Legatura sau relatie

Buna! 

V-am pregatit traducerea unui nou fanfic Twulight, foarte interesant.
Este scris de StormyBella.

Mai jos, aveti descrierea si primul capitol. 

Voi face si un sondaj, sa-mi spuneti daca va place, sa nu muncesc in zadar la traducere.

Astept reactiile si voturile voastre.

Va pup!

Ana

Renee, mama Bellei Swan, s-a recasatorit, iar noul tata vitreg al Bellei nu era prea incantat sa o aiba prin preajma. Asa ca ea s-a trimis singura in Forks, la facultate, locuind in casa unchiului ei (fratele adoptat al mamei ei). Si ghiciti cine este unchiul. Nimeni altul decat Edward Cullen in persoana. Ea se trezeste indragostindu-se de el, el de ea...Chiar daca nu sunt rude de sange, societatea tot ii va condamna. Deci, asa este in dragoste sau Jacob pare a fi o optiune mai buna?

1. INTALNIREA

Bella a sosit in Forks, Washington exact cand a inceput sa ninga. Privea cum fulgii imbraca toata lumea de afara, in timp ce astepta sa fie luata. Bella il vizita pe unchiul ei, in vacanta de Craciun, cum dorea sa viziteze si Universitatea din Washington, unde isi propusese sa mearga in urmatorii patru ani din viata ei. Era un fel de a spune ‚unchi’, caci presupusul ei unchi era numai cu opt ani mai mare decat ea. Pana la urma, el nu era decat fratele adoptat al mamei ei. Spera ca el sa o ajute, mai ales ca deja locuia in Forks, si avea avantajul de a fi deja la universitate, Bella gandindu-se ca nu ar fi fost un ghid rau, pana la urma. Mama ei chiar nu-si dorise ca ea sa plece atat de departe de casa, ceea ce reprezenta exact motivul pentru care trebuia sa faca asta. Nu ca tatal ei vitreg ii daduse subtil de inteles ca nu o doreste prin preajma. In plus, deja avea 17 ani, nu e ca si cand nu-si poate purta singura de grija. Ea doar spera ca acest ‚unchi’, pe care nu-l intalnise niciodata, sa nu se supere daca o gazduieste cateva saptamani, pana isi gaseste o camera la camin. Apoi, nu va mai fi o prezenta deranjanta.

Bella a oftat. Adevarat fiind, nu-i placuse niciodata in Forks. Sigur ca locul avea propriul sarm, dar ploaia constanta si vremea umeda nu sunt ceva ce Bella ar prefera in locul caldurii din Phoenix. Dar ce putea sa spuna? Daca ii spunea mamei ei ca nu ii placea Forks, femeia nu ar fi lasat-o niciodata pe Bella sa plece, si atunci Bella ar fi trebuit sa indure privirile ucigatoare ale tatalui ei vitreg, in urmatorii patru ani. Un an este de ajuns, s-a gandit Bella. Si a trebuit sa aleaga Forks, pentru ca altfel, mama ei nu ar fi lasat-o sa plece, cel putin nu fara cineva care sa o supravegheze. Asta a cam desumflat-o pe Bella. Renee o trata pe Bella ca pe un copil cand, de fapt, in relatia lor, Bella se purtase mai des ca un parinte. Forks nu este atat de rau, cel putin vor fi numai patru ani.

Cineva a luat-o pe Bella de umeri, facand-o sa se intoarca si sa priveasca. Si ochii ei au intalnit doua fantani de smarald pur. Mai verzi decat padurea in timpul verii. Ce ochi draguti, a gandit Bella. Asta trebuie sa fie cel mai frumos barbat pe care l-am vazut vreodata. Cu siguranta ca in fata ei statea un barbat de 25 ani. Parul lui aramiu completa pielea palida, aproape ca zapada, care, simultan, ii scotea in evidenta si ochii verzi. Cum poate parul cuiva sa fie asa de ravasit si perfect in acelasi timp? El a zambit strengareste cand a vazut-o, ochii stralucindu-i.

„Isabella Swan?”, a intrebat el, dezvaluindu-i dintii perfecti si albi.

„D-da”, s-a balbait ea. „Unchiul?" In niciun caz acest tip nu putea fi unchiul ei. Nu este destul de urat.

„’Unchiule’ pare cam demodat, spune-mi doar Edward”, a spus el, inca zambind.

„Oh-oh. In niciun caz. Gresesti. Nu esti unchiul meu”, a spus Bella incapatanata. Tipul asta nu avea cum sa fie unchiul ei. El era prea perfect.

„Poftim?”, a intrebat el confuz.

„Nu esti destul de in varsta”, a punctat ea.

El a ras tare de fata ei determinata. „Pai, mama ta te-a avut la o varsta frageda, presupun. Cand a ramas insarcinata cu tine, avea 18 ani si atunci, eu aveam 7 ani. Nu este chiar asa de neobisnuit ca diferenta de varsta dintre frati sa fie de 10 ani”, i-a explicat el. Intr-un fel, spunand-o in acel mod, parea sa aiba sens.

„Oh”, a fost tot ce a spus ea.

„Deci, Isabella, esti gata sa mergi acasa?”, a intrebat-o unchiul ei.

„Hmmm, sigur. Crezi ca data viitoare poti sa-mi spui Bella?”, a zambit ea, rusinata de murmuratul ei.

„Sigur”. Unchiul Edward s-a aplecat sa-i ia bagajul.

„O singura valiza? Wow, Bella, sunt impresionat!”, a spus el cu fata surprinsa. „Stiind-o pe sora mea, deja am pregatit o camera in plus pentru lucrurile tale”.

„Nu te lasa impresionat inca. Restul lucrurilor mele vin mai tarziu. Pana la urma, vorbim de mama mea”, a spus Bella sec. Mama ei avea reputatia de a fi putin dusa.

El a ras cu o voce catifelata. Cum poate avea un om o voce atat de muzicala?

„Da, despre Renee vorbim. Apropo, ce face? Ultima data cand am vorbit cu ea, imi palavragea in ureche despre nunta ei cu Phil. Din pacate nu am putut veni, am fost plecat din tara. Dar, cum a fost?”, a intrebat el.

„Niciodata nu i-a fost mai bine. Nunta a fost frumoasa. Ea a fost superba. Cateodata imi vine sa plang, dar cred ca mama mea a crescut”, a spus ea, adaugand putin umor in fraza.

El a ras din nou. „Da, am auzit de la Renee insasi ca ea a fost copilul in relatia asta”. Deci ea nu a fost atat de ignoranta.

El a condus-o la un Volvo scump si stralucitor. I-a deschis portiera, inainte de a pune valiza in portbagaj. Apoi, cat de gratios este omenesc posibil, a urcat la volan si a pornit masina.

Pe drum, au discutat despre Renee si chiar despre Edward. Bella a aflat ca, de fapt, unchiul ei este profesor la universitate.

„La o varsta atat de tanara? Credeam ca profesorii trebuie sa aiba cel putin 100 de ani sau mai mult”, s-a mirat ea.

„Ei, nu chiar toti, chiar daca, la vremea mea, i-am vazut pe unii ajungand la 100 de ani”, a meditat el, recuperand la capitolul gluma.

„Si, ce predai?”, a intrebat ea curioasa.

„Teatru”.

„Serios? Unchiule Edward, fara suparare, dar nu pari genul de tip care preda teatrul”, a spus ea.

„Ei, aparentele inseala. De asemenea nu par a fi unchiul tau, nu?”, a zambit el privind-o.

„Asta e adevarat, presupun”.

„Si, la ce specializare planuiesti sa te inscrii?”, a intrebat Edward.

„Surprinzator, teatru”, a recunoscut ea.

„Serios? Pai, poate ajungi la cursul meu”.

„Sper ca da”, a murmurat ea. Macar ca ei nu-i va displacea atat de mult, vazand ca acum are cu cine sa discute.

El a parcat intr-o parcare intinsa. Ea s-a minunat de casa mare din fata ei. Trei etaje, vopsite crem, cu un strat mic de flori in fata, nu era chiar impresionanta, daca nu ar fi fost a unchiului ei, care avea numai 25 ani.

„La ce te gandesti?”, a intrebat-o el, in timp ce-i deschidea portiera.

„La faptul ca, daca pentru asta platesc la universitate, atunci imi doresc sa fiu profesoara”, a ciripit ea. Trebuie ca el sa fie foarte bine platit daca-si permitea toate astea, si Volvo.

„Nu, nu platesc atat de bine. Am o slujba cu jumatate de norma. Ce ar fi sa intri?”, a invitat-o el.

Cand el a deschis usa, ea a suspinat adanc la decoratiunile din interior. Tema culorilor alb-negru facea sufrageria atat de moderna, cu masuta de cafea neagra, televizorul performant negru, vaze negre, semineu negru si canapeaua neagra, care contrastau cu perdelele albe, covorul alb si peretii albi. Atat de simplu, dar se imbinau clasicul cu modernul in camera. Edward a inchis usa, apoi i-a prezentat casa. Fiecare camera era decorata cam in acelasi stil, doua culori-tema. Maroul si portocaliul din bucatarie exprimau caldura, in timp ce rosul si cremul din birou dadeau senzatia unei elegante reci.

„Si aici este camera ta”. Edward a deschis usa de langa camera lui, iar Bella a suspinat de mirare. Camera asta era decorata in nuante si umbre diferite de albastru si roz pal. Biblioteca albastra ca cerul statea mandra langa pedelele roz pal. Patul si asternuturile erau de un albastru marin, dar peretii erau de un roz deschis. Masuta era maro. Langa ea, era o usa, unde ea a aflat ca este sifonierul.

„Scuze”, a spus Edward. „Nu am stiut ce gusturi ai, asa ca am facut cum m-am gandit eu ca ti-ar placea”.

„Wow, unchiule Edward, glumesti? Imi place la nebunie”, a respirat Bella.

„Serios?”, a intrebat Edward bucuros.

„Dap. Daca nu stiam mai bine, as fi crezut ca esti designer de interior profesionist”, a soptit Bella, inca studiind totul.

„Eee. Avem doua bai. Una jos, care, de obicei, este pentru oaspeti. Cea pentru noi este pe acest etaj, chiar langa biroul meu. Fa o baie, iar eu o sa comand ceva de mancare pentru noi”.

Bella a dat din cap. Imediat ce Edward a disparut, si-a luat cosmeticele si s-a indreptat spre baie. Ca si cea de jos, si asta avea faianta si era perfect curata. Unchiul chiar pregatise un prosop pentru ea, asezat cu grija langa cel albastru al lui. A potrivit apa la temperatura dorita, si-a scos samponul de capsuni si s-a cufundat in cada. Si-a inceput procesul de calmare. Ce zi lunga. Dupa baie, si-a uscat parul si s-a spalat pe dinti. Punandu-si tricoul si pantalonii de pijama, a pasit in noua ei camera.

E timpul sa-i scriu lui Renee.

A deschis computerul. Sosise cu doua zile inainte sa vina ea, asa ca Edward deja il montase pentru ea. Dupa un bazait puternic, a pornit.

Draga mama,

Am ajuns la unchiul. Totul este bine, chiar daca locul asta este ploios si rece, diferit de caldura din Phoenix. Imi place aici. Nu-ti fa griji pentru mine acum. Cred ca unchiul Edward are planuri pentru maine. Poate voi merge la cumparaturi pentru cate ceva ce-mi trebuie. Dar totul este grozav. Camera mea este foarte draguta. Oricum, m-am gandit sa-ti povestesc. Noapte buna!

Cu dragoste,

Bella

A oftat, apoi a inchis computerul. Avea pentru ce sa isi faca griji, asteptand ziua de maine. Trebuia sa caute o masina, poate nu prea scumpa, dar de nadejde. Apoi, trebuia sa mearga sa cumpere cateva carti; si-a lasat colectia in Phoenix.

S-a tarat jos, unde, deodata, nasul ei a simtit aromele mancarii chinezesti. A mers la bucatarie, unde l-a gasit pe unchiul Edward scotand cutiile din cuptorul cu microunde. Aroma mancarii s-a raspandit peste tot, facandu-i stomacul sa protesteze. Se pare ca a facut zgomot, pentru ca unchiul Edward s-a intors la ea, zambindu-i.

„Eei, mi se pare ca ii este foame cuiva”, a sicanat-o Edward, facandu-i obrajii sa se imbujoreze.

Ea l-a ajutat sa aduca totul in sufragerie. Ciudat, avea o masa imensa, de ce nu o folosea?

El s-a trantit pe canapeaua neagra de piele, batand locul de langa el. Ea s-a asezat, si ceva i-a atras atentia. Din acest unghi, a vazut ceva ce-i scapase mai devreme: un pian mare, negru.

„Canti, unchiule Edward?”, a intrebat curioasa.

„Da, doar in timpul liber”. Edward a aprins televizorul. „Pe ce canal vrei sa dau?”

„Nu conteaza. Nu as sti, pentru ca nu prea ma uit la televizor”, a zambit ea jenata. Prietenii ei din Phoenix au crezut intotdeauna ca este o ciudata cand le-a spus asta. Spera ca Edward sa nu simta acelasi lucru.

„Serios? Atunci o sa ne uitam la asta”. S-a ridicat si a pus un film. Cateva momente mai tarziu, pe ecran a aparut scris Tom si Jerry.

Au mancat impreuna si au ras la scenele ridicole. Unchiul Edward nu semana deloc cu un unchi. Era ca un prieten, razand atat de sincer cu vocea lui muzicala. Bella i-a spus ca a sarit o clasa, de aceea este sudenta la numai 17 ani. Unchiul Edward parea un barbat haios. Poate ca, uneori, ea il va ruga sa cante la pian pentru ea.


Link: http://www.fanfiction.net/s/4047874/1/Relation_or_relationship