Dragoste din nimic

Buna seara!

Aveti mai jos capitolul 53 din DDN.

E foarte romantic...

Astept reactiile voastre.

Va pup si va doresc o seara excelenta!

Ana-Charlie

53. LACUL

EDWARD

„Ai petrecut o noapte placuta, Eddie?”, am auzit vocea sacaitoare a lui Emmett.

Am luat ochii de pe trupul Bellei si m-am uitat la el. „Emmett, ce dracu cauti aici?”, l-am intrebat, intinzandu-ma dupa tricoul Bellei sa-i acopar spatele gol.

El a ras. „Frate, e lacul. E singurul loc unde poti face baie. Dar, poate ca eu ar trebui sa te intreb ce faceti aici. Sau, mai exact, ce ati facut”, spuse el ridicand din sprancene.

„Dragut, Emmett”, i-am raspuns in timp ce ma ridicam putin, tinand-o pe Bella cat de aproape de mine puteam, incat Emmett sa nu vada nimic.

„Woaaa, Edward!”, de data asta era Jasper. Grozav.

„Plecati de aici”, am spus iritat.

„Ooo, hai ma. Bun, hai sa dam cartile pe fata. Ridica-te sa vedem si noi marele baiat”, rase Jasper. „Vreau sa-i dovedesc lui Emmett ca eu il am mai mare”.

Mi-am dat ochii peste cap. „Jasper, nu-ti arat penisul meu, pentru ca tu sa te crezi la un concurs de masurat. Daca esti atat de nesigur, poate ca ar trebui sa faci ceva terapie”.

Mi-am spijinit spatele de un copac, iar capul Bellei a alunecat de pe mine, aterizand in poala mea. Nu era de bine.

La naiba, ii puteam simti respiratia fierbinte sufland pe mine. Mi-am inchis ochii, dorindu-mi ca senzatia sa dispara.

„La dracu, chiar si cand doarme, gaseste ea o metoda de a ajunge la chestie”, rase Emmett.

„Nici n-ai idee”, am bolborosit eu.

Ea a inceput sa se miste, lucru care nu ma ajuta deloc. Dumnezeule, o sa ma omoare. O sa mor. Dar, ce mod de a muri. Nu, asta nu e o idee buna. Trebuie sa o trezesc, inainte sa explodez.

„Baieti, puteti sa plecati, macar pana o aduc inapoi la tabara? Va rog? Chiar nu vreau ca ea sa se simta jenata. Si, tinand cont ca voi deja ati vazut-o in bikini, si ati recunoscut ca v-ati gandit la ea in mod necuviincios, asta va fi cu siguranta ultima picatura”, le-am spus.

Ei au dat din cap si, din fericire, au plecat.

„Bella”, am spus cu o respiratie mai degraba gatuita, din moment ce inca ii simteam respiratia fierbinte pe piele.

„Hmmm?”, intreba ea, deschizand ochii. S-a uitat in sus la mine, apoi in jos, unde statea cu capul. „Scuze”, zambi ea timid, in timp ce obrajii i se imbujorau.

„E in regula, iubito”, am spus. Cand ea s-a ridicat, nu m-am putut abtine sa nu-i analizez trupul. Era atat de frumoasa, cu soarele scaldand-o. Zeita mea.

„Unde sunt hainele noastre?”, intreba ea, dar nu a trebuit sa-i raspund. Erau chiar langa noi. Fara sa ezite, s-a dat jos de pe mine si a inceput sa se imbrace. Dupa ce am privit-o o vreme, m-am imbracat si eu, apoi ne-am indreptat spre tabara.

Trebuie sa recunosc, nu ma simteam asa de inflamat cum ma asteptasem, deci asta era un plus. Cand am ajuns, Emmett si Jasper pierdeau timpul pe langa focul stins. Din fericire nu i-au spus nimic Bellei despre faptul ca ne-au vazut dimineata. I-am salutat si am condus-o pe Bella in cortul nostru.

Ne-am alaturat lui Emmett si Jasper, foarte proaspeti acum, si unor Rose si Alice adormite.

„Deci, baieti. Ce ziceti de o partida de pescuit?”, intreba Emmett, evident entuziasmat, din moment ce batea si isi freca mainile.

„Iaahh, chiar trebuie?”, intreba Rose, fara sa arate prea multumita. Bella, pe de alta parte, avea un zambet mare pe fata. Am tinut-o strans langa mine, in timp ce Emmett mormaia la Rose, de parca as fi spus ‚asta e fata mea’.

„Pai, cred ca fetele ar putea sta de-o parte, daca vor”, spuse Jasper, evident nevrand sa nu mai fie in gratiile lui Alice. Mda, nu mi-o puteam imagina pe Alice pescuind.

„Eu vreau sa merg”, spuse Bella imbratisandu-ma.

I-am zambit. Normal ca vrea sa mearga. Dupa ce a trait cu Charlie atat de multi ani, practic pescuitul facuse parte din viata ei. Fara sa mai vorbim ca ma asteptam ca ea sa insiste sa pregateasca cina, mai tarziu. Din cate imi aminteam, cand mergeam cu gasca la ea acasa, pe timpul liceului, ea gatea al naibii de bine.

„Pai, daca Bella poate sa faca asta, atunci putem si noi”, anunta Rose, sperand sa stea in spatele lui Emmett.

„Da”, fu Alice de acord, dar fara sa arate prea convinsa, in timp ce mergea la Jasper. „Dar, intelegerea mea cu privire la palariile alea de pescuit ramane in picioare”. Ne fixa pe toti trei cu privirea, asigurandu-se ca nu vom purta palariile alea hidoase.

„Super. Hai sa luam uneltele si sa-i dam drumul!”, spuse Jasper, imbratisand-o strans pe Alice. Am vazut-o strambandu-se usor, dar a intrat in joc de dragul lui Jasper.  

Ne aflam cu totii pe lac, cu toate uneltele de pescuit. Fiecare cuplu avea propria barca. Eu si Bella eram mai departe de Emmett si Rose, iar Alice si Jasper erau intre noi. Eu si Bella stateam in liniste, bucurandu-ne de momentul linistitor si de caldura soarelui care ne invaluia.

Din nefericire, celelalte doua barci nu erau asa de linistite.

„Jasper, uite! Uite! Prinde-l!”, am auzit-o pe Alice tipand, stand intr-o vesta imensa de salvare, chiar daca nu era necesara in apa asta.

„Alice”, spuse Jasper, si puteam sa spun, dupa tonul vocii sale, ca isi pierdea rabdarea cu ea. „Nu pot sa-l prind pur si simplu. Nu e asa de usor. Trebuie sa astept sa muste momeala”, incerca el sa-i explice.

„De ce?”, intreba ea. „E prea incet. Nu poti sa bagi mainile si sa-l prinzi?”

Am auzit-o pe Bella chicotind incet langa mine. M-am intors sa vad ca era intinsa. Purta o pereche de pantaloni scurti si costumul de baie, tinandu-si undita, asteptand sa muste, cu ochii inchisi. Era atat de frumoasa, si mi-am dat seama ca nu mai exista pe planeta cineva atat de perfect. Aveam langa mine o femeie dulce si frumoasa. Uneori, viata e prea frumoasa pentru a fi adevarata.

„Alice e Alice”, am spus incet.

Am chicotit, apoi mi-am scos tricoul, ramanand doar in pantaloni scurti, si m-am intins langa ea. Am intors capul sa o vad zambind, apoi si-a miscat capul in asa fel incat sa-l sprijine pe pieptul meu. Am inchis ochii, complet multumit, in timp ce asteptam ca un peste sa muste momeala.

„Bleah, bleah! EMMETT, IA-L DE AICI!”, am auzit-o pe Rosalie tipand. „Emmett, e scarbos, scoate-l din barca!”, se planse ea.

„Rose, pestele asta va fi cina noastra”, l-am auzit pe Emmett incercand sa explice.

„Nu-mi pasa, arunca-l!”, tipa ea, dupa care a urmat un ‚pleosc’ in apa. Deci, un peste mai putin la cina.

„Iar Rose, e Rose”. Am chicotit, auzind-o si pe ea chicotind langa mine. 

Deodata, Bella a sarit in sus. „L-am prins!”, spuse ea entuziasmandu-se. M-am ridicat sa o ajut sa scoata pestele. Am stat in spatele ei, luand undita, ca sa nu alunece din mainile ei micute.

„L-ai prins?”, am intrebat, asteptand sa fiu sigur ca se poate descurca.

„Da, asa cred. Ajuta-ma sa tin undita”, spuse ea.

Am facut ce mi-a spus. Mi-am tinut un chicot, stiind ca daca ma lasa pe mine sa-l scot, nu ar dura atat de mult. Dar, ea vroia sa o faca singura, iar eu am respectat asta.

S-a luptat cu el cateva minute, inainte sa-l aduca in barca. Era un peste de marime medie. Nu prea mare, dar merita sa fie mancat.

„Na de aici, peste!”, tipa ea la el, facandu-ma sa chicotesc.

S-a asezat. „Gata, am terminat”, glumi ea, de parca obosise facand asta. Am scos pestele din carlig, l-am pus in racitor si am pus alta momeala.

„Buna treaba”, am spus batand-o pe cap.

Ea a ras. „Asta primesc? O bataie pe cap? Edward, sunt iubita ta, nu un caine”, mi-a spus ea.

„Bine, atunci ce vrei?”, am intrebat-o.

„Hmmm, orice?”, intreba ea.

„Sigur”, am ras eu. „Cum sa iti refuz ceva?”, am spus, fiind sigur ca va cere un sarut. Asta era ceva ce ii voi oferi cu siguranta.

Mi-a zambit diabolic. La dracu! „Vreau pantalonii tai de plaja”, spuse ea.

„Bella”, am avertizat-o. „Nu ma dezbrac in fata prietenilor nostri”, i-am spus.

„Bine”, ofta ea. „Atunci, vreau sa stiu de ce nu le spui ce bine dotat esti”, spuse complet serioasa.

„Ce?”, am intrebat.

„Ma indoiesc ca e din cauza jenei. Adica, nu am prea multe cunostinte in domeniul asta, dar cred ca stiu ca esti...mult peste medie”, a spus ea, fata incepand sa i se inroseasca.

Am oftat si m-am asezat langa ea. „Bella, nu le spun, pentru ca nu e treaba lor. Asta e intre noi doi. Sincer, nu stiu de ce Rose si Alice ti-au spus marimile lui Emmett si Jasper. Noi nu ne impartasim marimile voastre”, am ras eu.

„Presupun ca eram doar curioasa, pentru ca au tot insistat, intelegi”.

„Jur ca niciodata nu stiu ce o sa-ti iasa din gura. Ma ti in tensiune”, am spus sarutand-o pe obraz.

„Edward?”

„Hmm?”

„Te iubesc!”

„Dragostea nici macar nu descrie asta”, i-am spus sarutand-o pe frunte.

Pentru cateva ore in plus, am stat pe lac. Jasper a fost in stare sa prinda doar un peste, din moment ce Alice ii speria pe toti. Emmett nu avea niciunul, din moment ce Rose il punea sa-i arunce inapoi in lac, plangandu-se ca erau scarbosi.

Eu si Bella, pe de alta parte, am stat mai mult decat ceilalti. Stiam ca noi suntem principala sursa de mancare, asa ca am mai petrecut inca o ora si jumatate pe lac. Am reusit sa prindem 6 pesti. La inceput o faceam pentru cina din acea seara, dar apoi s-a transformat intr-un concurs.

Vroiam sa vedem cine prinde cel mai mare peste. A trebuit sa o ajut pe Bella sa scoata fiecare peste din apa, asa ca am considerat impreuna ca eu sunt castigator, chiar daca momeala ei prinsese mai multi pesti. La un moment dat, ea era gata sa cada din barca, dar am apucat-o de talie sa o salvez.

Ne-am intors in tabara, unde toata lumea statea in jurul focului, razand despre ceva.

„Peste!”, rase Bella cand am pus racitorul jos.

Fara sa mai piarda timp, Bella s-a apucat sa gateasca pestele pe care il prinsesem, ordonandu-mi sa stau de-o parte, din moment ce eu facusem mare parte din treaba. Am incercat sa protestez, dar ea mi-a aruncat o privire care spunea sa tac din gura, asa ca asta am facut.

Din fericire, conversatia de la cina nu a facut referire si la partile mele intime. In loc de asta, ne-am adus aminte de vremurile trecute. Am discutat despre cum eram in liceu si cat de schimbati suntem acum.

„Bella, spune-mi ca-ti amintesti atunci cand ai dormit la noi acasa si, dupa ce Edward te-a atins, ai spus ca poti muri fericita?”, rase Alice.

„Bine, in primul rand, nu am spus niciodata asta, in al doilea rand, nu discutam despre asta”, spuse Bella, aparandu-i pe fata acea imbujorare.

„Stai, ce? Cand a fost asta?”, am intrebat, interesat de cum era Bella inainte sa fim impreuna.

„Bella a ramas sa doarma la noi acasa”, incepu Alice. „Era una din zilelea alea, cand faceam un maraton de filme. Cred ca ne-am uitat la Al Saselea Simt si la Batman, originalul. Asa, Bella era cam speriata la Al Saselea Simt, asa ca s-a ghemuit. Cred ca tu ai pus un brat in jurul ei sau ceva de genul asta. Oricum, a umblat cu capul in nori timp de trei saptamani. A fost asa de draguta. Credea ca te-ai dat la ea timp de doua ore”, rase Alice.

M-am intors spre Bella, a carei fata era complet rosie acum. „Scuze”, a spus ea zambind timid.

Am tras-o din scaunul ei si am asezat-o in poala mea, strangand-o in brate. Inca nu-mi venea sa cred cat de idiot am fost.

„Alice, din cate imi amintesc eu, si tie si lui Jasper v-a luat ceva timp sa va cuplati”, rase Emmett. I-am mimat un 'multumesc' si el a dat din cap la mine.

„Hmm, eu am fost obsedata de el timp de trei saptamani, pana i-am spus”, spuse ea, scotand limba la Emmett.

„Nu-ti fa griji, nici Jasper nu a fost mai breaz”, am ras eu.

„Ce pot sa spun, eram cu capul in nori”, spuse el facand cu ochiul la Alice.

Ridiculizarea a mai continuat o vreme, dar soarele apusese si rasetele noastre umpleau noaptea, in timp ce focul continua sa arda, parca dandu-ne energie.

„Fetelor, vreti sa vedeti ceva cu adevarat super?”, am intrebat ridicandu-ma, asgurandu-ma ca Bella nu a cazut.

„La ce te referi, Eddie?”, intreba Emmett.

„Lacul”, am spus, fara un alt indiciu. El a dat din cap ca si-a dat seama.

Am dus fetele in jos, la lac si ne-am asezat pe iarba. Bella statea intre picioarele mele, cu spatele sprijinit de pieptul meu.

„Wow, intuneric. Super!”, spuse Rose sarcastic.

„Asteapta o secunda, Rose”, i-a spus Emmett.

BELLA

Eram jos, la lac. Mi-am dat seama ca eu si Edward stateam in acelasi loc unde...stiti voi...seara trecuta.

S-a aplecat si mi-a soptit la ureche. „Priveste peste lac”, a spus in timp ce imi arata cu degetul. Tonul vocii sale era atat de tandru si dulce. Ca un cantec de leagan.

Am urmarit mana lui intinsa si, deodata am vazut la ce se referea. Era luna plina in acea noapte. Cerul se reflecta perfect in apa calma si matasoasa a lacului. Se comporta ca o oglinda perfecta, cu stelele si luna reflectandu-se in el. Dar ce l-a facut si mai incredibil, erau sute de licurici deasupra apei, raspandind lumina lor peste tot in jur.

Am simtit cum mi se taie respiratia. Totul era atat de perfect, atat de frumos, incat nu mi-am putut retine lacrimile.

„Aici a cerut-o tata in casatorie pe mama”, mi-a soptit Edward la ureche. „In fiecare excursie cu cortul in care venim aici, el ne spune povestea. Au descoperit accidental acest loc. Erau in drum spre restaurantul unde aveau rezervari pentru cina. El planuia sa o ceara la restaurant, dar li s-a stricat masina prin zona aceasta”.

„El a descoperit acest lac, crezand ca merge spre oras. A adus-o si pe ea aici. Ni l-a descris exact asa cum arata in aceasta noapte. Niciodata nu l-am vazut asa inainte”, explica Edward. „S-au asezat si au privit lacul si frumusetea pe care o dezvaluia. Si el a decis ca era si mai perfect sa o ceara in acel mod. Asa ca, a scos inelul, si restul e istorie”.

„Intotdeauna mi-am spus ca o voi aduce pe dragostea vietii mele aici, sa vada ce au vazut si ei. Sa experimenteze magia care pare ca umple noaptea. Si nu conteaza de cate ori m-am gandit si am visat la asta. Niciodata nu a fost un moment mai perfect ca acum”, mi-a soptit el, inainte de a ma saruta pe obraz.

Toata povestea, locul. Totul era atat de uimitor, incat nu mi-am putut retine lacrimile, care se prelingeau pe obrajii mei. Asta era. Asta era tot ce mi-am dorit vreodata. Bratele lui Edward in jurul meu, in timp ce ne impartaseam unul altuia ceea ce simteam exact in acel moment. Cand ne deschideam sufletele unul catre celalalt. Nici macar raiul nu avea atata importanta pentru mine. Orice era considerat ‚perfectiune’ in rai, palea in raport cu ce simteam eu in acel moment...sau in orice moment petrecut langa Edward.

„Nu m-am gandit niciodata ca va fi asa”. A fost mai mult o soapta ceea ce am spus. „Toate gandurile astea pe care le-am avut in liceu, cu privire la noi doi. Acum imi dau seama cat de departe de perfectiune erau. Nici macar nu se apropiau. Nimic nu se apropie de acest sentiment”.

„Sper ca asta e un lucru bun”, sopti Edward, in timp ce chicotea incet.

„Nici nu ai idee. Cateodata simt ca inima e gata sa-mi iasa din piept. Iubesc felul in care imi faci inima sa tresara, si cum imi provoci inca fluturasi, chiar si dupa toate cate am facut impreuna. Iubesc faptul ca ma ti pur si simplu in brate, ceea ce imi spune ca aici este locul meu. Nu este alt loc unde sa-mi doresc sa fiu, decat in bratele tale”.

Bratele lui s-au strans mai tare in jurul meu si am stat in liniste sa privim lacul. Lacul care imi dadea senzatii diferite fata de noaptea trecuta. Noaptea trecuta a fost atat de senzuala, lasand dorintele noastre sa iasa la suprafata. Dar noaptea asta, noaptea asta era diferita cu totul de altele. Era romantica si frumoasa. Lacul era exact ca Edward.

Edward al meu.

Acum ma saruta pasional, imi scotea hainele si ma tintuia de cel mai apropiat perete. Acum, facea lucruri precum Balul, artificiile, sau mai recent, lacul, care semana atat de mult cu el.

„Nu-ti voi da drumul niciodata. Sa sti ca, chiar si atunci cand se va sfarsi vara, vom fi tot impreuna. Vom pierde aceasta vara. Nu vom mai ramane decat cu amintirile. Dar noi tot vom exista. Vom fi impreuna pentru totdeauna. Isabella Marie Swan, te iubesc, si asta nu va inceta la sfarsitul verii”, imi sopti Edward.

„Te pricepi prea bine la cuvinte”, am chicotit eu incet. „Nu stiu de unde iti vin lucrurile pe care le spui. Cateodata, cred ca iti petreci timpul vizionand fiecare film romantic, doar pentru a ma face sa lesin”.

„Si, merge?”, ma intreba el.

„Cu siguranta”, am ras eu.

„Atunci o voi tine tot asa”, glumi el.

M-am uitat in dreapta mea si am vazut ca ceilalti plecasera. Mai ramasesem doar eu si Edward.

„Edward, au plecat toti. Unde s-au dus?”, am intrebat eu, intorcand capul sa-l privesc.

„Cred ca s-au dus in corturile lor”, rase el. „Lacul este ca un magnet de puicute”.

Am ras. „Aaa, deci de asta ne-ati adus voi aici?”, l-am intrebat.

„Pai, de asta au fost Emmett si Jasper de acord sa vina. Dar, ca sa fiu sincer, eu vroiam doar sa impart asta cu tine”, spuse el, ochii lui verzi afundandu-se in ai mei. „Asta este locul nostru”, zambi el.

„Apropo de asta, mi-a placut la nebunie latura ta de om al cavernelor”, am spus, aplecand capul mai mult pe spate, pentru a-l saruta.

„E foarte bine de stiut asta”, a spus langa buzele mele. „Voi tine minte asta”.

Am mai stat langa lac inca putin timp, asigurandu-ne ca am dat celorlalte cupluri destul timp pentru orice dracului faceau ei. Dar, cand am ajuns acolo, corturile erau linistite, iar focul se stinsese demult. M-am schimbat intr-unul din tricourile lui Edward, iar el si-a pus pantalonii de pijama. Ne-am ghemuit impreuna, fiecare facandu-l pe celalalt sa realizeze cat isi dorea fiecare imbratisare...cat iubea fiecare imbratisare.

In noaptea aceea, ca in fiecare noapte, l-am visat pe Edward. Am visat cum stateam amandoi langa lac, petrecand o eternitate acolo, impreuna, fara sa avem nevoie de altceva. Amandoi stiam ca eram unul pentru celalalt. Probabil ca il iubeam eu in liceu, dar pana nu mi-a impartasit el sentimentele, am realizat ca nu am stiut niciodata ce e dragostea. Ori asta, ori dragostea este mult mai grozava cand iti este impartasita. Sa o imparti cu singura persoana care poate sa inteleaga cat de grozav este sentimentul. Singura persoana pe care sa o intelegi vreodata. Dragostea este Edward si Edward este dragostea mea.