Legatura sau relatie

13. CONSTIENTIZARE PRINTR-UN SARUT

JASPER

Sunt un om mort. Condamnat. Ucis. Mort.

„Te provoc sa stai in poala lui Jasper”, a rostit Emmett aceste cuvinte. Prima oara cand le-am auzit, credeam ca urechile mele imi joaca feste. S-a dovedit ca nu era asa.

Ea urma sa stea in poala mea. Ea urma sa stea in poala mea. Spuneti-mi ca sunt o fetiscana, dar nu eram pregatit pentru asta.

Nici intr-un milion de ani.

Am crezut ca Emmett era prost. Nu am stiut ca era crud.

Alice se inrosise puternic. Cu siguranta nu s-ar simti confortabil sa stea in poala mea. Pana la urma, eu sunt Jasper. Ea ma privea ca pe un frate. Bineinteles ca se va simti ciudat.

Habar nu avea ea ca eu voi fi in rai.

S-a infuriat pe afurisitul de Emmett. Daca m-as fi putut misca un pic, jur ca acum Emmett ar fi fost in drum spre iad.

Din fericire pentru el, trupul meu nu se putea misca asa cum mi-as fi dorit eu.

Ea ne-a zambit scuzator la toti. Oh, nu, iubirea mea, nu ai de ce sa-ti ceri scuze. Mi-ar placea la nebunie ca trupul tau sa-mi cinsteasca poala.

A venit la mine si s-a asezat pe picioarele mele.

Dumnezeule. Ucide-ma acum, te rog.

Si-a miscat soldurile, incercand sa gaseasca pozitia confortabila.

Oh, Doamne. Oh, Doamne.

Femeia asta imi va provoca moartea.

„Sa continuam”, a spus Alice. Acum nu se mai misca. Parul ei mirosea atat de bine. Dulce si subtil. Am intors fata sa-i vad pe cei din jurul meu. Emmett parea doborat. O sa te omor, Emmett. „Rosalie, adevar sau provocare?”

„Provocare”, a spus sora mea, indignata. Rosalie nu va da niciodata inapoi de la o provocare.

Alice a zambit. Avea un plan. „Te provoc sa-i tai bucati cu un cutit bascul bej al lui Emmett si sa arzi resturile”.

Daaaa! Te iubesc, Alice.

Era un geniu. Un geniu pur, atragator, frumos si diabolic. Stia foarte bine ca Emmett iubea acel basc. De asemenea, stia si ca Rose il ura. Provocand-o pe Rose sa il distruga, nu numai ca se razbuna pe Emmett, ci ii facea lui Rose o favoare.

Trebuie sa o iubiti pe femeia asta.

„Cu placere, Alice”, a zambit Rose. A disparut sus, apoi s-a intors cu bascul lui Emmett intr-o mana si cu cutitul in cealalta. A taiat bascul lui Emmett in bucati.

Emmett arata de parca cineva ii omorase copilul. S-a uitat ucigator la Alice, care ii infrunta privirea.

Fata asta nu are frica.

„Bella, adevar sau provocare?”, a intrebat Rose.

Bella, scumpa cum era, a ales adevarul.

Emmett a tusit ‚lasa’ pe sub respiratie.

Stiind-o pe Rose, va fi una dintre intrebarile alea sexuale. O cunosteam prea bine pe sora mea. E grozava la a rusina oamenii.

„Cat de departe ati mers tu si Jacob, fizic?”, a ranjit ea.

Ca la o indicatie, Bella a rosit. Saraca fata. Inca nu cunostea modul disfunctional in care functiona aceasta familie.

„N-nu am ajuns foarte departe”, s-a balbait ea. Asta nu a fost suficient pentru Rose.

„Te-am intrebat cat de departe sunteti. V-ati dezbracat deja?”, a insistat Rose.

Am fost uimit de cat rosie putea deveni Bella. Dar apoi, mi-am dat seama ca si eu am fost la fel de rosu cand s-a asezat Alice in poala mea.

„N-nu, nu inca. Pana acum, ne-am sarutat doar”, s-a balbait saraca fata. Mai devreme sau mai tarziu va invata sa nu aleaga adevarul cand e intrebata de Rose.

Mi-am imaginat eu sau Edward pare iritat acum? Pfff, de ce sa fie iritat?

„Jasper”, m-a strigat Bella, trezindu-ma din gandurile mele. „Adevar sau provocare?”

Hmm, adevar sau provocare? Sa aleg provocare? Nu, daca imi cere sa o sarut pe Alice. As muri. Dar, daca aleg adevar, ma va intreba de cine imi place. Si va trebui sa spun ca de Alice. Oricum ar fi, sunt mort.

Oricum, Bella nu este ca Emmett. Ea este o fata dulce. Nu mi-ar face una ca asta.

„Adevar”, am spus, ignorand chicotul lui Emmett.

„Ce fel de fata preferi, cu parul lung sau cu parul scurt?”, m-a intrebat. O intrebare usoara. Multumesc, Bella.

„Scurt”, am spus fara sa ma gandesc.

„Ca Alice?”, a intrebat ea inocenta.

Diavolita mica, m-a pacalit. Si eu care credeam ca este dulce si inocenta.

Trebuie sa spun adevarul. „Da”.

Ea a zambit triumfator. Alice a rosit. Doamne, asta nu ma ajuta deloc.

„Edward, adevar sau provocare?”, am intrebat. Nu o sa-l iau usor doar pentru ca este profesorul meu. Pana la urma, e doar cu trei ani mai mare decat mine.

„Adevar”.

Aha, te-am prins. „Care a fost cadoul de Craciun primit de la Tanya?”, am zambit eu.

A fost ca si cum fata ii era vopsita in rosu. Hmm, cred ca pot sa ghicesc destul de bine ce au facut.

„H-hmm”, a ezitat el, incercand sa-si gaseasca cuvintele. Edward, nu ai cum sa scapi din asta. „Noi, ei bine, am servit un pranz intim”, a bolborosit el. Haide, Edward, ai 25 de ani. Ea e iubita ta. Nu e ca si cum nu-si poate imagina nimeni ce ati facut.

Alice a chicotit.

„Vrei sa spui ca ai mancat putin cu ea si ai dormit mai mult cu ea?”, am intrebat. Emmett a izbucnit in ras.

Edward nu a raspuns. Era atat de rosu, incat am crezut ca va exploda.

„Emmett, adevar sau provocare?”, a spus Edward.

Emmett, care nu invata niciodata din propriile greseli, a ales provocare.

„Te provoc sa o joci pe Julieta in piesa editata, dupa vacanta”, a ranjit Edward strengareste.

Emmett a ramas cu gura cascata. Una e sa te imbraci ca fetele cand esti in familie. Alta e sa te imbraci asa in fata intregii clase. Nah, Emmett.

„Bine. Alice, adevar sau provocare?”, a intrebat Emmett, adunandu-se.

Te rog, adevar. Te rog sa spui adevar. Te rog.

„Provocare”.

NU!!

„Te provoc sa-l saruti pe Jasper”.

Te provoc sa-l saruti pe Jasper.

Te provoc sa-l saruti pe Jasper.

Asta e ceea ce tocmai a spus el?

Tocmai ce a provocat-o pe Alice sa ma sarute?

Dumnezeule.

Dumnezeule. Nu se poate. E doar un vis si ma voi trezi in orice moment de acum.

Ea a intors capul spre mine, obrajii fiindu-i rosii.

Nu este un vis.

Am simtit un nod in gat. De ce este atat de greu sa respiri?

Chiar ma va saruta?

O va face?

Privirea ei. Alice pe care o stiu nu s-ar da inapoi niciodata de la o provocare.

S-a intors cu tot corpul spre mine, picioarele standu-i de fiecare parte a mea. Ma incalecase. Ah, Dumnezeu stie cate nopti am visat la pozitia asta. Numai ca nu in fata altora. In visele mele necuviincioase, eram numai eu si Alice, imbratisati, facand chestii pe care nu as vrea sa le mentionez.

Si ea era la fel de rosie ca si mine. Era atat de tentanta, cu fata ei colorata in rosu, care urca pana la radacinile parului.

Mi-a cuprins fata cu mainile.

Nu eram pregatit pentru asta. Oh, nu. Vreau ca primul nostru sarut, daca vom avea unul vreodata, sa rezulte din propria ei dorinta (din moment ce stim cu totii cat de doritor as fi eu), nu din obligatie.

Si cu atat mai mult, nu dintr-o provocare.

A aplecat capul la fata mea.

Am observat ca imi tremurau mainile. Bine, recunosc, sunt destul de patetic. Adica, fata visurilor mele (si fanteziilor mele) a fost provocata sa ma sarute. Am visat numai la asta inca din clasa a doua.

Si acum, cand este pe cale sa se intample, devin nervos?

Cu toate acestea, imi tremurau mainile. Sa speram ca ea nu a observat. Dupa asta, ma pot preface ca sarutul nu s-a intamplat. Pana la urma, a fost o provocare.

Apoi, s-a intamplat.

A fost ca si cum visele mele au fost spulberate ca nisipul, praf in vant. Ca si cand tot ceea ce visasem, ce imi imaginasem nu se intamplase niciodata. A fost magnific. Aproape ca si cand ai murit si sti ca ai ajuns in rai.

A fost mai bine ca orice am simtit vreodata sau ce mi-am imaginat ca am simtit. Cand buzele ei le-au atins pe ale mele, dezmierdarea ei a fost atat de pura, incat era imorala. Ca o soapta in vant, buzele ei se miscau pe ale mele intr-o maniera delicata.

Inima imi batea nebuneste. Sangele imi fierbea sub piele. I-am simtit mainile fluturand in parul meu blond. Bratele mele, care actionau de capul lor, s-au infasurat in jurul taliei ei micute. Capul imi pulsa.

Apoi am realizat ceva. Ceva important. Ceva ce stiam deja, dar ingropasem adanc in mintea mea, fara sa las vreodata sa iasa la iveala, fara sa las vreodata sa hoinareasca. Ascunsesem asta si nu mi-am dat voie niciodata sa constientizez.

Am stiut asta. De prima data cand am pus ochii pe ea, am stiut. Am stiut ce gust vor avea buzele ei. Am stiut cum se vor simti mainile ei. Am stiut; pur si simplu nu mi-am dat voie sa constientizez.

Asta era. Era raspunsul la tot. Ca ea este a mea si imi apartine numai mie. Ca ea este sufletul meu pereche. Ca am fost facut sa fiu al ei. Nu doar ne potrivim impreuna. Suntem ca unul.

Am realizat asta acum.

Emmett a fluierat. Ea a incercat sa se retraga.

Nu i-am dat voie. Nu.

„Jasper”, a soptit ea. Buzele mele tanjeau dupa gustul ei.

Am deschis ochii, sa-i vad pe ai ei intrebatori. „Da-mi drumul, Jasper”, mi-a soptit iar.

„Nu”, am spus, fara sa soptesc. M-am saturat sa ma ascund. M-am saturat sa-mi ascund sentimentele, cu pretentia ca nu imi pasa de ea mai mult decat ca un frate. M-am saturat sa pretind ca atingerile ei nu ma afecteaza. Vreau ca toata lumea sa stie.

„Ce?”, a fost ea uimita.

„Nu. Am asteptat. Nu, te am in bratele mele, unde imi doresc sa fi. Nu, nu-ti dau drumul niciodata”, am spus. Nu a fost o confesiune. Era realitatea. Singurul adevar pentru care traiesc.

Ea s-a retras cu putere. M-a privit. Ochii ei cautau. Sper ca in ochii mei va gasi raspunsul pe care il cauta. Sper ca stie.

Pot sa-i vad lacrimile in ochi, gata sa curga.

„Oh, Jasper”. I-a curs o singura lacrima, in timp ce m-a luat in brate. In imbratisarea ei este locul unde apartin eu.

I-as spune ca o iubesc. I-as spune ca ea e viata mea, acum si pentru totdeauna. I-as spune ca fara ea sunt numai o jumatate de fiinta umana. I-as spune toate astea.

Dar, care este rostul de a spune ceva ce nu trebuie spus?

Undeva in mintea mea, in spatele fericirii de a ma afla in bratele ei, am auzit vag vocea lui Emmett.

„In sfarsit”, spusese el.

Va doresc o saptamana cat mai usoara!

O seara buna!