Legatura sau relatie

10. SCUZE

Cat este ceasul?

Bella s-a ridicat. Afara era inca intuneric. S-a uitat dupa iubitul ei ceas cu alarma, sa vada ca lipseste. Ha? Apoi a realizat ca nu se afla in dormitorul ei.

Alice statea intinsa pe burta, mototolind o perna pufoasa, roz. Picioarele ei erau larg deschise.

„Ah, Jasper esti atat de frumos”, vocea ametita a spart linistea. Bella chicoti in sinea ei. Doar daca ar fi fost Jasper aici.

Rosalie, care statea pe picioarele lui Alice, a scapat un chicot tare si, printre mormaielile ei, Bella a deslusit cuvantul „Emmett”. Nu vroia sa stie ce vis avea Rosalie.

S-a uitat in jur. Trebuie sa fie trecut de miezul noptii.

A coborat scarile pe varfurile picioarelor, fiind extra atenta. Nu vroia sa trezeasca pe toata lumea, si ar face-o, daca ar cadea pe scari.

Casa era tacuta, in contrast cu atmosfera obisnuita din timpul zilei. Bella a intrat in bucatarie dupa un pahar cu apa, apoi s-a oprit in sufragerie. Poate ca va fi ceva interesant in programul de noapte la televizor. Daca nu, macar o va face sa adoarma.

Bella nu reusise sa doarma in ultimele trei saptamani, din motive necunoscute. S-a tot foit in pat si, cand adormea in sfarsit, era trezita de cele mai slabe sunete. In primele nopti a fost enervant, dar acum se obisnuise cu asta.

A iesit. Afara, langa balconul sculptat cu grija, statea o figura retrasa. Lung si subtire, dar bine facut. Fara sa fie observata, s-a apropiat ca si cand ar desena figura noptii.

Cand si-a dat seama pentru prima data cine era, era prea tarziu sa dea inapoi. El s-a intors.

Edward o privea uimit. A deschis gura sa spuna ceva, insa nu a iesit nimic.

Ea a inghetat pentru un minut. Apoi, realizand ca cel mai bine ar fi sa plece, s-a intors.

„Bella!”, vocea lui a oprit-o intr-o secunda. Si si-a dat seama ca isi tinea respiratia. A expirat si s-a intors spre el.

Ultima data cand il vazuse in lumina lunii, ea plangea, iar el o strangea in brate. Uneori, ea inca se gandea la asta si inca isi amintea cum a fost sa aiba o inima care sa bata langa ea. De data asta, oricum, distanta dintre ei parea imposibil de micsorat. Si, pentru prima data, ea a realizat ca, nu conteaza cat de apropiati sunt fizic, ei nu vor fi niciodata apropiati precum Alice si Jasper sau Rosalie si Emmett sau ca Renee cu Charlie. Nu, nu in acel mod.

Acum, el arata la fel ca acum trei luni, devastator de frumos. Fata era aceeasi, dar frumusetea lui nu. Atunci, el arata ca un inger pe pamant. Acum, parea un inger cazut. Nu era nicio lumina in frumusetea lui.

„Bella, te rog, nu pleca”, a spus el apropiindu-se, cu o voce exasperata.

Ea il privea fermecata. Dumnezeu stie de cat timp nu-l mai privise de aproape. Inca isi tinea respiratia, iar mainile ei avea impulsul de a se intinde sa-l atinga. Sa-i mangaie parul si sa-i alunge toata durerea din ochi. Atingeri care sa-l asigure ca totul este bine.

Cu toate ca isi dorea asta, si-a fortat mainile sa stea pe langa ea.

„Bella, te rog, de ce nu mergi cu mine pe balcon?”, spuse el din nou, aratand spre cerul intunecat de afara.

„Bine”, spuse ea. Daca si-ar fi acordat mai multa atentie pana acum, si-ar fi dat seama ca tremura. Dar ea avea alte lucruri in minte. De exemplu, cum si-au vorbit, in sfarsit, dupa trei saptamani de tacere.

A venit langa el. In seara asta, cerul nu era intunecat in intregime, ci mai degraba purpuriu. Stelele nu straluceau cum i-ar fi placut ei. Dar asa este in Forks. Sunt cateva nopti in care cerul este limpede si stelele sunt vizibile. Era o noapte rece, dar nu prea rece pentru luna decembrie.

„Bella, de ce nu esti in pat?”, intreba el. Ea a observat felul in care i-a pronuntat numele, atat de grijuliu si bland, de parca se temea ca ea se va topi.

Uite-l aici, fiind din nou Edward. Dintre toate intrebarile pe care ar fi putut sa i le puna, de ce a trebuit sa o puna pe cea care o facea sa se simta ca un copil? Ea a fost pe cale sa-i ofere lui o bucatica din mintea ei, dar ii era greu sa fie suparata pe el. Nu cand el era bland si pierdut ca acum.

„Nu am putut sa dorm”, spuse ea adevarul.

El zambi putin. Soarta era de partea lui in noaptea asta.

„Nici eu”, spuse el. „Noaptea asta este minunata”.

„Mda, la fel de minunata ca orice noapte in Forks”, replica ea. Apoi a suspinat. Asta va fi cu siguranta straniu.

„Imi pare rau, Bella”, spuse el deodata, neputand sa mai continue linistea asta, dorindu-si ca ea sa-l priveasca. A facut-o. In ochii lui, ea putu sa vada constrangerea, incertitudinea. Putu sa vada cat de greu a fost pentru el, chiar daca nu reusea sa inteleaga de ce le era amandurora atat de greu. „Doamne ajuta-ma, dar am nevoie sa-ti aud vocea din nou. Imi pare rau pentru tot. Am gresit, am fost absurd si prost. Nu am avut niciun drept sa fac ce am facut, iar tu ai tot dreptul sa ma urasti”.

Bella se holba, socul citindu-i-se pe fata.

„Si stiu ca ma urasti. Probabil ca acum nu ar trebui sa ma asculti. Dar tot trebuie sa-ti spun ca imi pare rau. Chiar imi pare rau”, spuse el, iar Bella nu mai vazuse niciodata o expresie atat de sincera.

A ramas tacuta, nefiind in stare sa spuna ceva.

„Stiu ca nu ma vei ierta. Inteleg asta”, zise el, intelegandu-i tacerea. Chiar daca el se astepta la asta, nu a vrut niciodata sa infrunte faptul ca ea il uraste si ca nu-l va ierta.

„Pentru cineva atat de inteligent, Edward, esti incredibil de prost acum”, zise ea, soptind ca o adiere slaba.

El s-a intors.

„Cred ca sunt”. Ea nu-l iarta. Nu o va face niciodata. Nu dupa ce el ii spusese acele lucruri dureroase.

„Esti. Nu am stiut ca tu crezi atat de putin in mine, sti”.

„Nu!”, exclama el. Trebuie sa-i explice, chiar daca acum nu mai avea rost. „Dar am fost destul de furios pentru a spune acele lucruri. Nu stiu ce mi-a venit. Asta nu este o scuza, dar este adevarul”. Capul ii pulsa. Dumnezeule, ea il ura.

„Nu vorbeam despre asta. Ma crezi atat de meschina incat sa nu te iert?”

El a intors capul la ea. Ce a auzit era adevarat?

Uite-o aici, privindu-l, cu zambetul pe buze.

„Tu tocmai...?”, incepu el.

„Pentru ca, Edward”, il intrerupse ea, „dupa cat m-ai ajutat, nu as putea sa-ti port pica pentru ce mi-ai spus”, zambi ea larg. Inca era suparata pe el, normal, inca mai credea ca a fost deplasat. Dar nu putea sa nu-l ierte. Nu, nu dupa scuzele lui, nu dupa ce i-a vazut fata. Era inca suparata, dar asta nu a depasit faptul ca abia astepta sa vorbeasca iar cu el.

Inima lui batea nebuneste. Capul ii pulsa, incercand sa proceseze noile informatii. Putea sa-si simta zambetul. Nu se mai simtise niciodata atat de usurat. Aceasta persoana draguta, aceasta minunata si frumoasa femeie il iertase, in ciuda tuturor lucrurilor oribile pe care el i le spusese fara sa gandeasca. Ea, atat de frumoasa si dezinteresata, in ciuda a tot, isi dorea sa vorbeasca din nou cu el.

„Oh, multumesc Domnului”. El nu se mai putea controla si a tras-o intr-o imbratisare stransa, zdrobind-o cu toata usurarea lui.

Ea a fost uimita, dar atat de incantata, cand el a imbratisat-o. Bratele lui puternice in jurul ei si fata lui in parul ei. Din nou, ii simtea bataile inimii langa ale ei. Ea l-a imbratisat stangace, cu inima inca pulsandu-i. Era normal ca simpla lui imbratisare sa o afecteze atat de mult?

El a privit-o, surasul lui fiind vizibil afisat. Nu putea sa se opreasca, nu stia de ce, si nici nu vroia asta.

„Si, sa nu-i spui lui Alice, dar si eu am crezut ca arat ca o tarfa”, zambi ea diabolic. Dumnezeule, ea continua sa-l uimeasca. El rase tare. Nu multi oameni ar fi in stare sa spuna asta despre propria lor persoana.

„Si Alice a spus ca s-ar fi culcat cu mine daca ar fi fost barbat. Crede-ma, niciodata nu mi s-a parut ceva mai ciudat de atat. Si asta inseamna mult, venind de la mine, cea care am indurat saptesprezece ani mancarea lui Renee”, glumi ea din nou.

El a ras din toata inima, prima data in trei saptamani.

Dumnezeule, ea il iertase. Nu conteaza de cate ori isi tot repetase asta, senzatia de plutire nu il putea scufunda. Cum putea cineva sa fie atat de grijuliu si iertator?

Pe balcon, au stat de vorba si au ras, ca si cand nu trecuse timp de la acea noapte langa fereastra. Au glumit despre toate lucrurile, Renee, persoana pe care amandoi o iubeau cel mai mult, devenind inca o data subiectul lor. Au vorbit pana cand nu au mai avut ce sa-si spuna. Apoi, cu Bella pe canapea si Edward pe fotoliu, au adormit; cel mai bun somn pe care l-au avut de saptamani.

„Bella! Trezeste-te!”, vocea lui Alice intrerupse visul perfect al Bellei. In vis, ea statea langa o persoana frumoasa, fara chip, cu parul ciufulit. Doar vorbeau, tinandu-se de mana. Dar, chiar si cu o atingere atat de minora, Bella se simtea atat de multumita.

„Alice?”, se trezi la viata vocea ei ametita, cand a realizat ca langa ea nu era persoana frumoasa ci prietena ei cea mai buna.

„Cine altcineva?”, ciripi slabanoaga. „De ce dormi pe canapea?”

De ce dorm pe canapea? De ce dorm pe canapea?

Ah, da, Edward. 

Imediat s-a uitat in jur. Niciun Edward. Se incrunta.

„Nu puteam sa dorm, asa ca am coborat sa ma uit la televizor si am adormit aici”, minti ea, sperand ca Alice nu-si va da seama. Nu vroia sa imparta cu Alice detaliile noptii trecute. Intr-un fel, credea ca ar trebui sa ramana intre ea si Edward. Prea pretios pentru a fi impartasit.

„Bine. Pai, mergi si spala-te. Astazi avem treaba”, ordona Alice.

„Ce facem azi?”, intreba Bella. Oricum nu conta, pentru ca stia ca ea nu are un cuvant de spus. Dar, de asemenea stia ca Alice isi dorea ca ea sa o intrebe.

„Pai, mergem sa cumparam bradul. Apoi, vom decora casa. Mai sunt doua zile pana la Craciun”, zise Alice, de parca era cel mai evident lucru din lume. Apoi, cu puterea ei anormala, a tras-o pe Bella de pe canapea si a impins-o pe scari. In scurt timp, ea a terminat cu dusul, uscatul parului, periatul dintilor si era pe cale sa schimbe cand Alice a tras-o pe Bella in camera ei.

Oh, Doamne. Stia unde se va ajunge.

Cand a coborat scarile, purta un pulover rosu, cu maneci lungi, pe gat, care era prea mulat pentru gustul ei, jeansi mulati si o pereche dintre ghetele Calvin Klein ale lui Alice. Peste hanorac mai avea un cardigan lung, pe care Alice l-a considerat ‚pur si simplu perfect’ pentru ea. Avea parul strans intr-o coada de cal. Alice a batut-o la cap sa poarte si o esarfa, dar Bella a spus ca mai degraba moare.

A coborat si l-a vazut pe Jacob sprijinindu-se de perete, uitandu-se la Edward si Emmett, care sa bateau pe Xbox. Jasper ii dadea indicatii lui Emmett, chiar daca Bellei i se parea ca Edward castiga, dupa injuraturile lui Emmett.

„Hei, arati fierbinte”, spuse Jacob observand-o pe Bella.

Ea a strambat din nas. Nu i-a placut cum a complimentat-o Jacob.

El a venit si a sarutat-o.

Chiar in momentul in care Edward a ridicat privirea si i-a prins.

El s-a uitat in alta parte, iar stomacul Bellei i-a dat un impuls.

Apoi, observand expresia de pe fata Bellei cand s-a retras de langa Jacob, Edward i-a zambit cu caldura. El trebuie sa se rascumpere pe sine.

„Deci, sunteti gata?”, se ridica Edward si merse spre Alice si Bella.

„Dap”, zise Alice. „Sa mergem”.

Si asa, au condus doua ore pana la Targul de Craciun, unde se vindeau sute de brazi. S-au despartit, astfel ca Rose, Emmett, Jasper si Alice au luat Jeep-ul lui Emmett si Jacob, Bella si Edward au luat Volvo, condus de Edward.

„Arati bine azi”, i-a soptit Edward la ureche cand a trecut pe langa el. Inima i-a tresarit si nu s-a putut abtine sa nu surada. Pana cand si-a dat seama in ce situatie se aflau.

Una ciudata, asta cu siguranta.

Deoarece, cu bratul lui Jacob in jurul ei si cu cealalta mana a lui in poala ei, ea era sigura ca Edward va observa asta.

Si el a facut-o, mai ales cand Jacob a sarutat-o. Constant.

Pe cap, pe par, pe mana. Articulatiile lui Edward erau albe pe volan. Pe obraz, pe nas, pe frunte. Edward a privit in alta parte, fortandu-se sa nu o priveasca in oglinda. Pe gura. Buzele lui s-au strans intr-o linie subtire. Cand Jacob a sarutat-o pe gat, masina s-a clatinat putin.

Ea nici macar nu putea sa descrie cat de usurata a fost cand au ajuns la nenorocitul de loc cu brazi.

Alice era persoana cea mai dificila cu care sa cumperi brazi.

„Asta?”

„Nuu, prea scund”.

„Ce zici de cel de langa barbatul in rosu?”

„Nuu, prea galben”.

„Atunci asta?”

„NU! Nu vezi ca acele nu sunt destul de stralucitoare?”

„Doamne, Alice, de ce nu alegi un brad, pur si simplu? Ne-am petrecut ultimele doua ore uitandu-ne la brazi. Mi-e foame”, scanci Emmett.

„Emmett, vrea doar ca totul sa fie perfect”, spuse Jasper in aparare, ca si cand comentariul lui Emmett fusese o insulta.

„E in regula, Jazz”, zise Alice, zambindu-i cu caldura.

Bella ii privi. Jasper era evident indragostit pana peste cap de Alice. Si sentimentul era reciproc. Cum de era posibil ca ei sa nu vada ca sunt facuti sa fie impreuna? Toata lumea vedea conexiunea dintre ei, dar ei trebuie sa fie orbi daca nu vedeau asta. Deoarece aproape toata lumea observase.

Cum poate cineva sa fie atat de orb?, gandi Bella.

„Aaa, uitati-va la Jazzy, cum o apara pe micuta Ali. Nu poti sa-i iei ochii de la ea, nu?”, zise Emmett scotand sunete de sarutari. Jasper arata ca o combinatie oribila intre jenat si criminal. Alice arata de parca cineva ii dezvaluise cel mai adanc si intunecat secret, pe care cineva (Emmett) il putea sti.

Rosalie l-a plesnit iar pe Emmett peste cap.

„Auuu! Pentru ce a fost asta?”, scheuna Emmett.

„Pentru ca esti prost”, spuse Rosalie, ca si cand era cel mai evident lucru din lume. Ceea ce probabil era.

Si au mai petrecut inca o ora cautand. In final, Jasper a fost cel care i-a salvat.

„Ali, este asta destul de bun?”, zise Jasper, aratand catre un brad din colt. Toti, Rosalie, Emmett, Bella, Edward, Jacob si Jasper, si-au tinut respiratia in speranta ca Alice se va indrepta spre acel brad.

„Hmm, trunchiul este de un maro bland, bun”, zise Alice.

Edward a expirat, fiind primul care si-a dat seama cat de ridicol se purtase.

„Acele sunt foarte verzi si stralucitoare”.

Rosalie si-a dus mainile la gura, fortandu-se sa nu spere prea departe.

„Nici prea inalt, nici prea scund”.

Emmett arata de parca era pe cale sa planga.

Intorcandu-se cu fata spre ei, Alice a anuntat. „Te pricepi atat de bine la asta, Jazz. Il cumparam pe asta”.

„DUMNEZEULE! Suntem salvati!”, exploda Emmett. „Jasper, ti-am spus vreodata ca te iubesc? Pentru ca, pe bune, frate, chiar te iubesc. Nici macar nu ai idee cat de mult”, a venit Emmett si l-a scuturat pe Jasper de umeri.

Bine, deci prietenii mei sunt extrem de ciudati. Sa mergem mai departe.   

Apoi, fara sa spuna la revedere, au mers sa ia pranzul.

Era una dintre situatiile alea mizerabile, in care Bella era blocata intre Edward si Jacob.

Dupa asta, au mai fost inca doua ore oribile pe drumul de intoarcere acasa. Din nou, Jacob a uitat de disconfortul pe care il simtea Bella. A continuat sa o sarute.

Imediat ce au ajuns la conacul lui Alice, Bella practic a fugit din Volvo.

„Alice, da-te jos de acolo, O sa-ti rupi gatul!”, striga Jasper o ora mai tarziu, dupa ce a vazut-o pe Alice catarandu-se pe o scara, incercand sa atarne luminitele de Craciun, de-a lungul pervazului de la balcon.

„Sunt bine, Jasper”, l-a asigurat Alice, refuzand sa coboare. „In plus, cine le mai agata daca ma dau jos?”, se intoarse ea zambind. Jasper s-a tensionat.

„De ce nu o face Emmett? Daca el cade si moare, sunt sigur ca nu o sa-mi pese prea mult”, spuse Jasper disperat, in timp ce Emmett scapa un „Hei!” cu voce tare.

„Nu-mi vine sa cred ca iti pasa mai mult de Alice decat de mine. Ce e in neregula cu tine?”, se intreba Emmett cu voce tare, dupa comentariul lui Jasper.

„E indragostit, asta e in neregula”, ii tachina domnul Brandon, in timp ce decora semineul, primind o mustrare de la sotie.

Jasper s-a inrosit, Bella gandindu-se ca ar putea sa intre alaturi de ea in ‚Concursul de Rosit’.

El a renuntat, fara sa mai spuna ceva, chiar daca Bella l-a mai prins uitandu-se ingrijorat la Alice, care radea neglijenta pe scara. Sprancenele lui s-au unit intr-o linie de dezaprobare si ingrijorare pe frunte.

Ce dulce, gandi Bella. Era ingrijorat ca ea va cadea, cu toata neglijenta ei.

Dupa asta, au luat pranzul in familie, in gradina bine ingrijita. Un picnic pregatit de Allegra.

Rosalie si-a lasat capul in poala lui Emmett, in timp ce el o hranea cu bucati de mar, mangaindu-i parul. Emmett poate fi tampit si nebun si copilaros in acelasi timp. Dar in preajma lui Rosalie, era atat de tandru si matur si catifelat ca matasea. Fiecare actiune a lui, atat de tandra cu ea, ii amintea Bellei de relatia lui Charlie cu Renee.

Domnul Brandon si Allegra stateau la umbra, sub stejar. El avea bratul in jurul ei si citea ziarul. Ea si-a aplecat capul pe umarul lui, uitandu-se la copiii ei. Bella avea sentimentul ca, chiar daca ea o nascuse doar pe Alice, ii considera pe toti, adica pe Rose, Jasper si Emmett, copiii ei.

Ceva mai departe, langa fantana, erau Alice si Jasper. Se priveau intens. Bella rosi. Nu se atingeau sau altceva, insa, intr-un fel, ea a simtit ca a intrerupt ceva mult mai intim decat ‚intalnirea fizica’ dintre Rose si Emmett.

Jacob statea jos la picioarele Bellei, in timp ce ea statea in leaganul dintre cei doi copaci; ochii lui erau inchisi si avea capul pe genunchii ei. Ea isi incurcase degetele in parul lui negru si lung.

Dar ochii ei nu erau la el.

Edward statea sub un alt copac, vorbind in liniste la telefon. Uneori, zambea putin. Bella si-a ciulit urechile sa asculte.

„Tani, este prea frig acolo?”, spuse el bland.

Bella simti cum i se inclesteaza inima. Tani, prescurtarea de la Tanya.

„Te intorci?”, zambi el putin mai larg.

Ce? NU!

„Cand sa te iau?”, zambetul lui crescu si mai proeminent. Ii arunca Bellei o privire. Ea si-a intors ochii, dar nu si atentia.

„Aa”, spuse el abatut. Doamne, te rog, sa i se anuleze zborul.

„Ii voi intreba”, spuse el. Oh, nu, nu-si mai petrece Craciunul la Alice.

De ce, cand totul era ca in paradis, lucrurile trebuie sa ia o intorsatura urata?