa ca Rosalie si mult mai mult ca Alice...mmm eu eram...sexy. Nu ma miram ca toti baietii din liceu s-au uitat la mine. Mike Newton, Eric Yorkie, Tyles Croweley...Eu eram foarte frumoasa, chiar si Jacob Black s-a indragostit de mine. Pacat ca s-a imprimat pe Leah, eu puteam sa ii dau mult mai multe decat ea, asta sigur...

Nu mi-am dat seama cat de tarziu se facuse, era dupa-amiaza. Oare cat timp eram prostita privind reflexia mea? Mult mai mult timp de cat ar fi trebuit, sigur...

In final...trebuia sa ma pregatesc sa ii povestesc tot lui Jacob asa cum  ne intelesesem...chiar daca, cu putin noroc (lucru pe care in ultima vreme nu il aveam), o sa fie atat de ocupat cu Leah ca nu o sa isi aduca aminte...

Nu stiu ce m-ar frustra mai mult, daca el ar fi atat de rapit de iubita lui ca ar uita ca mie mi se intampla ceva sau ca o sa isi aduca aminte si ar trebui sa i-o povestesc...

Clar ca trauma cu Edward se infipsese in mine si eram putin paranoica...

Pe drumul spre casa lui Jake nu s-a intamplat nimic special, cand am ajuns l-am gasit sarutand-o pe iubita lui si nu doar un simplu sarut, nu un sarut foarte pasional, poate prea asa zic eu...

In clipa aia am vazut cu claritate ce inseamna sa iubesti si sa fii iubit, saruturile lor, atingerile lor, privirile lor...desprindeau toata iubirea pe care o simteau...o iubire naturala...atat de naturala ca si respiratul...

Nimic in comparatie de cum Edward ma privea pe mine...acum imi dadeam seama...eu mereu ma gandeam ca ma iubea dupa modul in care ma privea, pentru tonul vocii pe care il folosea cu mine...pentru felul in care se purta cu mine...pentru toate astea si pentru multe altele, dar acum ca am vazut iubirea care era in sarutul pe care il aveau Jacob si Leah in fata mea...toata increderea mea in iubire, pe care m-am gandit ca Edward mi-o daruia, s-a evaporat.

In final, si-au dat seama ca aveau public si s-au despartit, cu respiratia putin agitata...

Eram dispusa sa imi iau la revedere repede ca sa nu inceapa sa ma asalteze cu intrebari, despre care eu i-am promis sa ii povestesc azi.

-Imi pare rau ca v-am intrerupt Jacob - i-am zis din inima, cu adevarat nu vroiam sa ii intrerup.

-Nu e nimic - a zis intrerupt.

-Stai linistita Bella nu se intampla nimic - mi-a zis Leah, lucru care m-a surprins mult...

-Jacob, multumesc pentru ospitalitatea ta dar eu trebuie sa plec; m-am apropiat sa ii dau un sarut fugitiv pe obraz si altul lui Leah, fara sa le dau timp sa raspunda la nici unul dintre ei, dar cand ieseam pe usa un brat enorm m-a prins de cot si a zis:

-Tu de aici nu pleci pana nu ne povestesti ce s-a intamplat - mi-a soptit o voce nu foarte familiara dar cunoscuta...

Nu era Jake, nici Leah...m-am intors pana am dat ochii cu...

Cand totul se intoarce impotriva ta

4.Remuscari

Edward

M-a durut privirea aia...dar curand mi-am revenit, in sfarsit a plecat, dupa atata timp suportand-o, in sfarsit, m-am simtit putin ciudat, am presupus ca stand o jumatate de secol cu o persoana care pleaca brusc...oricum nu conteaza, am lasat sentimentul sa treaca. Acum trebuie sa ma duc la Emmett, care imi datora un Ferrari 599 F1 Fiorano rosu pentru pariu.

M-am indreptat spre casa, acolo ma astepta toata familia mea cu un gest absent...

Am urcat in camera lui Emmett, el trebuia sa fie acolo blestemandu-ma pe mine si norocul meu pentru ca am castigat stupidul pariu, de acum de mai mult de 50 de ani...

-Rememorare-

"-Hei! Edward ai chef de un pariu? - mi-a zis Emmett foarte entuziasmat, semana cu Alice cand vroia ceva...

-Sigur frate, de ce este vorba de data asta? i-am zis nu foarte convins.

-Vezi tu...asa cum tu ai mereu fata asta de acru, iti propun sa te indragostesti de...nu stiu...Ce zici de Isabella Swan? In ultimul timp este subiectul de barfa al pranzurilor. Da, Isabella o sa fie. De acord?

Mmmm...sa o indragostesc pe Isabella Swan? Fata sefului de politie? Ei bine...nu stiu...in fine. Ce mai conteaza? Nu este nici prima data cand pariem sa indragostim pe cineva...

De acord, un moment. Emmett am refuzat eu vreodata genul asta de pariuri?

Nu.

Atunci de ce ma tot intrebi mereu? - I-am zis eu amuzant, adevarul este ca toti se distrau cand faceam tipul asta de glume.

-Pai, ai dreptate - a ras.

-Cand incepem? - i-am zis foarte entuziasmat.

-Cand Isabella o sa ajunga la liceu.

-Ok, apropo pe ce o sa pariem? - vroiam sa stiu doar daca pariem pe ceva cu adevarat valoros.

-Mmmm...Ce zici de un Ferrari 599 F1 rosu?  m-am incruntat, asta este de vanzare?

-Emmett asta se vinde??

-Nu, dar Alice mi-a zis ieri ca a avut o viziune si ca in cativa ani o sa iasa la vanzare, se pare ca este o masina sport foarte buna.

-Mmm... sport? Ok, mi se pare minunat, apropo, care sunt conditiile pariului?

-Pai, regula numarul 1: trebuie sa o indragostesti pana peste cap; regula numarul 2: trebuie sa stie ca noi suntem vampiri, regula numarul 3: trebuie sa rezisti 50 de ani si trebuie sa va casatoriti, aaa si trebuie sa o transformi ca sa se simta obligata sa pastreze secretul.

-Ok, imi convine, pregateste-te sa imi cumperi o masina Emmett!

-Asta ramane de vazut fratioare...

-Ei bine, haide sa mergem sa anuntam familia nu? - i-am zis, ceilalti o sa fie incantati.

-Da, sa mergem.

     -Sfarsitul Rememorarii-

L-am gasit trantit la el in pat, ascultand muzica rock, din aia la care ramai fara timpane, foarte deranjanta pentru gusturile mele.

-Emmett iti amintesc ca imi datorezi o masina, am castigat pariul: am ras in interiorul meu, acum sigur cauta multe scuze ca sa nu o cumpere.

Sigur frate, chiar maine o ai aici, deja am comandat-o - mi-a zis cu un aer de tristete...

Saraca Bella...imi este dor de ea, era foarte amuzanta, ar fi fost bine ca tot ce s-a intamplat sa nu fi fost un pariu - se gandea Emmett foarte nostalgic.

-Ce? Nu imi spune ca te-ai atasat de ea - nu se putea, am facut-o cu mai multe de 150 de adolescente, nu putea sa se ataseze doar de asta.

-Da frate cred ca m-am atasat, si cred ca si tu.

-Eu? Emmett, eu nu m-am atasat de nimeni - i-am zis foarte deranjat, eu nu confundam munca (daca asta se putea numi asa) cu personalul.

-Ok, Edward, poti sa ma minti, dar pentru odata in viata, fi sincer cu tine insuti. - Cuvintele lui m-au lasat in stare de shock. De ce dracu imi facea asta?

-Emmett daca tu te-ai atasat, nu incerca sa ma faci si pe mine sa cred ca si eu am facut-o ok?? - ma supara.

-Ok, poti sa gandesti ceea ce vrei dar ia in considerare ceea ce ti-am zis.

-La dracu, Emmett mereu atat de...atat de...de Emmett, nu era alt mod de a ii descrie comportamentul.

-M-am intors si m-am dus pana in salon, acolo era Alice cu Jasper, amandoi uitandu-se la televizor fara sa il vada.

Mmm cred ca m-am atasat prea mult de Bella... - gandea Alice.

Stiam ca nu este un pariu bun, Alice nu face altceva decat sa transmita suferinta...Chiar mi-a placut acea Bella, cred ca o sa imi fie dor de ea - gandea Jasper.

In momentul ala au venit Esme si Carlisle din ultimul birou.

-Saracuta parea foarte indurerara...o sa imi fie dor de ea...isi zicea Esme in sinea ei.

Niciodata nu a trebuit sa ii las pe Edward si pe Emmett sa faca acel pariu, saraca Bella...cu celelalte era diferit, era amuzant, dar cu Bella nu, cu Bella m-am simtit bine si chiar am iubit-o ca si pe fata mea - gandea Carlisle.

Oh! Genial acum o sa aiba remuscari timp de un secol...

Cand totul se intoarce impotriva ta

3.Surpriza

Bella

Mi-am intors capul si i-am oferit ultima mea privire, incarcata de durere, dar impotriva oricarui lucru care mi l-a facut eram incapabila sa il urasc, sa nu il iubesc, poate...dar sa il urasc, nu, eram incapabila...

Asa ca m-am intors si am plecat de acolo, am plecat din casa care a fost caminul meu in tot acest timp, m-am indepartat suficient ca pentru a putea sa izbucnesc intr-un hohot de plans fara sa ma auda, eram in padure singura, asa ca m-am asezat la umbra unui copac, mi-am imbratisat picioarele si am inceput sa plang fara lacrimi...

..............................

Deja dupa doua luni de cand m-a parasit pentru a doua oara...chiar daca de data asta a fost diferit....de data asta a fost pentru totdeauna....

-Ce ar fi trebuit eu sa fac? Sa formez un cuib?

-Sa ma duc la Volturi ca sa ma omoare? Sa incerc sa ma indragostesc din nou? ...Nu, clar ca nu...nu o sa formez un cuib, nu o sa ii fac pe plac lui Edward ca sa stie ca muream pentru el, nu o sa ma indragostesc din nou...inima mea rupta nu o sa mai iubeasca pe nimeni altcineva...poate...si poate o sa ma duc sa il vad pe Jacob, ultima data el m-a ajutat mult sa ma recuperez din starea mea de zombi.

M-am intors in Forks, nu eram foarte departe pentru ca inainte, fara sa vreau m-am oprit la poiana, poiana noastra...

Cu noroc, Jacob era inca in viata, daca nu si-a lasat metamorfoza, am ajuns la linia pactului. Oare o fi corect sa o trec? Adevarul este ca, pactul era al Cullenilor, nu al meu...chiar daca m-a mintit Edward si in privita asta?Am trecut-o, total, cel mai urat lucru care mi s-ar fi putut intampla era ca vreun alt varcolac sa ma gaseasca si sa ma omoare...nu foarte grav in starea mea. In putine minute eram in fata casei al vechiului cel mai bun prieten al meu...ce amintiri mi-a adus...

-Toc, toc - am batut - este cineva?

-Intra, este deschis - S-a auzit vocea lui Leah??? Ce dracu facea Leah in casa lui Jacob dandu-mi voie sa intru? Am intrat si am vazut-o pe Leah gatind, nu stiu ce in bucatarie, cand m-a vazut a ramas cu gura deschisa...

-Draga mea, cine este? - a intrebat o voce familiara, nu, nu putea sa fie Jacob, spunandu-i lui Leah "draga mea"???

-Jacob, dragul meu, cred ca ar trebui sa vi sa o vezi pe "vizitatoarea" noastra - a scuipat cuvintele - Dupa care a ajuns Jacob si cand m-a vazut, chiar ca nu ma asteptam la reactia lui, s-a oprit brusc si mi-a zis?

-Cine esti? - a zis privindu-ma rece - Am ramas fara cuvinte...Si eu ce trebuia sa le spun acuma? Si de ce dracu el si Leah vorbeau cu "draga mea" si cu "dragostea mea"?

-Ah..eh..asta...eu - am ezitat.

Inca astept, Cullen - a zis Jacob in timp ce o lua pe Leah de talie - ma ineca in propria mea agonie,  Jacob, Jacob al meu niciodata nu s-a purtat asa cu mine...el era Jacob, soarele meu, usa mea sigura...Eu veneam sa ii cer ajutor moral, sa ma refugiez in bratele lui, dar era clar ca e cu Leah, noua lui iubita am presupus, nu o sa pot asa ca am inventat o scuza:

-Mmmm... Veneam sa vad daca puteam sa petrec noaptea aici...am zis aproape intr-o soapta...

-De ce? - Jacob ma privea cu fata de asasin...imi era frica.

-Nu conteaza Jacob, o sa plec daca nu pot sa imi petrec noaptea aici... -Nu aveam niciun chef sa ii povestesc ce se intamplase.

-Nu, poti sa ramai, dar maine o sa imi povestesti de ce. - Nu era o intrebare, era o afirmatie - am afirmat si le-am zambit, chipurile lor s-au imblanzit putin, cred ca au inteles ca in momentele acelea viata mea nu era tocmai roz.

-Leah a fost tacuta pana tarziu...pana cand s-au dus sa doarma...am observat ca Leah si Jacob se duceau sa doarma in aceiasi camera...da, cu siguranta erau iubiti, am suspinat puternic, nu a auzit nimeni...

A trecut putin timp si am auzit ca vorbeau si se pare ca despre mine...stiam ca faceam rau, dar tentatia e mare...

-Jacob, de ce nu i-ai zis nimic despre pact? Noi suntem doi si ea este singura, nu ar fi durat mult...nu crezi? Mi s-au incordat muschii cand am auzit asta.

Nu, o cunosc suficient ca sa stiu ca ceva rau, foarte rau s-a intamplat...si in plus ea nu este o Cullen, Cullen vreau sa zic...ea este o Swan.

Atunci inima mea si-a luat zborul, nu la propriu, sigur, Jacob inca ma apara, ma simteam bucuroasa pentru asta....

-Ok, schimband subiectul. Cand ai de gand sa ii spui despre imprimarea ta? CE?? Cum era Jacob???? Ok, stiam ca Jacob iesea cu Leah, lucru care mi s-a parut ciudat dar nu ma asteptam ca ar fi Jacob cel care s-ar fi imprimat pe Leah...O mica parte din mine s-a bucurat pentru Leah, dupa aia ceea ce s-a intamplat cu Sam...o merita, dar...Jacob si Leah???

-Poate m-a surprins atat pentru ca in adancul meu asteptam ca Jake sa reuneasca toate bucatile inimii mele, ca pe urma sa poata sa o vindece. Eram o egoista!

Multumim Danei pentru rapiditatea cu care traduce !

Succes in continuare!

Cand totul se intoarce impotriva ta

Offf...

Ce nerabdatori :)

Capitolul 2...

Maine, al treilea.

O seara buna !

Ana

2. Dezastru

Bella

-Si de ce m-ai facut sa cred ca eu sunt singura ta exceptie? - l-am intrebat la marginea prabusirii.

-Pentru ca asa niciodata nu ai fi incercat sa te gandesti la ceva ce ai fi vrut sa imi ascunzi - mi-a zis cu o fata, cum ca toate astea l-ar fi amuzat, lucru care m-a deranjat.

-Mincinosule!!! Eleazar mi-a zis ca aveam un don, si nici Aro si Jane nu au putut sa imi faca nimic. Mincinosule! - I-am zis indignata in total, eu aveam un don.

-Proasta Bella! Nu iti dai seama? Toate astea au fost un montaj, cand vreun Cullen vrea sa faca o gluma mai intai se ocupa de tot si pe urma pune in aplicare planul. - Am ramas fara cuvinte, Edward nu m-a insultat niciodata....

-Deci toata lumea stia? Toate astea nu erau ceva mai mult decat un complot? - mi s-a ingrosat vocea...

-Exact Bella, apropo, un complot foarte amuzant, dar chiar daca recunosc ca a fost amuzant, m-am atasat de tine - si a zambit in modul cel mai incantator posibil, dar eu nu m-am mai topit asa cum ma topeam inainte. In timp ce vorbeam nu observasem ca toti Cullenii venisera pana unde eram, sigur nu vroiau sa piarda show-ul. M-am uitat la Esme, mereu atat de dulce si incantatoare, si acum ma privea cu tristete in ochi, asa ca si cum privea o maimuta de sarbatoare, care facea ceva foarte trist doar pentru a face rost de bani, am trecut la ochii lui Carlisle, ma privea cu putina mila, ca si cum as fi fost o maimuta care face ceva amuzant dar in acelasi timp iti este mila de ea, am trecut la ochii lui Alice si Jasper, prima isi devia privirea, era evident ca cel putin se simtea putin rau si Jasper... Jasper ii privea pe ceilalti cu ura, ca si cum i-ar fi fost mila de mine si ii invinovatea pe ceilaalti, nu puteam rezista acestor priviri, atat de umede si penetrante, asa ca am privit-o pe Rosalie, ea sigur ma privea cu indiferenta, dar pentru surprinderea mea, nu, privirea ei era mai rea ca a oricui, ma privea cu durere, multa durere si parere de rau, acea privire m-a linistit, si in final Emmett m-a privit cu fata de parere de rau si mi-a zis:

-Mmm...Asta...Bella... Ma atasasem de tine, mi-ai placut si toate astea, imi pare rau...nu m-am gandit ca l-ai fi iubit atat pe Edward...imi pare rau pe bune. - Si acestea fiind spuse i-am trimis o privire intensa fratelui lui cu par de bronz si a plecat sa se ascunda in casa, chiar avea fata de parere de rau....

-Atunci...daca toti ma priveau asa...era evident ca nici unul nu se bucura...Edward m-ar fi mintit ca asta era amuzant pentru toata lumea?

Edward

Pe bune ma distram cu Bella, chiar daca intr-un mod ma atasasem de ea?? Nu, sentimentul nu era chiar asa, doar apreciere, da, o apreciam.

Am putut vedea ca o durea aceasta noua revelatie.

Am vazut ca putin cate putin familia mea se alatura noua.

-Mmm...Saraca Bella, chiar imi era drag de ea - gandea Alice.

....- gandea Emmett.

Stiam! Stiam ca asta o sa se intample! Ti-am  zis! - gandea Rosalie cu toata puterea ei.

Oh...Edward...pe bune m-am distrat dar...imi este mila..niciodata nu am facut gluma asta atat de mult timp..., cel mult am ajuns la 10 ani...si cred ca ajungand la 50...am inceput sa o indragim...imi pare rau pe bune... - gandeau Esme si Carlisle.

Edward! Nu stiam ca asta o sa dureze atat, ai idee de emotiile pe care le transmite in acest timp aceasta saraca micuta? E disperant si in plus ea era o persoana buna, nu trebuia sa ii faci asta... - imi striga Jasper in interiorul lui.

Wow, asta chiar ca a fost ciudat, eu credeam ca toti se distrau cu glumele astea... sau cel putin in ultimii 150 de ani toti radeau de victimele mele... Nu am avut timp sa ma gandesc la nimic altceva, Bella si-a intors capul si am asteptat sa faca ce faceau toate, sa tipe cat te mult ma ura, sa-mi dea o palma si sa plece pe drumul ei, dar la ceea ce m-am asteptat cel mai putin a fost la reactia ei, mi-a oferit o ultima privire, dar nu era de ura, ci durere, o durere ascutita si patrunzatoare, o durere care, pentru cateva clipe, m-a rupt prin interior, o durere pentru care eu eram vinovat... 

Cand totul se intoarce impotriva ta

`Neata! 

Acesta este primul capitol din noul fic, tradus de Dana.

Multumim, Dana!!!

Sper sa va placa...

O zi frumoasa tuturor!

Ana-Charlie

CAND TOTUL SE INTOARCE IMPOTRIVA TA

1.Perfect

Bella

Dupa 50 de ani casatoriti eu si Edward eram la fel de fericiti ca intodeauna. In aceea zi imi pregatise o surpriza. Era nunta noastra de aur! Poate o sa ma duca la insula Esme, la fel ca la nunta de argint, dar cunoscandu-l stiam ca o sa fie ceva nou si foarte foarte special, am coborat in salon, acolo ma asteptau toti, Carlisle si Esme, Jasper si Alice, Emmett si Rosalie. Mi se parea mie sau Emmett avea fata de vinovat? Am ramas privindu-l incruntata, dar se pare ca si-a dat seama si a inceput sa zambeasca (apropo, foarte prost jucata). In fine sigur Rose l-a certat despre infantilitatea lui, am ras in interiorul meu. Dupa ce am trecut de ei am fost in gradina sa il caut pe Edward, si era acolo, mult iubitul meu sot privind fix nu stiu ce, dar se pare ca trebuia sa fie foarte interesant ca Edward sa nu isi fi dat seama de prezenta mea...mmm...azi toti erau ciudati...nu conteaza, o zi proasta poate am gandit eu. M-am apropiat prin spate si l-am imbratisat cu toata puterea mea si pentru enorma mea surpriza, nu mi-a raspuns la gest. Ci el s-a intors pana a ramas cu frumosii lui ochi privindu-ma fix, m-am speriat putin. Edward niciodata nu mi-a facut asta, mereu imi raspundea la gesturi...ceva grav se intamplase si eu nu aflasem.

-Edward, dragostea mea, s-a intamplat ceva? - am intrebat.

-Vezi Bella, este ceva care ti-ar placea sa stii - mi-a zis un pic suparat.

-Te ascult.

-Bine, ar fi bine sa iti spun ca sa nu ma incurc mai mult - mi-a zis fara vreun sens, incepea sa ma sperie - m-am limitat sa admit repede.

-Bella, eu niciodata nu te-am iubit, doar "m-am indragostit" de tine din cauza unui stupid pariu cu Emmett, eu si el am pariat... - in momentul ala nu l-am mai ascultat, nu am mai respirat, daca as fi fost om as fi zis ca inima mea a incetat sa mai bata, in momentul ala am incetat din viata, eram socata, un soc foarte puternic, si cel mai rau lucru din toate este ca imi spunea adevarul, pentru ca acum cateva clipe eram toti fericiti si eu nu eram in niciun pericol, asa ca nu trebuia sa ma las salvata sau ceva de genul, ma lasa ca presupusa lui iubire nu era nimic altceva decat o mare minciuna, un murdar pariu, eu stiam ca pe Emmett il incantau pariurile dar...nu pana la punctul de a paria pe sentimente..., in general pariau el si Jasper, eu ma gandeam ca lui Edward nu-i placeau pariurile... - am simtit ceva care am presupus ca era Edward, care ma zguduia - Bella!Bella! asculta! a tipat la mine.

-Am deschis ochii, si de fapt el era acolo tragand de mine ca sa reactionez, doar am deschis ochii si l-am intrebat apeland la tot geniul meu ca sa incerc sa ii demonstrez ca asta nu era adevarat.

-Un pariu de mai mult de jumatate de secol? l-am intrebat cu vocea sparta.

-Bella cum se cunoaste ca nu ai decat 50 de ani de nemuritoare, cand ai trait aproape un secol si jumatate ca mine, 50 de ani nu e nimic, in plus a fost interesant sa te cunosc si sa vad cat de mult ma iubeai - atunci a inceput sa rada ca un idiot - a trebuit sa imi inghit propria agonie ca sa nu incep sa oracai.

-Si Alice? Si Esme? Si Carlisle? Stiu si ei de pariu? - am intrebat, ei erau familia mea, nu puteau sa ii fi lasat pe Edward si pe Emmett sa faca o gluma atat de proasta, sau da?

-Ei stiu, toti s-au distrat mult vazand cum iti depozitai toata increderea in ei - a zambit inca si mai mult.

-Si Jasper? Si Rosalie? Si inclusiv Alice si Esme s-au distrat si ele la fel.

-Lui Jasper ii era indiferent, a zis ca daca o sa o facem, ca o sa ne faca jocul, dar nici nu era foarte entuziasmat, lui Rosalie - s-a incruntat cand am mentionat-o si deasemenea s-a incruntat acum, ceva se intampla cu Rose... - Rosalie este singura care nu vedea bine chestia asta de a se juca cu sentimentele umane - Ok de data asta da, am ramas socata Rosalie era cea care nu era de acord? Dar ea era cea care ma ura cel mai mult...

-Atunci cand Rose se uita urat la tine si se comporta urat cu tine era ca tu sa te indepartezi de noi si asa nu o sa te simti rau - mi-a explicat ca si cum mi-ar fi citit cu adevarat mintea.

-Aaa si alt lucru, da, pot sa iti citesc mintea - Dumnezeule, trei socuri in mai putin de o ora nu era de bine.