Legatura sau relatie

6. LACRIMI

Bella s-a trezit pe la doua dimineata. Era frig si ea nu adusese o cuvertura in pat. Fereastra nu era inchisa, asa ca vantul sufla nestingherit in camera. Bella a tremurat din nou. Dormise in conditiile astea? Bella nu-si putea aminti cand adormise. Oricum, si-a amintit ca petrecuse o gramada de timp gandindu-se la Edward si la ce se intamplase in acea seara. Cand Bella s-a gandit la asta, a rosit din nou. Stia ca nu era ceva de care sa se indragosteasca nebuneste, dar nu se putea abtine. A fost doar un joc, Bella, revino-ti!, si-a spus in sinea ei. El a fost un actor foarte bun; ori asta, ori inima Bellei avea nevoie de un control. Probabil ca Edward este bun la asta asa cum este bun la orice.

A tremurat din nou. Daca Renee ar sti ca Bella dormise in conditiile astea, femeia s-ar fi deplasat aici cu siguranta si ar fi tarat-o pe Bella in Phoenix. Ea nu era sigura acum, dupa o saptamana in Forks, daca Phoenix era alegerea cea mai buna. Aici isi facuse prieteni noi, ceva ce arareori se intampla in Phoenix. Si, chiar daca abia ii cunostea, ea nu era sigura ca ii putea parasi. Alice, Jasper, Emmett, Rosalie si Jacob.

Jacob. 

Nu facuse decat sa fie dragut cu ea. Felul in care el s-a purtat cu ea. Felul in care se simtea ea cand el o facea sa rada. Felul in care i se misca umarul cand radea de cazaturile ei. Toate astea il faceau atat de dulce si accesibil. Uneori, ea se intreba daca era si altceva in ceea ce simtea pentru el. Stia, pentru ca era atenta, ca el o placea. Mai mult decat necesar sau nu, nu era sigura, dar stia ca el prefera compania ei mai mult decat pe a altcuiva, cand statea cu ei la masa lui Alice.

A oftat. Nu isi va parasi prietenii de aici. Sau pe Edward.

Sau pe Edward.

Numele a facut-o sa vibreze. Edward. Nu, unchiul Edward. Edward. Nu putea sa descrie ce simtea pentru el. Il admira, desigur, dar era ceva mai mult decat simpla admiratie. Il respecta, normal, pentru ca oricine o suportase pe tanara Renee trebuia respectat. Il invidia? Pai, oricine ar fi facut-o, pentru ca el era perfect. Dar, nu era invidie.

Era mult mai mult decat atat.

A oftat. Edward era o mare enigma. El nu spusese niciodata ce simte. Nu renuntase niciodata la masca aceea fara emotii, cu exceptia a cateva momente cand ea a cazut in fund. Dar, trebuie sa recunoasca, nimeni nu putea sa nu gaseasca asta amuzant, mai ales ca asa este Bella. El este linistit cand canta la pian. Dar asta era tot. Nimic altceva.

A tremurat din nou. Nu ar trebui sa stea mult timp asa. Nu vroia sa se imbolnaveasca si sa piarda cursurile. Nu, isi iubea prea mult cursurile si, de cateva ori saptamana asta, s-a trezit dorindu-si sa aiba cursuri in fiecare zi a saptamanii.

Mai ales cursul lui Edward.

S-a intins la loc in patul ei. Nu avea nimic de facut maine, asa ca s-a gandit ca ar putea sa gateasca ceva pentru el.

Culca-te la loc, Bella, si-a spus in sinea ei.

Dar nu putea, nu cand un anumit eveniment de seara trecuta nu ii dadea pace. Dulceata respiratiei lui, apropierea fetei lui, presiunea mainilor lui pe fata ei, felul in care inima ei ii bubuia in urechi, toate ii reveneau in memorie. S-a foit nelinistita in pat.

Nu are sens.

Asa ca, s-a ridicat si s-a mai uitat inca o data la ceas. 2:45. A deschis usa si a iesit. Holul era intunecat, nu era decat mica lampa albastra pe perete. Putea sa vada, de unde statea, ca biroul lui Edward avea usa deschisa.

A intrat. Daca tot nu putea sa doarma, atunci mai bine sa citeasca ceva folositor. Inauntru, intunericul era penetrat de lumina lunii, suficient pentru ca ea sa observe figura de pe canapea. A mers intr-acolo si, bineinteles, a vazut cine este.

Este atat de frumos.

Acolo, desfatat de razele lunii, era Edward, in toata splendoarea lui divina. Fata lui era atat de palida, ca aproape stralucea. Mainile lui se odihneau lejer deasupra capului, cu degetele incurcate in par. Avea ochii inchisi delicat.

Bella a inspirat brusc. Era normal sa se gandeasca la unchiul ei in acest fel, fara sa conteze cat de frumos ar putea el sa fie?

Nu avea o patura pe el. A mers pe varfuri in camera ei si s-a intors cu o patura in brate. L-a acoperit delicat, lasandu-i libera doar fata, ca doar ar fi o crima sa acoperi asa ceva.

Ea a oftat. Daca nu ar fi stiut atat de bine, ar fi crezut ca el este un inger. S-a indepartat de el, temandu-se ca, daca sta prea aproape, s-ar putea sa nu fie in stare sa reziste sa nu-i atinga fata, obrajii. Buzele lui.

A deschis fereastra. Stia ca este frig, dar s-a simtit obligata sa faca asta. Poate ca, daca deschidea fereastra, problemele ei s-ar fi pierdut in vant. In noaptea asta luna era atat de stralucitoare. Si stelele. Stelele erau atat de stralucitoare. S-a gandit la cat de mult ii lipsea Phoenix. Fusese o saptamana amuzanta dar, chiar si asa, nu putuse sa nu se gandeasca la Renee. Era ingrijorata. Putea Renee sa aiba grija de ea? Apoi, Bella a ras in sinea ei. Renee il avea pe Phill. Poate ca nu era el cel mai bun tata vitreg, dar cu siguranta o iubea pe Renee. Si la asta era tot ce spera Bella.

Curand, ea era prea pierduta in ganduri pentru a observa ca Edward se misca in spatele ei.

El a deschis ochii. Adormise gandindu-se la Bella. Sau, mai degraba, fortandu-se sa nu se gandeasca la ea. Si uite-l aici, deschizand ochii, sa vada o zeita stand la fereastra, scaldandu-se in lumina lunii.

Micuta ei forma s-a aplecat peste pervazul ferestrei. Tricoul i-a cazut de pe umar, dezvaluind un umar cu o piele fina si palida. Incuietorile colorate in ciocolatiu erau scunse in fata pieptului ei. Era imbracata cu un tricou larg si colanti pana la genunchi. Ei i-a scapat un scancet incet.

Dumnezeule, este atat de frumoasa.

El s-a ridicat, luand patura in maini si s-a indreptat spre ea, fara ca ea sa-si dea seama. Cand s-a apropiat de ea, ii putea simti tremurul. A pus patura pe umerii ei.

Ea a fost uimita. Si de aceea a tresarit cand a simtit materialul pe pielea ei, doar ca sa fie prinsa in bratele musculoase ale lui Edward. El a chicotit slab. Ea exagerase, asa cum facea mereu.

„Unchiule Edward, cand te-ai trezit?”, a intrebat ea imediat ce a realizat ca era el.

„Acum o secunda”, i-a raspuns el. „De cat timp stai aici?”

Ea s-a incruntat. Nu a raspuns la intrebarea asta. In schimb, a intrebat: „Te-am trezit?”

„Nu, m-am trezit singur”, i-a raspuns el repede. „De cat timp stai aici?”, a insistat el.

„Nu-mi amintesc. Nu de mult timp, presupun”, a spus ea, infasurand mai strans patura pe pielea ei.

El s-a incruntat. Apoi a pus mana pe fata ei si a suspinat adanc.

„Bella!!! Ai inghetat!”

„Da? Nu mi-am dat seama”, a spus ea, placandu-i senzatia pielii lui pe fata ei.

„Hai sa te ducem in pat”, a spus el, incercand sa o indeparteze de fereastra. Putea sa se imbolnaveasca daca mai statea mult asa. Ea a tremurat.

„Nu, vreau sa mai stau cateva minute aici”, a soptit ea. El a suspinat. Putea sa fie incapatanata ca un catar daca vroia, exact cum era si Renee.

„Ok”, a spus el, observand cum tremura. Instinctiv, fara ca el sa realizeze, a pus bratul in jurul umerilor ei si a tras-o mai aproape de trupul lui.

Ea l-a privit in ochi cu curiozitate.

„Ca sa nu racesti”, a raspuns el la intrebarea ei nepusa. Apoi, el s-a gandit ca poate ea nu se simte bine in pozitia asta. Asa ca s-a retras.

„Nu”, a spus ea simplu si, cu acel cuvant simplu, ea l-a facut sa se simta mai fericit decat se gandise ca va fi vreodata. Doar un simplu cuvant, dar l-a umplut de o emotie inimaginabila. Si-a lasat bratul acolo, pe umarul ei gol.

Ea a oftat din nou, aplecandu-se spre el. Ii placea cum se simtea chiar in acel moment. Senzatia pielii lui pe a ei nu o deranja. Nu se simtea ca in modul in care s-a simtit cand Jacob a atins-o la cursul de teatru, sau ca in felul in care piciorul lui l-a atins pe al ei cand stateau impreuna la pranz. Nu, acele atingeri ii dadeau fluturi incomozi in stomac. Chiar acum, cand Edward o tinea, nu a simtit niciun fluture in stomac. Nu a simtit nervozitate, nicio bataie ciudata a inimii. Doar seninatate.

Si satisfactie. Nu se mai simtise asa niciodata. Nu fericita, pentru ca avea atat de multe in minte in acest moment, pentru a fi fericita. Dar nu putea sa nu simta ca nu era fericita, daca se simtea asa.

Totul a coplesit-o. Era prea mult. Satisfactia ei in acel moment, bucuria pe care a simtit-o facandu-si noi prieteni, gandul la Jacob, sentimentele ei pentru Edward, grija pentru Renee, supararea brusca pentru Tanya, furia in legatura cu dormitorul. Fusese cea mai ciudata saptamana din viata ei.

Fiecare emotie venea distrugandu-le pe celelalte.

Asa ca, lacrimile au inceput sa-i curga pe fata. Plangea ca un copil, fara niciun motiv. Emotiile ei erau atat de amestecate acum. Pur si simplu simtea nevoia sa planga.

Edward nu a intrebat-o de ce plange. El nu i-a pus intrebari, la care ea stia ca nu putea face fata chiar in acel moment. El doar o tinea mai strans, fata ei presandu-se de pieptul musculos. Lacrimile ei se scurgeau pe tricoul lui. El nu a intrebat-o nimic, doar si-a pus fata pe capul ei, doar i-a sarutat parul, i-a sarutat fruntea. Doar a lasat-o sa planga si a tinut-o strans cat ea a facut asta.

„S-scuze”, a murmurat ea tragandu-se de langa el. „Ti-am udat tricoul”.

„Shhh”, i-a soptit el, mangaindu-i parul. El a privit-o, vazandu-i fata plansa. In lumina lunii, ea era mai frumoasa ca niciodata. I-a tinut fata in mainile lui, folosindu-si degetele mari sa-i stearga lacrimile.

„Esti bine?”, a intrebat-o intr-o soapta moale.

Ea dat din cap, asteptand o intrebare. Cand si-a dat seama ca el nu o va intreba nimic, a spus:

„Nu ai de gand sa ma intrebi de ce am plans asa nebuneste?”

„Nu trebuie sa stiu de ce ai plans. Daca vrei sa plangi, atunci, plangi. Vreau doar sa stiu ca esti bine”, i-a soptit el.

Ea era recunoscatoare. Stia ca el vroia sa o intrebe. O saptamana de convietuire cu Edward ii demonstrase ca el vroia intotdeauna sa stie ce gandesc oamenii. Dar el nu a intrebat-o. O respecta si ii pasa de ea destul cat sa-si suprime curiozitatea.

„Multumesc”, si-a presat din nou fata de pieptul lui. „Nu stiu de ce am plans. Stiu doar ca simteam nevoia”.

El nu a spus nimic. Doar o tinea in brate. Si statea acolo cu ea.

Dupa o vreme, a intrebat-o. „La ce te gandesti chiar acum?”

„Ma gandesc ca am nevoie de o slujba”, a zambit ea slab, departandu-se inca o data.

„Am crezut ca Renee iti trimite bani in fiecare saptamana”. Daca ar fi stiut ca ea avea nevoie de bani, el i-ar fi dat.

„Imi trimite. Dar nu vreau sa depind de ea mereu. Acum, ea are alta familie de care trebuie sa aiba grija. Acum sunt mai mare si nu vreau ca ea sa-si mai faca griji pentru mine”, a oftat ea. Era atat de adevarat. Isi dorea sa castige proprii bani.

Edward a fost uimit, pentru ca, stand in fata lui, ce credea el a fi o fata, de fapt era o tanara femeie. Cineva care era dezinteresata, draguta, grijulie, matura si frumoasa. Diferita de oricine altcineva. A scuturat din cap.

„Sunt sigur ca Renee vrea sa aiba grija de tine”, a spus el.

„Stiu. Dar eu nu vreau sa o faca. Ea trebuie sa-si faca griji pentru Phill si pentru noua ei familie. Eu pot sa am singura grija de mine”, a zambit ea.

Edward nu vroia sa o contrazica; nu vroia sa-i spuna ca este absurda. Era atat de surprins de ea.

„Si, unde lucrezi?”, se ingrijora el. Nu vroia ca ea sa lucreze intr-un loc marsav, unde barbatii ar fi salivat la ea ca niste porci.

„Nu stiu inca. Nu am avut timp sa-mi caut o slujba. Dar am auzit ca parintii lui Mike au un magazin cu produse sport. Cred ca poate ma ajuta el cu un post acolo”, a spus ea.

El s-a incruntat. Mike Newton era la cursul lui. Nu-i placea deloc baiatul acela. Newton se uita la Bella de parca era o bucata de carne.

„Ti-as putea gasi eu o slujba. Lucrez ca pianist la o cafenea. Cred ca ei cauta o chelnerita si ti-as putea obtine un post”, s-a oferit el. Daca ar lucra in acelasi loc, cel putin o putea supraveghea.

„Ar fi grozav. Edward”, a zambit ea. Intr-un fel, ideea de a lucra in acelasi loc cu Edward nu a sunat nici pe jumatate rau.

„Deci, maine poate vorbesc cu doamna Stanley despre asta”.

Bella aproape ca s-a strambat. Doamna Stanley este mama Jessicai Stanley. Si Jessica parea sa nu o placa prea mult pe Bella. Si se parea ca Jessica nu era singura. Intr-un fel, toate fetele o displaceau aproape instantaneu. Cu exceptia lui Alice si Rosalie si a Angelei.

Dar sa lucreze cu Edward merita asta. In plus, Bella nu era una dintre aceia careia sa-i pese de ce gandesc oamenii.

„Acum ca am rezolvat asta, putem merge la culcare?”, a zambit Edward, chiar daca nu-si dorea deloc sa mearga la culcare. Isi dorea sa petreaca noaptea doar privind-o.

„Nu am putut sa dorm in camera mea. Ma indoiesc ca voi reusi acum”, a oftat Bella.

„Dar nu poti sa nu dormi”,  s-a incruntat el. Apoi, i-a venit o idee si a iesit din camera. S-a intors cu o alta patura in maini. I-a facut semn sa vina, asezandu-se pe canapea.

„Ce faci?”, a intrebat ea, zambind si asezandu-se langa el.

„Dorm”, a spus el simplu. Apoi, dupa ce a facut-o sa puna capul in poala lui, a pus o patura peste ea si pe cealalta peste el. Apoi, a inceput sa-i mangaie parul matasos.

Se presupunea ca ea sa devina nervoasa, stand in poala unui barbat. Dar, intr-un fel, nu se simtea asa. S-a simtit din nou copil. Si-a adus aminte de vremurile in care statea in poala lui Renee. Se simtea atat de acasa in acest moment. El a inceput sa-i fredoneze o melodie necunoscuta.

Inainte ca melodia sa se termine, ea a adormit, visand din nou la fata angelica a unei anumite persoane.

-------------------

Bella isi frangea degetele nervoasa cand a coborat din Volvo. Duminica era prima ei zi ca si chelnerita la cafeneaua mentionata de Edward. Asa cum ii promisese, Edward i-a obtinut un post. Bella se indoia ca el depusese ceva efort, pentru ca, pana la urma, tot ce avusese de facut a fost sa o zapaceasca pe doamna Stanley. Era capabila sa-si parieze averea (incluzand camioneta, economiile pentru facultate si toate hainele cumparate de Alice) ca el folosise aceleasi tactici pentru a-i obtine slujba. Doamna Stanley nu avea nicio sansa in fata acelor superbe fantani de smarald. Cand Bella s-a gandit la asta, nu s-a putut abtine sa nu rada tare. Femeia era nemaipomenita. Asta era Edward, profesorul fiicei ei. Si cu toata astea, femeia era toata pe Edward, asa cum era si fiica ei. Insa, cu toate astea, Bella era fericita ca doamna Stanley era nebuna dupa Edward, pentru ca, altfel, Bella nu ar fi obtinut aceasta slujba bine platita.

Toata ziua s-a chinuit. Nu avea nimic cu ceilalti. A aflat astazi ca avea o memorie destul de buna, pentru ca a putut sa memoreze aproape fiecare comanda. Servitul i-a facut greutati. Se pare ca picioarele ei nu vroiau sa munceasca, asa cu nu au cooperat, fara sa conteze cat de mult s-a rugat ea in liniste. La finalul primei ei zi, sparsese trei cesti de cafea, doua pahare de apa si o farfurie. S-a impiedicat de opt ori; s-a poticnit de clienti de atatea ori, ca pierduse sirul, si aproape a impins un barbat intr-o alta chelnerita. Pana in prezent, niciun mort. Asta fusese o zi buna.

A fost atat de incantata cand doamna Stanley i-a spus ca tura ei s-a terminat si ca poate sa plece acasa. S-a schimbat de uniforma, sa-l gaseasca pe Edward stand acolo, asteptand-o. Tura lui se terminase cu o ora in urma, dar el a asteptat-o pentru a merge impreuna acasa. Ea a zambit. Era atat de dulce cu ea.

„Gata sa mergi acasa?”, a cugetat el in timp ce-i deschidea portiera la Volvo.

„Nici n-ai idee”, a soptit ea. El a chicotit, dar nu stia cat de adevarat era. Toata ziua, ea primise privirile ucigatoare ale Jessicai. Ce cauzase acele priviri, era departe de ea, chiar daca ghicise ca Edward juca un rol aici. O zi la locul de munca al lui Edward i-a spus ei destul. Jessica era toata pe Edward. De fiecare data cand ea avea o pauza, hoinarea pe langa pianul la care canta Edward, si se aseza langa Edward, si flirta cu el. Mai mult ii arunca flirturi lui si spera ca el sa se prinda. Daca era asa, atunci, si Bella a ras in sinea ei de asta, Edward avea o coordonare ochi-mana teribila. Sau poate ca Jessica nu stia prea bine sa tinteasca.

Oricum, hilar cum a fost, ea nu putea sa nu se simta incomod ca Jessica profita de fiecare sansa ivita pentru a vorbi cu Edward si fiecare sansa sa-l atinga pe Edward. Nu putea sa nu simta cum se formeaza dispretul pentru Jessica. Si, cu siguranta, nu putea sa nu spere ca Tanya va intra cand Jessica flirta. Era sigura ca, daca Tanya ar vedea asta, i-ar reteza capul Jessicai. Si gandul asta, chiar daca o dezgusta, i-a adus ceva satisfactie.

Si, din cauza asta simtea ea o recunostinta imensa pentru Edward. El o asteptase, in ciuda faptului ca trebuia sa o suporte pe Jessica. Putea sa spuna ca el a fost deranjat. Poate ca si el spera la Tanya, la fel de mult pe cat spera si ea.

„Cum a fost prima zi?”, a intrebat el.

„Grozava. Nu am ucis pe nimeni azi”, a ciripit ea fericita. Era o slujba grozava, cu un salariu grozav si lucra cu Edward. Nu era nimic sa-si doreasca mai mult.

El a ras. Ce este asa de amuzant?  

Tot drumul spre casa, ei au discutat despre tot felul de chestii. Bellei ii placea la nebunie. Acum stia mai multe despre Edward, chiar daca setea era inca prezenta. Setea insatiabila de a sti totul despre el, de la ce mananca, pana la ce bea. Ea vroia sa stie toate astea.

Cand au deschis usa si Bella a intrat, nu putea sa nu se simta fericita. In sfarsit, acasa.