Demonul de Cristal

Cap. 10

-Si ar mai fi si ce-a de-a doua varianta. Si cea mai neagra de asemenea… RAZBUNAREA! Mintea unui om care a suferit atat de mult poate fi bolnava si greu de descifrat. Scenariile razbunarii, pe care o asa minte bolnava le-ar putea crea, pot fi teribile, spuse Alice privindu-ne.

-Intr-adevar Alice, tot ce ai relatat tu ar putea avea logica numai in situatia in care il vrem pe acest individ ca o victima.

-O victima a vietii si propiei mele surori. Pe cand realitatea este cu totul alta. Singura victima, daca ar exista asa ceva, este Lara, moartea ei fiind exemplul evident. Pe cand Cullen inca se mai afla printre noi, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Facand in continuare victime, in randul relatiilor sale amoroase. Tratand femeile ca pe niste obiecte, pe care le arunca imediat ce le-a folosit. Si punand la cale cine stie ce razbunare impotriva noastra.

-Asta reprezinta pentru tine modelul ideal de victima, Alice? am terminat eu cu lacrimi in ochi.

-Nu, Bella! Clar, nu! Tu stii foarte bine ca eu niciodata nu as incuraja un astfel de comportament. Dar l-as putea gasi si pe acesta ca fiind o repercusiune a trecutului. Ca si cand ar obtine placerea suprema, numai dupa ce le foloseste si le arunca. Oferindu-le posibilitatea sa guste din acel tratament amar, pe care si el l-a gustat… parasindu-le asa cum si el a fost parasit.

-BELLA…! spuse aceasta privindu-ma concentrata. TOT ceea ce el face e o RAZBUNARE continua!!!

-Gata, fetelor! E momentul sa va opriti… desi trebuie sa recunosc ca exista logica in ambele voastre relatari, nu puteti continua asa! ne intrerupse Rosalie.

-Acestea sunt doar simple Supozitii. Exista posibilitatea ca adevarul sa fie undeva la mijloc sau sa fie atat de departe incat sa nu avem idée. Singurul care ne-ar putea lamuri este Cullen, care cu siguranta nu e dispus sa o faca. Tot ce putem face este sa intram in jocul lui, sperand ca, inainte ca aceasta nebunie sa se termine, vom afla adevarul.

A doua zi, timpul a trecut foarte repede fiind ocupata cu stabilirea ultimelor detalii pentru reuniunea din acea seara. Am stabilit cu fetele sa ne aranjam impreuna la mine in apartament. Imediat ce mi-am terminat dusul, am auzit soneria de la intrare.

-Pregatita, Bella? ma intampina Alice zambind, iar Rosalie dandu-si ochii peste cap la entuziasmul acesteia.

-Da? Cel putin asa cred, am raspuns nu prea sigura pe mine. Vazandu-mi vestimentatia aleasa de Alice pur si simplu am inghetat.

-Alice, nu crezi ca e prea mult? am intrebat-o speriata.

-In niciun caz, Bella, spuse aceasta hotarata, si am stiut ca nu mai avea rost sa insist.

Cand fetele au fost gata, am decis ca e timpul sa plecam. Ajunse in marele local am observat ca o mare parte din invitati sosisera déjà. In timp ce priveam multimea, l-am zarit pe Cullen discutand cu cei de la compania Amiral. Acesta purta un pantalon negru, la dunga, o camasa alba stramta, care se mula perfect pe muschii sai.

Cand am realizat ce fac … Doamne, Bella, TREZESTE-TE!!!!! Acesta e Cullen! m-am mustrat eu interior.

Privindu-l din nou am observat ca si acesta ma tintuia cu privirea, doar ca intr-un mod ciudat. Incruntata, am intrerupt contactul vizual. Dorind sa termin aceasta nebunie, am inceput sa ma integrez in multime salutandu-i pe majoritatea. Ajungand la cei de la BLACK INDUSTRY, o companie foarte mare cu un capital de investitii urias, am facut cunostinta cu noul director general, Jacob Black. Era un barbat de afaceri incantator, nu parea foarte in varsta… poate 4- 5 ani mai mult ca mine. Am descoperit ca era o persoana agreabila, foarte zambitoare si glumeata. Curand, o melodie lenta umplu intreaga incapere.

-O piesa foarte frumoasa! am auzit vocea lui Jacob. Intorcandu-ma, acesta ma privea zambind, avand o mana intinsa spre mine in semn de invitatie. Am inceput sa dansam si nu dupa mult timp am observat ca mai multe perechi ne urmasera exemplul. In timp ce ne miscam in pasi de dans, o stare ciudata puse stapanire pe mine facandu-ma agitata. Nu stiam ce poate fi. Curand, ca la o chemare, privirea mi se opri pe Cullen, care se afla sprijinit de barul localului, ducand frecvent la gura un pahar si privindu-ma incruntat. Desi era la o departare considerabila, am putut sa observ nervozitatea din privire si maxilarul incordat. Ce era cu el? Dar vocea lui Jacob ma aduse la realitate.

-Mi se pare extrem de minunat!!! termina acesta privindu-ma. Nefiind sigura la ce se referea, m-am rezumat doar la un mic gest din cap. Nu voiam ca el sa observe distragerea mea, timp in care vorbise practic SINGUR. Am continuat sa dansam, in tot acest timp zarind-o pe Alice dansand gratioasa cu Jasper. Aceasta ma privi zambind, cu un zambet care imediat disparu, fiind inlocuit de ceva ciudat. O priveam si nu puteam sa citesc pe fata ei decat un singur lucru TEAMA. Nu intelegeam ce anume reusise sa ii stearga frumosul sau zambet? Dar si mai mult… ce anume o speriase? Eram hotarata sa ma indrept spre ea cand….

-Domnule Black, sper ca nu va suparati daca am sa continui eu de aici, ne intrerupse o voce groasa si hotarata.

Acestea fiind spuse si fara sa astepte vreun raspuns, ma smulse din bratele lui Jacob, inlantuindu-ma cu ale sale. Eram socata. L-am privit pe Jacob, cerandu-mi scuze din priviri. In mod normal as fi putut protesta, trantindu-i lui Cullen cateva…. Dar asta ar fi atras prea multa audienta. Bratele acestuia pareau incordate si ma strangeau intr-un mod posesiv. In orice alt context ar fi putut sa para protective. Dar nu si cand e vorba de Cullen! L-am privit, dar fata lui nu trada nicio emotie. NIMIC! Doar verdele din ochii lui ardea mocnind privindu-ma.

-Domnule Cullen! am inceput eu iritata. Nu ati invatat sa invitati?

-NU! fu raspunsul acestuia. Atat de natural si sigur, de parca mi-ar fi spus ca aerul este facut pentru a fi respirat.

-Ei bine, ar fi trebuit! l-am atacat eu nervoasa. Acesta se apleca pana ce buzele sale imi atinsera urechea, provocandu-mi astfel milioane de descarcari electrice in tot corpul.

-De ce, Lara? Inca nu iti par destul de barbat pentru un DEMON DE CRISTAL?

by Andreea