Dragoste din nimic

70. INOCENTA ZILEI DE JOI

BELLA

Dupa ce ne-am petrecut restul noptii la club, ne-am intors la hotel, simtindu-ne fericiti si energici, si, cel mai important, nu mai eram mahmuri. Nu am mers in camerele noastre separati, in schimb am mers cu totii si am batut la usa lui Carlisle si Esme.

Esme ne-a deschis cu un zambet pe fata, imbracata cu unul dintre halatele de la hotel.

„Buna, copiii”, a zambit ea. „V-ati distrat in noaptea asta?”

„A fost super, Esme”, i-am raspuns.

„Tocmai vroiam sa va intrebam daca vreti sa petreceti ceva timp cu noi”, i-a spus Alice. „Sambata plecam si ne-am gandit ca ar trebui sa stam impreuna”.

A aparut si Carlisle in spatele ei, imbracat cu un tricou alb si pantaloni de pijama albastri. „Bineinteles. Ne-ar face placere sa petrecem timp cu voi, copiii”.

Ne-am ingramadit cu totii in camera lor si ne-am asezat in jur, discutand despre seara noastra...chiar daca Esme si Carlisle nu ne-au impartasit prea multe in legatura cu ce au facut ei. Inainte sa realizez, ochii mi se inchideau si stateam cu capul in poala lui Edward, in timp ce el ma mangaia pe par.

Dimineata urmatoare, cand m-am trezit, eram in patul nostru din camera de hotel. Am zambit soarelui care se strecura prin fereastra camerei si am inspirat aroma lui Edward, care era in patul nostru.

„Buna dimineata, iubito”, s-a auzit vocea catifelata. „Sper ca ai visat frumos”, a continuat el dulce, in timp ce-mi dadea parul din ochi.

„Intotdeauna”, i-am raspuns. „Te-am visat pe tine”.

El a chicotit inainte de a se apleca sa ma sarute pe frunte. „Ar trebui sa ne pregatim, iubito. E o zi superba si ei vor sa mergem prin magazinele din oras”, a spus, tragand asternuturile de pe picioare si ridicandu-se.

„Mmmbine...”, am mormait in perna, inainte de a ma da jos din pat.

Am facut dus impreuna, fara sa facem altceva decat sa ne sarutam. A fost un dus dulce...confortabil. Unul care demonstra ca ne putem purta normal unul cu celalalt, nu conteaza locul...ca inca eram indragostiti. Ne iubeam. Relatia noastra nu era pur sexuala...era mult mai mult decat atat.

„Mi-ai furat inocenta, domnisoara Swan”, a chicotit Edward cand ma usca.

„Cred ca te inseli, domnule Cullen”, i-am spus sincer.

„Oh? Cum asa?”, m-a intrebat.

„Inca suntem destul de inocenti”, i-am zambit. „Ne-am avut unul pe altul in multe feluri”, i-am explicat zambind, „dar inca suntem inocenti”.

Si credeam asta. Doar pentru ca alesesem sa ne daruim cu totul, nu insemna ca ne pierdusem inocenta. Nu asta inseamna inocenta...nu pentru mine. E ceva mai profund decat sa te alterezi sexual.

Am ajuns sa terminam intr-o liniste confortabila, si, de fiecare data cand il prindeam pe Edward holbandu-se la mine, nu ma puteam abtine sa nu zambesc. Ma simteam atat de bine sa-i apartin. Sa stiu ca eu sunt a lui si ca el este al meu.

Ne-am intalnit din nou in hol cu ceilalti, si ne-am decis ca azi sa ne plimbam peste tot, fara limuzina. Alice si Rose au venit si m-au luat de maini, exact cum faceam in liceu, si mergeam toate trei in rand, in timp ce baietii ne priveau probabil ciudat sau scuturau din capete la bufoneriile noastre, iar Carlisle si Esme priveau din spate la familia lor.

Primul magazin in care am intrat avea niste rochii de vara dragute. Normal, Alice a gasit o rochita roz cu flori albe pictate pe ea. Era atat de emotionata, practic sarea in sus cand a gasit-o.

Toate trei cautam sa ne cumparam acelasi model de rochie, dar in culori diferite, doar ca sa ne amuzam. Dar, dupa ce am analizat cat de rau o sa aratam, precum Destiny’s Childs respinse, am votat impotriva.

Magazinele erau ticsite cu palarii de soare si ochelari de soare...un paradis de vara. Am stat in fata oglinzilor, incercand palarii de soare mari cu ochelari de aviator, facandu-le pe Alice si Rose sa se prapadeasca de ras. Ni s-a parut ca era al naibii de amuzant, pana cand ne-am intors si l-am vazut pe Emmett, avand pe cap un sombrero albastru pal cu verde.

Avea un ranjet mare pe fata, in timp ce se admira in oglinda. Langa el, Edward si Jasper erau aplecati de ras, Esme avea o mana la gura, incercand sa-si ascunda chicotele, iar Carlisle incerca sa-si ascunda rasetul tusind.

„Oo, ROSE!”, a strigat Emmett. „Trebuie sa-mi iau asta. Uite. Arat minunat cu asta”, a spus el zambind, intorcandu-se cand intr-o parte, cand in cealalta, ca si cand palaria ii concretiza restul corpului.

Eu ma sprijineam de Alice, care radea atat de tare, incat au inceput sa-i curga lacrimile pe fata.

Pana la urma, Emmett si-a cumparat acel sombrero. Rose ne-a spus cat de mult a facut-o el de rusine, dar nu a putut decat sa rada si sa se induioseze de cum se ruga Emmett de ea. Ea putea fi o ticaloasa, dar Emmett avusese acel efect asupra ei, exact cum avusese si Edward asupra mea. Doar ca ea nu-l lasa sa stie asta.

Am continuat asa pana la pranz, cand am gasit un restaurant mic si ne-am oprit sa mancam ceva, din moment ce ratasem micul dejun. Scaunele si mesele erau mici, pentru doua persoane, asezate la soare. Eu si Alice i-am lasat impreuna pe Edward si Jasper, astfel ca noi sa stam una langa alta.

Imi placea la nebunie sa-mi petrec timpul cu prietena mea cea mai buna, dupa ce am realizat ca, pe timpul verii, nu prea am stat impreuna. Dar, totul se va schimba cand ne vom intoarce la scoala. Cand m-am gandit la asta, nu am putut sa ma abtin sa nu ma incrunt. Urma sa petrec o tona de timp cu Alice, dar il voi pierde pe Edward al meu. Mi-am alungat gandul din minte.

Carlisle si Esme mi-au facut poze cu fetele, pentru a le inrama in camera mea. Am facut o poza si cu Emmett tinand-o pe Rose in brate, in stilul miresii. El avea un ranjet de tantalau pe fata, iar ea lasase capul pe spate de ras. Si una cu Edward si Jasper, care mi-au oferit o pozitie de manechini, fara zambete, doar cu sprancenele ridicate. Si una cu Carlisle si Esme, tinandu-se de maini peste masa, in timp ce se priveau.

Astea erau amintirile pe care le voi pastra. Fotografiile care imi vor face inima sa pluteasca si un zambet sa-mi apara pe fata, de fiecare data cand le voi privi, si imi vor aminti ca apartin cu adevarat undeva.

Am mai facut cumparaturi, dar am ajuns sa ne plimbam pe plaja pana la finalul zilei. Ne-am scos incaltarile si ne-am afundat picioarele in nisipul fierbinte. Dar cand devenea prea fierbinte, ne-am mutat pe nisipul ud de langa tarm.

Edward si Jasper s-au gandit ca ar fi amuzant sa se plimbe prin apa si sa ne stropeasca pe mine si pe Alice. Noi tipam, ca niste fete ce eram, in timp ce radeam si incercam sa fugim de baietii nostri. Am alergat cat mai repede departe de Edward, dar el a fost mai rapid si m-a prins repede.

M-a luat in brate si a inceput sa se indrepte spre apa.

„EDWARD, NU!”, am tipat la el, razand si lovindu-l, incercand sa scap din mainile lui. „EDWARD ANTHONY CULLEN, LASA-MA DRACULUI JOS!”, am spus agatandu-ma de gatul lui ca sa nu cad.

El a inghetat si m-a tinut mai strans. „Sau ce, iubito? O sa ma pedepsesti?”, m-a intrebat cu un zambet superior pe fata.

„Edward”, am spus, fara sa ma uit. „Nu este amuzant. Lasa-ma jos, ACUM!”, am tipat la el. Nu eram in dispozitia de a cadea in apa si de a ma uda, apoi sa fiu nevoita sa merg asa.

„Dumnezeule, Bella, esti atat de fierbinte cand te infurii. Si imi place la nebunie cand tipi asa la mine. Esti atat de sexy cand esti suparata. Felul in care ti se imbujoreaza obrajii si pieptul incepe sa ti se umfle”. A venit cu capul mai aproape de mine. „Mmmmm...”

Am incetat total sa mai respir, neasteptandu-ma la asta. Apoi, cand am incercat sa-i spun ceva, sunetul care mi-a iesit a fost un mic scancet. M-a lasat jos, dar si-a pus bratele in jurul meu, cand genunchii mei au decis sa se inmoaie si sa ma lase.

„Ai grija, iubito. Nu vrem sa te ranesti”, s-a apropiat de mine. „In plus, planuiesc sa te ranesc la noapte, nici nu-ti vine sa crezi”.

Si asta a fost tot ce a zis. Cu asta m-a lasat. Dupa acele cuvinte, care m-au lasat incredibil de ametita si mi-au dat un nod in stomac, pur si simplu a pus un brat pe talia mea si m-a condus la ceilalti.

„Bine, copiii, acum ce vreti sa facem?”, a intrebat Carlisle. „Orice vreti voi”.

„Pai, hai sa gasim un bar unde sa mancam ceva”, a vorbit Jasper. „Aproape ca e ora cinei si mi-ar placea o bere”.

Am plecat de pe plaja si am gasit un mic barulet haios, care arata mai degraba ca o coliba, decat ca un bar. Era atat de dragut si haios, aveau muzica acolo, iar oamenii deveneau mai zgomotosi pe masura ce consumau bauturi.

Nu am mancat mult. Am sarit peste bautura, senzatia mahmurelilor din alte dimineti fiind inca prea proaspata in memoria mea, pentru a vrea sa iau macar o inghititura. Dar toti ceilalti au luat ceva de baut.

Am observat ca un tip de la bar nu-si lua privirea de la Esme, iar Carlisle a pus un brat in jurul ei si l-a fixat cu privirea pe tip. Am bagat fata in umarul lui Edward pentru a-mi ascunde rasetele. Toata familia lor trebuie sa se fi obisnuit cu asta pana acum. A fost distractiv sa vezi ca, chiar si parintii erau priviti. Dar, pana la urma, si ei aratau incredibil de bine. Intotdeauna am crezut ca, Carlisle este neamaipomenit de aratos.

Ne-am intors la hotel, nevrand sa luam parte la viata de noapte in acea seara. Oamenii de pe strazi, care radeau si se plimbau, parca isi dadeau un impuls.

In schimb, ne-am spus noapte buna unii la altii in hol, apoi am mers fiecare in camera lor. Parea ca a trecut o vesnicie de cand eu si Edward avusesem o noapte linistita numai noi doi. Pur si simplu un timp petrecut numai impreuna.

Am facut dus si apoi m-am schimbat intr-o camasa de noapte de matase, punand pe mine halatul pufos de la hotel, placandu-mi moliciunea lui.

Am iesit din baie si l-am gasit pe Edward deja in pijamale, sprijinindu-se de tablia patului. A deschis bratele spre mine, iar eu am alergat de bunavoie la el si m-am ghemuit la pieptul lui.

A frecat materialul cu mainile si si-a sprijinit barbia pe capul meu.

EDWARD

Toata ziua mi s-a parut ca nu pot sa incetez sa o mai privesc pe Bella. Pur si simplu arata atat de feircita, atat de in regula. As face orice sa o mentin asa pentru totdeauna. A ras si s-a bucurat cu Alice si Rose si cu noi toti...noi, toti opt, parea ca ne potrivim perfect impreuna.

Eram o familie perfecta. Ziua de azi a dovedit asta. Dar, pana la sfarsitul zilei, stiam ca asta se va termina. In acea dimineata, Bella spusese ca inca eram inocenti...ca, chiar daca ne indeplinisem fanteziile sexuale, nu o pierdusem cu adevarat.

Am crezut-o. Am crezut-o pentru ca era adevarat. Inocenta noastra nu ne fusese luata si nici nu disparuse. Aveam vieti fericite...Vieti ideale. Normal ca aveam pete brute, dar toata lumea are. Dar niciodata nu implicasem in vietile noastre nimic cu adevart rau sau daunator...asta este ceea ce distruge inocenta.

Dar, cand o tineam pe Bella in brate, in acea noapte. Tinand-o aproape de inima mea – exact unde ii este locul – nu am putut sa nu ma intreb...va dura asta? Vom putea sa ne pastram vietile perfecte cand nu vom mai fi fizic aproape unul de celalalt?

Imi treceau atat de multe chestii prin minte, gandindu-ma la Bella, fiind la faculte si la toti baietii aia de acolo. Bella nu ar vorbi cu cineva care i s-ar adresa necuviincios, nu cum ar face Alice...si asta ma ingrijora.

Dar nu trebuia sa ma gandesc la nimic rau, la ea nefiind aproape de mine, din moment ce acum o tineam in brate.

Am sarutat-o pe varful capului. „Te iubesc, Bella!”, i-am soptit. „Vreau sa fi a mea pentru totdeauna. Vreau sa fi sotia mea. Ai face asta pentru mine?”, am intrebat. Nici macar nu am gandit inainte sa vorbesc, nu am planuit nimic, pur si simplu am spus-o, iar inima mea nu a inceput sa bata mai tare, pana cand nu mi-a iesit asta pe gura.

Nimic. Niciun sunet, iar ingrijorarea mi-a tarait in ureche.

Dar apoi, i-am auzit respiratia blanda si pieptul miscandu-se in acelasi ritm. Am chicotit in sinea mea, inainte sa o sarut pe cap. „Noapte buna, iubita mea! Voi fi aici cand te vei trezi. Voi fi aici pentru totdeauna”.

Mda. Ne apropiem de final...

Mai avem doar cateva capitole si gata...

Dar...incepem continuarea. 

Banuiesc ca va fi un motiv de bucurie, nu?

Va doresc o seara frumoasa...

Eu as vrea sa merg undeva, sa ma bucur de aceasta ninsoare superba... Keep dreaming, guys!!!

Ana-Charlie