CAP. 9
Usa
biroului se deschise dand buzna peste mine o Rosalie si o Alice
ambele extreme de ingrijorate.
-Bella, Dumnezeule, esti
bine? tipa Alice analizandu-ma cu privirea.
-Am
auzit ce s-a intamplat la cabinet, continua Rosalie.
-Fetelor,
calmati-va, sunt bine, nu am patit nimic.
-Serios,
Bella? ma mustra Alice. Poate acum ai sa realizezi si tu cat de
imprevizibile pot fi actiunile unei persoane dependente. Si ai sa fii
de acord cu monitorizarea sedintelor.
-Bella…
continua Rosalie… puteai fi grav ranita, faptul ca nu s-a intamplat
e o minune.
-Fetelor,
ati terminat? le-am intrebat eu sarcastic.
-SARCASM????!!!
Serios, BELLA? bubui Alice, furioasa de data aceasta.
-Dumnezeule, femeie, de
multe ori ma gandesc daca nu cumva tu insati ai nevoe de consiliere?
Speriata de reactia ei,
inca o priveam. Gasisem o parte de adevar desi eram un bun psiholog,
nu de putine ori esuasem cand era vorba de mine.
-Ok
fetelor, aveti dreptate, dar va rog sa va calmati!
-Ne-am
calmat Bella, dar incearca sa ne intelegi. Nici nu vreau sa imi
imaginez ce s-ar fi intamplat daca asistentii nu ar fi intervenit la
timp? spuse Rosalie cu o voce blanda.
-Dar nici nu au facut-o!
le-am asigurat eu.
-Ce
vrei sa spui? continua aceasta incurcata.
-Adica noi asa am inte…
-Nu au facut-o ei! am
intrerupt-o eu. Ajutorul a venit din cu totul alta parte. Acestea ma
priveau neintelegand.
-CULLEN!
am spus eu scurt, dorind sa le lamuresc. Am observat cum ochii lor se
marira, cu siguranta nici ele nu se asteptau.
-Presupun
ca asta e ceva…! am auzit vocea concentrata a lui Rose.
-Ha!!!!
Stiam eu!! continua Alice tipand, expresia ei fiind de parca tocmai
dezlegase cel mai mare mister existent vreodata.
-Stiam
eu ca nu ii esti indiferenta, Bella!! Interesul pe care acesta desi
il ascunde foarte bine, fiind greu de sesizat ca il are in legatura
cu persoana ta, ma face sa devin tot mai sigura ca nu ii esti
indiferenta.
-Si…
desi nu sunt inca sigura… continua aceasta cu vocea concentrata si
profesionala, incep sa cred din ce in ce mai mult ca acea femeie pe
care Cullen a iubit-o a fost intradevar sora ta, isi incheie aceasta
monologul in timp ce eu o priveam de parca era nebuna.
-Alice
esti sigura ca nu ai luat niciodata in considerare profesia de
psiholog? am intrebat-o eu razand de prostia pe care ea tocmai o
spusese. Si din punctul meu de vedere chiar asa era.
-Nu
rade, Bella! ma repezi aceasta incruntata. Deschide ochii si ai sa
vezi ca are sens.
-Prostii!
Am izbucnit eu cand umbrele trecutului isi facura simtita prezenta.
-Si
prin absurd presupunand ca asa ar fi, te intreb eu Alice- DE CE
IUBIREA LUI IN LOC SA O FACA FERICITA A DISTRUS-O? am intrebat-o
disperata cu lacrimi in ochi.
-Nu stiu Bella, inca nu
am acest raspuns… desi mi-as dori. Dar asta nu
face ca ipoteza mea, desi nu e total sigura, sa fie mai putin logica.
Chiar tu, prin prisma calificarii tale, stii foarte bine ca felul in
care aceste sentimente si trairi sunt percepute de catre mintea
oamenilor… difera de la un caz la altul.
-Stiu,
Alice, dar aici vorbim de IUBIRE si FERICIRE, sentimente pe care se
presupune ca cei doi le aveau. Ei bine acestea fac parte din putinele
care la nivel global sunt percepute de majoritatea persoanelor la
fel.
-De
acord Bella, doar ca trebuie sa acceptam si EXCEPTIILE. Exista si
exceptii care in urma unor traume sau orice ar fi fost ele pot
percepe diferit aceste trairi. Inca stateam tacuta, incercand sa
asimilez explicatiile lui Alice. Si acestea ar fi avut logica, doar
in situatia in care eu ar fi trebuit sa accept ca sora mea face parte
din acea categorie de EXCEPTII. Cum Alice o numise.
-Uite
Bella! ma intrerupse aceasta, hotarata parca sa imi arate adevarul
ei.
-Sa il
luam pe Cullen ca pe un potential subiect. Ce stim despre el?
continua ea concentrata.
-TRECUTUL-
Un baiat respectos si timid, supus greu la incercarile vietii din ce
mi-a relatat Jasper. Intalneste la un moment dat o femeie, oricare ar
fi ea… spuse aceasta privindu-ma… si de aici dezamagirea
indiferent de motive. Ajungand aici am putea puncta doua lucruri
importante.
-Sfarsitul
si Inceputul.
-Incep
cu sfarsitul deoarece acesta s-ar fi putut produce in momentul
dezamagirii. Moment in care acesta cuprins de durere renunta pur si
simplu la tot ce reprezentase el pana atunci.
-Apoi
inceputul ar putea reprezenta marea schimbare a lui Cullen, incluzand
toate etapele ei pana in momentul de fata. Ajungand ceea ce noi putem
vedea si cunoaste.
-Intradevar
are logica. Alice. Vocea lui Rosalie rupse tacerea. Dar nu inteleg.
De ce in momentul intalnirii acesta nu i-a cerut nici o explicatie
referitoare la trecut Bellei sau… ma rog Larei pentru el?
-Nu
sunt sigura Rose, spuse Alice. Adica aici ma gandesc la doua
variante. Dar repet NU SUNT SIGURA!
-Prima
ar fi aceea in care el asteapta ca Bella alias Lara sa deschida
aceasta cutie a Pandorei cu amintiri. Desigur acesta a luat in
considerare si varianta conform careia aceasta nu o va deschide
niciodata de buna voie, punand astfel la punct un plan bine conceput
in care urmeaza sa o oblige folosindu-se de propiile sale metode.
-Si ar
mai fi si ce-a de-a doua varianta, cea mai neagra de asemenea:
RAZBUNAREA.
by Andreea
La multi ani celor ce poarta nume de flori!
Ana
5 comentarii:
super capitol.imi pare rau ca Edward nu vede nimic schimbat la Lara alias Bella .abia astept nextul.
iar sa sfarsit,punandune pe jar,Andreea indurate si dane mai repede nextul !!!
cand postezi nextul?
buna..as vrea si eu sa citesc dragoste din nimic..dar din pacate nu gasesc primele 14 capitole..poate cineva sa ma ajute va rog?!
Buna! Nu am tradus eu primele 13 capitole :( Intra pe chat si roag-o pe Mariana Radoi sa ti le trimita. Cred ca ea le are.
Trimiteți un comentariu