Cand totul se intoarce impotriva ta

7. Ceea ce s-a intamplat

Bella

-Tu de aici nu pleci pana nu ne povestesti ceea ce s-a intamplat - mi-a soptit o voce nu foarte familiara dar cunoscuta...

Nu era Jake, cu atat mai putin Leah...m-am intors pana cand am ajuns fata in fata cu...

Sam! Era Sam, Sam Uley, alfa haitei Quileute. CE dracu facea el aici? Unde era Jacob? Si Leah?

-Unde dracu sunt Jacob si cu Leah? Si ce faci tu aici? - i-am zis in timp ce scapam din stransoarea lui.

-Au plecat - a zis aratandu-mi fereastra. Wow ce rapizi si silentiosi erau...

-Si tu ce faci aici?

-Eu eram in camera lui Jacob, asteptandu-te i-am zis lui Jacob cu voce de alfa sa plece si sa se indeparteze de tine, sigur ca toate aste le-am planuit inainte sa vii tu. -Oh, si ce vrei? - am zis ascunzandu-mi sentimentele sub o masca de raceala.

-Uite Bella, vrem ca tu sa pleci, Jacob chiar daca este imprimat pe Leah sufera pentru tine, pentru ca pentru el te iubeste si sincer...nu ar da totul si in plus nu doar din cauza asta, tu nu meriti sprijinul lui moral, l-ai distrus si ai plecat cu suge-sange la cea mai mica schimbare si in plus l-ai facut sa sufere putin spunandu-i ca si tu il iubeai. - M-a surprins ca i-a zis suge-sange, Sam era, intr-un fel de a spune educat cu Culleni...dar toate astea pentru ca Jacob suferea pentru mine? O mica parte din mine s-a bucurat pentru asta...dar cealalta parte m-a blestemat pentru ca faceam viata imposibila a tuturor care ma inconjoara...cu adevarat cuvintele lui Sam m-au emotionat...

-De acord - am zis incercand sa imi mentin linia emotiilor.

-M-am intors si am plecat cat am putut de repede la linia pactului ca sa pot sa ma duc sa ma pierd ca la captul pamantului.

-De ce mi se intampla asta mie? Oare sunt posteriorul lumii? Nu, mai mult, al universului? Sunt dosul universului adevarat? Mai intai ma paraseste Edward si acum asta...nici macar nu pot sa ma gandesc ce durere produce aceasta amintire. Si pentru asta vreau eu o memorie infinita? Pai, mai bine sa ai memorie de peste, ca amintirea iti vine, ramane 15 secunde si pleaca... - Ma gandeam eu, concentrata in gandurile mele mai mult fata de ce aveam in fata mea.

Si m-am oprit in loc, nu putea sa fie el..

Cullen.

Rahat! Rahat! - am gandit eu.

-Acum de ce dracu mai vroia? Sa rada de durerea mea?

Cine stie...acum de la el puteam sa ma astept la orice...

M-am apropiat incet de persoana lui...cu frica...cu suparare...cu frustrare...cu ura...cu toate dar din nefericire...si cu iubire...m-am apropiat de el ca o proasta indragostita care se apropia de iubitul ei.

-Ce dracu vrei? - De fiecare data imi era mai greu sa imi mentin masca de raceala absoluta, erau multe lucruri. Singurul lucru de care aveam chef era sa ajung intr-un loc in care pot sa ma descarc aruncand copaci sau vanand.

-Bella eu...s-a balbait. - Bella vroiam sa iti spun ca regret mult ceea ce s-a intamplat - Dumnezeule putea sa fie o persoana mai mincinoasa?

-Da sigur, si porcii zboara nu Cullen? - de data asta mi-a fost mai greu sa imi controlez vocea pentru ca eram mai suparata pentru ce mi-a zis, cum indraznea sa imi spuna ca regreta??

-Serios Bella, stiu ca am mintit in multi ani si nu astept sa ma ierti, pur si simplu vreau sa nu ma urasti si atata timp cat nu ai un cuib si un loc in care sa te refugiezi poti sa vi cu mine la mine acasa, cu familia mea. Un singur lucru vreau sa stii, personalitatile noastre sunt foarte similare cu felul in care ne-am comportat cu tine Bella, Esme este foarte dulce, Carlisle foarte atent si amabil, Emmett un glumet iremediabil, Rosalie...bine ea nu e atat de rece asa cum iti demonstra tie...Jasper...este cam la fel dar putin mai apropiat si Alice este hiperactiva si dependenta de cumparaturi, ea este exact la fel.

-Da sigur, Edward chiar vrei sa te cred?

-Nu, pur si simplu vreau sa vi si cand o sa poti sa pleci, pentru ca o sa iti gasesti un cuib sau pentru ca o sa gasesti un loc in care sa traiesti, sa pleci, nici macar nu iti cer sa imi vorbesti, nici macar sa ne vorbesti, cu niciunul, daca vrei cu Rosalie care a fost cea care s-a opus cel mai mult jocului...

Ok, stiu ca ce urma sa fac era o greseala totala dar nu am facut multe greseli in viata mea? Ce mai conteaza inca una?

-Ok, o sa merg, nu o sa iti vorbesc nici tie nici nimanui, nu o sa am relatii cu niciunul dintre voi, o sa vanez singura si toate astea, ai inteles? - I-am zis fara sa ma gandesc foarte bine, lasandu-ma dusa de iubirea ascunsa pe care am gasit-o fata de el in minutele astea...

-Vrei sa te duc? - Mi-a zis in timp ce facea gesturi ca sa ma urc in spatele lui.

-Sunt la fel sau mai rapida ca tine, si nu am nevoie de sofer, stiu sa fug. - I-am raspuns nici macar privindu-l.

-Mmm...Ok, iti ziceam pentru ca nu sti sa ajungi acasa la mine de aici. Sau ma insel? - Mi-a zis maleficamente.

Rahat, ma prinsese, cum iesisem atat de repede din casa lui nici macar nu m-am uitat...

-Ce se intampla? Nu poti pur si simplu ia-o la dreapta, la stanga sau continua inainte? Asa cum face toata lumea.

-Ah, sigur - s-a limitat sa imi raspunda. De pe fata lui a disparut toata simularea de diversiune.

Dupa cateva zile am ajuns la, acum la casa mea.

Dumnezeule nu puteam sa cred ca imi vedeau ochii.