44. ARTIFICII

Buna! Uite ca am reusit sa-mi fac timp, printre picaturi, sa traduc si capitolul asta. Pentru maine nu va promit nimic, dar, cine stie, poate reusesc sa postez si urmatorul. Referitor la "Numar gresit", nu am primit nimic de la Dana. Va pup!

EDWARD

Fetele au plecat sa aduca fardurile pentru Ashel, iar ea a ramas cu noi. Ca sa fiu sincer, aproape ca imi parea rau pentru fata asta. Stiam cat de mult uraste Bella asta, iar fata asta NU arata ca una careia sa-i placa sa se aranjeze. Era imbracata cu pantaloni sport, negri, lungi si cu un tricou larg, pe care era imprimat steagul american. Era scunda si avea parul lung, saten, fara o urma de machiaj. Intr-un fel, imi amintea de Bella.

„Si, cati ani ai, Ashel”, o intreba Jasper.

„Tocmai am implinit nouasprezece”, spuse ea zambind.

„Si, ce iti place? Hobby-uri sau ceva?”, am intrebat-o eu.

„Aaa, da. Imi plac masinile Mopar, cam fiecare sport practicat sub soare, si jocurile. Iubesc jocurile”, spuse ea zambind.

„Iti plac masinile?”, intreba Emmett entuziasmat.

„Dap! Acasa am un Road Runner din 1974, un Cuda din 1970 si un GTX din 1973”, spuse ea cu mandrie.

„Woaaa, ai un Runner din `74?”, am intrebat eu, putin impresionat.

„Exact”, raspunse ea cu un zambet increzut. „Abia i-am montat un pachet de 440”, o tranti ea, iar noi am ramas cu gurile cascate.

„Pot sa te adopt si sa te fac sora mea mai mica?”, o intreba Emmett.

„Emmett, inceteaza sa mai fi asa ciudat”, marai Jasper la el.

„Dar e asa mica si draguta, si se pricepe la masini. La dracu, ea pare sa fie sora mea mai mult decat Alice”, se intoarse la Ashel si ii sopti, „ar trebui sa facem un test de sange”. Ashel si-a acoperit gura si a ras de el.

„Aaa, si tu ai fi ca fratele mai mare, cat un urs”, spuse ea.

„Vezi? Ii surade ideea”, spuse el increzut.

„Deci, baieti, aveti de gand sa ma scapati de tortura asta sau nu?”, intreba ea uitandu-se la noi trei. Noi nu am facut decat sa ne luam ochii de la ea. „De necrezut. Emmett vrea sa ma adopte si nici macar nu vreti sa ma ajutati sa scap de o sesiune de machiaj?”

„Uite, ne place de tine si credem ca esti chiar super”, i-am spus eu. „Chiar imi amintesti putin de iubita mea, dar...”, am scurtat-o, cand mi-a luat Jasper vorba din gura.

„DAR, alea sunt iubitele noastre. Nu ai idee de ce sunt capabile”, i-a spus Jasper.

„Vreti sa spuneti ca, daca ma ajutati sa scap, nu mai primiti nimic o saptamana”, spuse ea. Hmm, era buna.

„Exact”, spuse Emmett. „Intelegi. Sexul e ca oxigenul. Adica, te-ai prins, nu?”

„Hmm, nu. De fapt nu. Eu sunt virgina”, spuse ea, fara sa para rusinata de asta.

„Ba nu esti”, rase Jasper.

„Ba da, sunt. Serios, cred ca stiu prea bine asta”, ii raspunse ea.

„Dar esti asa de...”, a taiat-o Emmett.

„Draguta”, am terminat eu. Si era adevarat. Era o fata care arata foarte bine. Nu numai asta, mai era si foarte de treaba.

Ea ridica din umeri. „Mersi, baieti nu trebuie sa fiti draguti cu mine. Am inteles. Adica, cred ca sunt normala, n-am nimic special. Crede-ma, cand esti in preajma fetelor frumoase, cum sunt ale voastre, te cam loveste in respectul de sine. Dar eu am trecut peste asta”.

Ne holbam la ea.

S-a miscat nelinistita, probabil din cauza tacerii noastre. „Uite, pe cat de grozava este tacerea voastra ciudata, nu ma pot abtine sa nu simt nevoia sa o intrerup. Puteti, va rog, va rog, sa ma ascundeti?” , se ruga ea.

Dar, inainte ca noi sa putem raspunde, am auzit „ASHEL! Haide, toate lucrurile sunt pregatite!”, ciripi Alice.

Am ras cu totii de dispozitia lui Alice, iar Bella si Rose zambeau din spatele ei. Ashel ne-a aruncat la toti priviri ucigatoare, de putea sa ne inghete sangele daca vroia...la dracu! Am incetat imediat sa mai radem.

Alice a alergat si a luat-o de mana, tragand-o de langa noi. Tot ce am putut face a fost sa-i aruncam zambete de scuza, apoi, ea fu plecata.

„Aproape ca ma simt prost pentru noua mea sora mai mica”, spuse Emmett. „Surioara mea nu ar trebui sa fie torturata. Ar trebui sa fie libera sa joace jocuri video cu mine”.

Am ras de fratele meu ciudat.

„Ai vreo boala mintala?”, il intreba Jasper.

„Vaca nebuna”, a fost tot ce a spus Emmett.

Ne-am dat ochii peste cap la el. „Poate ca o vor lua incet cu ea. Adica, ea e o incepatoare”, spuse Jasper plin de speranta.

„Probabil ca nu”, i-am spus eu. „Ele nu au luat-o incet cu Bella. Saraca fata”.

„Da”, raspunsera ei oftand. Ne uitam toti trei la casa, intrebandu-ne ce fel de tortura avea loc si de ce nu auzisem inca vreun tipat. Poate ca, casa era izolata fonic.

BELLA

Era rau si ingrozitor, stiam. Pana la urma, si eu ma aflasem in situatia asta mai mult decat mi-a pasat sa-mi amintesc. Dar, imediat ce am convins-o sa se aseze pe pat si sa-si scoata toate hainele, a devenit putin incitant. De parca ea era un proiect pentru acasa, la care trebuia sa obtinem nota 10.

„In primul rand, cu ce naiba esti imbracata?”, intreba Alice, uitandu-se la pantalonii ei lungi si la tricoul larg. Ah, imi amintesc ca si eu purtam haine de-astea. Sincer, nu-mi lipseau. Privirile pe care mi le arunca Edward cand imbracam noile tinute (care erau destul de comode in cea mai parte parte a timpului) au meritat schimbarea garderobei.

„Hmmm, cu haine”, spuse ea cu atitudine. Dap, cu siguranta avea ceva din Rose.

„E obraznica. Imi place”, zambi Rose. Normal ca era. Jur ca fata asta avea personalitatea lui Alice, atitudinea lui Rose si aspectul meu. O admiram pentru asta. Eu eram doar Bella, dar ea era toate trei, fara ca macar sa incerce.

„Esti o combinatie perfecta intre noi trei”, i-am spus. „Acum nu trebuie decat sa-ti facem aspectul sa se potriveasca cu asta”.

„Dezbraca-te”, ii comanda Alice. Ashel a ridicat o spranceana la ea. „Acum!”, ii spuse Alice.

Cu o privire pe fata, Ashel s-a ridicat si si-a scos hainele, facandu-ne pe toate trei sa suspinam.

„Un sutien sport?!”, spuse Alice cu o privire de groaza pe fata. „Avem foarte mult de treaba, fetelor”.

„Da, dar uita-te la abdomenul ei”, i-am spus. Era adevarat, fata avea muschi. Nu un abdomen plat, chiar muschi...ca intr-o reclama la Bowflex (ha,ha,ha...asta m-a facut sa-mi amintesc de remarca lui Emmett...tot nu avea sens).

„Bine, putem face ceva, fetelor”, spuse Rose zambind. „Dar, intai parul si machiajul, apoi ne concentram pe haine”.

Am dat din cap si ne-am apucat de treaba. In timp ce Alice o farda (ca intotdeauna), eu am fost incantata cand Rose m-a rugat sa o ajut la ondularea parului. Nu-mi venea sa cred ca Rose avea ondulatorul la ea. Presupun ca ea e intotdeauna pregatita.

Eu si Rose am terminat cam in acelasi tip cu Alice si ne-am dat mai in spate sa ne uitam la ea. Iesise bine. Acum inteleg de ce le placea sa faca asta. Era distractiv.

„Acum, tinuta”, spuse Alice, punandu-si aratatorul pe barbie. „Oooooo....stiu! Rose unde este sutienul de la costumul tau de baie?”

„Chiar aici”, spuse Rose cautand prin geanta si intinzandu-i sutienul rosu din plasa. Eu personal nu mai vroiam sa vad alti bikini plasa.

„Bun. Ashel, scoate-ti sutienul ala oribil si pune-ti asta”, o instrui Alice.

”Are si sani!”, am tipat eu. Jur, viata nu prea e corecta.

Ea a facut ce i s-a spus, dar privirea de pe fata ei ne-a dat la toate trei de inteles ca NU era fericita. Ne-a aruncat o privire infricosatoare, de ne-ar fi putut ingheta sangele, daca ar fi vrut.. la dracu.

„Bun. Acum, o sa arunc o privire prin sifonierul lui Brett”, spuse Alice, mergand spre dulap si cautand prin hainele lui. „Nu. Nu. Nu. Nu. Bleah. Nu. Poate. Nu. Aha...DA!”, spuse ea cautand prin haine.

S-a intors de la sifonier tinand in mana o camasa alba, cu nasturi. „Buna chestie ca Brett este sfrijit”, am ras eu.

„Acum, am nevoie de foarfeci. Tine asta”, spuse Alice iesind ca o sageata din camera. S-a intors, un minut mai tarziu, cu foarfecele in mana. Fara sa spuna un cuvand, a inceput sa taie de tot manecile camasii! Apoi, s-a mutat la baza gatului.

In momentul in care a terminat, camasa avea bretele subtiri, stranse impreuna. Alice a zambit la treaba pe care o facuse. „Uite”, spuse ea. I-a intins-o lui Ashel.

„Ar trebui sa-mi sterg nasul cu asta sau ce?”, intreba ea razand.

„Pune-o pe tine”, i-am spus eu. „Crede-ma, nu vrei sa le superi pe astea doua”.

A facut cum i-am spus si s-a imbracat. A vrut sa incheie nasturii, dar Rose i-a dat peste maini. In loc de asta, Rose a apucat ambele terminatii ale camasii si le-a legat strans intr-un nod, imediat sub sani.

„Acum, ce vom face cu pantalonii astia?”, intreba Alice.

Fara sa spun ceva, am luat foefecele din mana lui Alice si am inceput sa-i tai, fara sa dau atentie protestelor lui Ashel si Alice.

Am zambit in sinea mea si i-am intins noii mele prietene. Ea mi i-a smuls din mana si i-a imbracat. A trebuit sa-mi admir putin munca. Chiar cred ca Alice si Rose aveau influenta asupra mea.

Ne-am mai dat inca o data in spate, sa ne admiram opera, si, trebuie sa recunosc, fata arata super! Ochii ei erau fumurii, dati cu o culoare inchisa, care ii facea imposibil de albastri. Parul ii cadea salbatic pe spate si, odata ce i-am taiat hainele, arata ca si cand aparea in editia Sport Illustrated.

„Wow!”, spuse Rose.

„Da!”, am fost eu de acord.

„Chiar ca suntem prea bune”, rase Alice.

Dupa o lunga perioada de timp in care am incercat s-o convingem pe Ashel sa coboare, ea a cedat in final si a acceptat sa ni se alature la petrecere.

„Sfinte Dumnezeule!”, tipa Emmett. „In ce ati imbracat-o pe sora mea mai mica?”, i-am aruncat o privire confuza, dar mi-am indreptat atentia spre ceilalti baieti.

„Deci, ce parere aveti?”, i-am intrebat pe Jasper si Edward, ai caror ochi erau mariti.

„Ar putea trece drept sora ta, Bella”, spuse Jasper. Am luat-o ca pe un compliment. „Arati mai mare de 19 ani imbracata asa”, i-a spus el lui Ashel. „La modul bun”, clarifica el.

„Hmmm, mersi”, rase ea nervoasa. „Intotdeauna am crezut ca arat de parca am 12 ani”, rase ea.

„Ah, crede-ma, daca sunt fete de 12 ani care arata asa, am sentimentul ca multi baieti ar fi la inchisoare”, rase Rose.

Eu m-am pus langa Edward, iar el si-a strans mainile in jurul meu. Am stat cu totii acolo, incercand s-o invatam pe Ashel ultimele ponturi in legatura cu flirtul, dar, pana la urma am renuntat cu totii.

„Merg sa iau ceva de mancare”, i-am spus lui Edward, inainte de a-l saruta si de a ma indrepta spre bufetul cu mancare.

Sincer. Cateva din privirile pe care le-am primit de la baieti, incepusera sa ma scoata din minti. Dar am incercat sa-i ignor, in timp ce mi-am umplut farfuria cu mancare.

„Hei, ai nevoie de ajutor sa duci aia?”, m-am intors sa vad o figura familiara a unui baiat blond, stand langa mine. Stiam ca il mai vazusem undeva, dar nu-mi aduceam aminte unde.

„Aa, nu. Cred ca ma descurc. Mersi”, i-am spus.

„A, nicio problema. Si, unde servesti masa? Eu am ocupat o masa si te invit sa mi te alaturi”, spuse el.

Doamne, era enervant ca nu stiam de unde il cunosc.

„Nu, e in regula”, i-am spus. „Ca sa fiu sincera, nici macar nu te cunosc”.

„Dar ne-am mai intalnit inainte”, imi spuse el. „O sa-ti improspatez memoria. Eu sunt Mike si ne-am intalnit la Chuck`s, barul sport”, spuse el.

Pai, mi-a picat fisa. Nicio mirare ca aveam sentimentul de deja-vu. Era tipul ciudat care se apropiase de mine la bar. Mi-am amintit de el, iar respiratia lui inca mirosea urat.

„Aa, bine, ma bucur ca te-am vazut”, am mintit eu. „Chiar ar trebui sa ma intorc la iubitul meu”, am adaugat eu, ca sa-l anunt ca nu sunt disponibila.

„Da, pai, poate ne mai vedem pe aici”.

„Nu-ti tine respiratia”, am bolborosit eu cand plecam.

„Cine era ala?”, intreba Edward cand m-am apropiat de el.

„Haa, iti amintesti de chelnerul de la barul sport, Chuck`s? El era”, i-am spus.

Edward l-a fixat cu privirea pe Mike. „Copilul ala este detestabil”, spuse el.

„Au, ce dragut este cand te protejeaza asa”, spuse Ashel.

M-am inrosit, fara sa-mi dau seama ca ne putea auzi oricine, si mi-am ingropat fata in umarul lui Edward.

„Hei, copii!”, veni Brett in fuga, cu Keith pe urmele sale. „Artificiile vor incepe curand. Vreti sa mergeti pe yaht sa le vedeti?”, intreba el.

„La dracu, NU!”, tipa Emmett. „Aproape m-am transformat in Gilligan la ultima noastra plimbare cu yahtul”.

Brett ridica din umeri. „Gasiti-va locuri”, spuse el, in timp ce se indeparta.

Edward se ridica si alerga dupa el. Hmm...Edward sa alerge dupa Brett. Cu siguranta ceva nu era in regula. Ma gandeam eu.

I-am privit discutand cateva minute, inainte ca el sa se intoarca la mine. S-a aplecat sa-mi sopteasca la ureche. „Vino cu mine. Am un loc mai bun de unde sa ne uitam”.

Am zambit in timp ce ma conducea spre doc, unde era legata o mica barcuta cu vasle. M-a condus la barca si, inainte de a ma ajuta sa urc, mi-a intins o jacheta, pe care nu stiu de unde o luase. Am luat-o si mi-am pus-o pe umeri, vrand sa ma acopar cat mai mult, tinand cont de tinuta pe care o purtam.

M-a ajutat si mi s-a alaturat in scurt timp, desfacand sfoara si luand vaslele.

In timp ce vaslea, i se puteau observa usor muschii intariti...i-am vazut, si mi-a placut. Brate, brate, brate, brate, brate, brate...dap, asta imi trecea prin minte cu fiecare impingere pe care el o facea.

El s-a oprit indata ce a considerat ca suntem destul de departe. „Scuze, dar asta nu va fi un tur de 3 ore”, glumi, in timp ce a pus vaslele in barca si s-a apropiat de mine.

A intins o patura, care se afla la indemana pe barca. S-a asezat pe ea, cu spatele la capatul  barcii, in timp ce mi-a facut semn sa ma alatur lui. Am facut-o, spijinindu-mi spatele de pieptul lui, asezandu-ma intre picioarele sale.

Am privit cum cerul devine mai intunecat, in timp ce priveam stelele. El m-a pupat pe obraz, inainte de a-mi sopti la ureche.

„Iti plac stelele?”, ma intreba.

Am zambit la intrebarea familiara. „Da. Imi plac la nebunie. Ma fac sa ma simt atat de mica si sa simt ca totul este posibil”, i-am repetat ce i-am spus si prima data cand mi-a spus ca ma iubeste.

„Te iubesc”, a fost raspunsul lui. Mi-am intors capul pentru a-i intalni buzele, care s-au atins usor la inceput. Doar o mica atingere, dar care mi-a trimis fiori in tot corpul, de parca era primul nostru sarut.

Incet, sarutul a devenit mai pasional, in timp ce m-am intors cu totul catre el, iar limbile noastre au inceput sa se dezmierde. Mainile mele erau incurcate in parul lui, iar o mana de-a sa ma tragea de ceafa, tragandu-ne mai aproape decat se putea.

BANG!

Practic am sarit in sus la auzul zgomotului. M-am intors sa vad ce era, ca sa vad cum cerul era acoperit de focuri de artificii.

„Incepe”, mi-a soptit Edward, in timp ce ma asezam in pozitita initiala.

Am zambit in timp ce priveam cu admiratie artificiile colorate, care acopereau cerul. Zgomotul se potrivea cu ocazia...nu mai era un zgomot infricosator, asa cum credeam cand eram mica. Nu, de data asta semnifica faptul ca se sfarsea o zi de sarbatoare.

Am urmarit intregul spectacol din barca aceea micuta, si nu exista alt loc in care sa-mi fi placut sa ma aflu. „Edward, putem sa stam aici toata noaptea?”, l-am intrebat, stiind deja raspunsul.

El m-a sarutat pe varful capului. „Mi-as fi dorit sa putem. Iubito, nu-ti fa griji, avem o eternitate pentru a fi impreuna”, imi spuse el.

Am suspinat, stiind ca avea dreptate. Va fi al meu pentru totdeauna, iar eu voi fi a lui. Cand vom fi despartiti de scoala, stiam ca voi fi singura la care se va gandi, indiferent cate fete se vor da la el. Iar Edward fusese singurul la care ma gandisem tot timpul, si asta nu se schimbase.

Dintr-odata, el s-a ridicat si a luat vaslele. „Bine, hai sa ne intoarcem inainte sa trimita pe cineva sa ne caute”, glumi el.

Dar eu am ramas intinsa si am inchis ochii, tot drumul de intoarcere. Fusese o zi lunga.