Legatura sau relatie

Buna!

Capitolul 2 din noul fanfic!!!

Deja incepe actiunea...

Va pup!

2. TERITORIUL

Daca Bella si-ar fi amintit ca nu mai era in Phoenix, nu s-ar fi trezit atat de tarziu. Doar de si-ar fi amintit ca aici, in Forks, soarele nu prea straluceste, chiar daca era dimineata, si nu ar fi asteptat sa fie trezita de razele soarelui, si atunci nu ar fi intarziat. Dar, dupa zborul de ieri, plus statul pana tarziu cu Edward, creierul ei avea o scuza sa nu functioneze asa cum si-ar fi dorit ea. In seara precedenta nu setase alarma. De fapt, nici macar nu-si amintea sa fi mers in pat azi-noapte. In timp ce se impleticea pe picioare, dupa caderea paturii de pe ea, s-a uitat la ceas. 9 dimineata. Dumnezeule, isi facuse planuri cu unchiul Edward, sa mearga sa caute o masina si intarziase doua ore. Ce va crede Edward despre ea? S-a strecurat in baie cu cosmeticele si, dupa un dus de 5 minute, a iesit, si-a prins parul ud intr-o coada de cal, s-a imbracat cu jeansi si tricou si a zburat pe scari. Un zgomot a oprit-o din goana ei.

Stand in sufragerie, era Edward, in toata perfectiunea lui, cantand la pian. Ochii lui erau inchisi usor; o singura suvita de par ii cadea pe ochi. Degetele, practic ii dansau pe clape. O melodie atat de blanda si tandra ii iesea din degete si umplea camera cu liniste. Parea atat de absorbit de creatia lui, incat Bella s-a apropiat de el, sa auda mai bine. Era atat de linistit, incat aproape ca stralucea si asta i-a taiat ei respiratia. El era atat de frumos. Un zambet i-a aparut pe buze.

„Ai dormit bine, Bella?”, vocea lui a facut-o sa tresara.

„Da, unchiule Edward, chiar, de ce nu m-ai trezit?”

„Aveai nevoie de un somn buna dupa ziua pe care ai avut-o. In plus, nu ma grabeam”. S-a ridicat si s-a indreptat spre bucatarie. Acolo, a scos un bol si a pus cereale in el. Apoi, a turnat laptele. Dupa care, i-a intins ei bolul cu cereale.

„Sper ca-ti place Lucky Charm”, a spus el afisand un zambet strengaresc. Si-a pregatit si el unul, in timp ce ea il manca pe al ei. Observand expresia ei, el a ridicat din spranceana lui perfecta.

„Nu mi-ai spus niciodata ca te pricepi atat de bine sa canti la pian”, a raspuns ea la intrebarea lui nepusa.

„Pai, nu ai intrebat niciodata”, a zambit el. „Deci, ce facem astazi?”

„Ma gandeam ca ar trebui sa-mi caut o masina, sti. Ceva ieftin si de nadejde. Nu are sens sa cheltui o suma mare de bani, din moment ce voi sta aici numai patru ani. Apoi, ma gandeam ca poate ma lasi la librarie, din moment ce este sambata. Ma poti lasa acolo pentru doua ore sau cam asa ceva. Daca nu te deranjeaza, asta e”, a cerut ea timid. Nu se simtea niciodata confortabil sa ceara ajutorul cuiva, dar nu cunostea nimic aici si, cu norocul ei, probabil ca s-ar fi ucis singura.

„Nu, oricum astazi nu am nimic de facut. De fapt, ma gandeam sa te duc la Universitate pentru un tur. Ce zici de asta?”, a zambit el strengareste.

„Ar fi grozav. Sa fiu sincera, chiar sunt putin nelinistita in legatura cu asta. Nu sunt cea mai gratioasa persoana de pe planeta”, a recunoscut ea cu sinceritate. In acest caz, el nu va fi foarte ingrijorat daca intr-o zi va fi anuntat ca ea se afla in spital. Deoarece asta se va intampla destul de des.

El a ras. Si, daca ea credea ca vocea lui este muzicala, credea ca rasul lui este angelic. Era ca o adiere de vant. Si-a facut o nota mentala sa-l faca sa rada mai des.

„Pai, cred ca ma duc sa ma schimb. Ne intalnim aici in 30 de minute?”, a spus el, mai degraba ca o intrebare decat ca o afirmatie.

„Bine”, a spus ea.

Dupa ce a plecat el, ea s-a asezat pe canapeaua din sufragerie. El cantase atat de frumos la pian. Se intreba de ce mama ei nu-i spusese niciodata nimic despre unchiul ei. S-a indreptat spre pian si, cu degetul aratator, a apasat pe o clapa. Sunetul a fost ascutit, pe cand sub mana lui Edward sunase atat de delicat. In timp ce ea se pierduse in ganduri, a sunat la usa.

A deschis usa. In fata usii statea o blonda frumoasa, in cea mai dezvaluitoare tinuta la care se putea gandi Bella. Spranceana ei, pensata perfect, s-a ridicat la vederea Bellei. Sub privirea ei, Bella nu s-a simtit prea bine. Cine era aceasta femeie si de ce se uita la Bella atat de ciudat?

„Cine esti?”, a intrebat femeia, evident, nu pe un ton amical.

„Aaa, eu sunt Bella”. Ce fel de intrebare a fost asta? Cati oameni vin la casa cuiva si il intreaba pe proprietar cine este?

Femeia parea ca si-a pierdut interesul fata de Bella. A privit peste umarul Bellei si fata i s-a luminat imediat.

„Eddie, iubitule”, a scancit ea si s-a aruncat in bratele unchiului Edward de cum l-a vazut. Edward parea sa fie luat prin surprindere, in timp ce ea il saruta cu verva. Cand au intrerupt, el a privit-o pe Bella atat de repede, incat ea s-a inrosit.

„Hmm, Bella, ea este Tanya, iubita mea. Tanya, ea este Bella, nepoata mea”, le-a facut el cunostinta.

„Buna, imi pare bine sa te cunosc”, a intins Bella mana. Tanya i-a strans mana cu o forta mai mare decat se asteptase ea.

„Placerea este a mea”, a zambit Tanya, chiar daca zambetul nu i se reflecta si in ochi. Apoi, blonda s-a intors catre Edward si i-a spus in soapta, intentionand ca Bella sa auda. „Ce cauta aici?”

Edward i-a explicat. „Este fiica sorei mele si merge la Universitate, asa ca m-am gandit ca ar trebui sa stea la mine pana isi gaseste o camera la camin”. Apoi, a schimbat subiectul, evident incercand sa faca toata treaba asta mai putin ciudata decat era. „De ce ai venit, Tanya?”, a intrebat-o el.

„M-am gandit sa petrecem o zi singuri. Pana la urma, este sambata”, a gangurit ea seducator in urechea lui Edward.

„Tanya, imi pare rau, dar deja mi-am facut planuri cu Bella”, a spus Edward, aratand spre Bella.

„Hmmm, da, sunt sigura”, a spus Tanya, trimitand o privire rece in directia Bellei, facand-o sa se ascunda.

„Unchiule Edward, nu-ti fa griji. Nu trebuie sa faci asta. Pana la urma, iubita ta a batut atata drum pana aici sa te vada”, a scuturat Bella din cap. Avea ea nevoie de carti si de masina dar nu meritau toate astea ca Tanya sa o urasca.

„Nu spune asta. Ti-am promis ca te duc la librarie. In plus, i-am promis si lui Renee ca voi avea grija de tine. Nu pot sa nu ma tin de cuvant”. Apoi, intorcandu-se spre Tanya, a spus: „Iubito, sigur intelegi”.

„Bineinteles, dulceata”, a spus ea, fara sa-si ia ochii de la Bella. „Deci, ce ati planuit voi doi sa faceti azi?”, a intrebat ea cu cea mai rece voce posibila.

„Mergem sa cautam o masina, pentru ca Bella are nevoie de un mijloc de transport. Apoi, mergem sa vizitam Universitatea, inainte sa trecem pe la librarie in drumul de intoarcere acasa”, i-a zambit el. Dintr-un anumit motiv, nu era zambetul strengaresc pe care il iubea Bella.

„Pare un plan bun. Si eu trebuie sa merg la librarie. Nu am mai fost acolo de ceva timp”, a spus ea, ignorand-o complet pe Bella. Ce ii facuse ea acestei femei?

„Daca nu ai nimic impotriva?”, a intrebat Edward, dand din cap spre directia Bellei.

„Da, e in regula”, a spus Bella.

„Bineinteles ca va fi bine, cu Bella care este o dulceata de fata”, i-a fredonat Tanya lui Edward si, intr-un fel, Bella a avut impresia ca vorbele ei aveau dublu inteles.

In 45 de minute, au ajuns la Port Angeles. Ce calatorie ciudata, gandea Bella in timp ce cobora din Volvo. Tot timpul, Tanya si-a tinut mainile in poala lui Edward, si il strangea ocazional, ceea ce-l facea sa se agite incomod in scaun. Bella a fost atat de incantata sa coboare.

I-a luat aproape doua ore sa se hotarasca asupra camionetei rosii, Chevrolet. Sigur, parea putin veche si Tanya nici macar nu a incercat sa-si ascunda sarcasmul cand a vazut-o, dar era ieftina si mare.

„Cel putin, daca fac vreun accident, ceea ce, apropo, este foarte posibil, macar ca nu voi iesi sifonata”, a murmurat ea in timp ce evalua marimea camionetei. Se pare ca unchiului Edward i s-a parut amuzant, pentru ca a izbucnit in ras.

Dupa toata birocratia cu hartiile, la care a ajutat-o Edward, se indreptau acum spre Universitate. Bella a incercat sa nu-i dea atentie Tanyei, dar asta s-a dovedit a fi foarte dificil, deoarece Tanya continua sa-l atinga pe Edward si sa-i soptesca, aruncandu-i Bellei priviri destul de des. Isi marcheaza teritoriul sau ce?

In fata ei statea o cladire imensa. Bine, poate ca nu era atat de imensa si, probabil, nu atat de bine dotata ca Universitatea din Phoenix, dar mergea. Universitatea Washington, locul unde ea isi va petrece urmatorii patru ani din viata. In timp ce unchiul Edward ii arata campusul, ea nu s-a gasit atat de dezamagita pe cat credea ca va fi. Locul nu era Harvard sau Yale, dar nu era rau nici pe jumatate. In final, Edward a condus-o intr-un loc ce parea a fi o sala de spectacole imensa. Trebuie sa fi fost mai mult de o mie de locuri acolo.

„Si aici predau eu”, a spus unchiul Edward mandru. Ea s-a uitat in jur, analizand luminile, tehnologia, cortina de catifea. „Biroul meu este in spate, chiar dincolo de holul de aici. Daca vei avea cursuri cu mine, ceea ce este foarte probabil, atunci le vei face aici”.

Bella nu a spus nimic. Era atat de absorbita de tot din jurul ei. Inca de cand era mica se indragostise de teatru. Visase sa fie pe scena, cu mii de oameni aplaudand-o. Asa ca, sala de spectol a devenit locul ei preferat, imediat ce a vizitat-o.

Dupa un alt tur pe afara, a vizitat librariile, dormitoarele si biserica, magazinele si stadionul de fotbal. Se pare ca ploaia de aici nu-i oprise sa joace in aer liber. Bella nu-si putea imagina cum este sa fi ud leorca, jucand impotriva unor baietii plini de noroi. Poate era doar parerea ei, dar asta nu parea un sport foarte inteligent.

Pe drumul inapoi spre Forks, s-au oprit la librarie. Franklin’s Oldest. In momentul in care a pasit in librarie, Bella a stiu ca va deveni un client fidel al acestui loc. Era o casa Victoriana veche, cu vopsea crem pe pereti si cu cateva scaune langa perete, unde sa stea clientii sa citeasca. De-a lungul peretilor erau rafturi pline cu carti. Unele erau chiar inghesuite pe masute de cafea si birouri mici, de-a lungul rafturilor. Cartile aratau mai degraba vechi, dar erau in stare buna. In spatele receptiei statea un barbat in jur de cincizeci de ani. Parea sa fie incantat ca azi erau cativa clienti. Dupa ce l-a salutat din cap, Bella a asaltat imediat cartile. In cateva secunde, a gasit cartea ei preferata din toate timpurile, Jane Eyre. Cu grija, a deschis cartea la prima pagina si nu si-a putut abtine un zambet de pe buze. Nu conteaza de cate ori citise aceasta carte, inspiratia nu inceta niciodata. Era ca si cum Bella vorbea chiar cu Jane Eyre. Curajul, vitejia, disciplina pe care le avea Jane, erau ceva ce Bella nu credea a fi posibile. Daca ar fi fost Bella, nu l-ar fi parasit pe Dl. Rochester sau Thornfield Hall. Nu, ea nu ar fi avut puterea sa sfideze, traindu-si dragostea, chiar daca societatea ii condamna. Dar Jane era diferita, ea era puternica. In timp ce Bella stergea praful invizibil de pe pagina, l-a simtit pe unchiul Edward apropiindu-se in spatele ei.

„Jane Eyre? Un clasic ? Nu stiam ca tinerii din generatia asta mai citesc clasici”, a spus neincrezator la alegerea ei.

Ea a trebuit sa rada de asta.

„Ce este asa de amuzant?”, a intrebat Edward.

„Pai, Renee mi-a spus intotdeauna ca m-am nascut la 30 de ani si ca imbatranesc cu fiecare an”, a zambit ea. Renee crease un alt sistem de varsta pentru Bella, deoarece la 17 ani, fata era mai batrana decat fusese Renee vreodata.

„Nu inteleg de ce oamenii cred ca aceasta carte este buna”, a inceput Tanya. „Sigur, este o poveste de dragoste micuta si draguta si are un final fericit. Dar nici fata, nici tipul nu aratau prea bine. Nu exista actiune, nu exista anticipare. Cu toate astea, nu este decat o poveste de dragoste modesta si plictisitoare. Cred ca aceasta carte este mai buna”. Ea le-a intins o carte care se numea Lover of the Night, o nuvela fara valoare despre un vampir si asa mai departe.

Bella nu a spus nimic. Vroia sa o respecte pe Tanya, evitand sa-l puna pe unchiul Edward intr-o situatie neplacuta. Dar ce a surprins-o cel mai mult a fost sa-l vada chiar pe Edward dandu-si ochii peste cap la Tanya, cand aceasta s-a intors cu spatele.

„Iart-o”, a explicat el. „Este o actrita stralucita, dar nu a fost niciodata cel mai mare creion din cutie, cand vine vorba de literatura”.

„Nu-ti fa griji, unchiule Edward. Pana la urma, literatura se bazeaza pe preferinte”, a zambit Bella. Nu are sens sa te supere opiniile altcuiva. „Nu sunt atat de mica, sti”.

„Stiu. Si, personal, cred ca Jane Eyre este destul de grozava. Nimeni pe care sa-l cunosc nu a dovedit curajul lui Jane si chiar cred ca asta inseamna ceva”, i-a soptit el. „Oricum, o prefer mai mult fata de la Wuthering Heights”, a zambit el.

„Cum asa?”, a spus Bella. Nici macar nu-si putea imagina un tip citind Wuthering Heights.

„Pai, niciodata nu a insemnat o poveste de dragoste pentru mine. Personajele mai degraba se urasc intre ele si toate problemele izvorasc din aceasta ura. Este mai mult o poveste de ura decat altceva. Si Heathcliff nu prea a fost un erou”.

„Poate fi asa, dar pentru mine el a parut destul de grozav”, a sustinut Bella. „Da, poate ca a fost rau si rautatea lui a creat probleme altora. Dar, cu toate astea, el a facut totul din cauza dragostei pentru Catherine. Poate fi rau, dar cate persoane pe care le cunosti pot iubi atat de mult pe cineva?”

„Nu cred ca dragostea este o scuza pentru razbunare. Eu nu as face ce a facut el, doar pentru dragoste”, a spus Edward.

„Si sti de ce este asa?”, l-a provocat Bella. La subiectul asta nu avea cum sa piarda.

„Pentru ca eu sunt mult mai sensibil?”, a ghicit el.

„Nu. Pentru ca tu nu ai iubit niciodata pe cineva, asa cum Heathcliff a iubit-o pe Cathy”, a spus ea simplu. Se poate ca Heathcliff sa fi gresit, dar era de inteles. „Dragostea rascumpara ura. Chiar daca Heathcliff a procedat gresit, a compensat totul prin dragostea lui fata de Cathy”, a zambit Bella. Parea ca Edward a cedat la discutia asta. Atentia i-a fost distrasa de o alta carte din mana Bellei.

„Pride and Prejudice? Jane Austen?”, a intrebat el amuzat.

„Sunt dependenta, asa ca nu rade de mine, dar trebuie sa am toata colectia de povestiri ale lui Jane Austen”.

„Pai, nu o sa te opresc”, a spus el, zambind la stangacia ei sau la ce gandea. Apoi, observand ca ii face Tanya semn cu mana, a oftat. „Incepe din nou”. S-a tarat spre ea si a luat-o gratios in brate. Vorbeau in soapta, chiar daca Bellei nu i s-a parut foarte discret, luand in considerare faptul ca Tanya continua sa o fixeze cu privirea, zambind superior de fiecare data. Unchiul Edward a continuat sa scuture din cap, privind-o si el ocazional pe Bella. Despre ce vorbesc? Bella a oftat si si-a intors atentia la carte. Isi va cumpara Jane Eyre. Serios, ce este o biblioteca, fara Jane Eyre in ea?

Edward a venit incet la Bella. Ea era inca preocupata de cartea ei, Jane Eyre. El spera ca ea sa inteleaga.

„Hei, Bella?”, a intrebat el iritat.

„Da, unchiule Edward?”, a ridicat ea ochii din carte. De ce parea el atat de nervos? Ce s-a intamplat?

Bella si-a tinut respiratia. O fi ceva serios? Ceva important? Poate ceva oribil? Este mama ei in regula?

„Stiu ca mi-am facut planuri cu tine si ca ar trebui sa stau in preajma ta sa te ajut”. Acum, a venit si Tanya, infruntand-o pe Bella. Mai mult fixand-o cu privirea. „Dar Tanya a spus ca a facut deja planuri pentru noi si am vrea sa te intrebam daca va fi in regula sa te lasam acasa la mine, apoi noi sa iesim un pic in oras”, a intrebat Edward cu o voce nesigura. Si, pe cat de nesigura parea vocea lui, tot suna frumos.

Aah, asta era. Si el se purtase de parca era ceva oribil.

„Este in regula, unchiule Edward. Pana la urma, trebuie sa-mi lasi timp sa explorez casa si sa-mi citesc cartea, nu?”, a zambit Bella. Chiar daca sa petreaca timpul cu Edward era placut, sa stea un pic singura nu suna asa rau.

Edward a oftat usurat. Cel putin, ea intelesese, spre deosebire de Tanya. „Multumesc”.

Ea a vrut sa cumpere colectia Jane Austen si Jane Eyre, dar nu a avut destui bani la ea sa cumpere editiile originale. Cand ea s-a decis sa le cumpere pe cele brosate, Edward a cumparat cartile pentru ea.

„Ia editiile originale. Platesc eu”. A mers catre batran cu o viteza incredibila.

„Nu, unchiule Edward, nu te pot lasa sa faci asta. Sunt cartile mele, eu platesc”, a strigat Bella dupa el. Vocea ei i-a atras atentia Tanyei si aceasta s-a intors sa vada de unde se auzeau bufniturile.

„Atunci, ai de gand sa cumperi astea? Sau o sa cumperi copiile?”, a intrebat Edward, un zambet timid formandu-se pe buzele lui.

„P-pai, o sa cumpar orice vreau sa cumpar”, a inganat Bella, inrosindu-i-se fata in ochii lui Edward.

„Si eu voi cumpara orice vreau sa cumpar”, i-a zambit el larg. Apoi, a oftat. „Uite, Bella, macar lasa-ma sa fac asta ca sa ma revansez fata de tine”, a spus el, intinzandu-i cartile barbatului, Franklin, rezolvand problema odata pentru totdeauna. Tanya i-a dat lui Edward doua romane romantice fara valoare, ale caror titluri, Bella nu s-a deranjat sa le citeasca.

„Iubitule, le vreau si pe astea doua”, a spus ea cu vocea bolnavicios de dulce. Edward a oftat si a cumparat cartile pentru ea.

Au lasat-o pe Bella acasa, inainte sa plece in alta parte. Bella i-a facut cu mana lui Edward si a prins-o pe Tanya fixand-o cu privirea.

A oftat. Tanya parea sa nu o placa pe Bella prea mult. Ce ii facuse ea acelei femei? Sigur, daca era Bella, si ea ar fi putin nesigura daca iubitul ei ar locui cu o alta fata. Dar asta era Tanya. Ea era superba. Nu avea nevoie sa fie nesigura datorita Bellei, cea mai modesta persoana in viata. Chiar daca Bella il dorea pe Edward, nu era ca si cum ea ar fi putut castiga in fata Tanyei. In plus, Edward era unchiul Bellei. Mai exact, ce credea Tanya ca se va intampla?

Bella s-a asezat pe canapea si a inceput cartea. Inca o data, a fost capturata de magia din Jane Eyre, incat nu si-a dat seama ca ii este foame, pana cand stomacul nu i-a reamintit cu un bombanit. Si-a facut un sandvis cu branza la gratar. Dupa ce a servit pranzul, a inceput sa exploreze casa. Intreg etajul intai, apoi a urcat la etajul al doilea. Inspecta o vaza care arata ciudat, cand a oprit-o o usa. Biroul unchiului Edward. A ezitat, inainte de a deschide usa intredeschisa.

A privit inauntru. Vazuse ieri aceasta camera, dar nu prea ii acordase atentie. A pasit inauntru. Acum, ca putea sa vada mai bine, era si mai frumoasa decat isi amintea. Draperia maro dadea camerei un anumit aspect maiestuos. In fata ferestrei era un birou lung, din lemn. De-a lungul peretilor erau rafturi, burdusite cu sute de carti si reviste. Pe unul dintre rafturi, erau cateva fotografii. Curioasa, Bella a mers sa le priveasca. Era o fotografie a unei femei tinere cu un baietel de vreo 10 ani. Cand s-a uitat mai de aproape, Bella a recunoscut ca femeia tanara ii era foarte familiara. Renee. Era tanara Renee, inainte sa se marite cu Charlie. Inainte sa o aiba pe Bella. Tanara Renee era radioasa si atat de frumoasa. Radea si il imbratisa pe baietelul cu par rosiatic. Trebuie sa fie Edward. Avea fata de copil, chiar daca Bella putea sa vada maturitatea din ochii lui. Inca vedea un barbat in locul baietelului care radea. Mai era o alta fotografie, in care erau trei persoane. Un barbat tanar, o femeie tanara si o fetita mica. Femeia era Renee. Fetita mica era Bella, cu parul castaniu scurt si fata bucalata. Barbatul tanar arata dur, cu fata patratoasa si parul negru, ravasit. Barbatul acela nu era Phill. Era Charlie. Vazand fotografii cu tatal ei aici au facut-o pe Bella sa-i fie si mai dor de el. El murise cand Bella avea 6 ani, deci amintirile ei despre el erau putin vagi. Dar Bella inca isi amintea ce tata fusese. Venea acasa noaptea tarziu, pentru ca era politist, si venea in camera Bellei sa o sarute de noapte buna. Nu conta cat de tarziu era, ea ramanea treaza si il astepta. Si el venea, ea ii cerea sa o ridice pe umarul lui, in asa fel incat capul ei sa poata atinge tavanul. Rutina asta era respectata in fiecare seara. Cu exceptia unei singure nopti. Ea l-a tot asteptat, Charlie alerga dupa talhari. A fost ultima noapte din viata lui. Masina lui a facut accident in timpul urmaririi si, la 25 de ani, Charlie si-a lasat familia in urma. Fotografia lui, stand acum mandra pe raftul lui Edward, a adus lacrimi in ochii ei.

Mai era alta, in care se afla un barbat de varsta mijlocie, pe care Bella nu-l intalnise niciodata. Avea parul de aceeasi culoare cu al lui Edward, iar langa el era o femeie cu niste ochi incredibil de verzi. El era o persoana mandra. Bella putea spune asta dupa felul in care el isi tinea capul sus si dupa zambetul strengaresc increzator. Femeia, pe de alta parte, parea extrem de blanda si de o frumusete clasica. In fotografie, ea zambea luminos; mainile barbatului erau in jurul umerilor ei. Capul ei era usor aplecat pe umarul barbatului. Pareau atat de fericiti impreuna. Se pare ca Edward a avut grija mai multa de aceasta fotografie, caci parea sa fie curatata cu regularitate.

Pe intreg peretele opus, erau siruri intregi de cd-uri. Erau catalogate dupa an. Trebuie sa fie cel putin mii de cd-uri. Bella a fost uimita. Trebuie ca el iubeste muzica. Pe perete mai erau si copii ale operelor de arta din perioada Post-Impresionista. Tabloul Red Vineyard al lui Van Gogh. Deci, ii place arta.

In apropiere era o canapea alba, langa o masuta de cafea. Wow, pentru cineva care are numai 25 ani, el stie pe ce sa dea banii. La un calcul, el nu va veni devreme acasa. Si probabil ca va lua cina cu Tanya. Ea s-a facut comoda si s-a afundat din nou in carte.

Bella s-a trezit datorita aromei delicioase care ii umplea nasul. Ce miroase asa de bine? Curioasa, si-a indreptat capul spre usa. Lumina din sufragerie era aprinsa. A coborat scarile.

Acolo, in bucatarie, era Edward, gatind ceva. Tanya statea la tejghea, fusta ei abia o acoperea. Bella s-a intrebat daca ea si-a dat seama de asta. Sau poate ca era intentionat. Aratau atat de bine si de frumos impreuna, incat ea nu a vrut sa-i intrerupa. Era pe cale sa urce scarile, cand stomacul ei s-a revoltat. Saracul ei stomac.

Sper ca nu au observat. S-a intors. Prea tarziu.

„Se pare ca Frumoasa Adormita tocmai s-a trezit”, a ras Edward. Tanya arata absolut vanata cand el a spus asta.

Sangele i-a inundat fata Bellei. Bine, era jenant. „Scuze, nu am vrut sa va deranjez”.

„Nu, nu deranjezi”, i-a zambit Edward. „Vino si gusta asta pentru mine”, i-a facut Bellei semn cu aratatorul.

Ea a ezitat. Tanya nu parea multumita de prezenta ei. Intr-un fel sau altul, asta o infuria pe Bella. Pana la urma, ea fusese politicoasa si draguta cu Tanya. Si femeia inca parea dezgustata la vederea ei. Cat de nedrept era? Cu ce gresise ea?

I-a zambit lui Edward si a pornit spre el. Cand mergea, Tanya i-a aruncat o privire mortala. De parca ei ii pasa; era obisnuita cu privirile astea inca de cand se maritase Renee cu Phill. Ea era politicoasa cu Tanya, de dragul lui Edward.

„Unchiule Edward, ce gatesti?”, a privit ea peste umarul lui, sa vada un pui perpelindu-se in cuptor.

„Pui fript si piure de cartofi pentru noi si salata pentru Tanya. Am facut salata si pentru tine, in caz ca nu mananci mancare adevarata”, i-a aruncat Tanyei o privire cunoscatoare, inainte de a se concentra la Bella.

„Nu, puiul este grozav. Nu agreez salata inaintea puiului”, a spus Bella, scotand vesela sa aseze masa.

„In sfarsit, cineva care mananca mancare adevarata”, a exclamat Edward zambind. „In sfarsit, cineva care imi va aprecia talentul de bucatar”.

„Ce?”, Tanya a fost iritata. „Sti ca trebuie sa am grija de silueta. Pana la urma, sunt model. Nu pot sa ma indop pur si simplu cu mancare, ca o scroafa”, a ranjit ea, iar Bella s-a inrosit de jena. Acum, Edward va crede ca ea este o scroafa.

„Oo, renunta la scuzele astea. Practic, cantaresti zero. Fi si tu ca Bella. Ea este genul meu de fata”, a miscat Edward din sprancene.

Amandoua, Tanya si Bella, erau socate. Ambele s-au inrosit la fata; Bella de rusine si Tanya de furie. Tanya a plecat la masa de luat cina.

„Sti, chiar nu ar trebui sa-i spui asta iubitei tale”, a comentat Bella, chiar daca ea se simtea cu adevarat multumita de ceva.

„Nu te ingrijora”, a spus Edward. „Va trece peste asta”. Destul de sigur, cinci minute mai tarziu, Tanya a venit in bucatarie, chiar daca in drumul ei, a impins-o ‚accidental’ pe Bella.

„Vino aici, Bella, gusta asta”, i-a facut Edward semn Bellei. Ea s-a gandit ca Tanya va exploda.

„De ce o rogi pe ea sa-ti guste mancarea si nu pe mine?”, si-a incrucisat ea mainile la piept.

„Pai”, a ridicat Edward din umeri, „tu nu mananci carne, nu?”

Ea arata de parca ar fi inghitit-o pe Bella cu totul, in timp ce Edward o hranea cu o bucata de pui. Era incredibil.

„Wow, unchiule Edward, este ceva la care nu te pricepi?”, a intrebat Bella socata. El putea decora o camera, putea sa cante la pian si putea sa gateasca. Bella nu a spus asta, dar in acel moment, ea se intreba daca el ar putea si sa escaladeze cladirile cu degetele.

„Haide, sa mancam”. Edward a chemat-o pe Tanya sa ia sosul pentru salata si, destul de curand, se asezau la masa.

Edward si Bella au ras pe toata durata cinei, discutand despre Renee si micul ei interes in alegerea hobby-urilor, in timp ce Edward punea. Tanya, bineinteles, nu a contribuit cu nimic la discutie. Pe toata durata cinei, ea a plutit, infigandu-si salata atat de vicios, incat Bella a fost incantata ca nu era ea salata. Uneori, Bella o intreba ceva, incercand sa o includa in conversatie. Dar, dupa ce a primit cateva raspunsuri reci, a renuntat.

Spalau vasele. Bella stergea masa cu un prosop. Era pe cale sa-l clateasca, cand drumul ei s-a intersectat cu al Tanyei, care tinea un morman de vase sa le puna in dulap. Tanya a impins-o pe Bella. Bella, fiind Bella, a cazut pe spate. A inchis ochii in asteptarea contactului dintre capul ei si podea. Asta nu s-a intamplat deloc, pentru ca niste brate puternice au prins-o la timp. Nu putea sa fie mai rau. Bella a cazut exact in bratele lui Edward. Ochii ei au sagetat instantaneu spre Tanya, si Bella putea sa jure ca fata femeii se invinetea. S-a ridicat, cu fata rosie de rusine.

„Hmm, multumesc unchiule Edward”, a murmurat Bella, cu fata ca o rosie.

„Nicio problema. Este o placere sa o salvezi pe domnisoara in primejdie”, a zambit Edward. „Haideti sa ne uitam la un film”. A luat-o pe Tanya de mana si a condus-o in sufragerie, unde se afla televizorul imens.

„Bella, Jane Eyre?”. Tinea un film cu o coperta in alb-negru a unei femei si a unui barbat, tinandu-se in brate in fata unei case in flacari. Bella a aprobat din cap.

„Nu-mi place filmul ala. In schimb, ce ar fi sa ne uitam la Resident Evil?”, a ridicat Tanya tonul. Grozav, o zi in Forks si Bella deja isi facuse dusmani. Asta trebuie sa fie noul ei record.

„Resident Evil? Nu ai vazut deja acest film?”, a spus Edward cu o voce ezitanta, ochii sai zburand catre Bella. Tanya s-a prins de asta. A spus cu dulceata: „Nu te superi, nu-i asa Bella?”

Bella a scuturat din cap. De parca s-ar fi putut concentra la subiectul filmului, cu privirile ucigatoare pe care i le tot arunca Tanya.

Curand ce a fost pus filmul, Tanya s-a asezat in poala lui Edward. Nu s-a uitat la film. Tot timpul, fata ei a fost ingropata in scobitura gatului lui Edward. Ii soptea lucruri la ureche, mainile ei plimbandu-se prin poala lui. Bella s-a foit incomod. Era nervoasa la nesfarsit. Oare sa plece si sa le acorde intimitate? A ramas la locul ei, gandindu-se ca lui Edward i se va parea ciudat sa plece asa, deodata. Dar a ajuns la limita cand Tanya a inceput sa-l sarute pe Edward pe gat. Edward arata atat de incomod. Bella s-a ridicat si s-a retras spre scari.

Intrand in camera ei, Bella s-a prabusit pe pat. De ce era atat de deranjata? Iritarea ei brusca nu avea niciun motiv. Era suparata din cauza ca Tanya nici macar nu se uitase la filmul pe care ea l-a vrut? Sau Bella era suparata de tratamentul nedrept la care o supusese Tanya; in ciuda eforturilor pe care ea le-a facut sa fie draguta?

Bella a umblat prin valizele ei (ieri a fost prea obosita sa despacheteze), sa-si caute jurnalul. Deschizandu-si iubitul caiet, a inceput sa descrie tot ce se intamplase, de la vizita la Universitate, pana la cina de acasa. In final, a adaugat:

Nu inteleg de ce Tanya ma displace atat de mult. Nu i-am facut niciodata nimic. Am incercat sa fiu draguta cu ea. Oare ea se teme ca sunt atat de aproape de unchiul Edward? Asta este ridicol. El este unchiul meu. Ce crede ea ca se va intampla? Trebuie sa recunosc, el este incredibil de aratos. Dar nu este ca si cand mi-ar placea de el sau ceva de genul asta. Si nu este nicio sansa ca el sa ma placa. Deci, de ce ma uraste ea atat de mult? Este intelept sa o ignor? Vreau ca noi doua sa ne intelegem, macar pana gasesc o camera la camin, de dragul unchiului Edward. Nu vreau ca el sa fie prins la mijloc. Dar se pare ca orice am incercat nu o multumeste pe ea. Si nici Edward nu prea ajuta cu remarcile lui. Cine sa stie ca in Forks va fi atat de complicat. Sper doar ca totul sa se termine. Bella.

Bella a inchis jurnalul si a mers sa faca baie. Cand s-a intors in camera, a observat ca se auzeau voci ridicate din sufragerie. Cearta intre indragostiti. S-a aruncat in pat si a infasurat patura in jurul ei.

In acea noapte, Bella a dormit fara sa viseze, in timp ce ploaia batea neincetat in fereastra, in ritmul unui cantec trist al naturii.


Link :http://www.fanfiction.net/s/4047874/2/Relation_or_relationship