21. Impreuna

Edward

„Imi pace fundul mare si nu pot sa mint. Voi flatilor nu puteti sa negati. Cu un...”, Brady a incetat versiunea lui remarcabila a melodiei Baby Got Back doar un moment, incercand sa-si aminteasca versurile dand din fund si aruncandu-si mainile in aer.

Nu asa imi imaginasem ca ne vom trezi in aceasta dimineata, dar cu siguranta era amuzant si distractiv.

„Micutule, cine te-a invatat cantecul asta?” M-am ridicat in pat si mi-am trecut mainile prin par in timp ce cascam.

„Jaled!”, a strigat si a chicotit. „Fundul mare...!” Dandu-si una peste fund a continuat sa cante aceleasi doua versuri iar si iar.

„Brady!”, am auzit-o pe Bella strigand de sus. „Lasa-l in pace pe Dee, e ziua lui libera”. Vocea i s-a mai inmuiat cand a ajuns la usa camerei mele. Privirea i s-a plimbat pe fata si parul meu si si-a muscat buza sa nu rada. Ma aflam in patul asta de doar o ora si ea stia asta.

Astazi era ziua in care le spuneam copiilor despre mine si Bella. Am cerut sa fac asta deoarece m-am gandit ca eu as putea sa discut cu ei putin mai deschis decat ar face-o ea, in plus chiar doream sa obtin primele lor reactii pentru ca Bella sa nu sufere daca erau unele negative.

Desi ma indoiam ca asa vor fi.

Brady s-a fastacit de langa usa si a sarit la mine in pat, abia ferindu-mi zona intima, spre fericirea lui Don. L-am prins pe Brady de mijloc si l-am aruncat pe saltea, tintuindu-l cu foarte putina forta si gadilandu-l, facandu-l sa rada si sa tipe de placere.

Nu am fost atent cand a sosit Bree, dar s-a aruncat si ea in gramada, iar Bella, care incerca sa scoata copiii din pat, a ajuns si ea gramada peste noi. Eram toti patru in pat, gadilandu-ne si rostogolindu-ne, chicotind si distrandu-ne la prima ora a diminetii. Ca o mica familie adevarata.

Privirea Bellei era una fericita cand s-a retras de langa noi sa se odihneasca. Momentele ca acesta o faceau foarte fericita si abia asteptam ca totul sa fie dezvaluit pentru a incepe sa functionam in acest mod in fiecare zi.

„Bine”, m-am ridicat si am inspirat adanc. „Brady trebuie sa mearga sa se pregateasca pentru marea noastra iesire de azi”. A zambit larg in directia mea.

Bree si-a incrucisat bratele suparata. „Eu de ce nu pot sa vin cu voi?”

„Pentru ca mergem in padure sa prindem gandaci”, i-am explicat indoind din degete drept ceva ce speram sa fie amenintator, un gest scarbos legat de gandaci.

„Scarbos”, s-a miorlait ea si a strambat din nas.

„Putem merge dupa-amiaza sa mancam o inghetata, inainte de carnaval. Suna bine?”, am spus cu speranta; eram nesigur cu privire la ce activitate as putea avea cu Bree pentru a putea deschide discutia despre cum stau lucrurile in prezent.

„Bine”.

Bella mi-a zambit apreciativ si le-a ordonat copiilor sa urce sa se pregateasca pentru micul dejun. Ei s-au conformat si ea i-a urmarit din usa dormitorului sa se asigure ca au ajuns sus, inainte sa se intoarca si sa sara in pat peste mine. Gura ei a intalnit-o instantaneu pe a mea si mainile i s-au infipt in parul meu in timp ce m-a sarutat fierbinte gemand langa buzele mele.

„Buna dimineata si tie”, am tachinat-o, impingand-o usor pentru a-i da parul la o parte de pe gat sa il pot saruta.

„Mmm”, a gemut si si-a inclinat capul. „Distractie placuta azi”.

„Sigur”, am respirat in urechea ei.

A scos un scancet trist si s-a dat jos din poala mea. Punand mana peste erectia mea evidenta sub patura, a oftat. „Da-i o pauza lui Don. Trebuie sa fie epuizat”.

Asta m-a facut sa rad. De parca Don s-ar putea plictisi vreodata de Pestera plina de minuni a Bellei.

M-am pregatit separat de ea, incercand sa ma imbarbatez sa port o discutie cu Brady. Era...el era atat de tanar si nu eram sigur cum va reactiona la noile vesti si ce va crede el ca se petrece de fapt. Vorbisem putin cu Emmett despre asta, dar singura persoana care ar fi avut o perspectiva sincera ar fi fost Tanya.

Si asta nu era o conversatie pe care ea sa vrea sa o poarte.

Eu si Brady am ajuns pe poteca in jurul pranzului. Devenise atat de deschis si independent, incat uneori ma lua prin susprindere. Voia sa ajute la caratul lucrurilor si dorea sa deschida drumul pe poteca. Si tot timpul a vorbit despre scoala si noul lui prieten, Jared.

Nu am crezut niciodata ca sa ascult un pusti povestindu-mi despre ziua lui ma va face atat de fericit.

„Si apoi ce a facut?”, am intrebat cand ne-am asezat pe o piatra neteda de langa parau. Am inceput sa intindem patura si sa scoatem sandvisurile si biscuitii pe care le impachetasem.

Brady flutura entuziasmat din maini in timp ce vorbea. „Apoi, a luat-o si a aluncat-o depalte. Cam...pana la luna!” Vocea lui mica se ridica atat de tare incat pasarile din copacii de deasupra noastra si-au luat zborul speriate.

El le-a privit uimit cum se lanseaza in zbor, miscandu-se in formatie catre o zona mai linistita. „Uau”, a soptit. „Dee? Ai vazut?”

Am zambit si i-am aratat sa se aseze langa mine. M-a ascultat, dar tot timpul s-a uitat pe cer, scuturand frenetic din parul lui blond. Ochii lui verzi cuprindeau tot ce era in jurul nostru, absorbind ziua si peisajul ca un burete. Ceea ce cam si era.

Buretele Blond.

„Hei, Brady!”, am strigat sa-i distrag atentia.

„Ha?”

Asezand in fata lui o bucata de mar si borcanul cu unt de arahide, mi-am dres vocea. „O iubesti pe Bella, corect?”

S-a strambat haios si a muscat din sandvis. „O ubec pe matusica B”. Cuvintele erau spuse cu gura plina, dar am inteles.

„Poti sa pastrezi un secret?”, l-am intrebat aplecandu-ma spre el intr-o soapta conspirativa.

Dumnezeu sa-l pazeasca pe pustiul asta, a dat din cap ca nu. Nu poti sa spui ca nu este sincer.

„E in regula”, am chicotit. „Ei bine, si eu o iubesc pe Bella”.

„Stiu”.

Asta nu era chiar raspunsul pe care il asteptam.

„Ce vrei sa spui?”, am intrebat perplex.

A baut din cutia de suc si a oftat dramatic. „Te-am vazut pupand-o. Muuuuuuuuuuuaaaaah”. A scos niste sunete ridicole de pupaturi.

„Ba nu”, am pufnit dand ochii peste cap si muscand din sandvis.

„Ba DA!”, a spus direct. „O iubeti. O IUBETI!”

Am ras atat de tare incat m-am inecat cu mancarea. „Stiu! Abia ti-am spus asta. Iisuse, pustiule”.

Fata i s-a umplut de zambet. „O sa lamai cu noi?”

Asta era partea pe care o asteptam. Aveam planuri...dar inca nu erau gata. Si nu voiam sa renunt la a fi ingrijitorul lor.

„Bineinteles. Ce ti-am spus eu Brady? Ha? Ce ti-am promis?”

„Meleu”, a spus dand din cap ca si cand era ceva cert.

„Exact”.

A fost o pauza in care ne-am holbat unul la altul, amintindu-mi putin de prima zi in care ne-am intalnit. Asteptam sa vad ce ma va intreba, si ce a spus m-a surprins atat de tare, incat n-am putut sa formulez o propozitie articulata.

Cand i-am spus Bellei ca o iubesc a fost un moment din viata mea pe care n-am sa-l uit niciodata. Imi voi aminti mereu unde ne aflam, ce s-a spus, cum mirosea...simtea...suna ea. Totul.

Momentul de acum nu era diferit.

Soarele se afla chiar deasupra noastra si o raza se strecurase printre frunzele de toamna. Aerul devenise putin rece si sunetul paraului era ca sunetul unui cantec de leagan la picioarele noastre. Nasul lui Brady se inrosise putin si obrajii ii pareau piscati de entuziasm.

De aceste lucruri imi aduc aminte cand ma gandesc la acea zi.

„O sa fii taticul meu?”

In anumite momente din viata ta, timpul se opreste in loc. Respiratia se opreste. Bataile inimii inceteaza. Ochii se inchid. Am experimentat toate acestea cand priveam in ochii acestui copil dulce, pe care chiar doream sa-l fac al meu.

„Eu”, gura mi s-a uscat si am incercat sa inghit, „nu vreau sa-l inlocuiesc pe tatal tau”.

A oftat si si-a pus sandvisul jos, s-a apropiat de mine si a pus o mana pe genunchiul meu. Ne-am holbat la apa care se spargea usor in pietrele si nisipul de pe mal. „Dar, imi doresc un tatic”, a soptit. „Te log, Dee?”

„Orice iti doresti, pustiule”, am murmurat in timp ce-l sarutam pe cap. Cuvintele erau adevarate si o stiam. Le voi da tuturor ceea ce-si doresc. Ceea ce au nevoie.

Mai ales cand era ceea ce doream si aveam si eu nevoie.

Cu un copil de varsta lui Brady era atat de simplu. O iubesc pe Bella. Voi fi taticul tau. Acum, hai sa prindem niste insecte. Am terminat de mancat si el a tasnit printre copaci sa prinda niste greieri...sau ceva de genul asta. Nu sunt suta la suta sigur ca ceea ce a vazut el merita capturat. Dar ne-a tinut ocupati cam o ora pana cand ne-am dat seama ca gaseam insecte mai usor pe sub pietre. Lucru care a dus la prinderea de viermi si rame pe care mi le-a fluturat prin fata.

Indiscutabil, una dintre cele mai bune zile petrecuta impreuna.

Era destul de obosit cand l-am dus acasa, la fel eram si eu, dar ii promisesem lui Bree ca o scot la inghetata, asa ca am salutat-o rapid pe Bella, ceea ce a inclus si o mica ciupitura a fundului ei delicios, si apoi ieseam pe usa cu Bree. Facusem un pact cu Brady sa nu spunem nimanui despre ce vorbisem, pana cand nu-i dadeam eu ok-ul.

Copii plus secrete egal Misiune Imposibila.

Am ajuns la Molly Moon's si lui Bree i-a luat o gramada de timp sa se decida asupra aromei, pana cand i-am reamintit ca trebuia sa mai ajungem si in alta parte. M-a calcat pe picior si s-a strambat dar a comandat pana la urma ca sa putem sa ne asezam. De indata ce si-a primit cornetul, iar eu mi-am luat portia obisnuita de ciocolata cu vafe, ne-am asezat afara, la soare. O zi asa frumoasa era rara, dar eram usurat ca nu ploua ca sa putem ajunge la carnavalul de la scoala fara incidente.

„Despre ce vrei sa discutam?”, m-a intrebat Bree lingand din inghetata.

Mi-am unit sprancenele intrebator. „De ce crezi ca trebuie sa discutam?”

A oftat si a mai muscat o data ianinte sa-mi raspunda. „Tati obisnuia sa ma duca in locuri ca acesta cand voia sa stam de vorba. L-ai scos pe Brady in oras singur. Acum, este randul meu, corect?”

„Mda...”, ma chinuiam sa-mi adun cuvintele cand ea si-a ridicat fata la mine.

„Ne parasesti?”

Umerii mi s-au incovoiat in apararea acestor copii amarati. Nu credeau decat ca urmeaza sa fie abandonati.

„Se intampla cam opusul, Bree. Nu vreau deloc sa plec”.

S-a holbat la mine timp de treizeci de secunde bune pana sa raspunda. „I-ai spus ca o iubesti?”

Am aprobat din cap.

A zambit. „Ti-a luat cam mult”.

„Esti o strengarita, stii asta?”, am tachinat-o, iar ea a chicotit. „Nu este foarte usor sa spui cuiva ca il iubesti”.

„De ce nu?”, m-a intrebat cu inocenta. „Te iubesc. Gata. Am spus-o”. A ridicat cu nonsalanta din umeri si s-a intors la inghetata ei.

„Pai, si eu te iubesc. Gata. Acum eu am spus-o”, am contrat-o.

Bree s-a incruntat putin si si-a dat o suvita dupa urechea stanga. „Deci, asta inseamna ca nu vei mai fi dadaca noastra? Te vei casatori cu ea?” Micuta ei barbie tremura cand a lasat privirea in jos. „Acum nu ne va mai adopta?”

Adoptia nici macar nu-mi trecuse prin cap cand m-am gandit la acest scenariu. Normal ca Bella inca dorea sa adopte copiii.

„De ce intrebi asta?”

S-a indreptat si m-a privit direct. „Deoarece, daca va casatoriti si aveti propria voastra familie, atunci ea nu va mai vrea sa ne adopte...”

„Gresit”, am spus taios. „DACA ne casatorim...”

„CAND va veti casatori”.

Am abandonat. „Bine. Cand ne vom casatori, voi veti fi copiii NOSTRI. Ai inteles? Nimeni nu pleaca de aici. Punct”.

Mi-a zambit slab. „Deci, vrei sa te insori cu ea?”

Ah, la naiba. Prea devreme pentru asta.

„Sa spunem ca da. Cum te afecteaza asta?”, am contrat-o cu o spranceana ridicata.

S-a foit putin in scaun si si-a sprijinit barbia in mana. „Atunci, vei avea nevoie de ajutor. Exact ca si cu intalnirile. Esti cam fara speranta, Dee”.

„Fara speranta? Pe bune. Unde ai invatat expresia asta?”

Bree si-a dat ochii peste cap. Recent, devenea tot mai buna la asta. „Citesc”. Raspunsul ei scurt era de asteptat, dar nu era mai putin dragut decat ultima data cand o spusese.

Cu siguranta imi va da batai de cap cand va avea doisprezece ani.

„Ai nevoie de un hobby nou”, a fost tot ce am putut sa spun, deoarece avea dreptate. Fusesem fara speranta de la inceput si singurul motiv pentru care aceste chestii functionau era din cauza copiilor.

Micii mei ingeri pazitori.

***

Lauren a fost prima care ne-a intampinat cand am ajuns la scoala pentru carnavalul din acea seara.

„Bine ati venit”, a spus cu accent englezesc exagerat.

„Asta este un carnaval englezesc?”, am tachinat-o, si ei i-a placut.

„Englezii sunt misto”. A facut cu ochiul si s-a aplecat s-o imbratiseze pe Bree.

L-am tras pe Brady de mana si m-am aplecat la nivelul lui. „Vezi? Am vorbit despre asta. Spune 'Buna' cu accent englezesc!”

A chicotit si a clatinat din cap. Apoi l-a vazut pe Jared si automatul de bomboane. Era de departe amuzant sa-l vezi atat de nehotarat incotro sa se indrepte.

„Dee! Matusica B! Bomboane...Jaled...” Capul ii era gata sa se roteasca in jurul gatului.

Bella i-a intins o mana de bilete si l-a condus la parintii lui Jared. Am privit cum stabileste regulile pentru Brady, in timp ce el privea peste umarul ei la automatul de bomboane. Cand s-a intors, era ametita.

„Ora opt. Tatal lui a promis ca vor fi chiar aici la ora opt”. Isi rodea unghiile si parea putin disperata.

Lauren a zambit si a batut-o pe spate. „Eu ma ocup de intrari si iesiri, B. Nu-l voi lasa sa-mi scape”.

Asta a parut s-o mai linisteasca pe Bella pe moment, asa ca m-am intors s-o intreb pe Bree unde vrea sa mearga.

Mi-a aruncat o privire exasperata. „Vreau sa stau aici cu domnisoara Mallory. Va rog?”

Lauren a gesticulat ca este in regula si am luat-o pe Bella de mana, privind cum pe fata lui Bree se intinde zambetul la prima noastra dovada de afectiune in public. Bella a privit la degetele noastre impreunate si apoi la mine, avand o privire plina de emotie si dragoste, taindu-mi respiratia. Am sarutat-o pe frunte si ne-am amestecat in multime, privind copiii jucandu-se impreuna si dandu-se in carusel.

Am mai vazut si cateva persoane costumate ciudat care au facut-o pe Bella sa se strambe cand au fluierat spre ea. S-ar putea sa-i fi soptit unui tip ca il omor...sau nu. Totusi...

Mergand catre sectiunea jocurilor, am tras-o de mana si am oprit-o in fata conservelor pline ce trebuiau lovite cu o minge. Zambind, am aratat cu capul in directia jocului si ea m-a urmat.

„Una?”, a intrebat tipul din spatele tejghelei.

I-am intins biletul si el mi-a dat doua mingi.

„Ai grija cu astea”, m-a avertizat Bella.

„Intotdeauna am grija de bilele mele”, am chicotit.

„Dumnezeule! Bilele lui Dee (1). Ah...mor. Bancul ala este mortal. Bilele lui Deeeee! Si tu le ai!” S-a aplecat razand fara control; pierzandu-si si ultima farama de control, incercase sa arunce.

Am stat perfect nemiscat privind-o ca si cand era ultima persoana imatura de pe planeta. „Ai terminat?”

S-a sters pe fata si s-a indreptat scuturand din cap ca nu.

„Te rog sa respecti jucatorul”, i-am reamintit in timp ce duceam bratul in spate pentru a arunca. Rezultatul a fost mai multe chicoteli, ceea nu a facut decat sa-mi alimenteze dorinta de a-i dovedi ce bine ma pricep la asta. Conservele au explodat cazand de pe masa, iar Bella a inlemnit langa mine.

„Pai, la naiba”, a scuturat din cap.

„Ce primesc daca mai lovesc a doua oara?”, l-am intrebat pe tipul de la carnaval. Si-a luat privirea de la conservele distruse si a dus-o catre un urs panda urias atarnat deasupra. Cu o mana tremuranda mi-a aratat ursul.

„Super”, am ridicat din umeri si am aruncat a doua minge, care a aterizat cu zgomot direct in cutii.

Panda ne-a fost inmanat fara tragere de inima si l-am luat sub mana in timp ce ne deplasam prin multime.

„Cred ca lui Bree o sa-i placa asta”, am intors capul spre Bella si zambetul mi-a pierit. Ma privea de parca ii oferisem o replica imensa a propriului meu penis. „Ce?”

„Sunt ridicol de excitata in urma acestei reprezentatii”, a marturisit.

Si acum, Don voia sa arunce niste bile.

Ne aflam chiar in fata unui cort galben, deschizatura falfaind putin in briza serii. M-a strans cu pumnii de tricou, tragandu-ma cu ea in cort, oprindu-se cand picioarele i-au atins ceva dur. Am aruncat o privire rapida si mi-am dat seama ca ne aflam in locul unde se tinea echipamentul de sunet. Auzisem ca in seara asta vor onora un invitat.

„Lasa jos ursul panda”, a marait cu o mana disparand sub camasa mea si cu cealalta tragand de caciula de pe cap, aruncand-o pe jos.

Am scapat ursul si am sarutat-o puternic, apucand-o de parul de pe ceafa si impingand cu limba intre buzele ei. S-a ridicat pe masa cu un scancet usor de durere.

„Te doare bratul?”, am intrebat luandu-i incheietura in mana si mangaind-o pe taietura.

„E in regula”, m-a asigurat dandu-se mai aproape de mine.

M-am retras usor cand si-a dus mainile la cureaua mea, iar ea a slabit stransoarea. „Chiar suntem pe cale sa facem asta la un carnaval?”, am soptit.

S-a oprit si a privit in ambele directii. „Oh...daca se uita vreun clovn pervers? Sau daca sunt camere video pe aici?”

Ne-am tinut respiratia privind in intuneric. Nimic nu poate sa strice momentul mai tare.

„Dee!”

Uitati de asta. Am uitat de tehnicile universale ale lui Brady de a te face sa-ti pierzi excitarea.

Mi-am incheiat cureaua si mi-am cerut scuze Bellei cu un sarut inainte de a ridica ursul si de a iesi impreuna in noapte. Exact sa ne intalnim cu privirea dezaprobatoare a nimanui alta decat Renee Dwyer.

Mi-am imaginat ca tipul in scaun cu rotile de langa ea este Phill. Stiti...mai ales ca nu fusesem niciodata prezentati.

Brady o tragea pe Renee de mana incercand sa ajunga la noi. L-am auzit spunandu-i cu cine se afla aici. Sau, dupa spusele lui Renee 'cine il lasase sa umble pe la carnaval nesupravegheat'.

Tatal lui Jared se afla in spatele lor, privind confuz. Serios? Chiar il lasase pe Brady sa plece cu o femeie pe care el nu o cunostea?

„Vino aici, Brady”, a spus Bella incet, luandu-i mana din stransoarea lui Renee. L-a salutat stangace pe Phill si apoi s-a intors spre mama ei. „Ce faci aici?”

Renee mi-a runcat o privire inainte de a raspunde. „Phill este invitat”.

Bella a scuturat usor din cap. „Bine, atunci. Phill? Ai nevoie de ajutor sa urci pe scena? Lasa-ma sa te ajut”. A apucat caruciorul cu rotile inainte sa astepte raspunsul. S-a oprit si l-a intors iar cu fata spre noi. „Imi cer scuze. Phill, acesta este iubitul meu, Edward Cullen”.

Am mers si i-am strans mana, iar el mi-a adresat un zambet cunoscator. „Cainele care latra, nu musca”, mi-a spus printre dinti.

Am notat.

Brady i-a urmat pe cei doi sus pe scena pentru a se holba la multime si a-si face numarul de dans. Jared a urcat dupa el si s-au dezlantuit pe melodia Baby Got Back, adunand si mai multi spectatori.

Renee parea nemultumita.

Nu mai puteam sa suport. L-am vazut si pe Joshua sprintand pe scena sa danseze, ceea ce insemna ca Rose alerga dupa el si Emmett dupa ea...indrumandu-i pe parintii mei. Uitasem ca i-am invitat.

Am aratat cu barbia in directia lor. „Uite”, i-am spus lui Renee. Parintii mei tocmai ajunsesera in zona deschisa de langa scena cand a aparut si Bree de dupa colt de mana cu Tyler, cautandu-i pe ai mei. I-a imbratisat strans pe amandoi si a tinut-o de mana pe mama in timp ce-i priveau pe baieti. Moment in care Brady si-a dat seama ca sunt acolo si i-a strigat sa le atraga atentia. Ei i-au facut cu mana si el a radiat, devenind mai zgomotos sub privirile lor.

Renee s-a incordat si a inspirat adanc.

„Aceia sunt parintii mei. Bree si Brady ii cunosc de mai putin de sase luni si ii iubesc. Parintii mei sunt draguti si afectuosi...si ii accepta pentru ceea ce sunt”. Am privit-o ingrijorat. „Tu nu vrei asta? Ca ei sa alerge sa te imbratiseze? Sa implore pentru atentia ta?”

Si-a ferit privirea, trista.

„Uite, Renee. Nu trebuie sa ma placi. Dar, te rog, pentru numele Domnului...iubeste-ti fiica. Si pe acesti copii. Tot ce si-a dorit Bella a fost sa te faca mandra si sa fie o fiica demna de tine”.

„Nu vreu ca ea sa faca aceleasi greseli”, a spus nervoasa.

Am marit ochii. „Ce greseli? Ai iubit un barbat ani de zile si ai avut o familie. El a murit si te-a lasat cu o fetita minunata. Spune-mi, Renee, ce greseli ai facut in scenariul asta?”

Fata i s-a intristat si i-a tremurat buza.

„Renee, uite...stiu ca toata treaba asta a luat o alta directie decat ce ti-ai dorit pentru Bella. Dar, ea este desteapta. Si are succes. Si este ridicol de altruista luand acesti copii. Nu ma aflu aici sa-i distrug viata”. M-am apropiat mai mult si am coborat vocea. „Nu muncesc pentru ca sunt nevoit”.

A ridicat capul si m-a privit cu ochii mijiti.

Am ridicat din umeri si m-am indepartat putin. „E adevarat. Dar imi ofer toti banii copiilor, pentru ca ei sa nu duca lipsa de nimic”. Eram prea implicat ca sa ma mai opresc acum. „In plus, o iubesc, doar ca sa stii. Si pe copii. Asta este familia mea”.

S-a dat un pas in spate, uimita de marturisirea mea.

„Deci, daca planuiesti sa faci parte din viata lor...oricare dintre ei...ar trebui sa-ti scoti batul din fund si sa incepi sa le arati ca si tu ii iubesti”. I-am zambit trist. „Fara suparare”.

„Stai!”, a strigat, si m-am intors stangaci spre ea. „Stai cu ei toata ziua pentru ca...asa vrei tu?”

„Mda”, imi doream sa o fac sa inteleaga.

Fara alta explicatie, am mers sa ma alatur familiei mele. Ochii lui Bree s-au luminat cand a vazut ursul panda si mi-a multumit printr-un sarut pe obraz.

„Multumesc”, a tipat.

„Cu placere”.

Fata ii era toata numai un zambet cand a strans ursul in brate. „Te iubesc, Dee”.

„Si eu te iubesc, printeso”. Nu stiu de unde a venit termenul asta de afectiune, dar am castigat manuta ei intr-a mea. Si era cea mai perfecta rasplata.

traducere by Ana

NOTA:

(1) – Dee's Nuts = formatie australiana; un fel de expresie folosita la bancuri/glume