Dragoste din nimic - EPILOG

Buna!

Gata si Epilogul...

In primul rand, vreau sa va multumesc din tot sufletul pentru incurajarile si sustinerea de care ati dat dovada...

Sunteti extraordinari...

Daca nu ati fi fost voi, cu siguranta nu duceam la sfarsit aceasta minunata si fermecatoare poveste de dragoste...

Vor mai urma niste postari-surpriza legate de acest fic, dupa care, cu bunavointa voastra, ma apuc de continuare.

Pana atunci, va doresc sa traiti si voi asemenea momente superbe, precum Bella si Edward, si sa ni le impartasiti si noua ;)

Va pup !

Ana-Charlie

BELLA

Cererea in casatorie de ieri a fost atat perfecta. Nu a fost inel, nu a fost nimic planuit. A fost de parca el nu ar fi putut sa mai tina in el atatea sentimente si treabuia sa faca asta, chiar atunci si acolo, in acel moment. Si a fost cel mai perfect moment din viata mea. Fara iaht cu lumini difuze, fara trandafiri, fara rezervari la cina. Doar eu si Edward si persoanele care contau cel mai mult pentru noi.

Eu si Alice ne-am luat la revedere de la toata lumea, dupa ce Emmett si baietii ne-au incarcat bagajele in Porsche-le lui Alice si in Volvo-ul lui Edward. Esme si Carlisle ne-au imbratisat in fata usii.

„Aveti grija de voi”, ne-a spus Esme cu lacrimi in ochi.

„Mama, relaxeaza-te. Vacanta de Ziua Recunostintei vine in doua luni”, i-a zambit Alice. Pe cat de mult isi iubea familia, pe atat era si pe propriile ei picioare. O fata care nu se temea de nimic si infrunta lumea cu capul inainte si zambind. Intotdeauna respectasem asta la cea mai buna prietena a mea. Dar acum, la inceputul acestui nou an scolar, pentru prima data, am simtit ca am preluat si eu putin din asta, si ma simteam in stare pentru ceea ce urma.

Le-am zambit parintilor, care erau ca si ai mei, cand tot aerul din trupul meu a fost dat afara intr-o stramtoare.

„O sa imi fie dor de tine, Bells!”, a spus Emmett din toata inima, incat as fi zambit daca nu eram pe cale sa ma sufoc.

„Emmett...nu pot sa respir”, am fost in stare sa baguiesc.

„Ah. Scuze, Bells”, a zambit el timid, dandu-mi drumul si imbratisandu-ma inca o data, doar ca de data asta mai usor. Am ras de bataia pe spate pe care mi-a dat-o.

Rose ne-a imbratisat strans si pe mine si pe Alice. La fel de echilibrata si calma cum era intotdeauna, dar noi am simtit exact ce a vrut ea sa ne transmita, adica, cat de mult insemnam noi pentru ea.

„Sa nu va indepartati, da? Veniti la mine si Emmett de cate ori simtiti nevoia sa evadati”, ne-a spus ea, cu nasul inrosit, ochii luciosi si vocea stransa de emotie.

„Multumim, Rose!”, i-am zambit. „S-ar putea sa-ti accept oferta intr-o zi”, am ras.

„Nu prea cred”, mi-a soptit acea voce catifelata la ureche, in timp ce mainile lui m-au strans in brate. „Daca mergi acolo, mergi cu mine...”, a taiat-o sugestiv, de am simtit cum creste caldura pe fata mea.

„Hei, hei! Nu faceti d-astea”, a vorbit Jasper. „Haideti, fratilor. Sa pornim la drum”.

M-am intors la Alice si, cu un zambet si o miscare din cap, am decis in liniste ca e timpul sa plecam.

Ne-au imbratisat cu totii pentru ultima oara, inainte ca Edward, Jasper, Alice si cu mine sa ne urcam in masini. Baietii veneau cu noi sa-si ia la revedere intre patru ochi si sa ne ajute sa descarcam bagajele (cumparaturile pe care le facuse Alice in aceasta vara, ne crescuse volumul de cand sosisem acasa).

Drumul inapoi la scoala a fost calm si linistitor. Il tineam pe Edward de mana in timp ce conducea si, ocazional, imi saruta mana cu tandrete.

Eram gata.

Stiam ca o sa se intample asta. Da, era trist. Nu aveam de gand sa mintim si sa spunem ca suntem bine, dar eram pregatiti. Alice si Jasper trecusera prin asta si, chiar daca nu eram ca ei, dragostea noastra era la fel de puternica precum a lor. Diferita, dar puternica.

Cand am ajuns, peste tot erau masini parcate pentru descarcat. Stiam ca va fi aglomeratie cu toata lumea care se pregatea pentru inceperea cursurilor de miercuri, si am avut dreptate, vazand brate si picioare ascunse dupa cutii, impleticindu-se catre usi.

Edward a oprit motorul si, dupa o gura de aer, s-a intors catre mine. „Sti ca poti sa renunti la scoala si sa fugi cu mine”.

Am zambit la gluma lui. Imi tot spusese asta in ultimele 24 de ore. Glumind in legatura cu logodna noastra, dar eu ma intrebam cat procent era gluma, pentru ca, Dumnezeu mi-e martor, eram in stare sa-i accept oferta.

„Aaaa...ce este haios in asta?”, am ras.

I-a pierit zambetul cand s-a uitat la degetul meu inelar. „Inca nu sunt fericit ca aici nu sta niciun inel”, a spus, in timp ce imi saruta acea articulatie privindu-ma in ochi.

Am dat ochii peste cap, dar am zambit. „E in regula, Edward. Ai spus ca o vom face in vacanta. Nu am nevoie de un inel. Am nevoie doar de tine”. Bine, suna fals, dar era adevarat si vorbeam serios. Oricum nu mi-a placut niciodata ca el sa cheltuiasca bani pentru mine.

„Dar tot vreau ca toti baietii de aici sa stie ca imi apartii”, a spus.

Am dat ochii peste cap si am coborat din masina, inainte ca Edward macar sa-si dea seama ce fac. Am deschis portbagajul de la Volvo si am luat o geanta mai mica sa o atarn pe umar.

„Nu. Nu lua nimic”, mi-a spus Edward.

„Edward, sa-ti vina sa crezi sau nu, pot sa car lucruri, sa sti”, l-am informat.

„Nu daca sunt eu aici”.

„Edward”, m-am holbat la el, „macar lasa-ma sa car gentile astea mai mici”.

M-a fixat cu privirea dar, in final am obtinut un ‚bine’.

Pana sa ajungem in camera, Alice si Jasper erau deja acolo, asezand cutiile pe podea.

„V-a luat destul timp!”, a ciripit prietena mea cea mai buna.

„Corect, Alice. Sunt sigura ca tu ai ajuns aici de ceva vreme”, am zis eu in bataie de joc.

„Scuza-ma, domnisoara Bella, dar cred ca aceasta vara te-a schimbat serios”, a ras ea. „Trebuie sa fi mereu atat de sarcastica?”

Am pus degetul pe obraz, ca si cand m-as gandi putin. „Da. Da, asta cred”, am ras si am lasat geanta pe care o carasem. „Haideti, sa terminam cu astea!”

Ceilalti trei m-au urmat cand am iesit in hol si m-am poticnit drept in cineva, facandu-ma sa ma impleticesc in spate.

„Auch!”, am bolborosit, in timp ce m-a prins Edward.

„Bella?”, s-a auzit o voce de barbat. M-am uitat in sus, sa vad cine imi spusese pe nume. El avea parul saten inchis si ochi albastri de cristal. Ochii de culoarea ghetii, dar cu liniile cutate de deasupra lor, pareau atat de calzi si prietenosi.

„Ah. Buna, Sage!”, l-am salutat pe baiat. Anul trecut, in primul semestru, el fusese coleg cu mine la un curs, dar se pare ca se schimbase drastic la infatisare. Obisnuia sa fie slabut si jerpelit, dar acum, trupul lui se dezvoltase incredibil. Era mereu un baiat timid, dar dragut. Nu vorbise prea mult cu mine, dar stiam cine este.

„Arati...diferit”, a spus el zambind.

„Eu?”, am intrebat.

„Da. Mai sigura pe tine”, a comentat. „Obisnuiai sa fi la fel de timida ca si mine”, a ras.

„Oo...mersi. Presupun ca da”, am spus schiopatand cand m-am intors si l-am gasit pe Edward zambindu-mi.

„Pai, bine ai venit si sper sa te mai vad pe aici”, a spus Sage plecand.

„Mmm...ala e o bomboana de barbat!”, a chicotit Alice. Ne-am intors toti trei sa o privim.

„Iubi!”, a protestat Jasper. „Sunt chiar aici”.

„Stiu. Dar nu poti sa ma condamni pentru privit”, a zambit ea, apoi l-a sarutat, facandu-l sa uite tot. Cand s-au retras, el avea un zambet de tantalau pe fata.

Am scuturat din cap zambind la Jasper, stiind ca Edward mi-ar face exact acelasi lucru. Ne-a mai luat cateva drumuri pana sa aducem toate cutiile si gentile (mai multe ale lui Alice decat ale mele) si, de fiecare data am observat cum ii privesc fetele pe Edward si Jasper. Literalmente, vroiam sa marai la ele si m-a sagetat gandul la Edward purtand un inel pe deget, care sa tina fetele la distanta.

„Deci, asta e tot”, parea Jasper sa fie multumit. Saracul baiat, carase atatea, si Alice nu impachetase nimic usor.

„Stai! Jazzy, mi-am lasat poseta in masina”, a spus Alice, facand sa-i cada fata lui Jasper.

„E in ordine, Jasper. O aduc eu”, i-am spus, iar el mi-a zambit apreciativ.

M-am indreptat spre usa si Edward m-a urmat. L-am privit curioasa. „Vreau sa petrec cat mai mult timp cu tine”, mi-a explicat.

Indata ce am ajuns la Porsche-le galben (care iesea in evidenta precum degetul mare), ne-am uitat inauntru, dar nu am gasit nicio poseta. Cu o ridicare din umeri, ne-am intors in camera. Probabil ca Alice uitase ca o adusese sus de la inceput.

Cel putin la asta ma gandeam pana cand eu si Edward am ajuns in dreptul camerei, sa gasim o batista legata de clanta usii.

Pentru un moment a fost liniste, pana cand am auzit vocea lui Jasper. „A chemat cineva instalatorul?”, urmata de chicotele lui Alice.

Am marait cand m-am sprijinit de peretele de langa usa.

„Ce s-a intamplat?”, a intrebat Edward.

„Jasper si Alice se joaca de-a instalatorul”, i-am spus. Pentru moment, a parut confuz dar apoi si-a dat seama. „Se pare ca suntem blocati afara pentru o vreme”, am spus.

Se forma un suras sexy pe fata lui Edward, in timp ce se indrepta spre mine. „Iubito, sti. Ma pot gandi la un mod de petrecere a timpului”, a spus el, punandu-si bratele de fiecare parte a capului meu, blocandu-ma intre perete si trupul lui.

„Serios?”, am intrebat cu respiratia taiata, nefiind in stare sa ma concentrez, cu el atat de aproape de mine.

A aplecat mai mult capul si mi-a trasat cu nasul linia maxilarului. „Iham”, a fost raspunsul lui si i-am putut simti respiratia sufland pe pielea mea.

„Si...cum ar fi...asta?”, am intrebat printre gafaieli.

Si-a retras capul si se vedea o scanteie in ochii lui si zambetul strengaresc pe fata. Stiam bine privirea aia...

„Iubito, cred ca am lasat ceva in Volvo. Mergi cu mine sa recuperez?”, m-a intrebat.

Am inghitit in sec. Volvo. Aveam idee de ceea ce vroia sa faca. Ceea ce urma sa facem. Si eram entuziasmata de asta.

S-a indepartat de mine si a pus un brat dupa talia mea, in timp ce ne indreptam spre lift. Cand s-a deschis, am vazut ca era gol, iar Edward a apasat butonul pentru parter. Usile s-au inchis si, in timp ce coboram spre locul unde urma, in sfarsit, sa facem acea fantezie realitate, a inceput muzica in lift.

Dar, apoi am auzit-o, sunand in difuzoarele cabinei mici, si nu m-am putut abtine sa nu ma bag in pieptul lui Edward si sa rad.

„But I’m never gonna make it without you,
Do you really want to see me crawl?
And I’m never gonna make it like you do,
Making love out of nothing at all”.


DING!

THE END