8. Petrecerea
Bella
Parca ar fi facut o petrcere mega-exclusiva pentru asociati de firme foarte importanti, din camerele alea VIP, era o petrecere incredibila...
Am presupus ca era din cauza politetei lui Alice Culen, zana.
Intr-un fel ma bucuram ca se "deranjase" sa imi faca o petrecere...de aceea mi-am adus aminte ca trebuia sa fiu foarte suparata pe toti.
-Oh, am zis fara gratie.
-Iti place? - a intrebat o foarte zambareata, Alice, fara remuscari nici nimic de genul.
Cum dracu` indraznea sa imi vorbeasca dupa tot ce imi facuse? S-a prefacut ca ma iubea ca pe o sora nici mai mult nici mai putin de 50 de ani.
-Da - nu puteam sa neg ca petrecerea era superba dar asta nu insemna ca eu o sa ma bucur de ea. - Unde este camera mea? Vreau sa ma relaxez acolo si sa iau aer, dupa aia daca am pofta o sa ma duc sa vanez. - Alice a ramas putin surprinsa in fata rigiditatii mele si lipsei de emotivitate, a lasat la o parte salturile ei continue si mi-a zis:
-A ta este langa a mea si a lui Edward...este exact in fata a lui Edward si langa a mea... - Asta m-a mahnit...imi placea compania lui Alice, chiar daca eu stiam ca nu trebuia sa fie asa, dar compania lui Edward...imi placea prea mult chiar daca eu nu vroiam sa am nimic cu el.
Bine, imi era indiferent, in toate modurile eu i-am zis ca nu o sa vorbesc cu nimeni.
-Ok, multumesc Alice. - I-am raspuns fara expresie in voce.
Dupa aia am urcat repede la mine in camera.
M-am asezat intr-un scaun de piele alba foarte frumos, care era langa ferestra.
Dupa cateva ore au batut la usa mea.
-Toc, toc - a batut cineva.
-Cine e? - am intrebat suparata pentru ca ma deranjase.
-Eu - a raspuns o voce pentru care, fara indoiala, m-as fi aruncat eu insami intre flacarile infernului doar ca sa o aud, Edward.
-Ce vrei? - l-am intrebat fara sa ii dau voie sa intre.
-Sa vorbesc cu tine.
-Despre ce? - eu nu vroiam sa vorbesc nimic cu el.
-Despre un lucru, pot sa intru? - A zis suparat si impacientat.
-Intra - am raspuns distanta.
A intrat si s-a asezat la picioarul canapelei, ramanand fata in fata cu mine.
-Despre ce vroiai sa vorbesti?
-Bella, stiu ca ti-am facut rau, nu stii ce rau imi pare. Te rog nu ma uri. Doar asta te rog si sa fim te rog prieteni, chiar daca, cunoscuti care se inteleg bine. Ok? - de data asta puteam sa jur ca imi zicea adevarul, dar nu puteam sa risc. El trebuia sa fi facut asta cu mine de multe ori.
-Edward chiar crezi ca o sa te iert asa repede? NU, si in plus cum iti permiti sa ma intrebi macar daca putem sa fim prieteni? Te urasc Edward Anthony Masen Cullen. Desigur ca era adevarat, eu il uram...dar doar pentru a-l dori atat...
-Bella...nu, te rog nu imi zice asta... - parea daramat, indurerat si trist.
-Imi pare rau Edward, dar daca vrei sa ma ai drept prietena incepe prin a inceta sa ma mai minti.
-Atunci am o posibilitate? - Nu vroiam sa isi faca iluzii dar cu atat mai putin sa le piarda.
-Una la un milion - am zis ca sa ma fac interesanta.
-Asta e ceea ce conteaza cel mai putin, important este ca eu am turul de scrutin ca sa particip la concursul "sa fim prietenii lui Isabella Marie Swan".
-Ha, ha, nu are haz gluma, Edward.
-Hahaha, a avut si tu o stii - mi-a soptit pe ton prietenesc.
-Ok, acum pleaca, vreau sa fiu singura - i-am zis.
Sigur. - mi-a soptit Edward la urechee cu voce seducatoare.
Cand a iesit i-am inchis usa in nas.
-Te urasc Edward Anthony Masen Cullen, te urasc pentru ca te doresc atat. Te urasc pentru ca tin la tine, te urasc pentru ca te iubesc, te urasc pentru zambetul ala pe care doar tu esti capabil sa il creezi si care imi face inima sa se topeasca. - mi-am zis mie insumi intr-o soapta aproape de neperceput.
De ce sa ma insel?
-Te iubesc Cullen - am soptit din nou, il iubeam cu tot sufletul meu. In momentele alea imi doream ca Edward sa fie ceea ce s-a prefacut sa fie mereu. Edward AL MEU.
Incepuse sa se intunece si m-am gandit ca ar fi mai bine sa ies la vanatoare, eram plictisita si imi era sete.
La sfarsitul noptii bausem doua pume, nu a fost foarte dificil sa gasesc pume aici si din intamplare am intalnit un puma cu iubita lui, presupun...
-Oh! Toata lumea avea un motiv de existenta, mai putin eu...
O, bine, eu il aveam...dar eu eram doar jucaria lui..., nimic mai mult.
Edward Cullen era motivul meu de existenta, te iubesc Edward.
Inca, cu tot raul care mi-l facuse, nu puteam sa incetez sa il iubesc, nu puteam sa incetez sa ma gandesc ca poate el este ca Edward pe care eu l-am cunoscut...si in timp ce facea stupidul pariu...poate...poate...s-a indragostit de mine..., ca eu de el.
2 comentarii:
merci dana.....
mai o sa postezi continuarea ?
Trimiteți un comentariu