Legatura sau relatie

9. CONACUL LUI ALICE

Si-a aruncat geanta pe canapea, impreuna cu haina si cartile. A fost ultima zi de scoala, inaintea vacantei de iarna si erau usurati dupa ce au dat cel mai lung si mai plictisitor examen de Algebra, de la mijlocul semestrului. O saptamana de examene ii cam sleise trupul Bellei. A fost mai rau decat la liceu, lucru pe care ea nu l-a crezut posibil.

Bella a cazut pe canapea, epuizata. Spera ca nu facuse prea rau. A fost greu.

S-a uitat la ceasul de la mana, un alt accesoriu extrem de scump, pe care Alice il cumparase in ciuda protestului ei. De acum, Edward va ajunge curand acasa. Ar trebui sa se grabeasca sa manance ceva, inainte sa se tarasca pe scari.

A oftat. Edward.

Nu se putea abtine sa nu roseasca cand isi aducea aminte ce se intamplase la examenul de la cursul lui.

A intrat in biroul lui, cand si-a auzit numele strigat. Alice a privit-o si i-a murmurat „Succes!”. Ea a dat din cap si, luand o gura de aer, a intrat.  

Acolo, stand la birou, se afla Edward. A incercat sa nu-l priveasca direct, ci mai degraba in jurul camerei. A observat o fotografie cu Edward si Tanya pe birou, in spatele lui. A simtit cum ii tresare inima de durere. El vroia sa o vada pe Tanya chiar si la munca.

„Profesor Cullen”, a spus Bella, fara sa sa-l priveasca.

„Bella, te rog, spune-mi Edward”, a admis el.

„Edward”, a spus Bella, privindu-l pentru prima data. Era inca la fel de frumos ca intotdeauna, chiar daca vanataile vinetii de sub ochi il faceau sa para nedormit.

Bine, pai atunci nu era singurul.

„Bine, lasa-ma sa-ti explic ce trebuie sa faci”, incepu Edward, privind in sus.

Era pentru prima oara de sapatamani cand Bella ii vedea fata lui Edward, ochii lui verzi si maxilarul osos. Zambetul lui dezechilibrat lipsea, oricum. „Vei interpreta Actul 2, Scena 2 din Romeo si Julieta, in rolul Julietei. Nu va fi scenariu, sa vad cat de informata esti in avans in legatura cu rolul tau”.

Bella a dat din cap.

„Ai vreo intrebare inainte sa incepem?”, a intrebat el, vazandu-si de treaba, ca de obicei.

„In acea scena sunt doua persoane”, a spus ea, nefiind nevoie sa sublinieze ca nu exista un Romeo pentru Julieta intrepretata de ea.

„Intrebi cine va fi Romeo?”

„Da”.

Apoi, privind-o direct in ochi, a spus: „Eu sunt”.

Ea a inghitit in sec. „Glumesti?”. La ce se gandea el? Ultimele doua saptamani nu existasera sau se lovise la cap?

„Ai vreo priblema cu modalitatile astea?”, a intrebat el, ridicand spranceana perfecta.

„Pot sa am alt partener?”, ea nu i-a raspuns. Ce va spune ea? Ca nu se simte comoda sa interpreteze cu Edward, avand in vedere cum se sfarsise asta ultima data. Si ca, probabil, isi va uita replicile, daca el va face un singur pas catre ea. Pentru ca, bineinteles, ea inca era suparata pe el.

„Domnisoara Swan”, i-a spus prenumele dupa ce a suspinat, „poti sa termini acest curs fara sa sti ceva, singurul lucru pe care trebuie sa ti-l amintesti de la mine, daca vrei vreodata sa ajungi o actrita de succes, este acela ca actorii si actritele nu-si aleg partenerii intr-o productie. Obisnuindu-te ca nu poti sa detii acest control iti va face bine”.

Si cu asta, ei au inceput examenul ei intermediar.

Bella s-a cutremurat. Nici macar nu vroia sa-si aduca aminte cat de groaznic a fost. De fiecare data cand Edward se apropia prea mult de ea, inima ii bubuia si ii trebuia o secunda sa-si aminteasca ce trebuie sa faca. A fost ingrozita cand a reflectat la interpretarea ei. Cu siguranta va pica, pentru ca s-a balbait si chiar a uitat replicile. Ea nu-si uita niciodata replicile, mai ales cand era vorba de Romeo si Julieta. Stie piesa pe de rost si, daca cineva o intreaba acum, poate recita fara sa se opreasca vreun pic.

A oftat din nou. Ceva se intampla cu ea, chiar si Alice a observat asta.

Alice spusese asta pentru ca Bella era nervoasa datorita intalnirilor de viata – despre care Alice parea sa stie destul de multe, spre deosebire de ea, care nu aruncase un ochi la niciun barbat, cu exceptia lui Jacob – si sa fie impreuna cu Jacob o speria.

Bella a dat din cap. Lui Alice ii placea sa aiba dreptate.

Dar Bella stia ca nu era asta.

Si ce o speria cel mai mult era faptul ca nu stia ce era.

A oftat iar. Mai devreme fusese nelinistita. Ea era genul de fata care niciodata nu statea sa ofteze.

Cand Bella isi scotea niste salata din frigider, a sunat telefonul.

„Buna, Bella, ce faci?”, auzi vocea lui Alice in telefon.

„Hmmm, mananc”. Alice parea atat de entuziasmata. Ce o mai pune la cale?

„Bine, eu si mama ne intrebam daca ai vrea sa petreci Craciunul la noi acasa. Vine toata gasca”, a adaugat ea repede. Normal ca trebuia. Stia ca nu este nicio cale ca Bella sa doarma la Alice acasa si sa o lase sa-i aranjeze parul, daca nu era cineva prin preajma care sa se asigure ca Bella nu moare in acest timp.

„Sigur”, a fost Bella de acord cu inima stransa, prea repede spre surprinderea lui Alice. De fapt, era incantata ca Alcie o invitase. Isi petrecuse noaptea trecuta, neputand sa doarma, incercand sa-si dea seama cum il poate evita pe Edward pe timpul vacantei. Si isprava asta parea sa fie imposibila. Pana acum.

„Wow, Bella, credeam ca va trebui sa duc munca de convingere cu tine”, s-a minunat Alice de nerabdarea Bellei. Daca ar sti ea ca era salvarea Bellei. Dar Bella nu avea de gand sa-i spuna asta lui Alice. „Pai, impacheteaza-ti hainele. Vin sa te iau intr-o ora”.

Dupa pranz, Bella a mers in camera ei si a inceput sa-si stranga hainele, fara sa-i pese cu adevarat de ceea ce impacheta. Stia clar ca atunci cand va veni Alice, oricum va impacheta ea pentru Bella.

Si, bineinteles, daca Bella nu ar fi avut dreptate cu privire la altceva, avea in legatura cu asta. Alice a venit si a impachetat cateva tinute scandaloase, pe care Edward le-ar fi numit cu siguranta ‚de prostituata’. Dar, tot timpul petrecut alaturi de Alice, ii spunea Bellei ca nu era cazul sa se impotriveasca.

Dupa ce au impachetat, ceea ce a parut o eternitate cu Alice fataindu-se in legatura cu faptul ca Bella nu avea destule haine, s-au urcat in Porsche-le lui Alice („Sub nicio forma camioneta aia nu va sta parcata langa casa mea”, spusese Alice, aratand spre camioneta Bellei) si au plecat la drum.

Daca Bella fusese impresionata de casa lui Edward, nu exista cuvinte care sa descrie cat de consternata a fost la vederea casei lui Alice. Sau conac.

„Haide, Bella, ce mai astepti?”, a spus Alice, in timp ce-l chema pe Emmett sa ajute la bagajele Bellei.

Cand a intrat, nu a putut sa nu fie uimita de interior.

Spre deosebire de casa lui Edward, care exprima arta intr-un fel modest, casa lui Alice facea parada cu comorile ei, in cel mai extravagant mod posibil.

Peretii erau crem dar, unde atingeau tavanul, erau sculpturi de flori din aur si vita-de-vie. Tavanul sufrageriei era impodobit cu un candelabru masiv si scump, unde lumanarile electrice dadeau o aura stralucitoare camerei. Canapeaua era ireal de alba si masuta de cafea arata de parca era facuta din marmura adevarata. In cele patru colturi ale camerei erau statui ale zeilor si zeitelor grecesti, ca si de fiecare parte a semineului impodobit cu flori de aur. Sufrageria ei arata ca una dintre camerele unui castel secular din Anglia.

Camera pentru servit masa era la fel, cu mese de marmura si candelabru, cu lumanari peste tot. Masa lunga era facuta dintr-un frumos lemn rosu de cires atat de lustruit, incat reflecta lumina lumarilor. In mijloc se afla piesa centrala, aranjata gratios cu crini albi si trandafiri. Era potrivita pentru un rege.

Bucataria, insa, spunea o alta poveste. Era modernizata, cu blat din otel inoxidabil si frigider Sub-Zero. De-a lungul peretilor se aflau dulapuri cu cele mai fine portelanuri chinezesti si argintaria. Deasupra dulapurilor din sticla, care contineau multe sticle de vin, atarnau colectii de pahare, de la cele pentru margarita, la cele pentru vin rosu. Era o priveliste de bogatie extrema.

„Hei, buna”, intra in bucatarie o femeie de varsta mijlocie, in timp ce Bella inspecta locul. Era frumoasa, cu parul ei lung, negru ca ebonita, pe care il mostenise si Alice, si trasaturile ascutite, dar frumoase. Era inalta, figura ei exprimand autoritate; mainile ii erau impreunate in fata. Purta o rochie simpla, dar eleganta, maro inchis si balerini.

„Buna, mama”, a ciripit Alice bucuroasa cand si-a vazut mama. „Lasa-ma sa te prezint. Ea este Bella”, a indicat Alice spre Bella. „Bella, ea este mama mea, Allegra Brandon”.

„Aa, cea care uraste cumparaturile?”, zambi femeia. Bella rosi imediat.

„Imi face placere sa va cunosc, doamna Brandon”, intinse Bella mana. Doamna Brandon i-a facut un semn de refuz si s-a apropiat sa o imbratiseze pe Bella.

„Va multumesc pentru invitatia de a petrece Craciunul aici”, a spus Bella, imediat ce s-au retras.

„Aa, nicio problema, scumpo. Ma bucur ca ai putut sa vi. Si sper sa te simti bine aici”, zambi doamna Brandon. „Si, te rog, spune-mi Allegra”.

„Bine, Allegra”, zambi Bella timida.

„Destul cu prezentarile. Trebuie sa mergem in camera mea sa te pregatesc”, spuse Alice si, zambindu-i mamei ei, a tras-o pe Bella pe scari, in sus.

Bella a fost coplesita de ce vedea in fata ochilor, imediat ce Alice a deschis usa.

Inauntru, contrastand cu sufrageria sofisticata, era o paleta de culori sclipicioase, majoritatea roz aprins si violet inchis. Alice isi decorase camera precum acele cluburi de noapte, cu voaluri din margele metalice, care separau patul si biroul de micuta canapea pufoasa si masuta de cafea. In spatele canapelei, Bella a vazut ca intreaga suprafata a peretilor era din sticla, probabil antiglont. Dar Bella putea sa vada lumina fluorescenta albastra a noptii. Patul avea asternuturi violet deschis, cu pernute roz ravasite. Stand mandru pe birou, se afla un computer superb Vaio, probabil ultimul model.

Dar nimic din ce vazuse Bella nu a pregatit-o pentru sifonierul lui Alice.

Era un dulap la fel de mare ca orice camera. In interior, totul era organizat pe categorii: fuste, camasi pentru scoala, tricouri, jeansi, jachete, rochii, rochii de seara, precum si multe alte articole de care Bella nici nu avea cunostinta.

Langa usa fiecarui ‚departament’ se afla un intrerupator. Cand Alice a aprins lumina, spre uimirea Bellei, hainele au inceput sa se roteasca, dandu-i lui Alice posibilitatea sa vada orice articol. Avea rafturi, dupa rafturi de genti si posete, probabil toate de firma. Pe umerasele din camera se aflau nenumarate esarfe si palarii. Mai era si o oglinda la 360 de grade, in care Alice se putea vedea din orice unghi. Erau sertare, dupa sertare, care dezvaluiau cele mai frumoase seturi de bijuterii pe care le vazuse Bella vreodata, de la colierele de perle elegante si de moda veche, la bratari de diamante Harry Winston, alte bratari si bratari de picior moderne.

Si apoi, acolo se afla o usa cu litera ‚A’ pe ea si Bellei nu trebuia sa i se spuna ce se afla in spatele ei. Pantofi, bineinteles.

Randuri intregi de pantofi de firma: cu tocuri cui de la Manolo Blahnik, tocuri inalte de la Jimmy Choo, botine de la Channel, cizme pana la genunchi de la Calvin Klein, pantofi cu degetul mare descoperit de la Antonio Melani, si multi, multi altii. Pana si papucii ei erau de firma.

Dintre toate, Bellei i-a placut cel mai mult departamentul ‚rochii de seara’.

Pentru ca nu semana cu nimic din ceea ce vazuse Bella vreodata, pana in acel moment.

Alice a deschis usa si Bella a cazut pe spate. Inauntru era o alta camera micuta, in care se aflau cele mai minunate rochii de seara. Era ca si cum te plimbai pe o scena a unei prezentari de moda.

Acolo era o rochie aurie cu un corset fara bretele de la Channel. O alta, era o rochie verde inchis, atat de inchis, ca era aproape negru, cu o taietura care dezvaluia intreaga parte frontala pana la buric, de la Dior. Apoi, mai era una cu mii de trandafirasi roz pal, cusuti de mana, care ii dadeau un aer vaporos. Aceea era de la Roberto Cavalli.  

Si atat de multe altele la care Bella nu a avut timp sa se uite, pentru ca Alice a tras-o afara din dulap.

„Deci, ce parere ai de casa mea?”, intreba Alice bucuroasa, impingand-o pe Bella pe pat.

„Wow, Alice, vorbeste despre extravaganta. Casa ta este superba”, respira Bella. Si nu era o minciuna.

Au stat mult timp de vorba, asteptand-o pe Rosalie. Bella stia ca prin ‚Rosalie’, Alice vroia sa spuna Jasper. Alice i-a povestit Bellei despre planurile ei de vacanta. Dupa spusele lui Alice, urmau sa mearga in cel mai nou club din oras, spre oroarea Bellei.

„Dar, de ce nu? A trebuit sa trag multe sfori sa mergem intr-o seara”, scanci Alice cand Bella i-a spus ca ea nu ar trebui sa mearga.

„Alice, sti foarte bine de ce. Am tendinta sa ma sinucid cand merg, cum crezi ca va fi cand voi dansa?”

„Of, nu trebuie sa-ti faci griji pentru asta. Sunt sigura ca Jacob va fi capabil sa te ajute”, chicoti Alice, facandu-i cu ochiul. Bella simtea cum se inroseste la fata. Alice avea dreptate; Jacob intentiona sa fie mai apropiati fizic acum, ca se intalneau de trei saptamani. Nu ca pe Bella o deranja.

„Despre ce vorbesti?”, alese Bella sa faca pe naiva.

„Haide, sti la fel de bine ca si mine ca baiatul nu-si poate lua mainile de pe tine”.

Bella ignora chicotele lui Alice si schimba subiectul la clubul in care vor merge. Era vorba despre un club deschis cu cinci luni in urma, numit Blue Moon. Dragut nume, se gandi Bella.

Apoi, Alice se inrosi deodata. Bella se intoarse sa vada un Jasper foarte aratos intr-un tricou mulat si jeansi, inclinandu-se peste pragul usii. Nu-i de mirare de ce rosise Alice. Daca Bella ar fi simtit ceva pentru Jasper, ar fi rosit si ea. Era frumos cu fiecare centimetru, ca si Rosalie.

„Buna”, spuse Jasper, intrand si asezandu-se pe pat, langa Alice.

„Ce cauti aici, Jasper?”, intreba Alice, dandu-se mai departe de el. El nu paru ranit, oricum, ci mai degraba ferches cu el insusi.

„Ce, nu pot doar sa te vad?”, intreba el, luand mana lui Alice si desenand cercuri imaginare pe ea.

„Nu fara un motiv”, spuse Alice.

„Pur si simplu vreau sa te vad, asta este motivul”. El zambi si Alice se facu roz, precum camera ei.

„Acum, intoarceti-va la ce discutati”, inca desena pe mana lui Alice.

„Nu putem sa vorbim ca intre fete cu tine de fata”, exclama Alice, chiar daca nu dadea de inteles ca ar vrea ca Jasper sa plece.

Jasper o privi un moment lung, apoi s-a intors catre Bella. „Bella, ne lasi un minut?”

Alice i-a aruncat o privire disperata, evident nevrand ca Bella sa plece. Bella zambi in sinea ei. Momentul sa o chinuie pe Alice.

„Sigur, Jasper. Oricum am nevoie la baie”, zambi ea, ridicandu-se.

Alice mari ochii furioasa. Ii murmura Bellei, amenintand-o cu mai multe sesiuni de cumparaturi, in timp ce Bella deschidea usa.

Imi va multumi ea mai tarziu.

Bella merse incet pe hol, cu mintea aiurea. S-a trezit gandindu-se la Renee, a treia oara pe saptamana asta. Oare decora casa in acest moment? Oare a cumparat luminite noi? Vechile luminite nu mai mergeau deloc, dar Renee nu stia asta. Mai bine l-ar ruga pe Phill sa atarne el luminitele, in loc sa o faca ea. Renee nu avea mai multa gratie decat avea Bella.

Cineva urca scarile. Bella putea auzi pasii. Probabil, Emmett.

A zarit o urma de par aramiu.

Edward.

In scurt timp, cel putin nu destul pentru ca Bella sa se ascunda undeva, el aparu in capatul scarilor.

Cand a vazut-o pe Bella, a inghetat. La fel si Bella.

In acel moment, ii treceau prin minte mii de ganduri. Era socata de cum se gandea la toate si totusi la nimic in acelasi timp. Mintea ei ii striga sa se miste, sa fie gratioasa si recunoscatoare cu Edward, insa corpul ei parea ca refuza sa se supuna, in timp ce se holba cu ochii mariti la el.

„Buna, Bella”, spuse el, revenindu-si din soc. Zambetul lui nu i se regasea in ochi.

„B-buna, Edward”, se balbai ea. Grozav, Bella, cum ramane cu eleganta?

„Hm, ma bucur sa te intalnesc aici”, spuse el apropiindu-se.

„Mda”. Ce dracului cauta el aici?

„Deci, hm”, el ezita sa faca ceva, sa o priveasca.

„Merg la baie”, spuse ea fara sa gandeasca, apoi s-a inrosit imediat. El nu trebuia sa stie asta. Ce idioata.

„Hm, da-i drumul?”, spuse el, mai mult ca o intrebare. Grozav, probabil ca acum ma crede retardata mintal.

Ea se grabi jos, cu fata inca rosie de la confruntare. Se simtea agitata. Doamne, ce facea, inghetand in felul ala? Ce cauta el aici?

A luat un pahar si si-a turnat apa. A baut-o dintr-o inghititura, apoi, inca unul.

„Buna, Bells”, o pereche de brate puternice au strans-o in brate, facand-o sa tresara. Apoi, stiind ale cui erau, s-a relaxat si s-a lasat pe pieptul bronzat si musculos.

„Buna, Jake. Ce cauti aici?”, zambi ea, privindu-l.

„Alice m-a invitat”, raspunse el, apoi, vazandu-i zambetul din ochi, adauga. „Dar nu pot sa raman. Trebuie sa petrec Craciunul cu Billy”.

„Aah”, suna ea dezamagita, dar si usurata in acelasi timp. Jacob a scuturat din cap. Nu este posibil. Pur si simplu isi imagina lucruri.

„Pai, pot sa raman aici in mare parte din timp. Doar ca Rebecca vine acasa in vacanta si Billy vrea sa stau acasa pentru ea. Cel putin in Ajunul Craciunul”, explica Jacob. Dar nu trebuia sa o faca; Bella intelegea.

Ea dadu din cap, zambindu-i. El o intoarse. Nu se putea abtine. Ea era atat de draguta si intelegatoare. I-a ridicat barbia cu degetul si a sarutat-o adanc. Ea i-a raspuns la sarut. A tras-o mai aproape. Intr-un fel, atingerile ei nu erau suficiente. Exprimau mereu ca parca ea se retragea.

Cineva si-a dres vocea. Ei s-au retras sa-i vada ranjind pe Emmett si Edward, care avea o expresie alba pe fata.

„Vreti sa va gasiti o camera? Ne scoateti din sarite, nu-i asa Edward?”, spuse Emmett direct, dandu-i coate lui Edward.

Edward, fara sa-si arate inca vreo emotie, spuse: „H-hm, sigur”. O privea fix pe Bella; acuzatia din ochii lui ii era adresata numai ei.

Bella simtea ca se sufoca. Nu putea sa vorbeasca, nu putea sa priveasca in alta parte. Ochii lui o ardeau, umpland-o cu o durere familiara pe care o simtise in inima, in ultimele doua saptamani. Cum de putea el sa o afecteze atat de mult doar cu o singura privire?

„Allegra ne-a chemat la masa”, spuse Emmett entuziasmat. Normal ca era entuziasmat, era pe cale sa infulece.

Destul de curand, au coborat Alice si Jasper, amandoi avand o tenta de roz deschis. Jasper arata atat de ametit, iar Alice zambea, cu fata si urechile rosii.

„Ma intrebat ce li s-a intamplat”, se inclina Jacob sa-i sopteasca Bellei la ureche. Bella nu se putu abtine sa nu chicoteasca.

Au ajutat-o pe Allegra sa aseze masa. Bella a avut sarcina sa aduca argintaria. Se pare ca acele furculite si linguri chiar erau din argint. Jacob aseza paharele. Cand a trecut pe langa ea, i-a plantat un sarut rapid pe gat. Ea a fost uimita si a scapat lingura pe jos. S-a uitat sa vada un Emmett ranjind, o Rosalie amuzata si o Alice care incerca sa-si retina chicotele. Si un Edward uitandu-se oriunde, numai la ea nu.

S-au asezat si, pentru prima data, Bella l-a vazut pe domnul Brandon. Nu semana deloc cu multi-miliardarul pe care si-l imaginase ea. Era o versiune masculina mai in varsta a fiicei sale, ca spunem asa, entuziasmat peste masura aproape de orice. Mai ales de modul de a gati al sotiei lui.

„Si iti spun asta, Ali, daca vor sa-si deschida magazinul in mall-ul meu, fiica mea trebuie sa aiba o reducere de cel putin 40, pe tot anul”, vorbea incantat barbatul de varsta mijlocie, in timp ce accepta cartofii de la sotia lui. „Adica, ce fel de tata as fi eu, daca fiica mea nu-si poate face cumparaturile in propriul meu mall, intelegi?”

Alice dadea din cap cu entuziasm, parand mai copila ca niciodata. Jasper o privea tandru, zambind de fiecare data cand o facea.

Domnul Brandon, observand cum ochii lui Jasper erau concentrati numai pe fiica lui, exploda. „Si tu, Jasper, sa-mi spui ce magazin preferi, si vei primi o reducere acolo. Pana la urma, esti practic fiul meu”, rase el. Jasper si Alice aratau de parca le explodase sangele sub piele.

„Nu ai vrut sa spui ginere?”, dangani Emmett, primind o lovitura de la Rosalie. Se crispa de durere, apoi ii zambi afectuos.

„Sti, Emmett, tu ai pus mana pe Rosalie”, le zambi Allegra amadurora. „Macar ea te poate controla”.

„Oo, da, este cea mai grozava femeie. Nu-mi pot imagina pe cineva mai bun”, puse un brat in jurul lui Rose.

Bella ii privi. Tabloul familiei perfecte, stransi cu totii in jurul mesei. Si nu si-a putut retine un zambet. Aratau cu totii atat de fericiti acolo.

„Si tu, domnule Cullen, nu pot sa uit agitatia pe care ai creat-o cu cativa ani in urma”, isi indrepta domnul Brandon privirea spre Edward.

„Domnule, va rog sa-mi spuneti Edward. Si nu a fost chiar asa”, zambi Edward din curtoazie, uitandu-se la domnul Brandon. Bella ridica privirea. Agitatie?

„Oo, ba da. Iti amintesti, Allegra?”, se intoarse spre sotia lui, care dadu din cap si-l pupa pe obraz.

„Oh, imi amintesc. Piesa de debut a ta si a domnisoarei Denali a tinut prima pagina a ziarelor din acest oras mic. Buna pereche, voi doi”, spuse Allegra, sorbindu-si apa. „Imi amintesc cand te-am vazut in Tristan si Isolda. Alice, stiai ca pe profesorul tau il urmareau regizorii de film?”. Bella ridica privirea. Edward nu ii vorbise niciodata despre trecutul asta.

„Serios? Imi amintesc sa fi citit ceva in ziare, dar nu am acordat prea multa atentie”, spuse Alice neincrezatoare, dar si asteptand in acelasi timp.

„Oo, da. Regizorii de film nu au plecat o perioada buna de timp. Imi amintesc ca asta a explodat si industria hotelurilor. S-au facut multi bani la acea vreme”, chicoti el, reminiscent.

„Si nu puteam sa uit spectacolul pe care l-a facut piesa voastra. L-au numit White-Hot. Si a fost. Am citit ziarul, si peste tot erau zvonuri ca tu si domnisoara Denali erati parteneri pe ecran si iubiti in afara lui. Reporterii au mers prin tot orasul, intervievand pe toata lumea, nu-i asa, Will?”, ii spuse ea entuziasmata sotului ei, care dadu din cap, in timp ce isi mesteca homarul.

„Oo, alea nu au fost zvonuri, te asigur Allegra”, ranji Emmett. „Toata lumea din scoala stie despre ei. Aratosul Edward Cullen si Faimoasa Domnisoara Tanya Denali. Crec ca s-au acomodat pe timpul piesei, acum ca se stie despre ei”.

„Corect”, ciripi Alice. „Am vazut-o cand l-a vizitat pe Edward. Au creat agitatie prin scoala, nu-i asa Bella?”. Capul Bellei pulsa la mentiunea numelui ei. A vazut ochii lui Edward strafulgerand-o, inainte sa se intoarca.

Era adevarat. Populatia feminina o luase razna. Bella se indrepta spre toaleta cand le-a auzit pe Jessica si Lauren blestemand-o pe Tanya. Si, chiar daca ea nu o placea pe Tanya, tot a considerat ca a fost rautate.

„H-hmm, corect. Este foarte draguta”, adauga Bella. Edward nu s-a uitat la ea.

„Da, imi amintesc. Ea a continuat pentru a deveni actrita. Este pacat ca tu nu ai continuat, Edward. Ai fi fost Brad Pitt al generatiei tale, la cat de talentat esti”, ofta Allegra.

Edward vorbi pentru prima data, contribuind la discutia care il privea. „Nu stiu, Allegra, eu sunt destul de multumit cu viata mea de aici”, zambi el cu blandete si ochi dulci.

„Am crezut cu totii ca va fi o chestiune de timp, sti. Tu si domnisoara Denali. Ce pereche. Cand tu ai ramas aici, am crezut ca va fi sfarsitul perioadei Cullenali – da, Alice, aveau si o porecla de cuplu. Cine s-ar fi gandit ca ea se va intoarce la tine doar un an mai tarziu?”, spuse domnul Brandon la final.

Bella simtea cum i se deschide o gaura in stomac. Nu stiuse niciodata de aceasta parte din viata lui Edward. Nu a stiut niciodata fenomenul, talentul. Si, cu cat auzea mai multe despre asta, cu atat simtea mai mult ca ei erau facuti unul pentru altul. Au avut chiar si o perioada Cullenali. Amandoi erau talentati, frumosi.

Jacob, simtindu-i disconfortul, a pus mana in poala ei si a inceput sa o mangaie. Oricum, asta nu i-a fost de ajutor, pentru ca ea statea intre Jacob si Edward.

Bella a fost incantata cand s-a terminat cina. Nici macar nu daduse atentie mancarii din fata ei. Edward statuse in stanga ei, iar Jacob in dreapta. Simtise o lovitura in stomac de fiecare data cand piciorul ei se atingea de cel al lui Edward, chiar si pentru o fractiune de secunda. Se temea ca inima ei bate atat de puternic, incat Jacob ar putea-o auzi.

„Copiii, ar trebui sa mergeti devreme la culcare, in regula?”, le spuse Allegra, salutandu-i de noapte buna. Alice hotarase sa urmareasca un film.

Bella nici macar nu si-a amintit ce film au vizionat. Rosalie si Emmett se ghemuisera pe podeaua mochetata. Jasper statea pe canapea, iar Alice langa el.

Bella se asezase in fata lui Jacob, ale carui brate o inconjurasera. Tot timpul, mana lui a alunecat pe bratul ei. El a tras-o mai aproape, cu capul pe pieptul lui. Ofta multumit la un moment dat, sarutandu-i parul.

Si Bella era multumita cu pozitia, pana cand s-a stins lumina. Apoi, ea a fost destul de constienta de cat de verzi erau ochii lui Edward, care luminau intunericul. Nici el nu urmarea filmul. Ea se putea concentra la film, dar convingandu-se sa nu-l priveasca. Chiar daca esuase mizerabil. S-a trezit aruncandu-i priviri la fiecare cinci minute. Era ca si cand, cu cat incerca mai mult sa nu se gandeasca la el, cu atat se gandea mai mult. Uneori se uita la el, doar sa-l vada si pe el privind-o. In acele momente, Bella a simtit electricitatea pe sira spinarii. De obicei, era doar o secunda, deoarece el se intorcea imediat ce isi dadea seama ca ea l-a prins privind-o. Chiar daca el viziona un film, pozitia lui striga o frumusete inumana, gandea Bella in agonie cand l-a privit pentru a milioana oara in acea seara.

Dar, a fost un moment cand ea l-a prins holbandu-se la ea. El nici macar nu s-a intors. Ochii lui priveau fix intr-ai ei, iar ea a simtit un fior traversand-o, ca si cand ii turnase cineva o galeata cu gheata in cap.

„Ti-e frig, scumpo?”, si-a strans Jacob bratele in jurul ei. Deodata, Bella s-a simtit atat de vinovata. Aici era Jacob, iubind-o, pasandu-i de ea. Statea in bratele lui puternice si calde, dar nu se putea abtine sa nu se gandeasca la Edward. Se simtea de parca il insela pe Jacob.

Dupa acea conexiune evidenta, ea nu s-a mai uitat la Edward, chiar daca si-a folosit toata puterea pentru a se abtine.

La un moment dat, fara ca ea sa observe, filmul s-a terminat. Jacob s-a ridicat.

„Trebuie sa plec acasa acum”, spuse el trist, ca un catelus.

Bella a dat din cap, ridicandu-si fata. El a sarutat-o pe buze, apoi s-a indreptat spre usa.

„Ar trebui sa mergem la culcare”, spuse Alice. Au urcat cu totii. „Edward, tu stai in camera de oaspeti de acolo”, arata Alice o usa cu o placuta pe care scria ‚Oaspeti’.

„Bella, camera ta este langa a lui Edward. Dar astazi, stai in camera mea. La fel si Rose”. Apoi, fara sa o lase pe Rosalie sa-l sarute pe Emmett de la revedere, le-a tras pe amandoua in camera ei.

S-a prabusit pe pat. Rose a disparut in spatele usii de la baie. Alice s-a intors spre Bella, imediat ce Rose a iesit din zona.

„Esti bine, Bella?”, intreba ea ingrijorata.

„Hmm, da. De ce?”

„Pai, fata ta este imbujorata”, ridica Alice din umeri.

Apoi, dupa ce Rose a iesit din baie, Bella a intrat dupa ea.

S-a uitat in oglinda.

Alice avea dreptate. Chiar era imbujorata.

Dumnezeule, va fi o vacanta lunga.