Legatura sau relatie

Primul contact...

Enjoy it!

5. IADUL

Asta era. Iadul. Bella incercase cuvinte diferite. Oribil? Nu. Infricosator? Nu. Epuizant? Mai rau decat atat. Iadul este cuvantul potrivit. Era singurul cuvant pentru a descrie asta.

Prima saptamana de scoala a fost buna. Bella a aflat ca nu este atat de rau pe cat a crezut. Dupa a treia zi, deja cunostea imprejurimile scolii si nu se pierduse nici macar o data. Totul a fost bine, chiar daca ea a fost foarte fericita cand s-a incheiat ziua de vineri, deoarece munca a obosit-o intr-un fel. Spera la o sambata petrecuta in pana tarziu in pat, fara intreruperi sau ceva de facut.

Din cauza asta era furioasa cand a fost impinsa in baie sa se pregateasca. Pana la urma, era sambata, si cine oare se trezeste sambata la ora sapte dimineata? Tafnoasa Bella statea in cada si bolborosea chestii inteligibile, lucruri probabil nu foarte dragute, despre Alice. Prin natura ei, Bella nu era o persoana vicioasa. Dar nu era nici o persoana matinala si, sa fie trezita atat de devreme intr-o zi cand avea dreptul sa doarma pana mai tarziu, a fost ceva ce nu a apreciat, ca sa spunem asa. Bella stia ca facuse planuri cu Alice. Dar, ora sapte dimineata este de netolerat.

„Grabeste-te, Bella. Nu vrei sa intarzii”, tipa Alice de jos, cu vocea ei ciripita.

Bella si-a tras peste cap tricoul preferat, asortat cu o preche de jeansi simpli si o jacheta. Estimase posibilitatile de a adormi intr-o cada plina cu o apa calda, dezirabila si a trebuit sa recunoasca ca sansele ca asta sa se intample erau foarte scazute. Si avea sentimentul ca, daca nu era jos in cincisprezece minute, micuta silueta a lui Alice ar fi spart usa de la baie. Se intreba daca faptul ca se afla in casa unui profesor ar fi putut-o opri pe Alice sa faca asta. Dar apoi, stiind-o pe Alice de o saptamana, Bella s-a hotarat impotriva.

Asa ca, s-a tarat pe scari fara voie, sa gaseasca o Alice foarte bine imbracata stand de vorba cu un foarte, si Bella admira asta la el, treaz Edward. Cum se face ca oamenii astia s-au trezit atat de devreme sambata dimineata. Poate ca era vreun truc Forks-ian, pe care Bella il va invata mai devreme sau mai tarziu.

Alice discuta animat cu Edward, care isi mesteca cerealele. Din nou Lucky Charms. Ochii lui Edward au parasit fata lui Alice pentru un moment si s-au oprit la Bella. La indiciul lui Edward, Alice s-a intors si a scapat un oftat cu voce tare cand a vazut-o pe Bella.

„Ce?”, a intrebat Bella, ingrijorata daca avea ceva pe fata. A privit in jos sa-si verifice hainele. Jeansii pe afara, lenjeria intima pe dedesubt, tricoul pe afara. Nimic nu era in neregula.

„Ce?”, a intrebat a doua oara, nervoasa, in timp ce Alice incerca sa-si gaseasca vocea. Cand a venit, a fost tremurata.

„Bella, c-ce naiba ai pus pe tine?”, a exclamat Alice. Inca o data, Bella s-a privit.

„Hmm, haine?”, a spus Bella confuza. In spatele lui Alice, Edward a chicotit incet.

„NU! Nu. Nu. Astea”, a spus Alice aratand spre tricoul Bellei, „nu sunt haine”.

Bella s-a incruntat. „Ce este in neregula cu hainele mele?”. Era tricoul ei preferat.

„Ce este in neregula cu hainele tale? Totul, Bella, totul. Astea sunt hainele tale de mers la cumparaturi?”, a intrebat Alice neincrezatoare.

Expresia de pe fata Bellei probabil ca era amuzanta, daca Bella se gandea sa para amuzanta. Dar mintea ei era ravasita din cauza a ce spusese Alice. Haine pentru mers la cumparaturi? Motivul mersului la cumparaturi nu este de a-ti lua haine? Atunci care este chestia cu hainele pentru mersul la cumparaturi?

„Oo, nu. Nu-mi spune ca nu ai haine pentru a merge la cumparaturi”, a marit Alice ochii de teroare, scuturand din cap. Edward nu si-a putut retine rasetul care a erupt din gatul sau. Daca Bella nu ar fi fost atat de socata de reactia lui Alice, l-ar fi certat.

„Haide, Alice. Nu este ca si cand ar fi o problema de viata si de moarte”, s-a rugat ea. Alice se purta de parca Bella ar muri daca nu ar avea asemenea haine.

Alice a inchis ochii si a expirat usor. Incerca sa se calmeze. „Nu a spus asta. Uita, nu a spus asta”, incanta Alice intruna o mantra cu o voce mica, sperand ca va avea rezultat.

„Cred ca este in faza de negare”, a cugetat Edward. Bella i-a aruncat asa o privire, incat l-a facut sa taca.

„Trebuie sa rezolvam asta. Avem mult de muncit astazi”, a spus ea cu o voce serioasa in timp ce deschidea ochii.

Si cand Alice spunea munca, vroia sa spuna tortura. Multa, multa tortura. Din cauza asta statea Bella intinsa pe pat, ca un cadavru. Toata ziua, Alice o carase din magazin in magazin, aruncand lucruri in bratele Bellei, pana cand Bella nu mai vedea pe unde mergea. Apoi, o impingea pe Bella violent in cabina de proba. De fiecare data cand Bella iesea, ea isi spargea masca serioasa si tipa ascutit. Azi, de cateva ori, Bella a fost tentata sa profite de momentul acela si sa se roage de Alice. Dar momentul respectiv nu dura decat doua secunde, apoi Alice devenea serioasa din nou.

Bella a crezut ca vor merge la un mall, ca Mall America. Asa cum s-a dovedit, se inselase amarnic. Au mers la magazine de firma, precum Burberry si Dolce and Gabana. Si, cei care credeti ca Bella nu a protestat, mai ganditi-va. Cu toata fiinta ei, Bella a protestat. S-a rugat. Alice scutura din cap. A argumentat ca nu are bani pentru astea. Alice le-a platit pentru ea. Bella trebuia sa stie asta, dupa hainele ei de firma si masina Porsche, ca tatal lui Alice era un om de afaceri de succes, care detinea majoritatea magazinelor din Forks si Seattle. Dar cine a spus ca Bella era inteligenta? A incercat sa-si foloseasca propria forta sa o invinga pe Alice dar, pentru cineva atat de mic, Alice avea forta unui barbat bine facut.

A tarat-o pe Bella la un magazin Gucci, unde toata marfa arata de parca era facuta din sticla. Ochelarii erau asezati cu grija pe o masuta de sticla. Palariile atarnau gratioase, agatate pe pereti. Aratau de parca aveau mai multa gratie decat avusese Bella vreodata. Vanzatoarele erau imbracate in uniforme negre, aratand mai mult ca avocate decat ca niste vanzatoare. Una dintre femei s-a apropiat de Alice cu un zambet larg.

„Buna dimineata, domnisoara Brandon. Ce mai faceti? Saptamana trecuta ati gasit esarfa care va placea?”, i-a dat lui Alice o imbratisare si un sarut in aer.

„Aa, Candy, sti ca imi plac alegerile tale. Cred ca, cu exceptia lui Rose, esti singura persoana cu simtul stilului pe care o cunosc”, a zambit Alice gratios, parand mai frumoasa ca niciodata.

Candy arata ca si cand venise Craciunul mai devreme pentru ea. Chiar daca Bella nu o cunostea de mult pe Alice, putea lejer sa-si dea seama ca Alice era respectata aici. Apoi, nu s-a putut abtine sa nu zambeasca, gandindu-se cat de ironic era faptul ca Alice putea sa faca ceva ‚la inaltime’. Pana la urma, fata parea sa aiba patru picioare.

„Si de asta, Candy, am nevoie de ajutorul tau azi”, a spus Alice grav. Candy a fost atat de surprinsa sa o vada pe Alice atat de preocupata de ceva, ca nici macar nu a observat-o pe Bella.

„Orice pot face ca sa te ajut, domnisoara Brandon. Achizitiile tale m-au ajutat sa-mi cumpar masina. Orice imi ceri, eu sunt datoare”, a spus Candy bucuroasa.

„Am aici un caz fara sperante”, a spus Alice, aratand spre Bella. Candy i-a aruncat o privire si a ranjit imediat. „Am nevoie de ajutorul tau, Candy. Nu stiu ce sa fac”, a scuturat Alice din cap. Bella se gandea ca Alice ia asta prea in serios.

„O sa fac tot ce pot, domnisoara Brandon”, a spus Candy, luand-o pe Bella de cot. Apoi, le-a condus pe Bella si pe Alice prin magazin.

„Cum va numiti, domnisoara?”, a intrebat Candy.

„Bella Swan”, a spus Bella.

„Ei, domnisoara Bella, cred ca ai marimea 2. O sa probam niste haine sa vedem ce vi se potriveste mai bine, in regula?”. Bella a dat din cap. Nu ca ar fi avut voie sa-si dea cu parerea.

Candy, ca si Alice, a luat o gramada de haine si a facut-o pe Bella sa le probeze pe toate. De fiecare data cand Bella iesea, o avea pe aceasta profesionista in fata, dand din cap la ceva si scuturand din cap la altceva. Dupa prima ‚proba’ pe care Bella a facut-o, a scos-o pe Bella afara.

„Cred ca, cu pielea ei palida, albastrul i se potriveste cel mai bine. Poate ceva ce ar indulci ar fi topurile pe dupa gat, care sa-ti scoata in evidenta umerii frumosi. Sa nu porti niciodata pe gat, ai un gat potrivit si fin, sa porti decolteu in V este in regula. Formele corpului tau se potrivesc cu o multime de lucruri. Sa porti fuste creion, pentru ca ai picioare bune”, a spus intr-o respiratie. Se asteapta sa-mi amintesc toate astea?

„Culorile portivite, cred ca, in afara de albastru, merge si negrul. Face un contrast frumos cu pielea ta. De asemenea, sa porti orice nuanta de rosu. In special tonurile inchise de rosu, pentru ca scoate in evidenta castaniul parului tau. Mai aveti vreo intrebare?”. Bella a scuturat din cap. Nu mai era nicio intrebare, din motivul simplu ca Bella nu-si amintea nimic din ce i se spusese.

Apoi, fara alte cuvinte, a inceput sa puna in bratele Bellei o multime de haine. Bella i-a aruncat o privire lui Alice, incruntandu-se cand a vazut ca lui Alice chiar ii facea placere toata asta. Cum putea sa fie asa, cand va reusi ea sa plateasca pentru toate astea? Trebuie sa coste mai mult decat camioneta Bellei. Pana la urma, vorbim de Gucci aici.

Bella a rasuflat usurata cand au iesit din magazin, cu Alice facandu-i cu mana lui Candy, promitand ca se va intoarce saptamana urmatoare. Auzind-o pe Bella rasufland usurata, Alice a chicotit.

„Naiva Bella”, a spus Alice cu mila. „Chiar crezi ca am terminat?”. Ochii Bellei s-au marit de teroare.

„Dar, mi-e foame. Hai sa mergem acasa si o sa-ti pregatesc un pranz mare si bun”, s-a rugat Bella.

„Ai dreptate, si mie imi este putin foame. Pana la urma, sa te tarasc prin magazine a fost un efort”, a spus Alice si Bella simtea ca mai are putin si-i dau lacrimile. Lacrimi de fericire, asta erau, pana cand Alice a deschis din nou gura.

„Si de aceea vom merge sa luam pranzul, inainte sa ne terminam ziua de facut cumparaturi”, a spus Alice cu finalitate, distrugand sperantele Bellei.

Bella a oftat cand si-a amintit in ce magazin au mers dupa ce au terminat de servit pranzul.

Chiar si acum, cand isi aducea aminte, inca putea sa simta ca roseste. A fost ridicol.

Alice a dus-o la Victoria’s Secret.

Putea sa moara de jena. La dracu` cu asta, mai degraba ar muri de rusine. Doar gandindu-se la alegerile pe care le-a facut Alice pentru ea si i se facea pielea de gaina. Au fost o multime de chestii dantelate si o gramada de snururi. De ce ar avea ea nevoie de asemenea lenjerie intima, nu va sti niciodata.

„Bella, Bella”, a scuturat Alice din cap. „Nu sti niciodata ce se va intampla in viitor, mai ales daca vei fi prietena cu Jacob Black. Mai bine sa te aprovizionezi de acum”. Si cu asta, Alice i-a mai aruncat Bellei un sutien din dantela.

La final, i-au luat Bellei patru sutiene: negru, albastru, rosu si unul culoarea pielii. De asemenea, Alice i-a cumparat cateva seturi de lenjerie intima cu snur, cateva camasi de noapte transparente si pijamale.

Bella era incredibil de iritata. Asa ca, s-a hotarat sa o tachineze pe Alice, doar asa de-a naibii.

„Deci, Alice, ai spus ca ar trebui sa facem stocuri asa, pentru orice eventualitate?”, a spus Bella nonsalanta.

„Dap”, a spus Alice tragand de P.

„Atunci, te rog sa-mi spui, tu pentru cine te aprovizionezi?”, a intrebat Bella, incercand din rasputeri sa nu-si sparga masca de piatra, in timp ce o privea pe Alice inecandu-se cu Cola ei.

„Hmm. E-eu nu stiu”. Atunci, intr-o fractiune de secunda, Alice si-a recastigat calmul. „Nu am spus eu ca vorbim de ceva neasteptat? Deci, nu astept pe cineva anume”, a zambit Alice slab.

„Hmm. Nu stiu”, si-a atins Bella barbia. Apoi a schimbat subiectul. „Si, Alice, ce parere ai despre Jasper?”

Alice aproape ca a scuipat cola pe gura. „J-Jasper?”, a inganat ea.

„Da, Jasper. E destul de tare, nu?”, a insistat Bella. Alice parea nervoasa. Asta putea fi amuzant.

„E-este?”, se juca Alice cu paiul.

„Ahaa. Si este si linistit. Eu nu as opta pentru un musculos mare precum Emmett. Dar Jasper este atat de plin de vise”, a zambit Bella, accentuand cuvantaul ‚atat’.  

„Pun pariu”, a mormait Alice. Bella a ranjit in sinea ei.

„Ma intreb daca ii plac hainele astea. Daca este cineva caruia nu m-ar deranja sa-i arat astea, atunci acela este Jasper”, a spus Bella. Stia ca este rautacios sa o tachineze pe Alice asa, dar Alice o torturase pe ea toata ziua. Putina razbunare nu putea sa doara.

Expresia de pe fata lui Alice era hilara. Arata de parca era pe cale sa-si inghita limba. Pentru un scurt moment, Bella se intreba daca te poti ineca cu propria limba. Pana la urma, ea reusea sa se impiedice in propriile picioare tot timpul.

„Dar, sti, cred ca lui Jasper ii place de altcineva”, a spus Bella cu buna stiinta.

„De cine?”, a ridicat Alice capul.

„Iisuse, Alice, nu stiam ca iti pasa atat de mult de Jasper”, s-a prefacut Bella suprinsa.

„M-mie nu-mi pasa”, a scuturat Alice din cap, roseata de pe fata ei fiind vizibila.

„Poate ca m-am inselat. Nu stiu, pur si simplu avea acea expresie pe fata, sti tu”, a ridicat Bella din umeri.

„Ce expresie?”, a spus Alice, interesata si incomoda in acelasi timp.

„Nu pot sa explic. Intotdeauna priveste in gol si zambeste des, ca pentru el”.

„Hmm, ai dreptate. Nu am observat mai devreme. Si asta este ciudat, pentru ca eu observ totul”.

„Ce pot sa spun? Sunt atenta”, a ridicat Bella din nou din umeri. Atat pentru moment. O va mai tachina iar pe Alice mai tarziu.

Deci, asta a fost ziua de facut cumparaturi cu Alice. Alice a fost atat de entuziasmata, sperand ca vor face din nou asta. De parca voi mai fi de acord sa-mi petrec o alta zi in iad.

Bella era intinsa in patul ei, fara ca macar sa se deranjeze sa-si aseze lucrurile in sifonier. Avea de gand sa returneze totul a doua zi. Din nefericire, oricum Alice parea sa fi prevazut asta pentru ca, imediat ce au ajuns acasa, ea a taiat toate etichetele si a rupt chitantele. Atat de mult pentru aceasta idee.

Dupa ce a facut o baie, Bella s-a hotarat sa coboare sa-l ajute pe Edward cu cina. Destul de bine, curand ce a coborat scarile, l-a vazut pe Edward gatind. Parea sa-i placa sa gateasca.

„Deci, traiesti”, a exclamat Edward, zambind cand a ridicat privirea de la cuptor.

„Unchiule Edward”, Bella a ales sa-i ignore comentariul, „ce gatesti?”

„Piure din cartofi dulci si friptura”, a zambit el si Bella si-a auzit stomacul vaicarindu-se.

„Pai, poate data viitoare ma lasi pe mine sa gatesc. Ma simt prost ca tot timpul pregatesti cina pentru mine”, a spus ea, amintindu-si de saptamana trecuta, plina de mancare delicioasa.

„Fara suparare, Bella. Dar, daca esti fiica lui Renee, atunci cred ca ar trebui sa stai departe de bucatarie”, a cugetat Edward, facand-o pe Bella sa rada. Nu se suparase. Renee poate fi orice, dar nu bucatareasa. Crescand, Bella a trebuit sa gateasca frecvent pentru ea si Renee. Asa devenise atat de priceputa la gatit.

„Sti, intr-o zi, s-ar putea sa-ti arat de ce sunt capabila. Nu sunt un bucatar prost, in comparatie cu Renee”, a spus Bella. Era fericita la ideea de a gati ceva pentru el.

„In comparatie cu Renee, oricine este un bucatar uimitor”, a zambit Edward. „Fara suparare, dar ai incercat vreodata sa gusti din lasagna facuta de ea?”

„Nu ajunge pana acolo!”, a scuturat Bella din cap, amintindu-si de ultima data cand a gatit Renee. S-a cutremurat la amintire. Edward a ras, scotand fripturile din cuptor. O aroma delicioasa a umplut aerul, lasandu-i Bellei apa in gura. A realizat ca nenorocitul de pranz cu Alice nu fusese foarte satisfacator.

Edward a pus fripturile pe tejghea, in timp ce Bella ii intindea farfuriile. A instruit-o pe Bella cum sa scoata cartofii. In cateva momente, erau asezati pe canapea. Mancau si se uitau la televizor. Deodata, Edward s-a intors catre Bella.

„Cum merge scoala?”, a intrebat el interesat.

„Bine. Imi plac majoritatea cursurilor, mai putin matematica. Nu sunt cea mai buna cand vine vorba de algebra”, s-a incruntat Bella. Isi tot facuse griji de o vreme in legatura cu cum se va descurca cu asta. Si, in varful listei, se afla gasitul unei slujbe. Nu putea sa se bazeze doar pe banii lui Renee. Bella ura sa se bazeze pe cineva.

„Ei, este doar prima saptamana. Va fi mai bine dupa asta”, a asigurat-o Edward. El stia ca cineva destept ca ea nu se va impiedica de nimic, nici macar de matematica.

„Sper sa fie asa”, a mormait Bella. Era usor pentru Edward sa o spuna; punea pariu ca era bun si la matematica, la fel cum era la orice altceva.

„Si, ti-ai facut ceva prieteni?”, a intrebat el din nou.

Ea a chicotit. El a vorbit exact ca mama ei. Ar fi pariat pe orice, chiar si pe camioneta ei, ca Renee il pusese sa intrebe asta. Era atat de in stilul lui Renee.

„Pai, este fata asta, Alice Brandon, cea pe care ai vazut-o dimineata”.

„Cea care te-a trezit la sapte dimineata?”, a intrebat el.

„Dap, aceea. E interesanta, nu-i asa?”, a oftat Bella, gandindu-se la gramezile de haine din camera ei.

„Asta este afirmatia modesta a secolului. Am intrat in bucatarie sa gasesc o fata straina stand la tejgheaua mea, sambata dimineata. Cum ai reactiona la asta?”, a zambit el cu zambetul acela strengaresc care ei ii facea inima sa sara din piept.

Bella a chicotit. Putea Alice sa fie cam dusa, dar nu avea cum sa nu o placa. Pana la urma, ea avea intentii bune. Doar ca nu stia cum sa exprime asta, atat.

„Si, cum ti s-a parut cursul meu?”, a spus el, nonsalanta din vocea lui fiind cumva fortata.

„Mi-a placut la nebunie, unchiule Edward. Cursul a fost interesant. Sarcina pe care ne-ai dat-o a fost nemaipomenita. Dar nu am avut timp sa exersez Romeo si Julieta”, a oftat ea. Pentru singurul lucru pe care iubea cel mai mult sa-l faca, nu avea destul timp niciodata.

„Poate te pot ajuta. Te pot ajuta sa repeti in seara asta, daca nu gasesti oferta prea inacceptabila”, a spus Edward, cautand dupa reactia ei. Bella nu si-a putut retine zambetul. El era atat de atent. In plus, sa exerseze cu el ii va fi de ajutor, pentru ca acum chiar putea sa lucreze cu un profesor.

„Grozav! Multumesc, Edward!”, a spus ea, imbratisandu-l. El a fost uimit de reactia ei. Ea nu-l putea condamna. Si ea era uimita de propria reactie. Bella nu a fost niciodata cea care sa-si arate afectiunea.

Asa ca, si-au terminat repede cina. Bella vroia sa repete cat mai curand posibil. Nu numai pentru ca era singurul lucru care ii facea placere, cu exceptia cititului cartilor, sau pentru ca isi dorea sa aprofundeze, ci si pentru ca nu-l vazuse niciodata jucand pe unchiul Edward. Si i-ar face mare placere sa vada asta.

Dupa ce au spalat vasele si au curatat masa, au asezat sufrageria astfel incat sa reproduca petrecerea Capulet-ilor din actul intai, scena 5. Ea vroia sa repete tot actul, dar au trebuit sa se limiteze numai la scena 5, din simplul motiv ca nu erau destule persoane pentru alta scena. Trebuiau sa joace partea ultimei scene, cand Romeo si Julieta se intalnesc prima data. In timp ce se pregatea, Bella se concentra la cum ar fi procedat Julieta in acea scena.

„Acum, arata de departe prezentabil”, a zambit Edward in timp ce privea la camera nou rearanjata. Draperia fusese trasa in jos, scursa pe canapea, lasand destul spatiu pentru ca Bella si Edward sa aiba loc in spatele ei. Bella a zambit.

„Este atat de demodat”, a spus Bella.

„Ce, credeai ca vom juca versiunea cu Leonardo Di Caprio si Claire Danes?”, a spus el in batjocura.

„Ce este atat de gresit in asta?”, a exclamat ea. Ii placea la nebunie versiunea aceea.

„Totul. Am fost ingrozit, in special cu Mercutio”, s-a strambat el. „Recunoaste, iti place versiunea aia numai din cauza lui Leonardo Di Caprio”, a tachinat-o el.

„Ca fiecarei femeie de pe planeta asta care s-a uitat la acea versiune. Si nu mi-e rusine sa recunosc asta”, i-a zambit ea inapoi.

„Oh, esti total absurda. Acum, du-te si adu scenariul ala, daca vrei sa repetam ceva inainte de miezul noptii”, a chicotit el.

„Nu am nevoie de scenariu. Am memorat-o pana acum. Daca ai tu nevoie de el, atunci merg sa-l aduc. Altminteri, nu vad de ce ne-am deranja sa o facem”, l-a tachinat ea. Stia ca el isi amintea intreaga piesa pe de rost. Pana la urma, nu era profesor numai de distractie.

„Esti cea mai ciudata fata pe care o cunosc”, a scuturat el din cap. „Daca e asa, atunci sa incepem”.

„Ok”.

Asa ca, au inceput sa joace. Un lucru in legatura cu jucatul impreuna cu Edward era ca nu era ca si cand citeai randurile. Era ca si cand traiai acele versuri. El nu a inceput sa spuna nimic ca la carte, asa cum suspectase ea ca va face. S-a departat destul de ea, fara sa-i paraseasca privirea curioasa cand a facut asta. Apoi, cu zambetul strengaresc pe care ea il iubea, s-a holbat la ea. Si, deodata, parea ca nu mai era Edward cel matur, de 25 ani, ci mai degraba Romeo cel fermecator si nestatornic, de 15 ani. Zambetul lui, copilaros si nerabdator; ochii lui, curiosi si indecisi. A inceput.

„Ce doamna este aceasta, care nu intinde mana cavalerului de acolo?”, a spus el destul de tare pentru ca ea sa-l urmeze, apropiindu-se de un servitor imaginar, de parca astepta o soapta de la persoana respectiva.

Ea era prea atrasa de zambetul lui, de ochii lui si de abilitatile de actor, pentru a-si mai aminti ce trebuia sa faca.

„Bella, nu ar trebui sa te uiti la mine. Julieta inca nu-l cunoaste pe Romeo, iti amintesti?”, a intervenit Edward, trezind-o la realitate.

„Corect, scuze”, a rosit Bella. Apoi, nestiind ce sa faca, ea a inceput sa danseze intr-o multime imaginara, deschizandu-si bratele si invartindu-se, asa cum vazuse ea ca se dansa in filmele vechi.

Edward a vorbit din nou. „O, ea face tortele sa ia foc! Pare ca se agata pe obrazul noptii, ca o bijuterie scumpa in urechea Ethiopei; frumusetea prea bogata pentru a fi folosita, pentru ca pamantul sa indrazneasca! Asa arata un porumbel alb ca zapada adunat cu ciorile, ca doamna de acolo cu semenii ei. Sub marimea cupolei, o voi urmari stand si, atingand-o, va fi o binecuvantare pentru mana mea fara maniere. Oare a iubit inima mea pana acum? A jurat fals, la vedere! Ca n-am mai vazut asemenea frumusete pana in aceasta seara”.

In timp ce spunea asta, el se indrepta catre ea. Ea putea sa simta cum ochii lui o ard in cap.

Acum il putea vedea si in ochii lui a vazut intriga si admiratie. A facut ce ar fi facut si Julieta si l-a privit, zambind, ca si el. Apoi, asa cum ar fi facut doamnele din perioada Renasterii, si-a coborat capul de rusine si timiditate. S-a mutat langa semineu; el a urmat-o. Era un joc al tachinarii, si Romeo si Julieta stiu ce faceau, alungandu-i pe ceilalti, asa cum jucau Edward si Bella.

Apoi, Edward a mers in spatele canapelei. Bella, stiind asta, s-a purtat ca si cand nu stia. S-a prefacut ca se uita in jur, cautandu-l pe Romeo, care nu era acolo. A hoinarit langa canapea si a simtit pe cineva tragand-o dupa perdea. Inima ei batea salbatic.

Acolo, stand in intuneric, era Edward cel intotdeauna frumos. Bella a zambit. Edward putea fi actor daca vroia asta.

„Daca profanez”, a spus Edward, aplecandu-se atat de aproape de Bella, incat ea nu putea sa respire, „acest sfant sanctuar cu mainile mele fara valoare, blanda amenda este aceasta; buzele mele, doua pelerine imbujorate, pregatite sa netezeasca acea atingere bruta cu un sarut tandru”, el i-a ridicat mana si a frecat-o atat de usor de a lui.

Wow, este un actor foarte bun. Inima mea este inabusita, si asta e doar o repetitie.   

Si-a retras mana dintr-a lui si a dus-o la gura si a aplecat capul. „Bunule pelerin, gresesti prea mult cu mana, care arata devotamentul manierat, pentru ca sfintii au maini pe care pelerinii sa le atinga, si palma in palma este sarutul sfant al palmelor”, a spus ea, ridicand mainile, asa cum credea ea ca ar face Julieta.

Edward a privit-o pentru un moment, inainte de a vorbi. „Gresesti”.

„Cum sa repar asta?”, a intrebat Bella. Vroia sa auda opinia lui.

„Te porti ca Julieta”, a afirmat el.

„Nu asta ar trebui sa facem?”, a intrebat ea. Edward poate fi atat de confuz uneori.

„Nu, te porti ca Julieta. Tu nu esti Julieta”, a scuturat el din cap.

„Ha?”

„Sti ca se spune ca actorii au mii de masti?”, i-a explicat Edward. Bella a dat din cap. „Cand sunt pe scena, ei isi pun aceste masti. Astfel, ei devin persoana mastii, nu actori care poarta acele masti. Nu se poarta ca o persoana, pentru ca deja sunt acea persoana”, isi tinea el umerii cu mainile.

„Deci, cu ce am gresit mai devreme?”, abia a putut ea sa inteleaga ce spusese el, dar nu total.

„Vezi, te porti asa cum crezi ca ar face-o Julieta. Incerci sa o intelegi pe Julieta. Dar nu ar trebui sa faci asta. Julieta nu a incercat sa o inteleaga pe Julieta; ea deja era Julieta si nu se intelegea pe sine. Chiar acum, tu esti Bella, incercand sa o intelegi pe Julieta. Dar nu esti Julieta. Te-ai prins?”. Edward devenea pasionat de asta, iar ei ii placea privirea salbatica din ochii lui. Arareori o avea.

„Deci, spui ca nu ma port asa cum Julieta crede ca e necesar; ma port asa cum cred eu ca este necesar”.

„Da! Pentru ca, chiar acum, tu esti Julieta. Vezi tu, Julieta Julietei ar fi timida, chiar pretentioasa. Dar Julieta Bellei nu este timida. Merge drept inainte, este spirituala si sincera. Este neindemanatica si asa ar trebui sa fie. Interpretarea ta poate fi privita si se poate vedea ca te fortezi sa fi Julieta, pentru ca nu erai tu”, a zambit el puternic, fericit ca eleva sa a inteles in sfarsit lectia pe care el a incercat sa o transmita. „Acum, sa incercam din nou, de la <Daca profanez>...”

Apoi el a inceput. „Daca profanez acest sfant sanctuar cu mainile mele fara valoare, blanda amenda este aceasta; buzele mele, doua pelerine imbujorate, pregatite sa netezeasca acea atingere bruta cu un sarut tandru”, a dus din nou mana ei la gura lui, chiar daca, de data asta, nu a sarutat-o.

„Bunule pelerin, gresesti prea mult cu mana”, a spus ea, punand mainile pe lateralele fetei lui. El a zambit. „Care arata arata devotamentul manierat, pentru ca sfintii au maini pe care pelerinii sa le atinga, si palma in palma este sarutul sfant al palmelor”, a spus ea zambindu-i. El a pus mainile peste ale ei si s-a apropiat. Inima ei batea cu salbaticie.

Vroia asta sa insemne ca interpretarea lui era foarte buna?

„Nu au si sfintii buze si palme sfinte?”, s-a apropiat si mai mult. Putea sa-i vada verdele ochilor chiar si in acea umbra. Nu erau verzi complet cum credea ea, ci aveau cateva pete gri si aurii.

„Da, pelerine, buze pe care le folosesc la rugaciune”, a soptit ea. El era mai aproape acum, respiratia lui fiind intoxicant de dulce.

„O, atunci, drag sfant, lasa buzele sa faca ce fac mainile; se roaga, ingaduie-le, sa nu lasam credinta sa se transforme in disperare”.

Si mai aproape, fruntea lui pe a ei. Capul ei pulsa la un nivel alarmant.

„Sfintii nu se misca, nici de dragul rugaciunii”, inima ei batea salbatic. Li s-au atins nasurile. Mainile ei pe fata lui, tragandu-l mai aproape. Vocea ei era abia audibila.

„Atunci nu te misca, in timp ce iau efectul rugaciunii mele. Asta, de la buzele mele, la ale tale, pacatul meu este curat”.

Mainile lui erau pe pereti, in lateralele capului ei. El a inclinat capul. Inima ei s-a oprit. Romeo si Julieta, nu s-au sarutat?

Ea a inchis ochii. Ii putea simti respiratia. Aproape, mult prea aproape.

„Buna treaba, Bella. Asa trebuie sa fie”, s-a retras el. Ea a deschis ochii si si-a dat seama ca isi tinea respiratia. El o privea, fara sa mai zambeasca.

„E-eu cred ca este destul pentru seara asta. Ar trebui sa merg la culcare”, s-a strambat ea.

„Cu orice pret”, a spus el, tragand draperia in spatele lor. Lumina a uimit-o.

S-a grabit pe scari. A inchis usa camerei ei, apoi s-a sprijinit de ea. Si-a dat seama, apoi, ca nu respirase de atunci. A scapat un suspin adanc si salbatic. Inima nu i se oprise din bataia rapida. Capul ii pulsa.

Ce dracului a fost asta?