Legatura sau relatie

7. FILMUL

Intr-o sambata, Bella a venit acasa de la lucru. Astazi fusese o alta zi proasta in care a trebuit sa-l serveasca pe Mike Newton. Mike era o persoana draguta, dar prea libidinoasa. Dupa acea prima saptamana in care i-a fost prieten Bellei, parea ca Mike se saturase de asta. Si, de asemenea, parea sa aiba impresia ca Bella vrea mai mult decat prietenia lui. De parca ar fi asa. Ea nu vroia sa-i raneasca sentimentele, asa ca nu-l respinsese niciodata direct, dar se pare ca el nu se prinsese de asta.

Odata, Jacob l-a amenintat pe Mike cu bataia. Si, chiar daca Bella s-a simtit destul de vinovata dupa asta, in acel moment, ea nu s-a putut abtine sa nu rada. Se pare ca Jacob o facea intotdeauna sa zambeasca. Nu exista niciun moment trist pe care sa-l fi petrecut langa Jacob. El ii stergea grijile si ii aducea zambetul pe buze.

Bella a oftat si s-a aruncat pe canapea. Edward isi petrecuse ziua la o alta intalnire cu Tanya, deci era numai ea, stand singura in casa asta imensa, fara sa aiba ceva de facut. Poate reusesc sa-mi termin temele.

Chiar atunci, a sunat telefonul. Bella si-a tarat picioarele numai sa-i auda vocea ciripita a lui Alice, la celalalt capat.

„Bella, ce faci?”, a intrebat ea entuziasmata.

„Abia am ajuns acasa de la munca, deci nimic inca. Dar m-am hotarat sa-mi fac temele”, a oftat Bella. Stiind-o pe Alice, nu conta care era raspunsul ei, pentru ca, probabil Alice avea altceva in minte.

„Nu ti le mai faci”, a cantat slabanoaga. „Mergi cu noi la film”, a anuntat ea.

„Haide, Alice. Abia am ajuns acasa, sunt obosita. Scuteste-ma azi, te rog”, s-a rugat Bella. Nu avea dispozitia de a merge la film.

„Dar, Bella, e abia ora sase. E filmul acela romantic pe care eu si Rose vrem sa-l vedem. Vine toata gasca, si deja l-am invitat si pe Jacob”, o putea auzi pe Alice zambind la celalalt capat.

„Vine Jacob?”, a intrebat Bella uimita. Deodata, a zambit. Filmul nu mai suna asa de rau acum. Trecuse mult timp de cand nu mai fusese intr-o sala de cinema.

Bella dezbatea intre a petrece o noapte singura, facandu-si temele sau o noapte in oras, la film. Si a trebuit sa recunoasca ca ultima varianta suna mai tentanta. Alice, profitand de schimbarea respiratiei Bellei, a adaugat: „Deci e stabilit. O sa ajung la tine in 15 minute sa te ajut cu tinuta”. Si prin ‚ajutor’ vroia sa spuna transformare.

„La naiba”, a murmurat Bella ca pentru ea. Daca era un singur lucru pe care ea il ura cel mai tare la Alice, cu exceptia sesiunilor de cumparaturi, acestea erau transformarile ei. In cele trei luni de cand locuia in Fork si cunoscand-o pe Alice, suferise cateva transformari, si nu-i placusera deloc. Cea mai scurta durase o ora si jumatate. Nici macar nu vroia sa se gandeasca la cele lungi.

Desigur, Rosalie si Alice bateau la usa Bellei, pregatite sa ucida. Rosalie isi impodobise trupul vaporos cu un tricou rosu, fara bretele si o fusta scurta, neagra, prea scurta pentru a fi decenta. Buzele ei frumoase aveau culoarea sangelui proaspat si parul blond ii cadea pe spate, aratand atat de perfect pe cat insemna perfectiunea. O frumusete clasica, care s-a ciocnit de alegerile indraznete ale lui Alice. Slabanoaga purta o rochie-balon roz puternic, iar Bella a rosit cand a vazut cat de adanc era decolteul, dezavaluind aproape intreg pieptul lui Alice. Pantofii ei negri, cu toc inalt si dantela ajutau extrem de mult inaltimea lui Alice. Parul ii era tras in spate pentru un look sic. Alice nu era mai putin frumoasa decat Rosalie. Jasper o sa aiba un atac de cord cand o sa vada asta.

„Bella, pe drum m-am gandit la tinuta perfecta pentru tine”, palavragi Alice in timp ce a sarit in sufragerie, luand-o pe Bella cu ea. Rosalie doar a chicotit si le-a urmat.

Le-a luat aproape doua ore. Si au fost doua dintre cele mai mizerabile ore ale Bellei. Rosalie a impins-o in baie pentru a se spala. Cand Bella a iesit, ele au atacat-o. Sau, pentru Bella, a parut mai mult o ambuscada. Rosalie s-a ocupat imediat de parul ei, pieptanandu-l pana cand Bella nu a mai simtit deloc peria in par. Apoi, Rose a folosit un ondulator si i-a facut Bellei ceva ciudat la par, aplicand produse misterioase pe masura ce lucra.

Alice a fost si mai rea. A intors-o pe Bella cu spatele la oglinda, in asa fel incat ea sa nu vada ce-i face. Tot ce stia era ca Alice ii desena ceva pe pleoape, aplica ruj si pudra sau ceva de genul. Era un lucru bun, a decis Bella, faptul ca nu putea sa vada ce ii facea Alice. Nu era sigura ca vroia sa afle.

Apoi, fara sa spuna ceva, ele i-au pus Bellei tinuta in maini si au mai impins-o o data in baie, sa se schimbe. Pana acum, Bella nu avusese sansa sa vada ce alesese Alice pentru ea. Era o bluza verde inchis, fara umar, care ii acoperea buricul in intregime. Incruntarea ei a devenit mai proeminenta cand a vazut cat de jos ii cad jeansii negri prespalati. Si erau atat de stramti, incat ii imbratisau fiecare curbura. Bella s-a uitat in oglinda.

Holbandu-se la ea, era o fata straina, pe care nu o mai vazuse inainte. Ochii fetei erau atinsi de o umbra argintie, facand acele piscine caprui sa para mai adanci ca niciodata. Buzele ei erau colorate slab cu un ruj rosu. Parul ei era pieptanat si intins aproape perfect si aranjat in bucle mari si pierdute catre varfuri. Fata aceea nu arata deloc ca Bella.

A iesit afara in tipetele lui Alice si laudele lui Rosalie. A rosit. Modesta Bella era laudata de Zeita Frumusetii, Rosalie. Asta trebuie sa fie evenimentul secolului.

„Dumnezeule, Bella!!! Esti atat de frumoasa!”, a tipat Alice. „Daca as fi un tip, cu siguranta m-as culca cu tine”, a comentat ea.

Bine? Asta trebuie sa fie cel mai ciudat lucru pe care l-am auzit vreodata in viata mea.

„Are dreptate, Bella. Arati uimitor”.

Baietilor nu le-a luat mult timp sa ajunga acasa la Bella. Se pare ca Alice stabilise sa se intalneasca acolo. Emmett a fluierat cand a vazut-o pe Rosalie. Exact cum prezisese Bella, Jasper arata ca si cand facea un atac de cord. Fata lui era nepretuita, facand-o pe Bella sa regrete ca nu luase aparatul foto pe care il cumparase Renee pentru ea.

Jacob era tacut. Nu a spus nimic, dar privirea lui a facut-o pe Bella sa roseasca furioasa. O privea cu ochii negri, intensi si, in doi pasi, a venit langa ea.

„Arati absolut minunat in seara asta”, i-a soptit el, apropiindu-se de ea atat de tare, incat caldura trupului sau radia inspre ea. Buzele lui s-au atins usor de urechea ei, facand-o sa tremure.

S-au urcat in Jeep-ul lui Emmett. Emmett si Rosalie erau in fata, lasandu-i in spate pe Alice, Jasper, Bella si Jacob. Locurile erau putin inghesuite, asa ca Alice aproape ca a ajuns in poala lui Jasper. Jasper arata ca si cand isi aduna toata puterea de sine pentru a se abtine sa o atinga pe Alice, si rochia pe care ea o purta, nu ajuta de loc. Nu pare sa-l deranjeze, a gandit Bella.

Calatoria nu a fost linistita nici pentru ea. Chiar daca ea nu a trebuit practic sa stea in poala lui Jacob, tot se simtea putin nervoasa. Nu nervoasa in sensul rau. Era felul de nervozitate care iti da fluturi in stomac. Imediat ce au urcat in Jeep, el si-a pus bratul pe umerii ei. Apoi se holba la ea, fara ca macar sa incerce sa fie discret, ca Edward, si fara sa se intoarca, cand ea il prindea privind-o. Si, chiar daca era magulitor, daca Bella ar putea spune asa, era un sentiment pe care ea nu prea vroia sa-l aiba.

Au ajuns la cinemtograf. Dupa ce au dezbatut o vreme, pentru ca Emmett vroia sa vada un film de actiune, iar Rose si Alice preferau ceva romantic, Emmett a pierdut. Nu ca el nu a avut un motiv plauzibil dar, cand au votat, majoritatea a ales. Bella si Jacob nu puteau fi nepasatori, dar Bella a votat cu fetele, pentru ca, o privire de-a lui Alice i-a spus ca daca nu o face, vor veni multe sesiuni de cumparaturi. Ea nu putea fi cumparata cu bani dar, amintirea ultimei sesiuni de cumparaturi a lui Alice, era inca vie in mintea ei. Si asa a fost cumparata cu teama. Cat despre Jasper, el ar fi de acord cu orice ar vrea Alice. Putea ea sa sugereze sa manance noroi, ca el ar fi spus ca este o idee buna.

Deci, era Emmett impotriva lor, iar in final au ajuns sa urmareasca P.S. I Love You.

Bella nu a inteles de ce a fost de acord cu filmul asta din prima. Nu era ca si cum il urmarea cineva. Zece minute din film, si Rosalie deja era blocata intr-o capcana a buzelor cu Emmett. Si cel mai rau a fost ca, pentru ca erau numai ei cinci in zona, Rosalie facea uneori niste zgomote usoare, care nu ar trebui facute in public. Alice si Jasper priveau, nu incomozi, ci relaxati. Poate din cauza ca ei ii stiau pe Rose si Emmett de o viata.

Dar, nu asa stateau lucrurile in cazul Bellei si al lui Jacob. Ea era extrem de incomodata. Si privirile pe care el i le arunca i-au dat de inteles ca si el se simtea la fel.

„Bella, vrei sa mergi in alta parte?”, s-a inclinat el sa-i sopteasca, iar ea a observat cat de calda era respiratia lui la urechea ei.

„Unde?”, a intrebat ea distrasa.

„Oriunde”, era exasperat. Ea aproape ca a chicotit la disperarea din vocea lui.

„Nu putem sa plecam. Ar fi urat pentru Alice si Jasper. Nu putem sa-i lasam aici sa se descurce singuri”, i-a soptit ea inapoi.

„Nu prea suntem de ajutor, daca nu ai observat”, i-a zambit el in intuneric. Molipsindu-se, a zambit si ea, dar nu a ajutat-o.

„Da, dar macar nu trebuie sa sufere singuri”.

„Atunci, de ce nu recunosc ca se plac unul pe celalalt si apoi sa inceapa sa o faca?”, a scancit el.

„Deci, ai observat si tu?”.

„As fi orb daca nu as vedea asta”. Acolo era. Jacob, mai orb ca niciodata.

Dar, nu au trebuit sa-si faca griji pentru asta prea mult timp, pentru ca Alice si Jasper s-au ridicat si au plecat imediat. Alice a aruncat privirea ei scuzatoare, dar usurarea si entuziasmul i se citeau pe toata fata.

„Deci, asta inseamna ca suntem liberi sa plecam?”, s-a aplecat Jacob sa intrebe, din nou cu respiratia lui.

Bella nici macar nu a gandit. A fost atat de fericita cand el a luat-o de mana si a dus-o afara din cinematograf. Imediat ce au iesit, el a intrebat-o:

„Ai chef de o plimbare?”

„Sigur”, a dat ea din cap.

Si uite-i, plimbandu-se impreuna intr-o noapte rece de decembrie. Vantul a inceput sa se inteteasca si Bella s-a trezit strangand trenciul pe care i-l daduse Alice. Putea sa vada aburul iesind la fiecare respiratie a lui Jacob, si asta i-a adus aminte de noaptea pe care a petrecut-o cu Edward, nu mai mult de trei luni in urma, cand Edward si-a strans bratele in jurul ei, in timp ce ea plangea. Noaptea fusese la fel de rece, chiar daca ea simtise mai multa caldura decat acum.

Luminile de pe strada s-au aprins. Era aproape de Craciun. Oriunde mergea, ea vedea anunturi cu reduceri si lichidari de stoc. Era o noapte frumoasa. Erau cupluri care se plimbau de mana. Mana ei inca se afla in pumnul lui Jacob. Oare acum aratau ca un cuplu?

„La ce te gandesti?”, a intrebat-o Jacob, zambetul lui aducand liniste in gandurile ei. Era atat de diferit de Edward. Recent, ea nu se simtea comod de cate ori era Edward prin preajma. Se simtea foarte sigura de sine si bataiala din stomacul ei pur si simplu nu inceta.

Si prezenta Tanyei a iritat-o pana la limita, fara sa aiba vreun motiv plauzibil.

Cu Jacob, era diferit. Nu se simtea nervoasa, putea fi ea insasi. Simtea cum isi petrece timpul cu Jacob.

„Ma gandeam doar la ce or face Alice si Jasper acum”, a mintit ea. Intotdeauna fusese o mincinoasa proasta. Dar recent, il mintise atat pe Edward, incat aproape devenise experta. De fiecare data cand el ii cerea sa petreaca seara cu el si Tanya, ea se gandea la o scuza sa nu o faca. Practica te perfectioneaza.

„Oo, Bella. Sunt ofensat. Esti aici, cu mine de mana, si te gandesti la Jasper si Alice”, s-a prefacut el ranit, ochii lui umplandu-se cu umor. Apoi, a devenit serios deodata. „Te gandeai numai la Jasper si Alice. Unde sunt eu in inima ta?”, a intrebat el solemn.

Ea s-a inrosit. Ce o intreba?

El si-a luat privirea de la ea, un gest pentru care a fost recunoscatoare. „Vreau doar ca, de acum incolo, sa fim numai noi doi”, a oftat el, soptind exact cum facea Edward mereu.

Ea nu stia ce sa spuna. Ce tot spunea el?

Pentru un moment, au fost tacuti, el uitandu-se in departare. Apoi, intocandu-se zambind la ea, a spus: „Stiu un loc foarte distractiv. Vrei sa mergi?”

Si ea nu a putut sa reziste acelui zambet fermecator, nerabdator.

El a condus-o prin oras, inca tinand-o de mana. S-au oprit in fata unui loc de carting.

„C-carting?”, a intrebat ea, in timp ce el platea biletele. „Jacob, sti ca pot sa omor oameni cu asta, corect?”, a aratat ea pe fereastra unde stateau atarnate randuri intregi de carturi in miniatura.

„Haide, Bella, inceteaza sa te plangi macar o data. Va fi amuzant”, a spus el, tragand-o afara. El a intins biletele agentilor si acestia i-au condus la un sir de carturi rosii.

Bella l-a privit nervoasa pe Jacob, in timp ce el a asezat-o in masina. „Sti unde sunt pedalele pentru frana si acceleratie, corect?”, a intrebat-o el.

Ea a dat nesigura din cap. „Jacob, esti sigur?”, a intrebat din nou. Dupa ce l-a vazut dand din cap, a stiut ca era totul pierdut. Si-a pus casca.

La fluierul agentului, masinile din fata ei au pornit. Ea  a apasat putin cam tare acceleratia si masina s-a smucit inainte. A scapat un tipat ascutit.

„Haide, Bella, nu fi lasa acum”, a ras Jacob, claxonand in spatele ei. Mandria i-a invadat trupul. Ii va arata ea lui. A apasat mai tare pedala, cu o noua incredere gasita, si a accelerat.

Curand, ii facea placere asta. Senzatia vantului pe fata ei si viteza cursei au facut-o sa se simta vie. A ras tare. O masina a zburat pe langa ea.

„Haide, melcule. Ce mai astepti?”, a auzit vocea lui Jacob tachinand-o. A accelerat mai tare.

S-a distrat cel mai mult din ultimele cateva luni.

Cand au iesit in strada rece, radeau. Era aproape 1 dimineata, iar cerul era negru ca smoala. Dar strada arata la fel de aglomerata ca intotdeauna. Jacob a luat-o pe Bella de mana si s-au plimbat pe trotuar. Bella privea in departare. Ferestrele magazinelor aratau intunericul din interior. Cateva dintre magazine erau inca deschise, chiar daca majoritatea erau restaurante fast-food si bacanii. Jacob a strans-o de mana.

Ea a privit in sus si l-a vazut holbandu-se la ea cu o lumina impenetrabila in ochi.

Uneori, starea lui de spirit se schimba la fel de des ca a lui Edward.

„Ce?”, a intrebat ea, simtindu-se inca o data constienta de privirea lui.

„Te-ai distrat azi, Bella?”, a intrebat-o el.

„Mai mult decat in secole”, i-a raspuns ea. Daca asta ar fi fost tot.

El s-a intors cu fata la ea.

„Te plac, Bella”, a soptit el.

Fata ei a luat foc. O placea. Jacob Black o placea. Ar trebui sa fie flatata. Nu stia ce sa spuna. Sa-i spuna ca si ea il place? Il placea si ea?

El i-a luat fata in maini. Ea nu a spus nimic.

„Vrei sa fi iubita mea?”, a intrebat el zambind.

Ar trebui sa raspunda da. Mintea ei ii striga sa spuna da. E Jacob Black. Si, cu siguranta il placea si ea. Normal ca il placea. O facea sa rada. O facea sa se simta atat de usurata. Isi dorea sa fie iubita lui, nu?

Atunci, spune da, striga mintea ei.

Cum ramane cu Edward?

Da, cum ramane cu Edward? Mintea ei o lua peste picior.

Va fi el de acord cu asta? Va fi de acord cu alegerea ei? Va fi el fericit cu asta?

Ii va pasa? Mintea ei tipa la ea. El o avea pe Tanya. Frumoasa Tanya. De ce sa-i pese daca Jacob este iubitul ei? De ce sa-i pese daca cineva este interesat de ea?

Recunoaste, nu-i pasa. Inima ei a facut un efort dureros.

A dat din cap.

Fata lui Jacob s-a transformat intr-un zambet. „Serios?”, a intrebat el.

Ea a dat din nou din cap.

„Chiar vei fi iubita mea?”, a mai intrebat el o data.

Ea a zambit. „Da, voi fi iubita ta”, l-a asigurat. S-a asigurat si pe sine.

„Multumesc, Bella. Wow!”, a scuturat el din cap. Apoi a luat-o in brate.

El era atat de cald.

S-au retras. El a aplecat capul, privind-o in ochi.

Inima ei i-a mai dat un impuls si a inceput sa bata mai repede. Doar putin.

Buzele lor s-au intalnit intr-un sarut cald. Buzele lui pe ale ei, miscandu-se cu ale ei. El a dus mainile pe gatul ei. Ea l-a tras mai aproape.

Primul ei sarut. Primul ei sarut adevarat.

Este o cauza pierduta.

Au mers acasa cu un taxi. Jacob a lasat-o si a sarutat-o inainte sa plece.

Ea s-a uitat la ceasul pe care i-l cumpasare Alice. 2 dimineata. Edward trebuie sa fi adormit. Simtea un impuls incredibil sa-i spuna despre Jacob. Insa, in acelasi timp, nu vroia deloc sa-l infrunte. Nu vroia sa auda cum a mers intalnirea cu Tanya, cat de perfecta a fost Tanya.

Asa ca, a deschis usa, dorindu-si ca el sa nu fie treaz.

Si lumina slaba care venea de la veioza de langa canapea a uimit-o.

Acolo era el, stand pe canapea, aratand mai mult ca un zeu grec decat ar trebui oricine sa arate.

Avea ochii usor inchisi. Chiar si in lumina asta slaba, ea putea sa vada razele lunii revarsandu-se in parul lui bronz, o suvita cazuta din parul neglijent ii cadea pe fata. Avea bratele incrucisate la piept.

Doarme.

Bella isi dorea atat de tare sa-i atinga fata. Vroia sa-l trezeasca si sa-l duca in pat, pentru ca el sa nu fie anchilozat de dimineata. Dar nu vroia sa dea ochii cu el chiar acum.

Asa ca, in liniste, s-a indreptat spre scari.

„De ce ai venit acasa atat de tarziu?”, a sunat o voce catifelata in linistea rece a noptii.

Ea a invartit capul in jur. El inca statea in aceeasi pozitie, cu ochii inca inchisi. In timp ce ea ii cauta, s-au deschis incet.

Nu arata deloc ca Edward pe care si-l amintea. Ochii lui erau reci si morti, strafulgerand direct in sufletul ei.

A tremurat mental. Chiar atunci si acolo, el arata ca un pradator.

„Unchiule Edward, te-am trezit?”, a intrebat ea, chiar daca stia ca nu i se va raspunde.

„Bella, unde ai fost?”, a intrebat el din nou cu o voce ragusita.

„Am iesit cu Alice”, a spus ea, chircindu-se la austeritatea scazuta a vocii ei.

„Din cauza asta ai intarziat?”, a intrebat el.

„Da”. Ea nu vroia sa-i dea detalii despre intalnirea ei.

„Mincinoaso”, a spus el acuzand-o cu privirea.

Ea a fost atat de surprinsa, incat nu a realizat ca el este suparat. Nu-i mai spusese niciodata asa ceva.

„Ce?”, a spus ea ridicand tonul.

„Alice a sunat pe la 11. A intrebat daca ai ajuns acasa. Nu ai fost cu ea”, a afirmat el. Inima ei i-a dat un impuls. Proasta de Alice. „Sti cat de ingrijorat am fost?’, vocea lui a sunat ca un tunet linistit.

„Imi pare rau, unchiule Edward”, a spus ea incet, dorindu-si ca aceasta conversatie sa se termine.

„Scuze? Iti pare rau? Asta e tot ce poti sa spui?”, el a ridicat tonul cand s-a ridicat de pe canapea.

„Ce altceva vrei sa mai spun?”. O furie fierbinte pulsa in ea.

„Cu cine ai fost?”, a intrebat el, schimband subiectul.

„Nu conteaza”, a refuzat ea sa-i spuna, holbandu-se in ochii lui incruntati. Toate urmele duiosiei disparusera.

„Raspunde-mi!”, vocea lui era periculoasa. Nu-l vazuse niciodata asa pe Edward.

„Jacob Black. Am iesit cu Jacob Black”, si-a tinut ea capul sus.

Expresia lui s-a schimbat din furie in soc. Apoi, era satirica.

„Deci, te avanti pe strada la miezul noptii, imbracata asa, cu un strain, ca o prostituata?”, i-a zambit dispretuitor, simtindu-se veninul din vocea lui. „Ce va crede Renee?”

Ea era gata sa planga. Asta e problema cu Bella. Are tendinte sa planga cand este furioasa.

„Nu o implica pe Renee in asta. Tu esti cel care are o problema, Edward”, l-a privit amenintator.

„Eu nu am nicio problema cu tine. Mie nu-mi pasa”, a spus el simplu, fara sa-si ia ochii de la ea.

Ea putea sa-si simta lacrimile gata sa curga. Nu vroia sa planga. Dar, lui nu-i pasa si asta o durea.

Nu a spus nimic. Doar a intors spatele si a urcat scarile.

Pe la jumatatea drumului, s-a intors sa-l priveasca pe Edward, care inca statea acolo. Cu o expresie la fel de dureroasa ca si a lui, a spus: „Doar ca sa sti, Jacob Black nu este un strain. Ma intalnesc cu el”.

Si cu asta, a urcat scarile, sfidatoare. Fara sa-si dea seama de expresia de durere din ochii lui Edward.

A inchis usa in urma ei si s-a prabusit pe podea. Ar trebui sa fie fericita. Jacob Black o intrebase daca vrea sa fie iubita lui. Ii oferise primul ei sarut. Ar trebui sa fie fericita.

Lacrimile care se abtinusera pana acum, au izbucnit neinduratoare. 

Enjoy it!