Cand totul se intoarce impotriva ta

`Neata!

Trilioane de scuze ca nu v-am pus capitolul aseara...

Am ajuns f. tarziu acasa...

Sper sa ma iertati...

O zi frumoasa!

9. Atat de rece ca gheata

Bella

Cu tot raul pe care mi-l provocase, nu puteam inceta sa il iubesc, nu puteam inceta sa ma gandesc ca poate el este ca Edward pe care eu l-am cunoscut...si in timp ce facea stupidul pariu...poate...poate...s-a indragostit de mine...ca eu de el.

In seara aia nu m-am intors la vila Cullen, vroiam sa fiu singura, sa ma gandesc la ceea ce am cu adevarat de facut. Nu vroiam sa cad din nou in mrejele ingerului cu parul de bronz, asa ca m-am asezat langa un copac in spatele casei (suficient de departe ca Edward sa nu imi citeasca gandurile) si am inceput sa ma gandesc.

Trebuia sa plec din casa Cullen? Nu, pentru ca presupunem ca Edward nu ma intereseaza deloc si daca as pleca ar fi evident ca ma interesa.

Trebuia sa ii urasc pe toti Cullenii? Da, mi-ar fi putin greu, pentru ca ei mi-au dat dragoste (falsa, dar mi-au dat-o).

Am decis, din clipa asta Edward nu o sa fie mai mult decat un cunoscut cu care nu ma intelegeam bine, o sa ma port diferit cu el, nici nu o sa ma gandesc la el. O sa il urasc cu tot sufletul, cu toata fiintya mea. Edward nu era nimic pentru mine.

Am ajuns inapoi la vila Cullen inainte sa se intunece, deoarece nu m-am prea grabit si m-am intretinut privind cerul.

Toti m-au privit asteptand, asteptand o lamurire din partea mea, dar eu m-am limitat in a urca in camera mea, era zi de orar nu ne duceam la scoala? Si drept raspuns la intrebarea mea nerostita, Esme a zis:

-Copiii, veniti toti in salon.

In mai putin de o secunda erau toti jos, eu ramasesem in camera mea, total, eu nu aveam nici o legatura cu familia lor.

-Copiii, cred ca este timpul sa ne mutam, avem prea mult timp aici si lumea incepe sa banuiasca, am vorbit cu Carlisle si este de acord. Ce ziceti? - A zis Esme formal.

-Eu sunt de acord, suntem de prea mult timp in locul asta - a argumentat Rose.

-Daca Rose a mea vrea, si eu vreau - A raspuns Emmett.

-Alice, parerea ta este si parerea mea, asa ca hotaraste-te - A raspuns si Jasper elegant.

-Da!!! - a inceput sa sara Alice, care parea ca a iesit din vreo transa.

-Unde o sa mergem? - a intrebat Edward plictisit.

-Unde vreti - a anuntat Carlisle, vorbind pentru prima data.

-Eu vreau la Paris - au anuntat Rose si Alice in acelasi timp, gest in fata caruia au inceput sa rada.

-Nu!!! - au strigat toti in acelasi timp, stiind ca daca s-ar fi dus la Paris cu Alice ar fi fost moarte sigura, pentru ca nu s-ar opri din a cumpara.

-Lasilor... - A soptit Alice incetand sa mai sara si facand un mic rid.

-Cum vi se pare sa ne intoarcem in Forks? -  a rezolvat Carlisle.

Liniste...

-Din partea mea este bine - a vorbit Alice rupand linistea.

-Pai, asta e, mergem in Forks - A continuat Emmett.

-OK! A vorbit Alice, urmata de Jasper.

-Daca nu exista alta solutie...Un moment! A intrebat-o cineva pe Bella? - a strigat Edward alarmat.

Am decis ca era timpul sa intervin.

-Nu, Edward, nimeni nu m-a intrebat, dar in orice caz eu nu am lumanare la inmormantarea asta, voi puteti sa mergeti unde va place, eu pur si simplu va urmez pana cand pot sa raman in vreun loc - am zis cu voce lipsita de emotie, la fel ca ochii mei.

Liniste........

-Mmmm........de acord Bella - de data asta a fost Carlisle cel care a rupt incomoda tacere. - Poti sa iti iei lucrurile, plecam in  cateva ore, cu avionul.

Am ascultat si am urcat din nou in camera mea, noroc ca nu aveam bagaj, cel putin nu mult...

M-am asezat pe canapeaua mea de piele dispusa sa ma relaxez cand...

-Toc, toc... - bateau la usa.

-Cine e? - am intrebat suparata.

-Deschide Bella, sunt Edward. - A raspuns bucuros, perfect, asa o sa imi pun in aplicare planul meu de "nu este mai mare depreciere decat sa nu bagi in seama", ca sa ii dau de inteles ca il uram.

-Ce vrei? - am raspuns incercand sa sun rece si indiferenta, pentru ca nu ma gandeam sa ii deschid usa.

-Mmm... - a tacut putin la auzul tonului vocii mele - sa vorbesc cu tine. - a soptit.

-Despre ce? - Nu vroiam sa vorbesc cu el.

-Mmm...nu conteaza Bella, o sa vorbim in alta zi. - a raspuns, parea abatut si dezamagit???

-La revedere - i-am raspuns neinfricata.

Restul zilei s-a scurs fara nici un incident, am ajuns la aeroport, am urcat in avion si am ajuns in Forks.

In cateva zile eram deja instalati, fara nici o noutate, eu continuam sa il ignor pe Edward complet, atat cat am ajuns sa cred ca a renuntat la eforturile in van ale lui de a se imprieteni cu mine.

Ne-am intors la scoala si cu ea s-au intors si barfele.

-Ai vazut ce bucatica noua a venit? - ii zicea o fata alteia, aratandu-l pe Edward.

Fata aia arata ingrozitor, la fel ca Lauren si cealalta, ca Jessica.

-Oh! Dumnezeule, cred ca am vazut un inger, ce tipa, e super - ii zicea un baiat (care semana incredibil cu Mike) altuia (care semana foarte bine cu Eric) Privindu-ma amandoi in amanunt.

-Genial, nu era suficient ca trebuia sa repet liceul acum trebuia sa il repet cu aceleasi persoane.

Am lasat sa iasa un marait, la care Edward a ras, citindu-mi gandurile, presupun.

Dupa ce am vorbit cu secretara si dupa toate rolurile alea cum ca am fi noi, fiecare s-a indreptat spre casa lui, eu aveam Biologie, cu Edward, Genial! M-am gandit ca Dumnezeu ma uraste.

Cand am ajuns profesorul, Dl. Ruffus, ne-a obligat sa ne prezentam in fata clasei care a scos un suspin sonor, cel al baietilor pentru mine si cel al fetelor pentru...Edward, am presupus.

Din nefericire mai erau decat doua locuri libere, si amandoua erau impreuna, asa ca nu am avut alta scapare decat sa ma asez cu el. Nu l-am privit toata ora.

Si sigur ca nu au lipsit interminabilele soapte, ca daca cea noua este moarta de foame, daca cel nou are iubita, daca asta, daca cealalta...

Sa am auzul atat de ascutit era cateodata disperant.

Cand s-a terminat ora, baiatul care semana cu Mike s-a apropiat de mine, cu vederea intunecata de pasiune.

-Tu esti Isabella Swan, cea noua, adevarat? - a intrebat putin scurtat.

-Bella, da, eu sunt. - am raspuns din politete, nu din orice alt lucru.

-Ce ora ai acum?

Mmm...istorie - am zis nu foarte emotionata...

-Genial! Si eu am tot istorie, te insotesc? - Oh, genial acum aveam alt Mike, oh! Am uitat sa il intreb cum il cheama.

-Oh...asta...sigur...

-Victor, ma numesc Victor Newton - aproape m-am sugrumat cu propria mea saliva cand am auzit numele, oare o fi coincidenta?

-Newton? Il cunosti pe Mike Newton? - Am intrebat fara sa stiu foarte bine ce explicatie sa ii dau daca el o sa raspunda ca da.

-Il cunosti? Este bunicul meu, a decedat acum cativa ani - m-am sugrumat.

-Amm...nu doar ca bunica mea a iesit cu el si ea mi-a vorbit de el si cand am auzit numele tau am fost curioasa - am inventat repede.

-Bine, ma insotesti la istorie? - Am schimbat cum am putut subiectul.

Am...Sigur - a raspuns din inima.

Pe tot parcursul drumului a vorbit pe la coate, asa cum era un amestec de Jessica Stanley si Mike Newton, era insuportabil.

Cand am ajuns la istorie profesorul, Dl. Story, nu m-a facut sa trec prin umilinta de a ma prezenta.

Mai erau trei scaune libere, doua in fund, impreuna si unul langa...

Dumnezeule! De ce ma uraste destinul? - am gandit cand am observat persoana care observa indeaproape apropierea mea de Victor.