Demonul de Cristal

Cap. 12

Ei bine se pare ca fermecatorul Jacob Black, nu este tocmai pe gustul misteriosului Cullen. Comenta Alis lasand la un moment dat fraza in aer, ca si cum ar mai fi fost ceva de adaugat.

• Ok fetelor ce spuneti sa imi dati o mana de ajutor, pentru a scapa de aceasta gradina botanica? Am intrebat aratand spre zecile de buchete. Inainte ca acestea sa imi provoace o alergie de toata frumusetea. De cand ma stiu fusesem alergica la polen. Si acum in fata mea se afla o adevarata amenintare. Dupa ce mi-am eliberat biroul ceasul arata ora 10. Mi-am imbracat halatul alb si am pasit spre cabinetul de psihologie, unde asistenta mea Gesica ma intampina.
• Doamna Swan pacientul este pregatit. Dumneavoastra spuneti cand ...
• Aduceti-l Gesica. Am intrerupt-o eu. Aceasta aproba plecand. Urmarind-o cu privirea, l-am zarit la celalalt capat al colidorului pe Cullen. Nu dupa mult timp, pacientul intra in cabinet insotit de doi asistenti.Imediat ce acesta s-a instalat pe canapea le-am facut semn celor doi sa se retraga. Cand mi-am ridicat privirea am observat ca asistentii nu plecasera.Ba mai mult adoptasera pozitia unor garzi de corp. Eu i-am privit intrebandu-i Ce mai asteapta? Dar parea ca acestia nu reactioneaza.
• Baieti ce mai asteptati? Dar tot nimic!
• Puteti parasi va rog cabinetul, permitandu-mi sa incep sedinta?
• Ne pare rau doamna. Raspunse unul dintre acestia. Noi ordine! Ce ordine? Eu nu dadusem nici un ordin Vazandu-mi probabil nedumerirea acesta continua...
  
• Domnul Director, ne-a cerut ca de acum inainte, sa supraveghem fiecare sedinta ... ca o masura de precautie. Nu imi venea sa cred! De cand dadea el ordine in ceea ce ma priveste pe mine si munca mea? Am incercat sa ma calmez. Nu imi doream o scena pe care aveam apoi sa o regret. Urmatoarele sedinte au decurs normal. Restul timpului, pana la terminarea programului l-am petrecut in biroul meu lucrand. In acest ritm au trecut mai bine de cinci luni. Acum ma aflam in birou, stabilind ultimile detalii, deoarece azi urma sa ne viziteze delegatii unei compani foarte mari dorind sa ni se alature. Asa ca aunci cand acestia au ajuns i-am intampinat intru-un mod impecabil, dorind sa fac o impresie cat mai buna. Prezentandu-le mai mult de jumatate din institut, pute-am spune ca ei pareau incantati. Indreptandu-ne spre aria vestica a cladirii, aceasta reprezentand si ultima parte, cel mai mare ghinion posibil in acel moment m-a lovit. Stropitorile de incendiu, pornira din senin udandu-ma pana la piele atat pe mine cat si pe musafirii mei. Socul pur si simplu m-a paralizat, nu puteam sa fac nimic. Stateam pur si simplu intepenita cu apa curgand pe mine, privindu-i pe acestia agitandu-se. Cand apa s-a oprit tot ce am putut a fost : - Imi pare atat de rau!m-am scuzat privindu-i disperata sperand ca ei sa fie intelegatori. Dar cum nici un ghinion nu vine singur, exact in acel moment curentul se intrerupse,lasandu-ne intr-o bezna totala. Eram terminata! Curand diverse exclamatii ale invitatilor mei, ajunsera la urechile mele. Unele de dezgust, altele de indignare si dezamagire privind penibila situatie. Nici nu se mai punea problema. Acesta era un esec de proportii. Imediat ce lumina a revenit, acestia au plecat fara nici un cuvant. Acum ma aflam in biroul meu schimband hainele ude cu unele oferite de Aliss.
  
• Nu inteleg Alis, asa ceva nu s-a mai intamplat in institutul nostru. Stropitorile se declansaza numai in caz de incendiu ceea ce nu s-a intamplat.
  
• Bella calmeaza-te Rosali trebuie sa soseasca cu cei de la Electris si atunci vom afla. Curand usa se deschise intrand Rose.
• Deci ce au gasit baietii de la instalatii Rosali?
• Nimic.Raspunse aceasta scurt. Baietii de la firma nu au nici o explicatie, pentru ce s-a intamplat.
• Cum nimic Rose ? am intrebat-o eu nervoasa.Din cate stiu eu stropitorile nu se activeaza din nimic si nici curentul nu pica din nimic.Mai ales ca institutul are propiul generator de curent electric. Si eu refuz sa cred …( am continuat la fel de nervoasa) ca am pierdut un investitor atat de important din NIMIC !!! Am terminat eu tintuid-o cu privirea, desi stiam ca ea nu avea nici o vina.
  
• Bella esti aproape de un atac de panica daca nu te opresti Acum. Ma certa Alis.
• Dar asta nu e tot fetelor.anunta Rosali privindu-ne cu teama.
• Serios? Dezastrul continua? Am intrebat privind-o.
• Si inca CUM? ... cred ca ar trebui sa vedeti cu ochii vostri. Spuse facandu-ne semn spre usa. Eu nu am mai comentat nimic.Incercam in tacere, sa ma pregatesc mental pentru ce urma, dar Alis nu a rezistat.
• Serios Rose un indiciu cat de mic ne-ar fi de mare ajutor! Dar aceasta o ignora. Lucru pe care nu o mai vazusem sa il faca pana acum. In drum spre biroul lui Rosali l-am vazut pe Cullen... acesta ma privea ... Zambind? Nu imi venea sa cred cum mai putea zambi dupa tot ce se intamplase? Nici macar nu se obosise sa ma insoteasca pentru a-i intampina pe acei delegati. Desi facea parte din obligatiile pe care si le-a asumat devenind actionar majoritar. Desi investise o suma considerabila in acest institut, nu parea sa il intereseze nimic din ce se intampla aici.
  Bineinteles o mare parte din bani reusisem sa i-o inapoiem, asa cum stabilisem de la inceput. Mai aveam 2 luni, pana la sfarsitul contractului, timp in care urma sa ii achitam si restul. Acestia nu mai reprezentau o suma mare, dar nu erau nici putini. Urmand la final ca el sa ne inapoieze pachetul in valoare de 60 %. Desi nu le spusesem, ma gandeam ca acele actiuni sa le impart in mod egal intre bunele mele prietene. Ele mai mult ca oricine le meritau. Atat de adancita in ganduri ca nu am realizat ca ajunsesem, pana cand vocea ei sparse tacerea aducandu-ma la realitate. Expresia fetei ei ma asigura in legatura cu o nenorocire, doar ca inca nu ii daduse un nume.
  
• Fetelor aceasta situatie este pentru mine una din cele mai grele, cu care ne confruntam de la infiintarea acestui institut.
• Rose esti draguta sa treci direct la subiect? Sa fiu fiarta la foc mic, nu e tocmai pe gustul meu! Ironia desi evidenta din comentariul lui Alis, nu mai avu de aceasta data capacitatea de a-i ascunde panica. Rosali doar o privi ... dupa care continua.
• Inainte sa aiba loc incidentul cu pana de curent si apa, am primit un telefon de la Compania Flwitoig-Mond si Drezden- Invest. Ambele anuntandu-si retragerea. Aceasta facu o pauza, apoi continua. Am de asemenea aici anuntul acestora scris. Termina ea invitandu-ne sa vedem cu un gest mecanic al mainii.M-am indreptat cu Alis in urma mea spre compiuterul acesteia, desi nu era nevoe. Insa gravitatia situatiei, era atat de mare ca nu puteam sa cred. Am citit cele doua instiintari de cel putin zece ori fiecare si inca mi se parea un cosmar din care nu reuseam sa ma trezesc. Cand am terminat le-am privit pe fete si nici una nu parea mai bine decat eram eu. Fara acoperirea acestor companii, institutul nu se putea indrepta decat intr-o singura directie.. Dezastru. Am fost adusa la realitate de klikul pe care il facu compiuterul, anuntand probabil sosirea unui nou email. Inca in soc o priveam pe Rosali citindu-l si puteam sa vad cum ochii ei se maresc mai mult decat credeam posibil. Apoi vocea ei umplu tacerea biroului, facandu-ma sa tresar.
  
• Asta e o EPIDEMIE!!! Striga ea ingrozita
• Bella... spuse aceasta cu glasul tremurand. Fetelor o noua companie(reusi intrun mod total incoerent)
• Inca o companie (relua ea mai clar de data aceasta) isi anunta retragerea.
• Asa ceva nu se poate !vocea lui Alis suna apsenta. Fara nici un cuvant, m-am intors pe calcaie iesind din birou si indreptandu-ma spre ultima mea speranta. EL!.
  
  
  by Andreea

Demonul de Cristal

Buna!

Din lipsa de timp, public noul capitol exact asa cum l-am primit: neredactat, neretusat, necorectat.

Un week-end minunat va doresc!

Ana

Demonul de Cristal.

Cap. 11.

De ce Lara? Inca nu iti par destul de barbat pentru un Demon de Cristal ?

Termina acesta printre dinti, provocand un uragan in interiorul meu. Dumnezeule uram aceste reactii si uram acest barbat, deoarece era capabil sa mi le provoace. Asa ca am hotarat ca o mica razbunare, pentru tot ceea ce el imi provoaca nu ar strica. M-am adunat atat cat am putut si am continuat:

• Domnule Cullen, pentru ca un barbat sa fie ( Destul de Bun) pentru mine,{am spus eu facand ghilimele} trebuie inainte de toate sa fie BUN!. Iar dumneavoastra sunteti hmmm…departe de asa ceva. Am terminat eu zambind mandra de mine. Brusc tot zambetul ii disparu si am putut sa simt cum intreg corpul i se incordeaza. Devenind Stana de PIATRA. HA !!!! Reusisem !! Cum e Cullen ???
  
• Privirea acestuia paru pierduta pentru o clipa. Dar isi reveni, pe fata aparandu-i un zambet zeflemitor si demonic cand imi raspunse:
  
• Ai fi uimita lara!!! Si crede-ma ca VEI FI !!!Spuse acesta, dupa care se indeparta plecand. Senzatia care m-a cuprins in momentul in care prezenta corpului sau disparu era ciudata. Facandu-ma sa devin de-a dreptul frustrata.
  

-Belaaaaaaaaaa! Am auzit strigandu-ma o voce extrem de stridenta.

-Usor Alis! Nu e nevoie sa tipi... sti eu inca mai aud. I-am raspuns ironica.

-Serios? Ei bine scuzele mele Bella, daca raspundeai de prima data si nu dupa cinci sau sase incercari, probabil nu a-si fi facut-o. Imi raspunse aceasta nervoasa.

Serios??? De cinci sau sase ori ma strigase? Eu nu auzisem nimic,eram prea concentrata pe Cullen.

Ei bine se pare ca asta devine o Problema. In ce ma transform?

-..... tu nu auzi???auzul imi fu din nou captat,de o frantura din monologul lui Alis, care acum ma privea ciudat.

-GATA!!! De data asta nu mai sunt ingrijorata. Sunt INGROZITA Bella! Spuse prinzandu-ma de brat si tarandu-ma ala propiu spre iesire.

-Bella ce se intampla cu tine? Intreaba ingrijorata.

-Adica stiu ca ai dansat cu el si .... Eu am observat prea tarziu. Am vrut sa te avertizez dar....

-Opreste-te Alis ! Sunt bine !

-Bella … dar pareai atat de pierduta.Continua ea ingrijorata.

-Aliss asta se datoreaza, caracterului imprevizibil, al lui Cullen, cu care v-a trebui sa ma obisnuiesc.; in rest totul e ok! Am linistit-o eu si speram sa functioneze. Ne le puteam spune fetelor, ce imi provoaca acest barbat. Asta deoarece nici eu singura nu stiam.

-Bine Bella! Dar te rog, nu ma mai speria!

-Promit!

-In regula! Spuse spiridusul. Acum sa ne intoarcem, inainte ca cineva sa ne observe lipsa. Eu doar am aprobat, intrand impreuna in local. Desi nu am mai avut nici o confruntare cu Cullen, pute-am simti privirea sa urmarindu-ma. Ultima data l-am vazut discutand cu niste afaceristi. Pffff....macar atat putea face si el!. In calitate de actionar al acestui institut era acum si interesul lui sa atraga investitori. Cand seara s-a terminat, am adormit imediat ce am ajuns acasa. Fusesem atat de concentrata ca nici nu simtisem oboseala. A doua zi am fost trezita de alarma ceasului meu, o mai auzisem o data ca prin vis, insa eram prea obosita. Acum ca reusisem sa deschid ochii, acesta parea ca ma priveste furios aratand ora 8: 25. Ohhhh. La naiba! Intarziasem!! Am facut un dus rapid, imbracandu-ma cu primele piese vestimentare, care mi-au cazut in mana.Cand am aruncat o ultima privire in oglinda,am fost uimita. Desi nu ma pricepeam la moda, ba din potriva Alis ma declarase un Dezastru in mai multe randuri, acum reusisem sa fac o treaba buna. Optasem pentru o fusta neagra , stramta pana la genunchi si o camasa alba simpla. Multumita de realizarea mea, am plecat spre institut. Astazi era una din acele zile de munca incarcate. Aveam in program trei sedinte de psihologie, ceea ce facu sa imi amintesc de neplacutul accident cu pacientul cel nou. De asemenea mai aveam si acele dosare, pe care Rosalie mi le adusese ieri. Ajunsa aici, am parcurs culuarul, dar in drum spre biroul meu am vazut ca usa acestuia era larg deschisa. Ciudat! Inca de la inceput am facut foarte clar, cum ca nu vreau ca nimeni sa intre in acesta in lipsa mea. Ajunsa aici le-am gasit pe fete.

- Imi spune si mie cineva ce se intampla aici? Am intrebat eu intrand dar imediat realitatea ma lovit. Cumva sau cineva imi transformase biroul intr-o florarie... una plina de crini. Zeci de buchete, unele mai mari de cat altele imi ocupau biroul si tot spatiul din jurul acestuia.

- Bella e ceva ce ai UITAT sa ne spui? Ma aduse la realitate vocea suspicioasa, a lui Rosalie care ma privea incruntata cu bratele incrucisate.

- Fetelor chiar nu stiu!! Am spus eu uimita, dar imediat nervii ma cuprinsera.

- O o o... nu el nu a facut-o din nou! Aproape am urlat eu uitand de audienta, din jurul meu care crescuse intre timp. Am zmuls biletelul alb, care era alaturat unui buchet citindu-l. * O mie de flori la picioarele tale! J. Black* termina Alis de citit o data cu mine ... doar ca ea o facuse cu glas tare. Cand m-am intors, am ramas uimita vazand multimea care se stransese. Printre ei se afla si Cullen care ma privea cu aceeasi expresie nervoasa si cat se poate de gratuita. Mi-am dres glasul atragand atentia multimii, trezindu-i parca la realitate acestia au disparut imediat. Cand in sfarsit cota audientei mele a scazut, Rosalie inchise usa, in mica florarie ramanand doar noi trei.

- O Bella ! incepu Rose privind florile. Se pare ca domnul Black a fost grav afectat de farmecul tau.

- O da ! si raspunde foarte expresiv acestui lucru. Continua Alis.

-Terminati fetelor. Domnul Black este un dragut. Cu siguranta a gasit asta ca un motiv de scuze pentru ce s-a intamplat aseara.

- Ca o scuza? Pentru ce s-a intamplat aseara? Cursera rapid intrebarile lui Rose.

- Fetelor ce am pierdut? Continua ea, dar Alis mi-o lua inainte relatandu-i intamplarea.

- Fara suparare Bella, dar mie nu imi pare asta *un gest de scuza*. Si sunt cu mult mai sigura decat ca numele meu e Rosalie Halle, ca domnului Black i s-au aprins calcaiele dupa tine. Termina aceasta zambind. Am vrut sa o contrazic dar din nou am fost intrerupta de aceasta data de Alis care parea foarte concentrata.

- Bella daca eu imi amintesc bine si ... O FAC, in momentul in care ai ajuns aici si ai vazut asta ( spuse aratand spre flori) tu ai avut o reactie ciudata. Ca si cum ceva ce nu se intampla pentru prima data s-ar fi intamplat. Facu ea ghilimele in aer : * O nu el nu a facut-o din nou*. Dumnezeule exista ceva pe lumea asta care sa ii scape? Hmm... nu cred! Dupa ce le-am povestit, cateva secunde mi-am oprit respiratia, pregatindu-ma pentru avalansa de intrebari.

- Interesant! Rosalie

- Foarte! Aproba ganditor spiridusul.

- Trebuie sa recunosc ca e un barbat misterios. Adauga dupa o lunga tacere Alis. Atat de misterios incat imi face imposibila orice incercare de a-i premedita urmatoarea miscare. Si eram intru-totul deacord cu ea.

- Ei bine ( ne aduse Rose la realitate), presupun ca acest mister, nu l-a insotit si in aceasta dimineata. Cel putin nu in momentul in care a vazut modul destul de expresiv de a cere scuze al domnului Black. Iar expresia pe care a avut-o in momentul in care Alis a citi biletul....

by Andreea

Demonul de Cristal

Cap. 10

-Si ar mai fi si ce-a de-a doua varianta. Si cea mai neagra de asemenea… RAZBUNAREA! Mintea unui om care a suferit atat de mult poate fi bolnava si greu de descifrat. Scenariile razbunarii, pe care o asa minte bolnava le-ar putea crea, pot fi teribile, spuse Alice privindu-ne.

-Intr-adevar Alice, tot ce ai relatat tu ar putea avea logica numai in situatia in care il vrem pe acest individ ca o victima.

-O victima a vietii si propiei mele surori. Pe cand realitatea este cu totul alta. Singura victima, daca ar exista asa ceva, este Lara, moartea ei fiind exemplul evident. Pe cand Cullen inca se mai afla printre noi, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Facand in continuare victime, in randul relatiilor sale amoroase. Tratand femeile ca pe niste obiecte, pe care le arunca imediat ce le-a folosit. Si punand la cale cine stie ce razbunare impotriva noastra.

-Asta reprezinta pentru tine modelul ideal de victima, Alice? am terminat eu cu lacrimi in ochi.

-Nu, Bella! Clar, nu! Tu stii foarte bine ca eu niciodata nu as incuraja un astfel de comportament. Dar l-as putea gasi si pe acesta ca fiind o repercusiune a trecutului. Ca si cand ar obtine placerea suprema, numai dupa ce le foloseste si le arunca. Oferindu-le posibilitatea sa guste din acel tratament amar, pe care si el l-a gustat… parasindu-le asa cum si el a fost parasit.

-BELLA…! spuse aceasta privindu-ma concentrata. TOT ceea ce el face e o RAZBUNARE continua!!!

-Gata, fetelor! E momentul sa va opriti… desi trebuie sa recunosc ca exista logica in ambele voastre relatari, nu puteti continua asa! ne intrerupse Rosalie.

-Acestea sunt doar simple Supozitii. Exista posibilitatea ca adevarul sa fie undeva la mijloc sau sa fie atat de departe incat sa nu avem idée. Singurul care ne-ar putea lamuri este Cullen, care cu siguranta nu e dispus sa o faca. Tot ce putem face este sa intram in jocul lui, sperand ca, inainte ca aceasta nebunie sa se termine, vom afla adevarul.

A doua zi, timpul a trecut foarte repede fiind ocupata cu stabilirea ultimelor detalii pentru reuniunea din acea seara. Am stabilit cu fetele sa ne aranjam impreuna la mine in apartament. Imediat ce mi-am terminat dusul, am auzit soneria de la intrare.

-Pregatita, Bella? ma intampina Alice zambind, iar Rosalie dandu-si ochii peste cap la entuziasmul acesteia.

-Da? Cel putin asa cred, am raspuns nu prea sigura pe mine. Vazandu-mi vestimentatia aleasa de Alice pur si simplu am inghetat.

-Alice, nu crezi ca e prea mult? am intrebat-o speriata.

-In niciun caz, Bella, spuse aceasta hotarata, si am stiut ca nu mai avea rost sa insist.

Cand fetele au fost gata, am decis ca e timpul sa plecam. Ajunse in marele local am observat ca o mare parte din invitati sosisera déjà. In timp ce priveam multimea, l-am zarit pe Cullen discutand cu cei de la compania Amiral. Acesta purta un pantalon negru, la dunga, o camasa alba stramta, care se mula perfect pe muschii sai.

Cand am realizat ce fac … Doamne, Bella, TREZESTE-TE!!!!! Acesta e Cullen! m-am mustrat eu interior.

Privindu-l din nou am observat ca si acesta ma tintuia cu privirea, doar ca intr-un mod ciudat. Incruntata, am intrerupt contactul vizual. Dorind sa termin aceasta nebunie, am inceput sa ma integrez in multime salutandu-i pe majoritatea. Ajungand la cei de la BLACK INDUSTRY, o companie foarte mare cu un capital de investitii urias, am facut cunostinta cu noul director general, Jacob Black. Era un barbat de afaceri incantator, nu parea foarte in varsta… poate 4- 5 ani mai mult ca mine. Am descoperit ca era o persoana agreabila, foarte zambitoare si glumeata. Curand, o melodie lenta umplu intreaga incapere.

-O piesa foarte frumoasa! am auzit vocea lui Jacob. Intorcandu-ma, acesta ma privea zambind, avand o mana intinsa spre mine in semn de invitatie. Am inceput sa dansam si nu dupa mult timp am observat ca mai multe perechi ne urmasera exemplul. In timp ce ne miscam in pasi de dans, o stare ciudata puse stapanire pe mine facandu-ma agitata. Nu stiam ce poate fi. Curand, ca la o chemare, privirea mi se opri pe Cullen, care se afla sprijinit de barul localului, ducand frecvent la gura un pahar si privindu-ma incruntat. Desi era la o departare considerabila, am putut sa observ nervozitatea din privire si maxilarul incordat. Ce era cu el? Dar vocea lui Jacob ma aduse la realitate.

-Mi se pare extrem de minunat!!! termina acesta privindu-ma. Nefiind sigura la ce se referea, m-am rezumat doar la un mic gest din cap. Nu voiam ca el sa observe distragerea mea, timp in care vorbise practic SINGUR. Am continuat sa dansam, in tot acest timp zarind-o pe Alice dansand gratioasa cu Jasper. Aceasta ma privi zambind, cu un zambet care imediat disparu, fiind inlocuit de ceva ciudat. O priveam si nu puteam sa citesc pe fata ei decat un singur lucru TEAMA. Nu intelegeam ce anume reusise sa ii stearga frumosul sau zambet? Dar si mai mult… ce anume o speriase? Eram hotarata sa ma indrept spre ea cand….

-Domnule Black, sper ca nu va suparati daca am sa continui eu de aici, ne intrerupse o voce groasa si hotarata.

Acestea fiind spuse si fara sa astepte vreun raspuns, ma smulse din bratele lui Jacob, inlantuindu-ma cu ale sale. Eram socata. L-am privit pe Jacob, cerandu-mi scuze din priviri. In mod normal as fi putut protesta, trantindu-i lui Cullen cateva…. Dar asta ar fi atras prea multa audienta. Bratele acestuia pareau incordate si ma strangeau intr-un mod posesiv. In orice alt context ar fi putut sa para protective. Dar nu si cand e vorba de Cullen! L-am privit, dar fata lui nu trada nicio emotie. NIMIC! Doar verdele din ochii lui ardea mocnind privindu-ma.

-Domnule Cullen! am inceput eu iritata. Nu ati invatat sa invitati?

-NU! fu raspunsul acestuia. Atat de natural si sigur, de parca mi-ar fi spus ca aerul este facut pentru a fi respirat.

-Ei bine, ar fi trebuit! l-am atacat eu nervoasa. Acesta se apleca pana ce buzele sale imi atinsera urechea, provocandu-mi astfel milioane de descarcari electrice in tot corpul.

-De ce, Lara? Inca nu iti par destul de barbat pentru un DEMON DE CRISTAL?

by Andreea

Demonul de Cristal

CAP. 9

Usa biroului se deschise dand buzna peste mine o Rosalie si o Alice ambele extreme de ingrijorate.

-Bella, Dumnezeule, esti bine? tipa Alice analizandu-ma cu privirea.

-Am auzit ce s-a intamplat la cabinet, continua Rosalie.

-Fetelor, calmati-va, sunt bine, nu am patit nimic.

-Serios, Bella? ma mustra Alice. Poate acum ai sa realizezi si tu cat de imprevizibile pot fi actiunile unei persoane dependente. Si ai sa fii de acord cu monitorizarea sedintelor.

-Bella… continua Rosalie… puteai fi grav ranita, faptul ca nu s-a intamplat e o minune.

-Fetelor, ati terminat? le-am intrebat eu sarcastic.

-SARCASM????!!! Serios, BELLA? bubui Alice, furioasa de data aceasta.

-Dumnezeule, femeie, de multe ori ma gandesc daca nu cumva tu insati ai nevoe de consiliere?

Speriata de reactia ei, inca o priveam. Gasisem o parte de adevar desi eram un bun psiholog, nu de putine ori esuasem cand era vorba de mine.

-Ok fetelor, aveti dreptate, dar va rog sa va calmati!

-Ne-am calmat Bella, dar incearca sa ne intelegi. Nici nu vreau sa imi imaginez ce s-ar fi intamplat daca asistentii nu ar fi intervenit la timp? spuse Rosalie cu o voce blanda.

-Dar nici nu au facut-o! le-am asigurat eu.

-Ce vrei sa spui? continua aceasta incurcata.

-Adica noi asa am inte…

-Nu au facut-o ei! am intrerupt-o eu. Ajutorul a venit din cu totul alta parte. Acestea ma priveau neintelegand.

-CULLEN! am spus eu scurt, dorind sa le lamuresc. Am observat cum ochii lor se marira, cu siguranta nici ele nu se asteptau.

-Presupun ca asta e ceva…! am auzit vocea concentrata a lui Rose.

-Ha!!!! Stiam eu!! continua Alice tipand, expresia ei fiind de parca tocmai dezlegase cel mai mare mister existent vreodata.

-Stiam eu ca nu ii esti indiferenta, Bella!! Interesul pe care acesta desi il ascunde foarte bine, fiind greu de sesizat ca il are in legatura cu persoana ta, ma face sa devin tot mai sigura ca nu ii esti indiferenta.

-Si… desi nu sunt inca sigura… continua aceasta cu vocea concentrata si profesionala, incep sa cred din ce in ce mai mult ca acea femeie pe care Cullen a iubit-o a fost intradevar sora ta, isi incheie aceasta monologul in timp ce eu o priveam de parca era nebuna.

-Alice esti sigura ca nu ai luat niciodata in considerare profesia de psiholog? am intrebat-o eu razand de prostia pe care ea tocmai o spusese. Si din punctul meu de vedere chiar asa era.

-Nu rade, Bella! ma repezi aceasta incruntata. Deschide ochii si ai sa vezi ca are sens.

-Prostii! Am izbucnit eu cand umbrele trecutului isi facura simtita prezenta.

-Si prin absurd presupunand ca asa ar fi, te intreb eu Alice- DE CE IUBIREA LUI IN LOC SA O FACA FERICITA A DISTRUS-O? am intrebat-o disperata cu lacrimi in ochi.

-Nu stiu Bella, inca nu am acest raspuns… desi mi-as dori. Dar asta nu face ca ipoteza mea, desi nu e total sigura, sa fie mai putin logica. Chiar tu, prin prisma calificarii tale, stii foarte bine ca felul in care aceste sentimente si trairi sunt percepute de catre mintea oamenilor… difera de la un caz la altul.

-Stiu, Alice, dar aici vorbim de IUBIRE si FERICIRE, sentimente pe care se presupune ca cei doi le aveau. Ei bine acestea fac parte din putinele care la nivel global sunt percepute de majoritatea persoanelor la fel.

-De acord Bella, doar ca trebuie sa acceptam si EXCEPTIILE. Exista si exceptii care in urma unor traume sau orice ar fi fost ele pot percepe diferit aceste trairi. Inca stateam tacuta, incercand sa asimilez explicatiile lui Alice. Si acestea ar fi avut logica, doar in situatia in care eu ar fi trebuit sa accept ca sora mea face parte din acea categorie de EXCEPTII. Cum Alice o numise.

-Uite Bella! ma intrerupse aceasta, hotarata parca sa imi arate adevarul ei.

-Sa il luam pe Cullen ca pe un potential subiect. Ce stim despre el? continua ea concentrata.

-TRECUTUL- Un baiat respectos si timid, supus greu la incercarile vietii din ce mi-a relatat Jasper. Intalneste la un moment dat o femeie, oricare ar fi ea… spuse aceasta privindu-ma… si de aici dezamagirea indiferent de motive. Ajungand aici am putea puncta doua lucruri importante.

-Sfarsitul si Inceputul.

-Incep cu sfarsitul deoarece acesta s-ar fi putut produce in momentul dezamagirii. Moment in care acesta cuprins de durere renunta pur si simplu la tot ce reprezentase el pana atunci.

-Apoi inceputul ar putea reprezenta marea schimbare a lui Cullen, incluzand toate etapele ei pana in momentul de fata. Ajungand ceea ce noi putem vedea si cunoaste.

-Intradevar are logica. Alice. Vocea lui Rosalie rupse tacerea. Dar nu inteleg. De ce in momentul intalnirii acesta nu i-a cerut nici o explicatie referitoare la trecut Bellei sau… ma rog Larei pentru el?

-Nu sunt sigura Rose, spuse Alice. Adica aici ma gandesc la doua variante. Dar repet NU SUNT SIGURA!

-Prima ar fi aceea in care el asteapta ca Bella alias Lara sa deschida aceasta cutie a Pandorei cu amintiri. Desigur acesta a luat in considerare si varianta conform careia aceasta nu o va deschide niciodata de buna voie, punand astfel la punct un plan bine conceput in care urmeaza sa o oblige folosindu-se de propiile sale metode.

-Si ar mai fi si ce-a de-a doua varianta, cea mai neagra de asemenea: RAZBUNAREA.

by Andreea

La multi ani celor ce poarta nume de flori!

Ana

Demonul de Cristal

Cap. 8

Am incercat sa il ocolesc, dar el se misca in acelasi timp cu mine. Nervii incepeau sa puna din nou stapanire pe mine.

-Domnule Cullen, daca nu va suparati, ma cam grabesc, am spus sagetandu-l cu privirea. Spre uimirea mea, acesta nu comenta nimic si cu aceeasi privire ingrijorata imi ridica mana pe care aplicasem un mic pansament, analizand-o. Voia cumva sa para ingrijorat? Mda…cu siguranta!! Profitand de concentrarea acestuia mi-am smuls mana din stransoarea degetelor lui si mi-am continuat drumul. Ajunsa in cabinet am luat doua guri mari de aer incercand sa ma calmez. Ceva ciudat se intampla cu mine…o senzatie, o stare, un sentiment ciudat se nastea si crestea in mine. Era ceva ce nu cunosteam si nu intelegeam. Am luat dosarul pacientului care se afla pe birou si am inceput sa il analizez.

-John Mc. Kelly. Numele nu imi suna cunoscut, cu siguranta era un pacient nou.

Varsta 17 ani, dependent de substante halucinogene si lista continua, dar am fost intrerupta de asistenta mea, Jessica.

-Doamna directoare, ma scuzati ca va intrerup, dar pacientul este pregatit.

-Foarte bine Jessica, sa intre.

Aceasta aproba scurt din cap deschizand larg usa biroului, facilitand intrarea pacientului. Acesta intra insotit de alti doi asistenti care il tineau strans de ambele brate. M-am incruntat la aceasta imagine, desi stiam cat de violenti puteau deveni unii in momentul in care nu mai aveau acces la substante. Dupa ce asistentii, care acum pareau mai mult niste garzi de corp, l-au asezat pe canapeaua din fata mea, s-au retras. Privind pacientul am observat modul violent in care corpul ii tremura. Privirea acestuia era tulbure si dezorientata. I-am acordat cateva clipe de liniste pentru a se calma, apoi am inceput cu o voce suava. Aceasta avea un efect calmant in majoritatea cazurilor.

-Domnule Mc. Kelly, as dori sa va relaxati…dar am fost intrerupta de miscarea violenta a capului, acestuia indreptandu-se spre mine.

Privirea lui era atat de grava, dar tot am continuat dorind sa depasesc acest stadiu. Voiam ca el sa stie cat de mult imi doream sa il ajut.

-As dori ca prezenta mea…dar am fost din nou intrerupta de miscarea brusca pe care corpul lui o facu aruncandu-se asupra mea. Mainile sale imi cuprinsera gatul, exercitand o presiune atat de mare incat nu am mai putut respira. Am incercat sa ma misc fara rezultat. Parea ca toata agonia in care se zbatuse atata timp ii alimentase forta. Curand presiunea mainilor disparu din jurul meu. Cu ochii inca inchisi incercam sa imi recapat respiratia, lipsa aerului facandu-mi plamanii sa ma doara. Incet auzul meu a inceput sa capteze diverse sunete din jur. Deschizand ochii am vazut-o pe asistenta mea privindu-ma ingrijorata.

-Doamna Swan, pentru Dumnezeu, sunteti bine? M-a adus la realitate vocea Jesssicai care suna extrem de ingrijorata.

-Da Jessica, sunt bine! Am incercat eu vocea mea sunand inca strangulata.

-Imi pare atat de rau. Nu trebuia sa va las singura. Unii pacienti pot fi de-a dreptul agresivi, in prima etapa a tratamentului.

-Multumesc lui Dumnezeu ca domnul director s-a aflat destul de aproape pentru a interveni.

Si uite ca asta m-a blocat!!!

-Jessica ce vrei sa spui? Ce director? Am intrebat eu plina de curiozitate.

-Noul Director…continua ea…domul Cullen, daca nu gresesc. A fost aici imediat dupa dumneavoastra, privind pe geamul cabinetului. Am presupus ca fiind nou in acest institut, dorea sa vada cum se desfasoara lucrurile. El a intervenit la timp, in momentul in care pacientul a cedat nervos, reusind sa il indeparteze.

Atunci am inteles. El ma urmarise in tot acest timp, de asemenea tot el intervenise pentru a ma smulge din mainile pacientului agresiv, dupa care…DISPARUSE.

Nu reuseam sa inteleg actiunile lui. Jocul lui parea mai complicat decat putea obosita mea minte sa inteleaga.

-Jessica, te rog sa imi contramandezi toate sedintele pe ziua de azi. Am spus in timp ce paraseam cabinetul.

Ajunsa in biroul meu, inca ma mai gandeam la tot ce se intamplase. Desi acesta era domeniul meu, psihologia acestui barbat nu reuseam sa o inteleg. Nu eram o lasa, motiv pentru care o scanteie de extaz se putea zari in ochiul psihologului din mine. As fi putut usor, in raport cu comportamentul acestuia, sa il incadrez pe lista persoanelor BIPOLARE. Dar nu. Bipolaritatea nu era de ajuns, stiam ca mai e ceva…dar am fost intrerupta de zgomotul produs de usa deschisa.

by Andreea

Comment? Andreea spune ca sunt putine comentarii...Va rog sa va spuneti parerea, sa stim daca mai publicam povestea asta. Multumim!

Week-end minunat!

Ana 

Demonul de Cristal

Cap. 7

-Deci, fetelor, ceea ce urmeaza sa auziti e de-a dreptul uimitor, spuse Alice privindu-ne.

-Acest Edward Cullen se pare ca nu a avut mereu o viata perfecta. Potrivit relatarii lui Jasper, parintii lui au murit cand acesta avea doar 5 ani. Singura lui ruda ramasa fiind o matusa, careia din nu stiu ce motive statul nu i l-a lasat in grija, ajungand astfel intr-un orfelinat, unde a ramas pana la varsta de 18 ani. Aici s-a cunoscut cu Jasper, devenind imediat prieteni.

-Acum, modul in care Jasper il descrie este foarte diferit de ceea ce noi cunoastem. Cand acesta a implinit varsta de 18 ani, a plecat. Mai tarziu dupa cativa ani, s-au reintalnit in cadrul Campusului Universitar din L.A., unde isi incepusera ambii facultatea. Jasper spune ca atunci cand l-a reintalnit, Edward era foarte schimbat. Ambitia, duritatea si mandria erau evidente in toata atitudinea lui. Dupa ce a terminat facultatea, acesta si-a deschis o firma cu banii proveniti dintr-o mostenire. Cu o foarte mare ambitie, acesta a reusit sa faca din acea firma tot ceea ce noi cunoastem azi, termina Alice privindu-ne, apoi relua.

-Jasper nu are foarte multe detalii, dar se pare ca schimbarea lui Edward fusese cauzata de o dezamagire. Eu inca stateam nemiscata incercand sa filtrez toate informatiile.

-Deci…ce-ar trebui sa inteleg Alice?

-Ca marele Edward Cullen nu e chiar atat de insensibil?

-Cam asa ceva Rose, raspunse Alice.

-Ah…as da orice sa stiu cine e acea femeie. Si ce i-a facut? continua Rosalie cu vocea concentrata. Dar imediat privirile fetelor se indreptara intr-un mod ciudat spre mine. Ce facusem?

-Bella…doar nu crezi ca acea femeie era… Aceasta lasa propozitia in aer.

-Imposibil! am raspuns nervoasa.

-Esti sigura Bella? se auzi vocea lui Alice, privirea acesteia urmarindu-ma trista.

-Fetelor, e absurd!

-De ce in loc sa o omoare nu a facut-o fericita?

-Nu stim Bella, nici una din noi nu a fost atunci acolo, spuse Alice imbratisandu-ma.

-Singura care ar fi putut sa ne spuna era sora ta, Bella…continua Rosalie…doar ca aceasta a plecat luand cu ea si ADEVARUL. Iar cat despre Cullen, suntem atat de aproape de adevar, incat se pare ca nu il vom afla Niciodata.

-Te inseli Rose. Il voi face sa marturiseasca adevarul. Nu conteaza cat de greu va fi! Vocea mea sunase mult mai groasa decat imi propusesem.

A doua zi dimineata, m-am indreptat spre bucatarie alaturandu-ma fetelor.

-Buna dimineata, Raza de Soare! ma intampina Rosalie zambind precauta. HMMM!!!!!

-Poftim!!! Alice imi oferi o ceasca de cafea, dupa care disparu. Puteam sa spun ca aveam o banuiala, dar am lasat-o balta. Stiam ca tot cum vrea Alice ar fi iesit.

Bella arati magnific!!! exclama micuta debordand de bucurie.

-Haide Alice, nu e ca si cum as merge la o petrecere sau ceva…

-Stiu, dar tinand cont de faptul ca incepand de azi vom avea un nou coleg de birou, care nu foarte demult ti-a declarat razboi, nu putem face nicio gresala. Acestea fiind spuse, am plecat impreuna spre institut. Ajungand aici…totul parea linistit. M-am despartit de fete intrand in biroul meu, unde simturile mi-au fost invadate de o mireasma cunoscuta. Am cercetat incaperea cu privirea vazand un frumos aranjament de trandafiri. Era ciudat, niciodata nu mai primisem flori si mai ales aici la birou. M-am apropiat si am inspectat cu atentie superbul buchet, zarind un biletel alb. Curioasa din fire, am apucat cu viteza biletul reusind sa ma ranesc cu un spin, dar nu am dat importanta. Nervii care m-au cuprins in momentul in care am terminat de citit ma paralizasera…PENTRUL DEMONUL DE CRISTAL! Dumnezeule…cat il uram! Acest individ se juca cu durerea mea. Nervoasa peste limita, am luat buchetul indreptandu-ma spre biroul acestuia. Nici macar nu m-am oboist sa mai bat la usa, dand buzna inauntru. Pe semne ca il luasem prin surprindere, acesta tresari, privindu-ma o data si inca o data de sus pana jos…avand gura deschisa. Acesta isi reveni repede si zambetul arogant ii reaparu.

-Doamna Directoare, sper ca v-au placut florile mele, spuse zambind draceste.

-Am considerat asta un mod bun de a-mi cere scuze pentru instalarea mea aici neanuntata.

-Domnule Cullen, am spus pastrandu-mi cu greu calmul.

-Nu era necesar!

-In primul rand, gasesc foarte normal sa aveti propriul birou in acest institut. Din moment ce sunteti actionarul majoritar. Aproape ca am scuipat ultimele cuvinte.

-In al doilea rand, domnule EU URASC ACESTE FLORI!

-Asta este ciudat, doamna directoare, majoritatea femeilor le iubesc. Imi puteti da macar un motiv pentru care dumneavastra nu o faceti?

-Ei bine, spinii lor pot rani foarte dureros! Acesta a fost raspunsul meu brilliant in lipsa de altceva mai bun. Brusc, chipul sau fu transfigurat de durere. I-am urmarit privirea si atunci am vazut ca mana mea era plina de sange. Se pare ca intepatura nu fusese tocmai una superficiala. Am trantit trandafirii pe biroul acestuia si am iesit in viteza. Dupa ce am oprit mica sangerare, am privit ceasul de pe perete si…LA NAIBA! Intarziasem la ora de psihologie pe care o aveam cu un pacient. Grabita, am luat halatul pe mine si am pasit pe coridor lovindu-ma de ceva dur. Cu siguranta ziua asta nu putea fi mai rea. Ridicand privirea l-am vazut tintuindu-ma cu acei superbi ochi verzi ce acum pareau…INGRIJORATI?

by Andreea

O saptamana minunata!

Ana 

Demonul de Cristal

Cap. 6

-Sa ma razbun! Vocea mea suna hotarata.

-Te vom ajuta, acel individ va plati pentru tot ce i-a facut Larei, ma incuraja Rose.

-Ne trebuie un plan bine pus la punct, spuse Alice ganditoare. Acesta nu pare genul usor de invins, plus ca puterea lui financiara ne depaseste cu mult!

-Stiu, Alice! Dar avem un avantaj, am spus privindu-le.

-El nu stie cine sunt. Crede ca sunt Lara! am lamurit eu vazand ca nu inteleg.

-O, asta va fi tare, ticalosul nici nu banuieste ce il asteapta! spuse Rose zambind malefic.

-Fetelor va trebui sa fim foarte atente. El nu trebuie sa afle cine sunt eu, el nu trebuie sa afle ca Lara nu mai e.

-Te poti baza pe noi Bella! ma incuraja Alice.

-Alice… Jasper e prietenul lui si tie…adica nu vreau ca tu sa suferi! am incercat eu incurcata.

-Nu iti fa probleme Bella. Relatia mea cu Jasper nu va fi afectata. De asta voi avea eu grija!

O mare parte din acea zi ne-am petrecut-o incercand sa gasim razbunarea perfecta.

-Stiu!!!! striga Alice intr-un final batand din palme.

-Stiu, stiu, stiu!!!!

-Daca iti cerem sa ne luminezi si pe noi ti s-ar parea prea mult Alice? intreba Rose sarcastica.

-Seductia!!! Oooo da, asta nu da gres niciodata!

-Il vei SEDUCE Bella!!! spuse Alice fericita.

Eu doar o priveam sperand ca ea glumeste.

-Alice, cred ca glumesti!!?

-In niciun caz!

-Alice, in primul rand mi-ar fi imposibil sa il seduc pe Criminalul surorii mele.

-In al doilea rand, nici nu stiu cum sa fac asta!

-Bella, seductia e cea mai puternica arma a unei femei! spuse parand hotarata.

-Iar un barbat sedus e un barbat indragostit si un barbat indragostit, e un barbat usor de Distrus! incheie aceasta zambind. Eu doar o priveam uimita.

-Are sens! se auzi vocea ganditoare a lui Rose.

-Fetelor, ati innebunit??? Eu nu pot sa fac asta! Nu voi reusi sa fac asta!!

-O ba da, Bella o vei face si vei reusi!!! Deoarece vei invata de la cele mai bune experte!!! spuse Alice aratand spre ea si Rose.

-Alice…nu voi reusi! Acesta nu se va indragosti de mine.

-Ba vei reusi Bella!!!! El se va indragosti, a mai facut-o o data…ma rog nu de tine, de Lara. Dar el nu stie asta!!!

Desi inca nu acceptasem ideea lui Alice, ziua a trecut repede, fetele incercand sa ma invete diverse trucuri ale seductiei.

A doua zi m-am trezit foarte devreme. Ajungand in fata institutului am zarit un munte de mobilier. Ne stiind ce se intampla am intrat in interior unde era foarte multa agitatie. O armata de muncitori, unii demoland vechea mobila altii instaland alta noua. Le-am vazut pe fete si m-am apropiat de ele.

-Fetelor, ce se intampla aici?

-Nu stiu Bella, tu sa ne spui. ma repezi o Alice imbufnata cu mainile in sold.

-Heiii, nu stiu despre ce vorbesti!

-Adica vrei sa spui ca nu tu ai facut ASTA? ma ataca ea din nou.

-Nu!!!

Hotarata sa lamuresc situatia am inaintat.

-Domnilor, va rog sa va opriti! Acestia se oprira privindu-ma uimiti.

-Va rog sa imi spuneti ce faceti aici?

-Amenajam acest birou…asa cum am primit comanda doamna, imi raspunse unul dintre ei.

-Imi pare rau, eu nu am facut nicio comanda. Probabil e o greseala, va rog sa plecati! am cerut pe un ton respectuos.

-Nu e nicio greseala, noi am fost platiti sa facem aceasta munca. Si nu putem pleca.

-Uitati!!! spuse aratandu-mi niste documente, apoi continua.

-Propietarul acestui Institut ne-a angajat.

-Ce propietar?? am intrebat exasperata, dar apoi….

-Nu! Nu! El nu putea sa faca asta! Nu ar fi in stare! am spus uitandu-ma in acte. Era imposibil asa ceva…sau NU.

In partea dreapta a foii, sub tot ce parea o comanda, statea scris clar numele lui. Cu nervii intinsi la maxim, am plecat spre biroul meu.

-Bella, ce s-a intamplat? am auzit-o pe Rosalie. Intorcandu-ma spre ea, doar am privit-o.

-Sa nu imi spui ca...

-Ba da!!! am intrerupt-o eu.

-Acest individ tocmai mi-a declarat Razboi!

-Nu imi vine sa cred! Nu pot sa cred! Ma invarteam prin birou urland.

-Ce crede el ca face? Cine se crede?

-“Actionarul majoritar?” facu Alice greseala de a-mi raspunde la intrebare,cu cel mai prost raspuns de care era capabila. Atat eu cat si Rose am tintuit-o cu priviri criminale.

-Crede-ma Alice, nu am uitat nicio clipa! Raspunsul meu era acid.

-Omul joaca dur, continua Rose.

-Va fi mai greu de cat am sperat! ofta Alice.

-Bella, pentru inceput trebuie sa te linistesti! Nervii nu te ajuta sa gandesti si cu siguranta el asta vrea!

-Stai calma Alice. Ma voi comporta ca si cand faptul ca el mi-a luat cu asediu Institutul e un lucru normal.

-Nu va fi usor fetelor, din moment ce va trebui sa ii suportam prezenta zilnic.

-Ce sa zic? Foarte incurajator, Rose!! Ironia era prezenta in tonul meu.

-Stiu Bella, dar asta e adevarul! Doar vazand adevarul asa cum e, putem cauta si gasi solutia corecta.

-Esti un geniu Rose! sari Alice.

-Stiu ce trebuie sa facem!!

-Sunt numai urechi, Alice!

-Pai pentru inceput eu zic sa cautam mai multe informatii despre el.

-Si cand spun informatii, ma refer la altele decat cele pe care le stim. Orice om are un trecut!

-Alice! am intrerupt-o eu. Timp de aproape 6 ani l-am cautat si nu am gasit nimic. Cum crezi ca vom reusi?

-Corect Bella! Doar ca in acest timp bunele tale prietene nu au stiut. Plus ca in tot acest timp minunata ta prietena Alice…spuse aratand spre ea…inca nu il cunoaste pe domnul Jasper, mana dreapta al marelui E C..

-Alice, vorbesti serios? Adica ai fi dispusa…?

-Bella. Clar ca asi fi dispusa! ma intrerupse ea.

-In primul rand, tu esti prietena mea si in al doilea rand Jasper nu va fi implicat. De la el voi incerca sa obtin doar niste detalii.

-Sper asta Alice!! Jasper e un baiat bun, nu asi vrea sa suferiti din cauza mea.

-Si cum vei reusi Alice sa obtii acele informatii, fara ca el sa isi dea seama? sparse Rose tacerea care se asternuse.

-Foarte usor!! ii raspunse aceasta scotandu-si telefonul si ducandu-l la ureche. Eu o priveam uimita, nu imi venea sa cred. Dupa cateva secunde am auzit:

“Alo! Buna Jasper!” Vocea lui Alis parea mult mai senzuala decat de obicei. Un zambet imens ii cuprinse intreaga fata a spiridusului, provocat fiind de ce ii spunea interlocutorul. Curand comvorbirea se incheie si acum o Alice nebuna sarea si tipa prin biroul meu.

-Misiune indeplinita fetelor!

-In seara asta la ora 8…spuse privind ceasul de pe perete…sau mai exact in 3 ore si 45 de minute, am intalnire cu domnul Jasper!

-WAW Alice si nu stii cate secunde? Sunt dezamagita, te credeam mai exacta! Dar ironia din tonul lui Rose nu afecta deloc fericirea spiridusului. Aceasta se bosumfla scotand limba ca un copil de doi ani.

-Ok fetelor, eu am plecat. In seara asta am un barbat de dat pe spate…si nu pot da gres!

-Ne vedem maine la prima ora pentru a va povesti, spuse grabindu-se sa plece dar eu am oprit-o.

-Alice!!! am strigat si ea se opri.

-Daca nu te superi asi dori sa imi povestesti imediat ce te desparti de el.

-Dar Bella s-ar putea sa dureze si….protesta ea dar eu am interupt-o.

-Si eu nimic Alice! Doua ore de somn inseamna mai mult decat nimic.

-Oricum nu as putea dormi.

-De acord! accepta infranta si eu am zambit.

-Deci ramane stabilit! Ne vedem mai tarziu.

-Si Alice fi draguta… si nu uita Scopul intalnirii! continua Rosalie pe un ton de avertizare.

-Ok fetelor! Acum daca nu va suparati, eu trebue sa plec. Am o intalnire pentru care trebuie sa ma pregatesc. Imediat ce termina asta de spus disparu. Urmatoarele ore la birou au trecut repede, afundandu-ma in zecile de documente. Acum aflandu-ma in drum spre casa impreuna cu Rose, priveam ceasul din bordul masinii. Nerabdarea incepuse sa puna stapanire pe mine.

-Crezi ca o sa reuseasca? vocea lui Rose sparse linistea din masina.

-Nu stiu Rose! Chiar nu stiu! i-am raspuns cat de sincera am putut.

Acasa, asteptarea a fost si mai grea. Rosalie incercase sa ma linisteasca, dar esuase. Picioarele incepusera sa ma doara, de la cate ture facusem prin apartament. Dupa 3 ore de asteptare, aproape disperasem, cand am auzit soneria de la usa. Cu o viteza uimitoare am parcurs distanta deschizand usa. Alice ma privi tacuta cateva secunde, apoi si-a dat ochii peste cap vazandu-mi nerabdarea.

-Slava Cerului, Alice! Inca 5 minute sa fi intarziat si ma aruncam pe fereastra! spuse Rosalie privindu-ma cu repros.

-Calmati-va fetelor, imediat va povestesc.

-Bella, vrei sa faci un atac de cord? imi reprosa Alice. Eu nu am comentat nimic, doar stateam in fata ei batand din picior.

Observandu-mi starea, Alice nu mai amana trecand la subiect.

-Deci fetelor, povestea pe care eu am aflat-o este de-a dreptul Uimitoare!

by Andreea

Week-end minunat va doresc!

Ana ;)