Dragoste din nimic

27. NEBUNIE IN PARCUL DE DISTRACTII

BELLA

In fata mea era un mic helesteu de culoare rosie, pe care pluteau cadavre. M-am scarbit cand l-am vazut si mi-am ingropat fata in Edward.
„Unde mergem intai?”, a intrebat Jasper.
„Eu spun sa mergem in Capcana Mortii mai intai. Intotdeauna e randul lung acolo”, a raspuns Rose.
Au parut sa fie cu totii de acord si am plecat. Edward tinea un brat in jurul meu, in timp ce ne deplasam prin cosmarul ala. In timp ce mergeam, am vazut oameni imbracati in negru, cu sange curgandu-le pe tot corpul. M-am uitat cum se impiedicau de oameni, tipand si speriindu-i.
„Ajutati-ma. Ma urmaresc”, a tipat o femeie acoperita de sange cu hainele sfasiate. Apoi, a zbughit-o mai departe, si am vazut ca pe urmele ei erau trei barbati cu fata pictata in alb si cu cercuri negre in jurul ochilor.
Ea a tipat si a inceput sa alerge mai repede, implorand pe cineva sa o ajute.
Daca pana acum eram speriata, acum eram ingrozita.
„E in regula. E doar parte din spectacol”, m-a asigurat Edward, sarutandu-ma pe cap.
„Spui asta pana sfarsesc si eu ca femeia aia”.
„Bine, cred ca randul incepe aici. Pare a fi cam o ora si jumatate de asteptat. Nu-i prea rau”, a spus Emmett, in timp ce ne-am asezat la rand.
Atunci m-am uitat pentru ce asteptam la rand. Era un monstru de roller-coaster. Avea doua bucle, dupa cum am vazut, si incepea cu doua caderi foarte abrupte. Asta, ca toate celelalte, era vopsit in negru. Si puteam auzi oamenii tipand, cand a trecut prin dreptul nostru.
„O, la dracu, nu!”, am spus, incercand sa ies din rand.
„Bella, e in regula. Nu-ti fa griji, daca eu nu am alunecat pe sub centuri, atunci nici tu nu o vei pati”, m-a linistit Alice.
Tot incercam sa ies din rand, dar Edward ma tinea prea strans.
„Ok, unde aveti de gand sa faceti fapta?”, a intrebat Rose.
„Nu ar trebui sa fie o surpriza?”, a intrebat Edward. „Daca ne spunem unii altora, nu va mai fi o surpriza. Asa ca, eu zic sa tinem secretul pana la sfarsitul zilei”.
Au fost de acord si apoi am tacut cu totii, cu exceptia muzicii ciudate pe care o ascultam cat am stat la rand.
„Scuzati-ma”, s-a intors o persoana cu gluga pe cap catre Rose. „Puteti sa deschideti aceasta sticla pentru mine?”, a intrebat, intinzandu-i o sticla de Mountain Dew.
„Sigur”, a spus ea luand-o.
„Multumesc. Intampin probleme in a deschide lucruri cu singura mea mana”, a spus persoana. Si si-a scos bratul pentru a ne arata un ciot insangerat.
„Ahhhhh!”, a tipat Rose odata cu Emmett, luandu-se in brate.
„Ok, asta a fost putin haios”, i-am spus lui Edward razand. „Nu stiam ca Emmett tipa ca o femeie”.
„Da, am descoperit asta ultima oara cand am fost aici”, mi-a soptit el.
Restul timpului cat am stat la coada nu a trecut asa rau. Edward statea in spatele meu, cu bratele in jurul meu si cu barbia sprijinita pe umarul meu. De fiecare data cand simtea ca devin tensionata din cauza tipetelor care se auzeau din roller-coaster, incepea sa-mi sarute gatul si sa-mi sopteasca in ureche, facandu-ma sa uit complet de teama.
Ne-a venit randul sa urcam si inima mea s-a panicat. Rose, Emmett, Jasper si Alice erau in acelasi rand, in timp ce eu si Edward am mers la randul din spate. Avand in vedere ca incapeau numai patru persoane, iar noi eram sase, eu si Edward am ramas pe dinafara. Ne-am asezat langa doi baieti.
„Hei, te simti bine?”, m-a intrebat unul dintre ei, in timp ce ne asteptam randul.
„Mda, sti tu, sunt speriata ca dracu”, am spus razand cu nervozitate.
„Nu-ti fa griji”, mi-a spus celalalt baiat. „Am facut deja de doua ori plimbarea asta. Nu se va intampla nimic. Nu vom lasa sa se intample ceva unei persoane asa de frumoase ca tine”.
Edward si-a intensificat imbratisarea, iar eu eram prea speriata ca sa mai rosesc. Fluturasii din stomacul meu se simteau de parca vroiau sa-mi iasa prin carne.
„Nu-ti fie frica. O sa te asezam la mijloc, bine?”, mi-a spus Edward. Am dat din cap, iar el m-a pupat pe obraz.
„Sunteti frate si sora?”, a intrebat unul dintre baieti, plin de speranta.
„De fapt suntem iubiti”, a spus Edward iritat.
„Oh. Imi verificam si eu sansele”, a spus el zambindu-mi.
„Ok, fi atent. Chiar acum, sunt convinsa ca o sa mor, si chiar nu vreau sa-mi petrec ultimele minute din viata facandu-mi-se avansuri. Va fi un mod ingrozitor de a muri. Asa ca, daca vrei sa te dai la cineva, da-te la prietenul tau”, am spus, incercand sa-mi maschez frica, cu supararea. M-am simtit putin rau din cauza iesirii mele, dar, nu eram in dispozitia de a socializa.
„E agresiva. Ma simt ranit”, i-a soptit celalalt prietenului sau. I-am aruncat o privire, iar el mi-a facut cu ochiul.
Masina noastra a sosit, iar Edward s-a asezat inaintea mea, in asa fel incat statea la margine. M-am asezat langa el, iar cei doi baieti ne-au urmat. Centurile au coborat asupra noastra, iar eu m-am agatat de ele cat de bine am putut. In nici un caz nu vroiam sa cad de sub astea. Apoi, uimitor, mi-am amintit numele. Capcana Mortii... super!
Personalul angajat a trecut sa verifice daca aveam centurile stranse cum trebuie. Aproape am deblocat-o pe tipa care l-a verificat pe Edward. Credeam ca mana ei a zabovit acolo mai mult decat era necesar.
„Sunteti gata pentru Capcana Mortii?”, a strigat unul dintre angajati.
S-a auzit un ‚da’ in cor, dar cred ca eu am fost singura care a strigat ‚nu’. Edward s-a uitat la mine si a zambit. Si-a trecut bratul peste bara si m-a luat de mana.
„Edward, te iubesc, dar am nevoie disperata de mana ca sa ma tin cu ea de viata”. A chicotit la mine, mi-a sarutat mana si apoi mi-a dat drumul.
Cursa a incepuit si primul lucru pe care l-am vazut a fost un deal urias.
Click, click, click, click, click. Am inceput sa urcam spre prima cadere mare. Am facut tot posibilul sa nu ma uit in jos sa vad cat de sus ne aflam, dar nu am rezistat si m-am uitat, intrand in panica.
„Dumnezeule, voi muri!”, mi-am repetat. Ca sa fie si mai rau, habar nu aveam cat mai era pana la cadere, deoarece eram pe la mijloc si locurile din fata imi blocau vederea.
„Bella. O sa fi bine. Iti promit”, mi-a spus Edward.
„Da, relaxeaza-te, fricoaso”, mi-a spus baiatul din stanga. „Se va termina inainte sa-ti dai seama”.
Apoi s-a intamplat, am auzit tipetele venind din fata noastra, inainte ca macar sa ajungem la cadere, asa ca stiam ca mai era putin. Apoi, mi-a venit sa vomit, in timp ce ne indreptam spre ceea ce urma sa fie sfarsitul meu. Am scapat un tipat strident in timp ce am cazut.
Apoi se terminase si alunecam pe restul traseului, presarat cu caderi mai mici, cotituri si intortocheli. Si inainte sa-mi dau seama, s-a terminat.
Masina a ajuns la stop. Puteam sa simt ochii curiosi ai lui Edward. M-am intors spre el zambind si el a respirat usurat la vederea expresiei mele.
„Asta a fost o nebunie!”, am spus incantata. „Mi-a placut!”, am ras.
„Vezi, nu a fost asa de rau cum credeai. Poti sa incepi sa tipi la mine acum”, a ras baiatul care statea langa mine. I-am aruncat o privire. Ne-am dat jos si am alergat spre restul grupului. Rose parea ingrozita, dar Alice impartasea entuziasmul meu.
„A fost asa de grozav! Hai sa ne dam din nou”, tipam eu la ea.
Am plecat si ne-am mai dat de cateva ori. Una dintre ele se numea Delirium. Am inceput sa uit cat de ciudat si uimitor se derulau lucrurile acolo, si chiar am inceput sa ma distrez.
Cand m-am dat in Delirium, m-am simtit ca si cum eram deasupra lumii. Fara sa ma mai tem de orice m-ar fi doborat. Am continuat sa-mi reamintesc ca nu era adevarat. Stateam acolo, fiind destul de incantata de saruturile pe care mi le dadea Edward pe gat, in timp ce a inceput melodia Mama a celor de la Chemical Romance.
Am vazut-o pe Alice incepand sa cante si sa-si miste soldurile. De fapt eu am inceput sa cant, dupa care mi s-a alaturat si ea. Am inceput sa dansam in jurul randului. Un grup de fete de langa noi ne-au urmat si am ajuns sa cantam majoritatea dintre noi.
„Si cand plecam nu ne condamna! Da!”, am cantat eu urcandu-ma pe balustrada.
„Vom lasa focul sa ne inconjoare! Da!”, a tipat Alice, in timp ce s-a urcat langa mine, privindu-i pe restul celor din rand cantand si dansand.
Curand, toti sase eram catarati pe balustrada, cantand si miscandu-ne soldurile. Cand s-a terminat cantecul, aplauzele au explodat, si apoi au inceput sa strige ‚bis, bis’.
Am ras si m-am uitat la prietenii mei spunandu-le din priviri care ar trebui sa fie urmatoarea melodie. Au dat toti din cap.
„Bine, asta vreti, asta va dam”, am tipat, in timp ce ei au explodat in urale. Le-am spus sa faca liniste si am zambit cand s-au conformat.
M-am uitat in dreapta si l-am vazut pe Edward dand din cap, apoi m-am uitat in stanga si am vazut ca si ceilalti aprobau. Am numarat cu degetele, 1...2...3... „E asta viata adevarata? E doar fantezie? Prins intr-o alunecare de teren, fara scapare spre realitate. Deschide ochii, uita-te la cer si vezi”, am cantat toti in armonie perfecta. Se pare ca au decis sa fiu eu Freddy, pentru ca la partea solo au incetat sa cante.
„Sunt doar un baiat sarac, nu am nevoie de compatimire”, am cantat.
„Pentru ca acum vin, acum plec. Un pic mai repede, un pic mai incet”, au cantat ei.
„Felul in care bate vantul nu conteaza pentru mine. Pentru mine”, am intrat eu.
Randul a fluierat la alegerea acestei melodii. Se pare ca Bohemian Rhapsody a fost o alegere buna.
In cele din urma i-am facut pe toti sa sara, in timp ce randul avansa, in momentul in care am ajuns la finalul melodiei. Pana sa terminam, toata lumea de la rand canta in cor.
„Nimic nu conteaza cu adevarat, nimic nu conteaza cu adevarat, pentru mine. Oricum bate vantul”, eu radeam atat de tare pana la final, incat, atunci cand randul a avansat, a trebui sa ma ridice Edward sa ma aseze pe loc.
Delirium a fost si mai distractiv decat Capcana Mortii, dar cauza putea fi faptul ca nu mai eram speriata. Eram aruncati in jur, iar Edward m-a luat de mana si m-a ajutat sa rezist jumatate de cursa.
„Hei, fratilor. Inainte sa mergem pe cont propriu pentru a pune in practica provocarea, ce ar fi sa facem o fotografie de-asta veche?”, a intrebat Alice. „Stiti, de alea alb-negru?”
Am fost cu totii de acord si, chiar daca ma simteam mai bine acolo, tot l-am tinut pe Edward strans de mana in timp ce mergeam. In niciun caz nu vroiam ca una dintre acele persoane deghizate sa ma sperie de moarte.
„Buna! Bine ati venit la Costume Stricate. Doriti sa faceti o fotografie?”, ne-a intrebat o angajata.
„Da, vrem”, a raspuns Alice.
„Bun, ce stil va place?”, a intrebat ea, si nu mi-a scapat faptul ca s-a uitat direct la Edward.
„Ce aveti?”, a intrebat Jasper.
„Varcolaci, vampiri si fantome”, a spus, dupa care s-a uitat iar la Edward.
„Vampiri”, a decis Edward, iar noi am fost de acord.
„Bine, hai sa va dam niste costume”. Ne-a dus printre cuierele cu haine atarnate.
„Blake, te superi daca ma ajuti?”, a strigat ea.
„Sigur, nicio problema”, a spus un baiat venind catre noi, care trebuia sa fie Blake. Ne-a analizat pe fiecare, pana a ajuns la mine. „Cum te numesti?”, m-a intrebat.
„Bella”, am spus cu ezitare, fara sa inteleg de ce vrea sa stie.
„Un nume frumos pentru o fata frumoasa. Am costumul potrivit pentru tine”, a spus, mergand catre cuiere si scotand un teanc negru, pe care mi l-a intins.
Femeia a ajutat si ne-a dat la toti tinute.
„Nu va grabiti. Este un grup inaintea voastra, asa ca trebuie oricum sa asteptati”, a spus femeia, inainte de a ne lasa la cabine.
„Hai Bella. Te ajut sa-ti pui aia pe tine. Arata destul de complicat”, a spus Alice tragandu-ma in cabina.
Intai am ajutat-o pe Alice sa se imbrace. Era adorabila. Avea o rochie scurta cu accente violete si negre. Arata atat de draguta, dar si sexy, in ea. Si i s-a potrivit ca o manusa.
„Alice, costumul asta sta super pe tine”, i-am spus.
„Multumesc. Acum hai sa bagam asta pe tine”, a spus intinzandu-mi tinuta. A fost prima data cand am vazut de fapt ce costum aveam.
„O, nu. Nu pot purta asta”, i-am spus. „In niciun caz!”
„Bella? S-a intamplat ceva?”, l-am auzit pe Edward vorbind de partea cealalta a perdelei.
„Da”, i-am spus. „Eu nu port asta!”
„De ce?”, m-a intrebat.
„Arata prea mult din mine”, i-am strigat inapoi.
„Taci, Bella. O sa porti asta”, a spus Alice autoritar.
„Sunt sigur ca exagerezi”, mi-a spus Edward.
Am luat costumul si am inceput sa ma dezbrac. „Nu-mi vine sa cred ca-mi faceti asta”, am comentat in timp ce ma dezbracam.
Dupa circa 5 sau 7 minute, aveam in sfarsit toata chestia pe mine... nu ca era prea mult de imbracat. M-am privit in oglinda si mi-a cazut fata.
„Nu. Imi pare rau, dar nu numai ca nu port asta, nu fac nicio fotografie imbracata asa. In niciun caz”, m-am plans tare, ca sa ma auda Edward si Jasper.
Era un sutien din piele neagra, care imi lasa abdomenul descoperit. Avea doua curele foarte subtiri din piele, care se petreceau pe spate si se legau de niste pantaloni scurti, foarte mulati, din piele. Nici macar nu-i puteam numi pantaloni scurti. Sa fim seriosi, erau chiloti. Pe sub pantalonii scurti aveam ciorapi de plasa care coborau pe picioare, care erau acoperite de cizme inalte, uzate si tocite.
„Alice, asta nu e de vampir. E de sadomasochista! Ce ma face sa arat ca un vampir?”, am intrebat-o.
„Are si o pelerina”, a spus, aratandu-mi o pelerina lunga pana la pamant.
„O, bine atunci”, am spus sarcastic, punandu-mi pelerina peste acel nimic. Macar o puteam tine infasurata pe mine... poate voi face asta pentru fotografie. Am strans-o in jurul meu si am iesit.
„Unde sunt Emmett si Rosalie?”, am intrebat, observand ca erau numai Edward si Jasper langa cabina.
Am observat ca tot ce purta Edward erau o pereche de pantaloni din piele neagra, si o camasa alba, desfacuta, fara maneci, care avea o bucata de la gat, ce intra direct in pantaloni. Puteam sa-i vad pieptul perfect conturat. Arata mai presus de sexy.
„Fratilor”, a venit Emmett din alta cabina de dupa colt, aranjandu-si camasa. Rose a aparut din spatele lui, chicotind si aranjandu-si rochia lunga, mulata si asemanatoare uneia de vampir.
„Ce faceati?”, a intrebat Alice cu un zambet banuitor.
„Sa spunem doar ca partea noastra de pariu s-a rezolvat”, a spus Rose zambind.
„Ok, nu e corect. Cum se face ca ea este destul de acoperita?”, am intrebat, plangandu-ma putin.
Rose a ridicat din umeri. „Este ceea ce mi-au dat”.
„Hei, dar ce ai pe dedesubt?”, a intrebat Jasper.
„Nimic”, i-am strigat cu o privire.
„Atunci, ar trebui sa ti pelerina aia pe tine”, a glumit Emmett.
„Nu, pe bune. Cu ce esti imbracata?”, m-a intrebat Rose.
„Nu are cum sa fie nimic, dar se apropie”, i-am avertizat.
„Hai, Bella. Tu ne-ai vazut pe noi”, a spus Edward.
„Mda”, am ras fara umor. „Dar, fratilor, voi nu purtati asta!”, am spus, dand pelerina la o parte, pentru ca ei sa vada despre ce vorbeam.
Toate fetele au cazut, exceptie Alice.
„Bella...”, a fost tot ce a putut spune Rose.
„Stiu”, am spus sever. „Par mai mult decat o tarfulita. Arat ca o prostituata”.
„Wow”, a spus Emmett in final.
„Da”, a aprobat Jasper.
Edward nu spunea nimic.
„Hei, cum sunt costumele?”, a intrebat Blake, venind sa ne ia. S-a oprit si s-a uitat la mine. „Poate ca ar trebui sa luam o parte din tine”, a spus holbandu-se la mine. Bleah... ciudat.
M-am acoperit cu pelerina instantaneu.
„Sunteti gata? Urmati-ma”, a spus, indreptandu-se spre o alta parte a cladirii.
Inainte sa ma misc, l-am simtit pe Edward luandu-ma de incheietura mainii si tragandu-ma in el. „Asta arata uimitor pe tine”, mi-a soptit la ureche. „Sunt tentat sa intreb daca e de vanzare”, a tors, inainte de a-mi saruta gatul, facandu-ma sa tremur. Poate ca tinuta nu era asa rea.
Ne-am dus la ceilalti. Decorul insemna o canapea veche, cu panze de paianjen false, si o lampa veche. Foarte in stilul Familia Adams.
Blake ne-a asezat pe fiecare. L-a pus pe Emmett in spatele canapelei, cu Rose langa el. Ea statea intr-o parte a canapelei, in asa fel incat i se vedea rochia. La fel si Jasper, era in spatele canapelei, iar Alice langa el. Piciorul ei atarna pe unul din cotierele canapelei, ceea ce o facea sa arate ca o tentatie sexy.
„Acum tu”, a aratat Blake spre mine. „Vreau sa stai la capatul canapelei”. Am facut cum a zis.
„Lasa-ti piciorul drept sa atarne pe jos, iar pe cel stang tine-l pe canapea. Da, ca si cum abia stai pe canapea”, am facut cum mi-a spus, simtindu-ma incredibil de constiincioasa cu privire la pozitia sexuala in care stateam... fara sa mai spun cu ce eram imbracata.
L-a pus pe Edward sa stea pe jos, in fata mea, iar eu mi-am pus mana pe pieptul lui, in timp ce el se uita in sus, la mine. Din nefericire, nu prea ma ascundea.
In scurt timp, Blake facuse cateva fotografii cu noi, cu diferite expresii. Doua fotografii cu noi ca personaje. Una cu o fata prostuta, una in care puteam sa stam cum vroiam (m-am acoperit cu pelerina si am facut o fata trista), si in final, una in care trebuia sa ne sarutam partenerii. Pentru acea fotografie, Edward aproape ca s-a urcat pe canapea, stand deasupra mea, cand ei au facut poza. Si m-a sarutat de-a binelea. Limba lui era in gura mea, iar mana lui stanga se odihnea pe sanul meu drept (sper ca au prins gestul pe camera).
„Bai. Puteti sa va opriti. Au facut fotografia”, a spus Emmett.
Noi i-am ignorat si am continuat.
„Frate, daca o faceti chiar aici, castigati pariul pe deplin”, a spus Jasper razand. Asta m-a trezit la realitate.
L-am impins usor pe Edward si el s-a dat jos de pe mine.
„Bine, hai sa ne schimbam”, a ciripit Alice. Edward m-a tras catre cabina lui, cand am fost opriti de Emmett.
„Scuze, frate. Dar deja am folosit noi cabina. Daca vrei sa castigi, trebuie sa gasesti alt loc in care sa faci fapta”, a spus Emmett cu un zambet increzut.
„Nu-i corect. Cabina era fantezia mea”, m-am bosumflat. Apoi, am realizat ca am spus asta cu voce tare si am rosit.
„Pe bune?”, m-a intrebat Edward cu o spranceana ridicata si un zambet mic pe fata.
Fata mea a luat foc. „Pai, cam de asta te luam la cumparaturi cu mine si Alice, daca as fi castigat pariul. Bine, pentru asta si pentru ca ea ma sperie un pic cand e vorba de haine”.
„Hai, Bella. Hainele tale sunt in cabina asta”, a spus Alice, tragandu-ma de langa Edward spre cabina.
Dupa ce si-a scos Alice costumul, a venit sa ma ajute. Nu aveam cum sa ies singura din chestia aia. Dar, in final, m-a eliberat ea si am putut sa-mi pun fusta si tricoul.
„Nu-mi vine sa cred ca m-ai facut sa port fusta. De fiecare data cand ma dau in ceva, mi-e frica sa nu se ridice. Sunt nevoita sa ma asez pe material ca sa nu zboare”, m-am plans.
„Of, Bella. Nu-ti dai seama, ti-am facut o mare favoare. O fusta permite un acces mai usor”, a spus facand cu ochiul. M-am gandit la asta si daca vroiam sa castig, trebuia sa o fac.
Am iesit din cabine si am mers sa ne alegem fotografiile pe care le doream. Ne-am uitat si am hotarat sa luam cate una din fiecare si sa le copiem acasa.
Cand m-am intors de la ecran, l-am vazut pe Edward cu o punga de plastic. „Ce-i acolo?”, am intrebat curioasa.
A ridicat din umeri. „Ceva pentru mine”, a spus nonsalant.
I-am luat punga din mana si m-am uitat in ea unde am vazut un teanc negru. Am scos un top de piele neagra, m-am uitat la el, si am ridicat o spranceana la el.
„Pentru tine?”, am intrebat sceptica.
„Pai, pentru tine sa-l porti pentru mine. Ti-am spus ca o sa vad daca e de vanzare”, a spus cu inocenta. Mi-am dat ochii peste cap la el.
„Sa sti ca niciodata nu voi putea sa intru sau ies din chestia asta fara ajutor”, l-am informat. „In ambele dati trebuie sa ma ajute Alice”.
S-a aplecat mai aproape de mine. „Oh, nu cred ca voi avea o problema in a te ajuta sa iesi din asta”, a chicotit.
„Bine, hai sa amanam asta, ca sa terminam provocarea”, a spus Jasper cu un zambet rautacios.
„Ne intalnim aici in, sa zicem, trei ore?”, a sugerat Edward.
„Sigur”, a spus Alice.
„Suna bine. Atunci, succes. Noi am gasit un loc public sigur, si nici nu am speriat pe viata vreun copil nevinovat”, a ras Emmett.
„Va rog. Aveti grija. Pentru copii”, a spus Rose prefacandu-se ingrijorata.
„Trei ore. Hai sa castigam pariul asta”, am spus, luandu-l pe Edward de mana si iesind din magazin.