Numar gresit

-Buna Bella - In mod clar acela nu era Edward, ci Alice.

-Ce faci Alice?

-Pai vezi tu Bella. Tu mergi la liceul din Forks nu?

-Da dar cum de stii asta?

-Este singurul -a ras - Ei bine ce vroiam. Rosalie nu poate dar sunt sigura ca tu o sa ma insotesti. Adevarat?

-Unde?

-Pai sa cumparam rechizite. Sunt sigura ca tu deasemenea trebuie sa-ti cumperi. Atunci e bine daca vin sa te iau?

-Ok. Te astept - cu atat entuziasm chiar si cumparatul de carti parea chiar amuzant.

-Perfect! Nu intarzii mult! Te pup Bella!

Am oftat, niciodata nu o sa fiu capabila sa ma obisnuiesc modului de viata al lui Alice. Chiar daca, ca sa fiu sincera, era destul de amuzant. Am urcat pana la mine in camera pentru o geanta si niste bani. La acea ora, cu siguranta trebuia sa mancam in oras. Cand am coborat, mancarea era aproape gata asa ca am luat o bucata de hartie care era pe masa de la intrare si am cautat pixul care ieri l-am lasat in sertarul bucatariei.

"Tata. Am plecat la cumparaturi cu o prietena. Mancarea este in cratita, trebuie doar sa te servesti daca este rece incalzeste-o un minut in cuptorul cu microunde. Nu il tine mai mult de un minut sau o sa te frigi si nu uita sa pui capacul de plastic ca sa nu sara. Eu o sa mananc in oras.

Pupici

                                                                                  Bella

P.S.: Am telefonul mobil la mine daca ai vreo problema"

Dupa ce am lasat biletul in bucatarie.,mi-am luat din nou jacheta maro si cheile noii mele case. Am iesit inchizand usa dupa mine si am asteptat asezata pe scari ca Alice sa vina. Nu au trecut nici doua secunde ca un Porche Turbo galben, si cristale inchise la culoare a parcat in fata mea. Ochii mi s-au deschis ca niste fafurii si gura parca mi-a cazut la pamant cand am vazut ca fereastra masinii cobora si zana - Porecla pe care o avea Alice intre fratii ei si prieteni - Imi zambea din interiorul autovehiculului.

-Asta e masina ta?! - am tipat in timp ce ma alaturam ei.

-Iti place? Cand am ajuns acasa fratele meu mi-a facut-o cadou. Spune ca este pentru ceva ce eu i-am zis, chiar daca eu nu stiu la ce se refera si la vederea acestei masini...nu prea m-a interesat - A zambit si mi-a deschis usa copilotului - Ce mai astepti? Urca Bella.

M-am urcat in acea chematoare masina si am vazut ca inauntru era chiar mai luxoasa ca afara.

-Fratilor mei si mie ne place viteza, de aceea masinile noastre sunt foarte rapide.

-Si de ce imi spui asta?

-Ca sa iti pui centura pentru ca o sa alergam - a ras si inainte sa pot tipa masina avea o viteza deloc normala.

Ma temeam sa nu sfarsim lovindu-ne de vreun copac si porche-ul devenind un biscuite, dar nu a fost asa. Alice conducea foarte bine si avea un control total al soselei. Ceva care cu adevarat chiar m-a surprins destul.

Pe timpul drumului, Alice a pus ceva muzica, a unor formatii de care eu nu am auzit niciodata; dar erau destul de buni. Nu ne-a luat foarte mult pe drum pentru a ajunge la mall. La inceput totul a mers foarte bine, Alice mi-a spus de ceea ce aveam de cumparat si nu am intarziat mult in a procura toate materialele scolare; dar cand cumparaturile pentru scoala s-au terminat, Alice m-a dus la mii si mii de magazine de imbracaminte si m-a obligat sa probez mii de tinute, pe care niciodata nu le-as imbraca si pe care Alice m-a obligat sa le cumpar pentru vreo ocazie speciala.

Era aproape ora patru dupa-amiaza si adevarul este ca aveam picioarele distruse si mainile rosii de atatea pungi. Pentru care Alice si eu ne-am decis sa mancam ceva la o cafenea care era aproape de locul in care eram.

-Ce doriti? - a intrebat ospatarul care parea ca vrea sa se combine cu Alice.

-Ce vrei Bella?

-Eu o sa iau ravioli de ciuperci si...o coca-cola.

-Si pentru mine acelasi lucru.

-Ok. O sa fiu aici daca aveti nevoie de ceva - si a plecat zambind din nou la Alice la care ea a raspuns ingnorandu-l.

-Auzi Bella - m-a strigat - Unde ai fost in dimineata asta? De fiecare data cand te sunam telefonul nu avea semnal sau pur si simplu nu-mi raspundeai. Erai suparata pe mine? a suspinat la ultima fraza.

-Sigur ca nu Alice! Cum ai putut sa te gandesti la ceva atat de absurd? ....Pur si simplu este o poveste foarte lunga.

-Pai eu am tot timpul din lume.

-Sa vezi, un baiat m-a sunat confundandu-ma cu prietenul lui si ...

Incet i-am povestit lui Alice tot ce mi s-a intamplat. Desi nu i-am zis nici unde era casa acelui baiat, nici numele lui, fiind un sat mic imediat s-ar fi aflat de cine vorbeam si ar fi fost chiar mai rusinos sa-i povestesc.

-Ia te uita Bells.Tocmai ai venit si deja ti-ai gasit iubit? - A ras si vroiam sa protestez; dar ea a continuat.

-Desi este pacat. Eu vroiam sa te combin cu fratele meu.

-Alice. Ce tot vorbesti?!

-Nu este chiar asa iesit din comun. In grup el este singurul care este singur si asa cum tu te unesti acum grupului mi-a trecut prin cap sa va pregatesc vreo intalnire romantica...stii tu...cu lumanarele si deastea.

-Alice! Nu vorbi tampenii! - am tipat atragand atentia la vreo doua mese care s-au intors sa ne priveasca.

-Este adevarat, tu deja ai iu-bit - a despartit in silabe ultimul cuvant ca sa o faca si mai izbitoare, in timp ce zambea bucuroasa si chema chelnerul ca sa plateasca nota.

Odata ce am platit ne-am intors la masina lu Alice. Dupa soseaua pe care am luat-o, nu mi-a luat mult sa-mi dau seama ca nu ne duceam acasa la mine. Poate ne duceam la ea. Chiar si asa nu am zis nimic, pur si simplu m-am uitat pe fereastra putin distrasa. Au trecut cateva minute si Alice a rupt tacerea incepand sa vorbeasca de o petrecere pe care vroia s-o organizeze pentru aniversarea fratelui sau si pentru care trebuia sa ne ducem la cumparaturi pentru doua rochii si pentru toate accesoriile lor. Adevarul este ca la inceput a fost o usurare eu nefiind invitata la acea petrecere deja in nici un caz nu as purta o rochie aleasa de Alice pentru mine.

-Sa stii ca esti invitata.

-Este aniversarea fratelui tau. Nici macar nu il cunosc. Nu pot sa ma prezint la petrecere chiar asa.

-Nu conteaza, tot liceul este invitat. Mereu facem o petrecere din cele mai reusite. O sa fie foarte amuzant.

-Dar....

-Nu accept un nu drept raspuns.

Perfect. Pana la urma o sa trebuiasca sa port o rochie m-am gandit si mi-a scapat un lung oftat. Au trecut cateva minute si drumul pe care Alice o lua imi parea din ce in ce mai cunoscut. Pamant, gropi, pietre si un culoar la stanga. Oare ne indreptam spre casa lui Edward? Am vrut sa o intreb pe Alice despre locul inspre care ne indreptam; dar cand am vrut sa-mi dau seama deja eram "parcate"  in fata usii vilei Cullen.

Am ramas asezata in masina fara sa stiu daca sa cobor sau nu din masina; dar Alice a deschis usa copilotului si a zambit.

-Ce mai astepti ca sa cobori?

-Eu...

Nu o sa intarziem iti promit. Am venit doar sa-l iau pe iubitul meu. Cand o sa te las acasa o sa ma duc cu el la film. Sunt atat de emotionata!

Mi-am dat seama ca pieptul meu se impotrivea fara ca eu sa stiu motivul. Iubitul lui Alice locuia in acea casa si simt cum Edward era asa de perfect si de cavaler, era imposibil sa nu aiba iubita. Ceea ce vreau sa zic este ca, din nefericire faptele aratau ca iubitul celei mai bune prietene a mea, era nici mai mult nici mai putin ca Edward Cullen.

Am coborat din masina si am urmarit-o pe Alice, chiar si asa cu capul inca redus, si cu acea durere epuizanta in piept; dar, spre surprinderea mea, ea nu s-a indreptat spre casa lui Edward, ci a luat-o pe un drum care era in dreapta noastra.

Masina nu putea sa treaca pe aici asa ca trebuia sa mergem pe jos

Inima mea a inceput din nou sa bata stiind ca Alice nu il cauta pe Edward, si ca a fost o usora coincidenta ca iubitul ei si Edward sa locuiasca aproape.

Am mers cateva minute in care am cazut de vreo cateva ori. Din fericire Alice ma prindea de fiecare data inainte sa imi  lovesc fata de pamant. In sfarsit am putut intrevedea o casa, putin mai mica ca a lui Edward; dar era de zece ori mai mare ca a mea si cu acelasi stil de film intre clasic si modern.

Mica zana nu s-a gandit de doua ori si a sunat la enorma usa. Nu au trecut nici doua secunde ca un baiat musculos si foarte inalt care a deschis usa cu un mare zambet, pantalonii in vine si cu nasturii de la camasa desfacuti. Acest baiat era iubitul lui Alice?

-Emmett! Ce faci tu aici?

-Tu ce crezi surioara? - a ras jmechereste.

-Emmett o sa am cosmaruri in noaptea asta.

L-am privit din nou pe baiat si dupa din nou pe Alice, parca semanau, chip palid si perfect si ochii de culoarea mierii; dar inca si asa nimeni nu a zis ca cei doi erau frati.

-Ei bine Alice. Ce cauti pe aici?

-Il caut pe baiatul meu l-ai vazut?

-Rose! - a strigat Emmett, si am vazut aparand dupa el o fata care putea foarte bine sa fie actrita. Blonda, cu o figura splendida, cu forme fine si perfecte si ochi albastri - Stii unde este fratele tau?

-Alice, stii ca fratele meu locuieste in sat.

-Ok; dar mi-a zis ca ma va astepta aici. Alice s-a pus pe ganduri pentru cateva secunde dar pe urma a inceput sa zambeasca din nou - Ma lasi sa-ti folosesc telefonul Rose? Nu vreau sa ma duc pana in sat degeaba.

-Sigur. Nici o problema - Rosalie ma privit intrebatoare si pe urma a adaugat - Tu trebuie sa fii Bella. Intra, simte-te ca la tine acasa.

-Nu, imi este indiferent, o sa astept aici afara.

-Esti sigura? Alice o sa intarzie catva timp.

-Multumesc dar mai bine m-as intoarce la masina si o sa o astept acolo.

-Cum vrei. O sa-i zic lu Alice.

M-am uitat in dreapta mea si Tinkerbell deja disparuse. Cu un zambet mi-am luat la revedere de la Rose si de la Emmett si am inceput sa merg din nou pe acel drum inapoi spre masina lui Alice.

Nu mi-a luat mult sa ajung, intrucat deja cunosteam drumul si nu m-am impiedicat de atatea ori. Cand am ajuns mi-am dat seama ca masina era inchisa si nu m-am grabit sa ma sprijin de acea stralucitoare masina de aceea m-am asezat la enormele radacini ale uni copac infrunzit si am privit cum pamantul deja se ascundea intre copaci, blestemand cu toata fiinta mea ca am uitat jacheta in masina.

Au trecut cateva minute si Alice inca nu s-a intors. M-am lasat sa cad impotriva copacului si am continuat sa privesc cerul. Chiar daca ochii meu calatoreau de la cer la vila Cullen. Nu puteam sa neg, era destinat ca el sa iasa si sa ma vada asezata acolo; sa se apropie de mine cu acel zambet care iti lua respiratia si sa-mi sopteasca la ureche...

-O sa racesti...

M-am gandit ca am halucinatii; dar am constatat caldura unei jachete pe umerii mei si m-am intors incet ca sa-i vad fata. Exact asa cum visam acum cateva secunde acolo era el. Atat de frumos asa cum imi aduceam aminte si privindu-ma in acel fel hipnotizant.

-Multumesc.. a fost singurul lucru pe care am putut sa-l rostesc..

Edward a continuat sa mearga si s-a asezat langa mine. M-am uitat si mi-am dat seama ca el nu purta decat un tricou cu maneca scurta si ca jacheta care acum se odihnea acum pe umerii mei trebuia sa fie a lui. Nu am putut sa evit sa-l privesc cu atentie. Pieptul lui era foarte musculos si am simtit tentatia sa-mi plimb degetele pe el.

Am respirat profund ca sa ma concentrez si pe urma m-am uitat din nou la frumosii lui ochi.

-Acum esti tu cel care va raci.

-Sunt obisnuit cu frigul. Nu-ti face griji pentru mine.

-Chiar si asa - mi-am luat jacheta de pe mine si i-am intins-o. Ia-o. Nu vreau sa racesti din cauza mea.

-Chiar nu imi este frig. Mi-a zambit si miscarea lui a fost atat de rapida incat nu am avut timp sa reactionez.

Mi-a luat mana intre ale lui si pe urma a pus-o pe bratul lui. Am vrut sa o retrag imediat inainte ca obrajii mei sa se inroseasaca; dar deja era tarziu. Mana lui era destul de calda si el nu a parut a fi deranjat de atingerea mea; si a continuat sa-mi apese mana incet pe musculosul lui biceps.

-Vezi? Adevarul este ca imi este destul de cald - a dat drumul mainii mele si si-a luat jacheta - fara indoiala ca mainile lui erau inghetate.

Si-a pus din nou jacheta pe umerii mei si pe urma si-a dus mana la obrazul meu.

-Ai inceput sa te incalzest. Erai rece ca un cadavru.

Nu am putut sa evit sa zambesc nervoasa. Daca el ar sti ca nu jacheta lui era motivul incalzirii mele, ci apropierea lui, sunt sigura ca ma lua drept  proasta. Mi-am dat seama ca mana mea era inca pe mana lui si am retras-o rapid in timp ce Edward isi lua mana dupa obrazul meu. Daca stiam....Nu as fi luat mana mea dupa corpul lui. Imi placea sa ma mangaie in acel mod asa de dulce. Chiar daca timpul pe care il aveam impreuna, era imposibil ca acel tip de sentimente sa se trezeasca in el.

-Ce faci pe aici? - a indraznit sa intrebe.

-Astept o prietena. Se pare ca nu il gaseste pe iubitul ei.

-Stiu senzatia aia.

Din nou mi-am dat seama ca pieptul meu se strangea. Imi era deja clar ca Edward avea iubita si inca si asa, eu asteptam ca o proasta sa termin intre bratele lui si cu buzele mele pe ale lu...Dar Bella la ce te gandesti?!

-Iubita ta trebuie sa fie foarte norocoasa - am soptit fara sa-mi dau seama de asta.

-Asta ar fi fost daca as fi avut una - a zambit facand-mi sangele sa curga prin corpul meu.

-Si atunci? Ce ai vrut sa zici ca cunosti senzatia?

-Sora mea ma face sa o astept in mod constant in parcarea liceului pentru ca niciodata nu il gaseste pe iubitul ei.

-Am..- a fost singurul lucru pe care am fost capabila sa-l zic.

-Daca vrei poti sa intri la mine in casa ca sa o astepti - S-a ridicat si mi-a intins mana pentru a ma ajuta sa ma ridic.

-Multumesc dar prefer sa astept aici. Nu vreau sa-si faca griji pentru mine cand nu o sa ma vada.

-Esti foarte grijulie - si s-a asezat din nou langa mine dar am vazut un gram de tristete in ochii lui -  iubitul tau trebuie sa fie foarte norocos.

Nu am putut evita sa nu rad si el a ramas surprins inaintea reactiei mele si a asteptat in liniste un raspuns.

-Asta daca as fi avut unul - am repetat chiar cuvintele lui - Cred ca sunt tipul de fata pe care barbatii o vad ca pe o prietena nimic mai mult. Nu sunt atragatoare, si nu am nimic special, nici macar nu sunt frumoasa.

Nu am putut evita sa nu ma uit la pamant. Ceea ce ziceam era adevarat, nu eram atragatoare pentru nici un baiat asa ca, cu atat mai putin pentru el si eram sigura de asta atunci cand el s-a limitat sa pastreze liniste. Daca inima mea o sa continue sa experimenteze niste schimbari  atat de bruste nu as intarzia mult in a sfarsi moarta. Chiar daca o exceptie o faceau Charlie si Alice, nu cred ca nimeni altcuiva o sa-i fie dor de mine. Timpul a continuat sa treaca si am constatat ca Edward s-a ridicat de pe trunchi si a inceput sa mearga. Respiratia mea s-a oprit si ochii mei au inceput sa fie usor umezi. M-am gandit ca o sa plece, ca o sa ma lase singura dandu-si seama ca eu aveam dreptate in ceea ce am zis; isi fixa ochii in ai mei. Eram atat de aproape, ca aproape puteam simti respiratia lui fina impactandu-mi fata.

-Gresesti mult Bella. Orice om ar trebui sa fie orb ca sa nu vada ca esti o fata foarte draguta si dulce, si mai ales esti ....foarte frumoasa...

-Si tu?

-Eu?

-Esti orb? - cuvintele imi ieseau singure din gura.

-Eu vad perfect Bella - a soptit.

Ultimul lucru pe care l-am vazut a fost zambetul lui. Am inchis ochii incet in timp ce il vedeam ca se inclina spre mine. Ii puteam simti respiratia de fiecare data mai aproape si simteam ca eram pe punctul de a ma hiperventila. Mana lui a urcat pe mandibula mea pana cand a ajuns pe obraz si mangaindu-l cu dulceata. Nu vedeam nimic; dar puteam simti ca buzele lui erau pe punctul de a le freca pe ale mele. In orice alta imprejurare sau cu oricare baiat, l-as fi impins si as fi inceput sa alerg; dar cu Edward, totul era diferit. Am simtit din nou buzele lui atingandu-le pe ale mele si am simtit din nou acel curent electric, deloc neplacut, curgandu-mi prin corp, insotita de o caldura arzatoare. Am observat ca a inceput din nou sa zambeasca si sa-mi mangaie buzele cu ale lui. Era o senzatie magnifica si imi doream ca acel moment sa nu se sfarseasca niciodata.

-Bella unde esti?!

Am deschis ochii de odata si Edward s-a indepartat repede de mine trecandu-si mana prin par si cu privirea pierduta Domnu stie unde.

-Bella!? - m-am intors si am vazut-o pe Alice ca aparea pe poteca uitandu-se in toate partile.

-Trebuie sa plec. La revedere Bella - Nu am avut timp sa-mi iau la revedere cand Edward a disparut din vederea mea si am auzit inchizandu-se usa casei sale.