Demonul de Cristal

CAP. 9

Usa biroului se deschise dand buzna peste mine o Rosalie si o Alice ambele extreme de ingrijorate.

-Bella, Dumnezeule, esti bine? tipa Alice analizandu-ma cu privirea.

-Am auzit ce s-a intamplat la cabinet, continua Rosalie.

-Fetelor, calmati-va, sunt bine, nu am patit nimic.

-Serios, Bella? ma mustra Alice. Poate acum ai sa realizezi si tu cat de imprevizibile pot fi actiunile unei persoane dependente. Si ai sa fii de acord cu monitorizarea sedintelor.

-Bella… continua Rosalie… puteai fi grav ranita, faptul ca nu s-a intamplat e o minune.

-Fetelor, ati terminat? le-am intrebat eu sarcastic.

-SARCASM????!!! Serios, BELLA? bubui Alice, furioasa de data aceasta.

-Dumnezeule, femeie, de multe ori ma gandesc daca nu cumva tu insati ai nevoe de consiliere?

Speriata de reactia ei, inca o priveam. Gasisem o parte de adevar desi eram un bun psiholog, nu de putine ori esuasem cand era vorba de mine.

-Ok fetelor, aveti dreptate, dar va rog sa va calmati!

-Ne-am calmat Bella, dar incearca sa ne intelegi. Nici nu vreau sa imi imaginez ce s-ar fi intamplat daca asistentii nu ar fi intervenit la timp? spuse Rosalie cu o voce blanda.

-Dar nici nu au facut-o! le-am asigurat eu.

-Ce vrei sa spui? continua aceasta incurcata.

-Adica noi asa am inte…

-Nu au facut-o ei! am intrerupt-o eu. Ajutorul a venit din cu totul alta parte. Acestea ma priveau neintelegand.

-CULLEN! am spus eu scurt, dorind sa le lamuresc. Am observat cum ochii lor se marira, cu siguranta nici ele nu se asteptau.

-Presupun ca asta e ceva…! am auzit vocea concentrata a lui Rose.

-Ha!!!! Stiam eu!! continua Alice tipand, expresia ei fiind de parca tocmai dezlegase cel mai mare mister existent vreodata.

-Stiam eu ca nu ii esti indiferenta, Bella!! Interesul pe care acesta desi il ascunde foarte bine, fiind greu de sesizat ca il are in legatura cu persoana ta, ma face sa devin tot mai sigura ca nu ii esti indiferenta.

-Si… desi nu sunt inca sigura… continua aceasta cu vocea concentrata si profesionala, incep sa cred din ce in ce mai mult ca acea femeie pe care Cullen a iubit-o a fost intradevar sora ta, isi incheie aceasta monologul in timp ce eu o priveam de parca era nebuna.

-Alice esti sigura ca nu ai luat niciodata in considerare profesia de psiholog? am intrebat-o eu razand de prostia pe care ea tocmai o spusese. Si din punctul meu de vedere chiar asa era.

-Nu rade, Bella! ma repezi aceasta incruntata. Deschide ochii si ai sa vezi ca are sens.

-Prostii! Am izbucnit eu cand umbrele trecutului isi facura simtita prezenta.

-Si prin absurd presupunand ca asa ar fi, te intreb eu Alice- DE CE IUBIREA LUI IN LOC SA O FACA FERICITA A DISTRUS-O? am intrebat-o disperata cu lacrimi in ochi.

-Nu stiu Bella, inca nu am acest raspuns… desi mi-as dori. Dar asta nu face ca ipoteza mea, desi nu e total sigura, sa fie mai putin logica. Chiar tu, prin prisma calificarii tale, stii foarte bine ca felul in care aceste sentimente si trairi sunt percepute de catre mintea oamenilor… difera de la un caz la altul.

-Stiu, Alice, dar aici vorbim de IUBIRE si FERICIRE, sentimente pe care se presupune ca cei doi le aveau. Ei bine acestea fac parte din putinele care la nivel global sunt percepute de majoritatea persoanelor la fel.

-De acord Bella, doar ca trebuie sa acceptam si EXCEPTIILE. Exista si exceptii care in urma unor traume sau orice ar fi fost ele pot percepe diferit aceste trairi. Inca stateam tacuta, incercand sa asimilez explicatiile lui Alice. Si acestea ar fi avut logica, doar in situatia in care eu ar fi trebuit sa accept ca sora mea face parte din acea categorie de EXCEPTII. Cum Alice o numise.

-Uite Bella! ma intrerupse aceasta, hotarata parca sa imi arate adevarul ei.

-Sa il luam pe Cullen ca pe un potential subiect. Ce stim despre el? continua ea concentrata.

-TRECUTUL- Un baiat respectos si timid, supus greu la incercarile vietii din ce mi-a relatat Jasper. Intalneste la un moment dat o femeie, oricare ar fi ea… spuse aceasta privindu-ma… si de aici dezamagirea indiferent de motive. Ajungand aici am putea puncta doua lucruri importante.

-Sfarsitul si Inceputul.

-Incep cu sfarsitul deoarece acesta s-ar fi putut produce in momentul dezamagirii. Moment in care acesta cuprins de durere renunta pur si simplu la tot ce reprezentase el pana atunci.

-Apoi inceputul ar putea reprezenta marea schimbare a lui Cullen, incluzand toate etapele ei pana in momentul de fata. Ajungand ceea ce noi putem vedea si cunoaste.

-Intradevar are logica. Alice. Vocea lui Rosalie rupse tacerea. Dar nu inteleg. De ce in momentul intalnirii acesta nu i-a cerut nici o explicatie referitoare la trecut Bellei sau… ma rog Larei pentru el?

-Nu sunt sigura Rose, spuse Alice. Adica aici ma gandesc la doua variante. Dar repet NU SUNT SIGURA!

-Prima ar fi aceea in care el asteapta ca Bella alias Lara sa deschida aceasta cutie a Pandorei cu amintiri. Desigur acesta a luat in considerare si varianta conform careia aceasta nu o va deschide niciodata de buna voie, punand astfel la punct un plan bine conceput in care urmeaza sa o oblige folosindu-se de propiile sale metode.

-Si ar mai fi si ce-a de-a doua varianta, cea mai neagra de asemenea: RAZBUNAREA.

by Andreea

La multi ani celor ce poarta nume de flori!

Ana