Dragoste din nimic

63. AM AJUNS

BELLA

Cand am aterizat, era aproape 10:15 seara, deci zborul nostru a respectat orarul, ceea ce a fost dragut, pentru ca Rose si Emmett pareau foarte obositi. Nu am putut sa nu rad de ei, din motiv ce ei au fost singurii care s-au gandit sa se distreze putin in noaptea de dinaintea zborului nostru de foarte devreme. Si stiam ca Rose nu va putea sa doarma din cauza zgomotului din avion. Emmett, pe de alta parte, a putut sa doarma, fara sa se trezeasca. Din nefericire, odata cu dormitul lui Emmett, apare si sforaitul lui. Presupun ca nu prea a reusit sa doarma in avion, datorita coatelor pe care i le dadea Rose, ca sa nu se holbeze lumea la ei.

Jasper si Alice pareau total multumiti. Normal ca eu si Edward stiam ca Jasper a fost mai mult decat fericit cand Alice l-a ajutat cu centura. Dar, cand stateam sa asteptam bagajele, am simtit ca dispozitia lor a picat putin, datorita orei tarzii. Camera lui Alice si Jasper era chiar pe hol cu cea a lui Emmett. Poate ca tip eu mai tare decat Rose, dar, credeti-ma, ea chiar tipa.

Se pare ca in acel moment, numai mie si lui Edward ne straluceau ochii. Eram amandoi incantati de ideea de a fi in Mexic, fara sa mai spun ca, sesiunea noastra fierbinte din avion ne daduse ocazia de a ne usura pentru moment de tensiunea sexuala. ‚Pentru moment’ fiind expresia cheie.

„Hei, Bells”, mi-a soptit Edward seducator la ureche, in timp ce isi punea bratele in jurul meu. „Sti ce mi-ar placea la nebunie sa faci?”, toarse el.

Am inghitit in sec atat de tare, incat jur ca a auzit si el. M-am uitat in sus, in ochii lui verzi, mocniti, si am raspuns cu o voce sparta. „Ce?”, am intrebat.

M-a sarutat in coltul gurii si s-a dat mai in spate sa ma priveasca si, in acel moment, chiar vroiam sa stiu ce vrea sa fac. „Ramai langa bagajele noastre, pana merg eu sa iau masina inchiriata”, imi zambi el.

Am scuturat din cap si l-am privit uimita. Dupa un moment, m-am apropiat si l-am pocnit pe partea de sus a bratului. „Edward Anthony Cullen, esti asa un tip cicalitor!”, am tipat la el.

Singurul lui raspuns a fost sa rada de mine si sa se indeparteze. „Te iubesc, Bella”, a strigat peste umar, iar eu am scos limba la el copilareste.

„Nu-ti fa griji, iubito. O sa folosim limba ta mai tarziu!”, a tipat el ranjind, iar fata mea s-a inrosit cand toata lumea, pe o raza de cativa metri, se holba la mine. Ah, o sa i-o platesc eu.

Si uite-ma, cu Rose si Emmett pe o banca, ei avand deja ochii inchisi, cu Alice in poala lui Jasper, abia tinandu-si ochii deschisi. Am zambit la felul in care aratau pritenii mei. Am scos aparatul digital din geanta si le-am facut o fotografie. Mi s-a parut hilara. Fotografia nu tipa exact ‚Hei, tocmai am sosit in Mexic!’. Nup, in schimb arata de parca exprima ceva de genul ‚Hei, sti ce e nasol? Sa fi blocat pe un aeroport, in Iowa’.

Am reusit sa dau jos toate bagajele noastre, care aveau o banda albastru stralucitor (eticheta pusa de Alice) pe fiecare maner, si sa le asez langa mine. Imediat ce le-am luat pe toate, am trecut dramatic mana peste frunte, razand in sinea mea.

„Hola! Necesita usted ayuda?”, m-am uitat in sus, sa vad langa mine un barbat foarte atragator. Sigur era de aici, avea parul si tenul inchise la culoare si buze pline.

I-am zambit scuzator. „Imi cer scuze, nu vorbesc spaniola”, i-am spus.

Spre surpriza mea, el a ras la mine. „M-am gandit eu”, a spus el cu un accent slab, amintindu-mi de Antonio Banderas. „Majoritatea turistilor americani nu vorbesc, dar tu pari o femeie foarte inteligenta, asa ca m-am gandit sa incerc. Am intrebat doar daca ai nevoie de ajutor”, mi-a tradus el.

„Ah”, m-am uitat la gramada de bagaje pe care stateam. „Nu, sunt bine acum, multumesc. Dar, multumesc ca ai aparut dupa ce am terminat toata treaba”, am glumit eu, primind un chicot de la el.

„M-ai prins. Deci, cu cine ai venit aici?”, a intrebat el politicos, dar licarul din ochii lui m-a dus cu gandul ca exista un motiv pentru care ma intreaba.

„Cu prietenii mei”, am spus aratand spre banca unde ei stateau epuizati.

„Ce dragut din partea lor sa te ajute”, a ras el.

„Au avut o calatorie lunga. In plus, eu tocmai am luat bagajele, in timp ce iubitul meu aduce masina inchiriata. Ar trebui ca ei sa doarma imediat ce ajungem la hotel”, am spus, uitandu-ma din nou la ochii inchisi ai prietenilor mei.

„Aa, deci esti si cu iubitul tau?”, a intrebat el.

Eu am dat din cap. „Da, parintii lui sunt aici si am vrut sa le facem o surpriza. E o calatorie de ramas bun, inainte sa ne intoarcem cu totii la colegiu”, i-am explicat.

„Si, acest iubit al tau, este serios?”, m-a intrebat el. Chiar nu stiam cum sa interpretez asta. Adica, cine intreaba pe cineva daca relatia sa este una serioasa? Se astepta sa spun ‚Nu, e doar o mica prosteala. Il folosesc pentru sex’?

„Da, este”, i-am raspuns scurt. Nu-mi placea cursul acestei conversatii.

„Cum il cheama?”, m-a intrebat.

„Edward”, a sunat o voce catifelata din spatele meu. M-am intors sa-l vad pe Edward stand acolo in toata splendoarea lui. Nu arata ca si cand era 10:30 seara, arata la fel de bine ca intotdeauna.

„Tampitule. Ella es demasiado buena para el”, bolborosi el. Opaa. Asta nu mai stiam. Adica, nu stiu ce inseamna a doua parte, dar cu primul cuvant eram familiarizata. Iisuse, ii spusese numele lui, asta a fost putin dur. Dar apoi, Edward parea foarte protector. Nu i-as spune niciodata, dar imi placea asta.

„Usted tiene razon. Pero yo la adoro y ella es con migo, no usted”, i-a raspuns Edward. La dracu`, vorbea o limba straina. Am simtit cum casc gura de soc si a trebuit sa-mi aduc aminte sa o inchid. Habar nu aveam ce a spus, dar suna al dracului de sexy, venind din gura lui. M-am indragostit din nou.

Barbatul a oftat si a plecat, dar nu inainte de a-mi face cu ochiul. M-am intors spre Edward, inca infierbantata datorita sexy-demonstatiei lui lingvistice. Nu mi-a spus nimic, decat mi-a aruncat surasul ala al lui si s-a aplecat sa ma sarute pe obraz, inainte de a merge la banca sa-i trezeasca pe prietenii nostri.

Toti prietenii nostri erau obositi, iar Edward ne-a condus la masina inchiriata, pe care tocmai o adusese. Dar nu era una obisnuita. S-a intors la noi cu un ranjet pe fata.

„Bine, deci, m-am uitat pe oferta lor de masini de inchiriat. Stiam ca noi nu vom fi multumiti cu niciuna dintre optiunile oferite de ei, asa ca am optat pentru ceva...diferit”. A indicat spre o limuzina Hummer, iar eu m-am holbat la el cu o expresie care spunea ‚nu ai facut asta’.

Restul familiei a inceput sa sara in sus, entuziasmati, in timp ce eu ma holbam la el. Nici nu vreau sa va spun cat costa sa inchiriezi o limuzina pentru o saptamana. Imediat ce el si-a dat seama de cutitele pe care le aruncam in directia lui, a venit si m-a luat in brate, in timp ce soferul incarca bagajele in masina.

„Haide, Bella. E ultima noastra saptamana impreuna”, a spus, marind ochii lui verzi si bosumflandu-si buza de jos. Se bosumfla la mine. Si a fost cel mai dragut lucru pe care l-am vazut vreodata. Niciun catelus, nici macar Alice, nu se comparau cu el.

Spre dezamagirea mea, demnitatea mea s-a ofilit in fata lui, si m-am afundat in bratele lui. Am simtit cum ma saruta pe cap, iar eu am mormait in pieptul lui. „Care e treaba cu bosumflatul in familia ta?” Pur si simplu a chicotit, inainte sa ma ajute sa urc in luxoasa limuzina.

Am stat in poala lui Edward si am privit la cladirile pe langa care treceam. Parea sa existe viata de noapte aici, si eram sigura ca Alice o sa ne duca in fiecare seara pe undeva. Dar, macar o data, m-am gandit sa nu ma plang. Asta era ultima noastra saptamana impreuna. Eram in Mexic, unde nu ne cunostea nimeni. Puteam sa fim oricine doream. Asa ca, ar trebui sa ies mai mult din carapacea mea, decat de obicei. Asta va fi scopul meu in calatoria asta...sa-mi petrec timpul cu prietenii mei, si sa ma bucur de asta. Fara sa ma gandesc la consecinte. Eram in Mexic! Cati oameni au ocazia asta?

Limuzina a ajuns la un hotel si, pentru a opta oara in seara aia, gura mea era cascata. Hotelul era extraordinar. Nu va pot descrie in cuvinte. Wow, familia Cullen sigur nu face rabat cand este vorba de...cam, orice.

„Oh, Edward”, am suspinat. Am simtit cum ma strange mai tare si ma saruta pe obraz.

„E aproape la fel de superb ca tine”, mi-a soptit.

Ne-am dat la o parte, ca sa poata vedea si prietenii nostri, in timp ce am intrat in hotel. Reactia lor a fost aproape la fel ca a mea. Chiar si Alice a fost data pe spate si, pentru prima data, nu avea cuvinte. Aproape ca imi venea sa rad de prietena mea cea mai buna. Arata ca o fetita, care tocmai il vedea pe Mickey Mouse pentru prima data, la Disney.

Limuzina s-a oprit langa intrarea in hotel si soferul ne-a scos bagajele, aparand un hamal cu un carucior, unde le-a incarcat. Acum stiam de ce numesc hotelul The Princess, exact asa ma simteam eu.

Eu si Edward am mers la receptie, in timp ce ceilalti au ramas sa admire holul, care avea mozaicuri superbe pe pereti si pe jos. Am crezut ca Vegas era extravagant, dar asta crea singur o noua categorie.

„Hola. Cu ce va pot ajuta?”, l-a intrebat femeia de la receptie pe Edward, vorbind cu accent. Dupa felul in care ea s-a prezentat, pot sa spun ca incerca sa fie seducatoare, dar Edward a ignorat-o sau nu a observat.

„Avem rezervari pentru trei apartamente, pe numele Cullen”, a vorbit Edward, tandru ca de obicei, vocea lui catifelata facand ca fata tipei sa capete o umbra mai inchisa, decat era normal.

S-a uitat putin in calculator, apoi si-a incruntat sprancenele. „Imi cer scuze, dar numai doua camere sunt gata. Oaspetii care ocupa cea de-a treia camera, nu vor pleca pana maine”, s-a scuzat ea.

Edward a oftat, iar eu am pus mana pe antebratul lui, ca sa-l calmez putin. S-a uitat la ea. „Multumesc. Aa, va rog, ne puteti spune numarul camerei lui Carlisle Cullen?”, a intrebat el.

Ea ne-a dat cheile celor doua camere, apoi a verificat in calculator dupa camera lui Carlisle si Esme. „Hmm, sta tot intr-un apartament. Camera 3, la ultimul etaj”, a raspuns ea.

Am mers la prietenii nostri, care dormeau pe ei, si le-am dat vestile. Parea sa nu le pese prea mult, nu vroiau decat sa se bage in pat, dar intai inceputul. Trebuia sa le facem o surpriza lui Carlisle si Esme, sa ii anuntam ca suntem aici.

Asa ca am mers la lifturi si am inceput sa urcam. In timp ce urcam, nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca asta era singurul dezavantaj de a-ti petrece o saptamana intr-un apartament. Liftul a sunat in sfarsit, iar noi am coborat, impingand caruciorul, pana am ajuns in fata unor usi duble, pe care era trecut numarul 3. Am lasat caruciorul langa usa, in afara razei vizuale a oamenilor. Cum planificasem, Edward a batut la usa si apoi s-a ascuns dupa zid.

Am auzit usa deschizandu-se si pe Esme din apartament: „Cine este, dragule?”

„Nu stiu”, am auzit vocea confuza a lui Carlisle.

In acel moment, am sarit cu totii de dupa perete, in fata usii unde statea Carlisle. El a tipat si s-a dat inapoi surprins.

Am izbucnit in ras si Esme a venit sa ne vada. A tipat de bucurie, apoi a inceput sa ne imbratiseze pe fiecare, invitandu-ne in camera lor, de parca era ora 3 dupa-amiaza.

„Ce faceti aici, copii?”, a intrebat Carlisle, dupa ce ne-a imbratisat si el.

„Pai, ne-am gandit sa petrecem impreuna ultima noastra saptamana”, a ciripit Alice, parand ca si-a revenit.

„Pai, aveti nevoie de un loc unde sa stati? O camera? Mancare?”, a intrebat Esme ca un parinte ce era, vrand sa se asigure ca toti copiii ei sunt ingrijiti. Chiar era miscatoare scena. Uitasem cat de dor imi fusese de ei.

„Nu, nu. Avem camerele noastre”, a spus Jasper politicos. „De fapt, ar trebui sa dormim putin, din moment ce nu prea am avut parte de somn in ultimul timp”.

„Stai, avem o camera mai putin”, s-a trezit Emmett. „Cine o va imparti pe a lui?”

„Eu si Bella o sa o impartim cu cine, daca e in regula?”, a intrebat Edward, privindu-ma. Stiu ca vroia sa ne oferim noi, pentru ca eram cei mai putin obositi din grup, asa ca am aprobat din cap.

„Cu cine stam?”, am intrebat, uitandu-ma la prietenii nostri.

„Cu noi!”, rasuna vocea lui Emmett, in timp ce Carlisle a pus o mana pe Edward, zambind.

Ne-am spus noapte buna cand ei au parasit camera si apoi ne-am luat bagajele din carucior. Eu si Edward am facut cu randul la baie, stand de vorba cu parintii lui, in timp ce ceilalti isi faceau dus si se schimbau. Edward m-a lasat sa merg eu prima si am incercat sa termin cat de repede am putut.

Cand am iesit, m-a sarutat pe obraz inainte sa intre in baie, iar eu i-am privit pe Esme si Carlisle, care stateau pe pat zambind. Esme a facut un semn, batand pe pat, iar eu am mers sa ma asez.

„Si, Bella ce mai faci?”, a intrebat Carlisle.

„Bine”, i-am zambit eu. Stiam ca nu asta era intrebarea pe care voia sa o puna. Ma rugam sa nu spuna ceva de genul ‚te protejezi cand faci dragoste cu fiul meu?’. Ar fi fost jenant. Desi Esme, fiindu-mi deja ca o mama de 6 ani incoace, stia ca iau pilule anticonceptionale de la 14 ani.

„Cum stau lucrurile intre tine si Edward?”, a intrebat Esme. „E evident ca este indragostit de tine. Straluceste de fiecare data cand vorbeste despre tine”.

Am zambit la modul ei de a gandi. „Il iubesc pe Edward mai mult decat va puteti imagina”, le-am spus sincer.

„Sper ca te trateaza cum trebuie”, a spus Carlisle cu un ton de tata.

Mi s-a inrosit fata gandindu-ma la toate felurile in care Edward ‚avusese grija de mine’. „Edward se poarta perfect cu mine”, le-am spus simplu. Nu era cazul sa intru in detalii ciudate cu parintii lui...vorbind de jena.

„Bella, sti ca noi deja te consideram parte din familie, nu?”, a intrebat Esme.

„Bineinteles. Si eu gandesc la fel despre voi doi”, m-am confesat eu, chiar daca eram sigura ca ei stiau deja asta. Practic am locuit in casa lor pe timpul liceului.

„Iti spunem asta, ca sa sti”, mi-a spus Carlisle. „Cand Edward va oficializa, vrem sa sti ca noi deja te consideram ca fiica noastra”.

Am simtit usturimea din ochi, exprimandu-mi emotiile in fata lor. Dar nu m-am putut abtine. Oamenii care, fara nicio indoiala vor fi rudele mele in viitor, imi spuneau cat de mult ma iubesc si accepta. Si, cel mai important, imi spuneau cat le place faptul ca sunt cu fiul lor.

„Hei, deja o faceti sa planga?”, a spus Edward cand s-a asezat langa mine pe pat si si-a pus barbia pe umarul meu. „Am lipsit numai cateva minute”.

„Oh!”, a exclamat Esme ridicandu-se din pat. „Ar trebui sa improvizez un pat pentru voi doi”, a spus ea privind la podea. Era un singur pat mare in apartament, ceea ce insemna ca mie si lui Edward ne ramane podeaua.

„E in regula mama. O sa ma ocup eu mai tarziu. Tu si tata mergeti la culcare. Vreau sa o duc pe Bella pe balcon”, le-a spus Edward parintilor lui. Ei au aprobat din cap si au stins luminile, in timp ce Edward m-a dus la usile frantuzesti, care dadeau in balconul incredibil de inalt.

Acolo era un balansoar cu pernute moi, pe care s-a asezat Edward. M-a tras intre picioarele lui si am stat acolo, privind la oceanul din spatele hotelului. Razele lunii se reflectau in apa si se auzeau valurile lovindu-se de tarm.

„Imi pare rau ca nu avem parte de cele 12 ore si jumatate ale noastre, in seara asta”, mi-a soptit Edward la ureche, facandu-ma sa rad si sa ma ghemuiesc cu spatele in el, punandu-mi mainile peste ale lui, care se odihneau pe stomacul meu.

„E in regula. Asta este destul de romantic”, am constatat eu. „Iar tu completezi perfect tabloul”.

„Bella, tu esti tot ce-mi pot dori de la viata, sti asta?”, mi-a soptit Edward la ureche. Sunetul vocii sale combinat cu valurile spargandu-se de tarm, era cel mai frumos sunet pe care il auzisem vreodata. Mi-as fi dorit sa-l fi putut inregistra si apoi sa-l ascult la nesfarsit.

Am intors capul intr-o parte pentru a-l saruta, iar el a raspuns nerabdator. „Edward, te iubesc atat de mult”.

M-a sarutat pe varful nasului. „Esti cea mai rara forma de perfectiune. Cum de sunt atat de norocos?”

Am intors fata sa nu ma vada rosind, nu ca ar fi putut, fiind noapte. „Te-am asteptat ani de zile si crezi ca tu esti cel norocos?”, am chicotit eu.

M-a strans mai tare in brate si s-a aplecat sa ma sarute pe obraz, in timp ce ne afundam mai adanc in scaun, ajungand sa ne intindem. Curand, sunetul valurilor si pieptul lui Edward simtindu-se inspirand si expirand au fost atat de relaxante, incat am adormit si mi-am ingropat adanc cunostinta. Si chiar daca nu eram complet sigura ca Edward este cu mine in somn, el era intotdeauna cu mine, in mintea mea. Un vis simplu, nu era un vis, fara Edward al meu. Fara tot ce era al meu.

O seara placuta !

Ana