Cand totul se intoarce impotriva ta

Offf...

Ce nerabdatori :)

Capitolul 2...

Maine, al treilea.

O seara buna !

Ana

2. Dezastru

Bella

-Si de ce m-ai facut sa cred ca eu sunt singura ta exceptie? - l-am intrebat la marginea prabusirii.

-Pentru ca asa niciodata nu ai fi incercat sa te gandesti la ceva ce ai fi vrut sa imi ascunzi - mi-a zis cu o fata, cum ca toate astea l-ar fi amuzat, lucru care m-a deranjat.

-Mincinosule!!! Eleazar mi-a zis ca aveam un don, si nici Aro si Jane nu au putut sa imi faca nimic. Mincinosule! - I-am zis indignata in total, eu aveam un don.

-Proasta Bella! Nu iti dai seama? Toate astea au fost un montaj, cand vreun Cullen vrea sa faca o gluma mai intai se ocupa de tot si pe urma pune in aplicare planul. - Am ramas fara cuvinte, Edward nu m-a insultat niciodata....

-Deci toata lumea stia? Toate astea nu erau ceva mai mult decat un complot? - mi s-a ingrosat vocea...

-Exact Bella, apropo, un complot foarte amuzant, dar chiar daca recunosc ca a fost amuzant, m-am atasat de tine - si a zambit in modul cel mai incantator posibil, dar eu nu m-am mai topit asa cum ma topeam inainte. In timp ce vorbeam nu observasem ca toti Cullenii venisera pana unde eram, sigur nu vroiau sa piarda show-ul. M-am uitat la Esme, mereu atat de dulce si incantatoare, si acum ma privea cu tristete in ochi, asa ca si cum privea o maimuta de sarbatoare, care facea ceva foarte trist doar pentru a face rost de bani, am trecut la ochii lui Carlisle, ma privea cu putina mila, ca si cum as fi fost o maimuta care face ceva amuzant dar in acelasi timp iti este mila de ea, am trecut la ochii lui Alice si Jasper, prima isi devia privirea, era evident ca cel putin se simtea putin rau si Jasper... Jasper ii privea pe ceilalti cu ura, ca si cum i-ar fi fost mila de mine si ii invinovatea pe ceilaalti, nu puteam rezista acestor priviri, atat de umede si penetrante, asa ca am privit-o pe Rosalie, ea sigur ma privea cu indiferenta, dar pentru surprinderea mea, nu, privirea ei era mai rea ca a oricui, ma privea cu durere, multa durere si parere de rau, acea privire m-a linistit, si in final Emmett m-a privit cu fata de parere de rau si mi-a zis:

-Mmm...Asta...Bella... Ma atasasem de tine, mi-ai placut si toate astea, imi pare rau...nu m-am gandit ca l-ai fi iubit atat pe Edward...imi pare rau pe bune. - Si acestea fiind spuse i-am trimis o privire intensa fratelui lui cu par de bronz si a plecat sa se ascunda in casa, chiar avea fata de parere de rau....

-Atunci...daca toti ma priveau asa...era evident ca nici unul nu se bucura...Edward m-ar fi mintit ca asta era amuzant pentru toata lumea?

Edward

Pe bune ma distram cu Bella, chiar daca intr-un mod ma atasasem de ea?? Nu, sentimentul nu era chiar asa, doar apreciere, da, o apreciam.

Am putut vedea ca o durea aceasta noua revelatie.

Am vazut ca putin cate putin familia mea se alatura noua.

-Mmm...Saraca Bella, chiar imi era drag de ea - gandea Alice.

....- gandea Emmett.

Stiam! Stiam ca asta o sa se intample! Ti-am  zis! - gandea Rosalie cu toata puterea ei.

Oh...Edward...pe bune m-am distrat dar...imi este mila..niciodata nu am facut gluma asta atat de mult timp..., cel mult am ajuns la 10 ani...si cred ca ajungand la 50...am inceput sa o indragim...imi pare rau pe bune... - gandeau Esme si Carlisle.

Edward! Nu stiam ca asta o sa dureze atat, ai idee de emotiile pe care le transmite in acest timp aceasta saraca micuta? E disperant si in plus ea era o persoana buna, nu trebuia sa ii faci asta... - imi striga Jasper in interiorul lui.

Wow, asta chiar ca a fost ciudat, eu credeam ca toti se distrau cu glumele astea... sau cel putin in ultimii 150 de ani toti radeau de victimele mele... Nu am avut timp sa ma gandesc la nimic altceva, Bella si-a intors capul si am asteptat sa faca ce faceau toate, sa tipe cat te mult ma ura, sa-mi dea o palma si sa plece pe drumul ei, dar la ceea ce m-am asteptat cel mai putin a fost la reactia ei, mi-a oferit o ultima privire, dar nu era de ura, ci durere, o durere ascutita si patrunzatoare, o durere care, pentru cateva clipe, m-a rupt prin interior, o durere pentru care eu eram vinovat...