Edward
„Imi
pace fundul mare si nu pot sa mint. Voi flatilor nu puteti sa negati.
Cu un...”, Brady a incetat versiunea lui remarcabila a melodiei
Baby Got Back doar un moment, incercand sa-si aminteasca versurile
dand din fund si aruncandu-si mainile in aer.
Nu
asa imi imaginasem ca ne vom trezi in aceasta dimineata, dar cu
siguranta era amuzant si distractiv.
„Micutule,
cine te-a invatat cantecul asta?” M-am ridicat in pat si mi-am
trecut mainile prin par in timp ce cascam.
„Jaled!”,
a strigat si a chicotit. „Fundul mare...!” Dandu-si una peste
fund a continuat sa cante aceleasi doua versuri iar si iar.
„Brady!”,
am auzit-o pe Bella strigand de sus. „Lasa-l in pace pe Dee, e ziua
lui libera”. Vocea i s-a mai inmuiat cand a ajuns la usa camerei
mele. Privirea i s-a plimbat pe fata si parul meu si si-a muscat buza
sa nu rada. Ma aflam in patul asta de doar o ora si ea stia asta.
Astazi
era ziua in care le spuneam copiilor despre mine si Bella. Am cerut
sa fac asta deoarece m-am gandit ca eu as putea sa discut cu ei putin
mai deschis decat ar face-o ea, in plus chiar doream sa obtin primele
lor reactii pentru ca Bella sa nu sufere daca erau unele negative.
Desi
ma indoiam ca asa vor fi.
Brady
s-a fastacit de langa usa si a sarit la mine in pat, abia ferindu-mi
zona intima, spre fericirea lui Don. L-am prins pe Brady de mijloc si
l-am aruncat pe saltea, tintuindu-l cu foarte putina forta si
gadilandu-l, facandu-l sa rada si sa tipe de placere.
Nu
am fost atent cand a sosit Bree, dar s-a aruncat si ea in gramada,
iar Bella, care incerca sa scoata copiii din pat, a ajuns si ea
gramada peste noi. Eram toti patru in pat, gadilandu-ne si
rostogolindu-ne, chicotind si distrandu-ne la prima ora a diminetii.
Ca o mica familie adevarata.
Privirea
Bellei era una fericita cand s-a retras de langa noi sa se
odihneasca. Momentele ca acesta o faceau foarte fericita si abia
asteptam ca totul sa fie dezvaluit pentru a incepe sa functionam in
acest mod in fiecare zi.
„Bine”,
m-am ridicat si am inspirat adanc. „Brady trebuie sa mearga sa se
pregateasca pentru marea noastra iesire de azi”. A zambit larg in
directia mea.
Bree
si-a incrucisat bratele suparata. „Eu de ce nu pot sa vin cu voi?”
„Pentru
ca mergem in padure sa prindem gandaci”, i-am explicat indoind din
degete drept ceva ce speram sa fie amenintator, un gest scarbos legat
de gandaci.
„Scarbos”,
s-a miorlait ea si a strambat din nas.
„Putem
merge dupa-amiaza sa mancam o inghetata, inainte de carnaval. Suna
bine?”, am spus cu speranta; eram nesigur cu privire la ce
activitate as putea avea cu Bree pentru a putea deschide discutia
despre cum stau lucrurile in prezent.
„Bine”.
Bella
mi-a zambit apreciativ si le-a ordonat copiilor sa urce sa se
pregateasca pentru micul dejun. Ei s-au conformat si ea i-a urmarit
din usa dormitorului sa se asigure ca au ajuns sus, inainte sa se
intoarca si sa sara in pat peste mine. Gura ei a intalnit-o
instantaneu pe a mea si mainile i s-au infipt in parul meu in timp ce
m-a sarutat fierbinte gemand langa buzele mele.
„Buna
dimineata si tie”, am tachinat-o, impingand-o usor pentru a-i da
parul la o parte de pe gat sa il pot saruta.
„Mmm”,
a gemut si si-a inclinat capul. „Distractie placuta azi”.
„Sigur”,
am respirat in urechea ei.
A
scos un scancet trist si s-a dat jos din poala mea. Punand mana peste
erectia mea evidenta sub patura, a oftat. „Da-i o pauza lui Don.
Trebuie sa fie epuizat”.
Asta
m-a facut sa rad. De parca Don s-ar putea plictisi vreodata de
Pestera plina de minuni a Bellei.
M-am
pregatit separat de ea, incercand sa ma imbarbatez sa port o discutie
cu Brady. Era...el era atat de tanar si nu eram sigur cum va
reactiona la noile vesti si ce va crede el ca se petrece de fapt.
Vorbisem putin cu Emmett despre asta, dar singura persoana care ar fi
avut o perspectiva sincera ar fi fost Tanya.
Si
asta nu era o conversatie pe care ea sa vrea sa o poarte.
Eu
si Brady am ajuns pe poteca in jurul pranzului. Devenise atat de
deschis si independent, incat uneori ma lua prin susprindere. Voia sa
ajute la caratul lucrurilor si dorea sa deschida drumul pe poteca. Si
tot timpul a vorbit despre scoala si noul lui prieten, Jared.
Nu
am crezut niciodata ca sa ascult un pusti povestindu-mi despre ziua
lui ma va face atat de fericit.
„Si
apoi ce a facut?”, am intrebat cand ne-am asezat pe o piatra neteda
de langa parau. Am inceput sa intindem patura si sa scoatem
sandvisurile si biscuitii pe care le impachetasem.
Brady
flutura entuziasmat din maini in timp ce vorbea. „Apoi, a luat-o si
a aluncat-o depalte. Cam...pana la luna!” Vocea lui mica se ridica
atat de tare incat pasarile din copacii de deasupra noastra si-au
luat zborul speriate.
El
le-a privit uimit cum se lanseaza in zbor, miscandu-se in formatie
catre o zona mai linistita. „Uau”, a soptit. „Dee? Ai vazut?”
Am
zambit si i-am aratat sa se aseze langa mine. M-a ascultat, dar tot
timpul s-a uitat pe cer, scuturand frenetic din parul lui blond.
Ochii lui verzi cuprindeau tot ce era in jurul nostru, absorbind ziua
si peisajul ca un burete. Ceea ce cam si era.
Buretele
Blond.
„Hei,
Brady!”, am strigat sa-i distrag atentia.
„Ha?”
Asezand
in fata lui o bucata de mar si borcanul cu unt de arahide, mi-am dres
vocea. „O iubesti pe Bella, corect?”
S-a
strambat haios si a muscat din sandvis. „O ubec pe matusica B”.
Cuvintele erau spuse cu gura plina, dar am inteles.
„Poti
sa pastrezi un secret?”, l-am intrebat aplecandu-ma spre el intr-o
soapta conspirativa.
Dumnezeu
sa-l pazeasca pe pustiul asta, a dat din cap ca nu. Nu poti sa spui
ca nu este sincer.
„E
in regula”, am chicotit. „Ei bine, si eu o iubesc pe Bella”.
„Stiu”.
Asta
nu era chiar raspunsul pe care il asteptam.
„Ce
vrei sa spui?”, am intrebat perplex.
A
baut din cutia de suc si a oftat dramatic. „Te-am vazut pupand-o.
Muuuuuuuuuuuaaaaah”. A scos niste sunete ridicole de pupaturi.
„Ba
nu”, am pufnit dand ochii peste cap si muscand din sandvis.
„Ba
DA!”, a spus direct. „O iubeti. O IUBETI!”
Am
ras atat de tare incat m-am inecat cu mancarea. „Stiu! Abia ti-am
spus asta. Iisuse, pustiule”.
Fata
i s-a umplut de zambet. „O sa lamai cu noi?”
Asta
era partea pe care o asteptam. Aveam planuri...dar inca nu erau gata.
Si nu voiam sa renunt la a fi ingrijitorul lor.
„Bineinteles.
Ce ti-am spus eu Brady? Ha? Ce ti-am promis?”
„Meleu”,
a spus dand din cap ca si cand era ceva cert.
„Exact”.
A
fost o pauza in care ne-am holbat unul la altul, amintindu-mi putin
de prima zi in care ne-am intalnit. Asteptam sa vad ce ma va intreba,
si ce a spus m-a surprins atat de tare, incat n-am putut sa formulez
o propozitie articulata.
Cand
i-am spus Bellei ca o iubesc a fost un moment din viata mea pe care
n-am sa-l uit niciodata. Imi voi aminti mereu unde ne aflam, ce s-a
spus, cum mirosea...simtea...suna ea. Totul.
Momentul
de acum nu era diferit.
Soarele
se afla chiar deasupra noastra si o raza se strecurase printre
frunzele de toamna. Aerul devenise putin rece si sunetul paraului era
ca sunetul unui cantec de leagan la picioarele noastre. Nasul lui
Brady se inrosise putin si obrajii ii pareau piscati de entuziasm.
De
aceste lucruri imi aduc aminte cand ma gandesc la acea zi.
„O
sa fii taticul meu?”
In
anumite momente din viata ta, timpul se opreste in loc. Respiratia se
opreste. Bataile inimii inceteaza. Ochii se inchid. Am experimentat
toate acestea cand priveam in ochii acestui copil dulce, pe care
chiar doream sa-l fac al meu.
„Eu”,
gura mi s-a uscat si am incercat sa inghit, „nu vreau sa-l
inlocuiesc pe tatal tau”.
A
oftat si si-a pus sandvisul jos, s-a apropiat de mine si a pus o mana
pe genunchiul meu. Ne-am holbat la apa care se spargea usor in
pietrele si nisipul de pe mal. „Dar, imi doresc un tatic”, a
soptit. „Te log, Dee?”
„Orice
iti doresti, pustiule”, am murmurat in timp ce-l sarutam pe cap.
Cuvintele erau adevarate si o stiam. Le voi da tuturor ceea ce-si
doresc. Ceea ce au nevoie.
Mai
ales cand era ceea ce doream si aveam si eu nevoie.
Cu
un copil de varsta lui Brady era atat de simplu. O iubesc pe Bella.
Voi fi taticul tau. Acum, hai sa prindem niste insecte. Am terminat
de mancat si el a tasnit printre copaci sa prinda niste greieri...sau
ceva de genul asta. Nu sunt suta la suta sigur ca ceea ce a vazut el
merita capturat. Dar ne-a tinut ocupati cam o ora pana cand ne-am dat
seama ca gaseam insecte mai usor pe sub pietre. Lucru care a dus la
prinderea de viermi si rame pe care mi le-a fluturat prin fata.
Indiscutabil,
una dintre cele mai bune zile petrecuta impreuna.
Era
destul de obosit cand l-am dus acasa, la fel eram si eu, dar ii
promisesem lui Bree ca o scot la inghetata, asa ca am salutat-o rapid
pe Bella, ceea ce a inclus si o mica ciupitura a fundului ei
delicios, si apoi ieseam pe usa cu Bree. Facusem un pact cu Brady sa
nu spunem nimanui despre ce vorbisem, pana cand nu-i dadeam eu ok-ul.
Copii
plus secrete egal Misiune Imposibila.
Am
ajuns la Molly Moon's si lui Bree i-a luat o gramada de timp sa se
decida asupra aromei, pana cand i-am reamintit ca trebuia sa mai
ajungem si in alta parte. M-a calcat pe picior si s-a strambat dar a
comandat pana la urma ca sa putem sa ne asezam. De indata ce si-a
primit cornetul, iar eu mi-am luat portia obisnuita de ciocolata cu
vafe, ne-am asezat afara, la soare. O zi asa frumoasa era rara, dar
eram usurat ca nu ploua ca sa putem ajunge la carnavalul de la scoala
fara incidente.
„Despre
ce vrei sa discutam?”, m-a intrebat Bree lingand din inghetata.
Mi-am
unit sprancenele intrebator. „De ce crezi ca trebuie sa discutam?”
A
oftat si a mai muscat o data ianinte sa-mi raspunda. „Tati obisnuia
sa ma duca in locuri ca acesta cand voia sa stam de vorba. L-ai scos
pe Brady in oras singur. Acum, este randul meu, corect?”
„Mda...”,
ma chinuiam sa-mi adun cuvintele cand ea si-a ridicat fata la mine.
„Ne
parasesti?”
Umerii
mi s-au incovoiat in apararea acestor copii amarati. Nu credeau decat
ca urmeaza sa fie abandonati.
„Se
intampla cam opusul, Bree. Nu vreau deloc sa plec”.
S-a
holbat la mine timp de treizeci de secunde bune pana sa raspunda.
„I-ai spus ca o iubesti?”
Am
aprobat din cap.
A
zambit. „Ti-a luat cam mult”.
„Esti
o strengarita, stii asta?”, am tachinat-o, iar ea a chicotit. „Nu
este foarte usor sa spui cuiva ca il iubesti”.
„De
ce nu?”, m-a intrebat cu inocenta. „Te iubesc. Gata. Am spus-o”.
A ridicat cu nonsalanta din umeri si s-a intors la inghetata ei.
„Pai,
si eu te iubesc. Gata. Acum eu am spus-o”, am contrat-o.
Bree
s-a incruntat putin si si-a dat o suvita dupa urechea stanga. „Deci,
asta inseamna ca nu vei mai fi dadaca noastra? Te vei casatori cu
ea?” Micuta ei barbie tremura cand a lasat privirea in jos. „Acum
nu ne va mai adopta?”
Adoptia
nici macar nu-mi trecuse prin cap cand m-am gandit la acest scenariu.
Normal ca Bella inca dorea sa adopte copiii.
„De
ce intrebi asta?”
S-a
indreptat si m-a privit direct. „Deoarece, daca va casatoriti si
aveti propria voastra familie, atunci ea nu va mai vrea sa ne
adopte...”
„Gresit”,
am spus taios. „DACA ne casatorim...”
„CAND
va veti casatori”.
Am
abandonat. „Bine. Cand ne vom casatori, voi veti fi copiii NOSTRI.
Ai inteles? Nimeni nu pleaca de aici. Punct”.
Mi-a
zambit slab. „Deci, vrei sa te insori cu ea?”
Ah,
la naiba. Prea devreme pentru asta.
„Sa
spunem ca da. Cum te afecteaza asta?”, am contrat-o cu o spranceana
ridicata.
S-a
foit putin in scaun si si-a sprijinit barbia in mana. „Atunci, vei
avea nevoie de ajutor. Exact ca si cu intalnirile. Esti cam fara
speranta, Dee”.
„Fara
speranta? Pe bune. Unde ai invatat expresia asta?”
Bree
si-a dat ochii peste cap. Recent, devenea tot mai buna la asta.
„Citesc”. Raspunsul ei scurt era de asteptat, dar nu era mai
putin dragut decat ultima data cand o spusese.
Cu
siguranta imi va da batai de cap cand va avea doisprezece ani.
„Ai
nevoie de un hobby nou”, a fost tot ce am putut sa spun, deoarece
avea dreptate. Fusesem fara speranta de la inceput si singurul motiv
pentru care aceste chestii functionau era din cauza copiilor.
Micii
mei ingeri pazitori.
***
Lauren
a fost prima care ne-a intampinat cand am ajuns la scoala pentru
carnavalul din acea seara.
„Bine
ati venit”, a spus cu accent englezesc exagerat.
„Asta
este un carnaval englezesc?”, am tachinat-o, si ei i-a placut.
„Englezii
sunt misto”. A facut cu ochiul si s-a aplecat s-o imbratiseze pe
Bree.
L-am
tras pe Brady de mana si m-am aplecat la nivelul lui. „Vezi? Am
vorbit despre asta. Spune 'Buna' cu accent englezesc!”
A
chicotit si a clatinat din cap. Apoi l-a vazut pe Jared si automatul
de bomboane. Era de departe amuzant sa-l vezi atat de nehotarat
incotro sa se indrepte.
„Dee!
Matusica B! Bomboane...Jaled...” Capul ii era gata sa se roteasca
in jurul gatului.
Bella
i-a intins o mana de bilete si l-a condus la parintii lui Jared. Am
privit cum stabileste regulile pentru Brady, in timp ce el privea
peste umarul ei la automatul de bomboane. Cand s-a intors, era
ametita.
„Ora
opt. Tatal lui a promis ca vor fi chiar aici la ora opt”. Isi rodea
unghiile si parea putin disperata.
Lauren
a zambit si a batut-o pe spate. „Eu ma ocup de intrari si iesiri,
B. Nu-l voi lasa sa-mi scape”.
Asta
a parut s-o mai linisteasca pe Bella pe moment, asa ca m-am intors
s-o intreb pe Bree unde vrea sa mearga.
Mi-a
aruncat o privire exasperata. „Vreau sa stau aici cu domnisoara
Mallory. Va rog?”
Lauren
a gesticulat ca este in regula si am luat-o pe Bella de mana, privind
cum pe fata lui Bree se intinde zambetul la prima noastra dovada de
afectiune in public. Bella a privit la degetele noastre impreunate si
apoi la mine, avand o privire plina de emotie si dragoste, taindu-mi
respiratia. Am sarutat-o pe frunte si ne-am amestecat in multime,
privind copiii jucandu-se impreuna si dandu-se in carusel.
Am
mai vazut si cateva persoane costumate ciudat care au facut-o pe
Bella sa se strambe cand au fluierat spre ea. S-ar putea sa-i fi
soptit unui tip ca il omor...sau nu. Totusi...
Mergand
catre sectiunea jocurilor, am tras-o de mana si am oprit-o in fata
conservelor pline ce trebuiau lovite cu o minge. Zambind, am aratat
cu capul in directia jocului si ea m-a urmat.
„Una?”,
a intrebat tipul din spatele tejghelei.
I-am
intins biletul si el mi-a dat doua mingi.
„Ai
grija cu astea”, m-a avertizat Bella.
„Intotdeauna
am grija de bilele mele”, am chicotit.
„Dumnezeule!
Bilele lui Dee (1). Ah...mor. Bancul ala este mortal.
Bilele lui Deeeee! Si tu le ai!” S-a aplecat razand fara control;
pierzandu-si si ultima farama de control, incercase sa arunce.
Am
stat perfect nemiscat privind-o ca si cand era ultima persoana
imatura de pe planeta. „Ai terminat?”
S-a
sters pe fata si s-a indreptat scuturand din cap ca nu.
„Te
rog sa respecti jucatorul”, i-am reamintit in timp ce duceam bratul
in spate pentru a arunca. Rezultatul a fost mai multe chicoteli, ceea
nu a facut decat sa-mi alimenteze dorinta de a-i dovedi ce bine ma
pricep la asta. Conservele au explodat cazand de pe masa, iar Bella a
inlemnit langa mine.
„Pai,
la naiba”, a scuturat din cap.
„Ce
primesc daca mai lovesc a doua oara?”, l-am intrebat pe tipul de la
carnaval. Si-a luat privirea de la conservele distruse si a dus-o
catre un urs panda urias atarnat deasupra. Cu o mana tremuranda mi-a
aratat ursul.
„Super”,
am ridicat din umeri si am aruncat a doua minge, care a aterizat cu
zgomot direct in cutii.
Panda
ne-a fost inmanat fara tragere de inima si l-am luat sub mana in timp
ce ne deplasam prin multime.
„Cred
ca lui Bree o sa-i placa asta”, am intors capul spre Bella si
zambetul mi-a pierit. Ma privea de parca ii oferisem o replica imensa
a propriului meu penis. „Ce?”
„Sunt
ridicol de excitata in urma acestei reprezentatii”, a marturisit.
Si
acum, Don voia sa arunce niste bile.
Ne
aflam chiar in fata unui cort galben, deschizatura falfaind putin in
briza serii. M-a strans cu pumnii de tricou, tragandu-ma cu ea in
cort, oprindu-se cand picioarele i-au atins ceva dur. Am aruncat o
privire rapida si mi-am dat seama ca ne aflam in locul unde se tinea
echipamentul de sunet. Auzisem ca in seara asta vor onora un invitat.
„Lasa
jos ursul panda”, a marait cu o mana disparand sub camasa mea si cu
cealalta tragand de caciula de pe cap, aruncand-o pe jos.
Am
scapat ursul si am sarutat-o puternic, apucand-o de parul de pe ceafa
si impingand cu limba intre buzele ei. S-a ridicat pe masa cu un
scancet usor de durere.
„Te
doare bratul?”, am intrebat luandu-i incheietura in mana si
mangaind-o pe taietura.
„E
in regula”, m-a asigurat dandu-se mai aproape de mine.
M-am
retras usor cand si-a dus mainile la cureaua mea, iar ea a slabit
stransoarea. „Chiar suntem pe cale sa facem asta la un carnaval?”,
am soptit.
S-a
oprit si a privit in ambele directii. „Oh...daca se uita vreun
clovn pervers? Sau daca sunt camere video pe aici?”
Ne-am
tinut respiratia privind in intuneric. Nimic nu poate sa strice
momentul mai tare.
„Dee!”
Uitati
de asta. Am uitat de tehnicile universale ale lui Brady de a
te face sa-ti pierzi excitarea.
Mi-am
incheiat cureaua si mi-am cerut scuze Bellei cu un sarut inainte de a
ridica ursul si de a iesi impreuna in noapte. Exact sa ne intalnim cu
privirea dezaprobatoare a nimanui alta decat Renee Dwyer.
Mi-am
imaginat ca tipul in scaun cu rotile de langa ea este Phill.
Stiti...mai ales ca nu fusesem niciodata prezentati.
Brady
o tragea pe Renee de mana incercand sa ajunga la noi. L-am auzit
spunandu-i cu cine se afla aici. Sau, dupa spusele lui Renee 'cine il
lasase sa umble pe la carnaval nesupravegheat'.
Tatal
lui Jared se afla in spatele lor, privind confuz. Serios?
Chiar il lasase pe Brady sa plece cu o femeie pe care el nu o
cunostea?
„Vino
aici, Brady”, a spus Bella incet, luandu-i mana din stransoarea lui
Renee. L-a salutat stangace pe Phill si apoi s-a intors spre mama ei.
„Ce faci aici?”
Renee
mi-a runcat o privire inainte de a raspunde. „Phill este invitat”.
Bella
a scuturat usor din cap. „Bine, atunci. Phill? Ai nevoie de ajutor
sa urci pe scena? Lasa-ma sa te ajut”. A apucat caruciorul cu
rotile inainte sa astepte raspunsul. S-a oprit si l-a intors iar cu
fata spre noi. „Imi cer scuze. Phill, acesta este iubitul
meu, Edward Cullen”.
Am
mers si i-am strans mana, iar el mi-a adresat un zambet cunoscator.
„Cainele care latra, nu musca”, mi-a spus printre dinti.
Am
notat.
Brady
i-a urmat pe cei doi sus pe scena pentru a se holba la multime si
a-si face numarul de dans. Jared a urcat dupa el si s-au dezlantuit
pe melodia Baby Got Back, adunand si mai multi spectatori.
Renee
parea nemultumita.
Nu
mai puteam sa suport. L-am vazut si pe Joshua sprintand pe scena sa
danseze, ceea ce insemna ca Rose alerga dupa el si Emmett dupa
ea...indrumandu-i pe parintii mei. Uitasem ca i-am invitat.
Am
aratat cu barbia in directia lor. „Uite”, i-am spus lui Renee.
Parintii mei tocmai ajunsesera in zona deschisa de langa scena cand a
aparut si Bree de dupa colt de mana cu Tyler, cautandu-i pe ai mei.
I-a imbratisat strans pe amandoi si a tinut-o de mana pe mama in timp
ce-i priveau pe baieti. Moment in care Brady si-a dat seama ca sunt
acolo si i-a strigat sa le atraga atentia. Ei i-au facut cu mana si
el a radiat, devenind mai zgomotos sub privirile lor.
Renee
s-a incordat si a inspirat adanc.
„Aceia
sunt parintii mei. Bree si Brady ii cunosc de mai putin de sase luni
si ii iubesc. Parintii mei sunt draguti si afectuosi...si ii accepta
pentru ceea ce sunt”. Am privit-o ingrijorat. „Tu nu vrei asta?
Ca ei sa alerge sa te imbratiseze? Sa implore pentru atentia ta?”
Si-a
ferit privirea, trista.
„Uite,
Renee. Nu trebuie sa ma placi. Dar, te rog, pentru numele
Domnului...iubeste-ti fiica. Si pe acesti copii. Tot ce si-a dorit
Bella a fost sa te faca mandra si sa fie o fiica demna de tine”.
„Nu
vreu ca ea sa faca aceleasi greseli”, a spus nervoasa.
Am
marit ochii. „Ce greseli? Ai iubit un barbat ani de zile si ai avut
o familie. El a murit si te-a lasat cu o fetita minunata. Spune-mi,
Renee, ce greseli ai facut in scenariul asta?”
Fata
i s-a intristat si i-a tremurat buza.
„Renee,
uite...stiu ca toata treaba asta a luat o alta directie decat ce
ti-ai dorit pentru Bella. Dar, ea este desteapta. Si are succes. Si
este ridicol de altruista luand acesti copii. Nu ma aflu aici sa-i
distrug viata”. M-am apropiat mai mult si am coborat vocea. „Nu
muncesc pentru ca sunt nevoit”.
A
ridicat capul si m-a privit cu ochii mijiti.
Am
ridicat din umeri si m-am indepartat putin. „E adevarat. Dar imi
ofer toti banii copiilor, pentru ca ei sa nu duca lipsa de nimic”.
Eram prea implicat ca sa ma mai opresc acum. „In plus, o iubesc,
doar ca sa stii. Si pe copii. Asta este familia mea”.
S-a
dat un pas in spate, uimita de marturisirea mea.
„Deci,
daca planuiesti sa faci parte din viata lor...oricare dintre ei...ar
trebui sa-ti scoti batul din fund si sa incepi sa le arati ca si tu
ii iubesti”. I-am zambit trist. „Fara suparare”.
„Stai!”,
a strigat, si m-am intors stangaci spre ea. „Stai cu ei toata ziua
pentru ca...asa vrei tu?”
„Mda”,
imi doream sa o fac sa inteleaga.
Fara
alta explicatie, am mers sa ma alatur familiei mele. Ochii lui Bree
s-au luminat cand a vazut ursul panda si mi-a multumit printr-un
sarut pe obraz.
„Multumesc”,
a tipat.
„Cu
placere”.
Fata
ii era toata numai un zambet cand a strans ursul in brate. „Te
iubesc, Dee”.
„Si
eu te iubesc, printeso”. Nu stiu de unde a venit termenul asta de
afectiune, dar am castigat manuta ei intr-a mea. Si era cea mai
perfecta rasplata.
traducere by Ana
NOTA:
(1)
– Dee's Nuts = formatie australiana; un fel de expresie
folosita la bancuri/glume
