Legatura sau relatie

15. INCERTITUDINI 

Ce facuse?

Edward statea intins in patul dintr-una din camerele de oaspeti ale lui Alice. Lumina blanda a cerului anunta ca se apropie dimineata. De aici, putea sa vada striatiile roz ce traversau cerul si luminile blande ce dansau in oglinda geamurilor. Noaptea era aproape pe sfarsite.

Cum de a lasat sa se intample asta?

Culoarea roz a obrajilor ei, ascunsa in intuneric, il tentase. Blandetea vocii ei, lacrimile pe care le-a putut auzi, l-au impins peste limita. Forma ei, silueta ei supla ii provocase amortirea mintii. Si faptul ca ea statea in pasunea lui, fiind prima fiinta de sex feminin careia el o aratase, i-a accelerat simturile.

Ceasul de pe perete licarea numerele verzi, amintindu-i lui Edward ca era dimineata. El putea sa simta mirosul florilor in aer. Allegra avea cea mai frumoasa gradina, cu straturi intregi de flori. Edward s-a ridicat si s-a repezit la fereastra. Putea sa vada trandafirii ofiliti, gata sa infloreasca imediat ce se sfarsea iarna. In dimineata asta nu era deloc ceata, doar cerul senin, ceea ce era foarte neobisnuit in Forks. Edward a oftat.

Spre deosebire de cer, spiritul lui era impovarat.

Noaptea trecuta a fost spectaculoasa. A fost mai mult decat orice sperase Edward. Mi-a placut la nebunie, spusese ea. Ea intelesese muzica lui, intelesese ca era pentru ea. Ea a inteles ca ii apartinea ei.

Oricum, ea nu stia ca asta era singurul lui lucru care apartinea ei.

Era un nou sentiment, o noua revelatie. El nu stia ce era, nu intelegea.

Tot ce stia el era ca a fost atat de puternic, atat de intens, incat l-a lovit direct peste picioare. Si stia foarte bine ca nu apartinea altcuiva, decat Bellei.

Edward s-a mutat de la fereastra si s-a mai pus inca o data in pat. 5:16. Prea devreme pentru a se trezi.

Pur si simplu i-a venit. Tot ce intentionase in acea zi a fost sa cante o piesa. Vroia doar sa-si calmeze nervozitatea, din cauza ca Bella nu ii vorbise de cand o facuse tarfa. Tot ce si-a dorit a fost sa cante piesa lui preferata, Claire de Lune.

Dar, intr-un fel, gandurile lui au zburat la ea. La parul ei frumos si la pielea catifelata. La ochii ei inocenti si la figura imorala. S-a gandit la rasetul ei, care suna precum vantul. S-a gandit la zambetul ei, care era precum apusul de soare.

Si apoi s-a gandit la cat de greu trebuie sa-i fost ei. Si el isi pierduse parintii. Dar a fost prea tanar ca sa-si mai aminteasca, prea tanar sa jeleasca. Poate ca isi pierduse el parintii, dar a castigat o familie. Pe cand Bella. Bella a trebuit sa infrunte lucrurile pe care mama ei nu le-a putut infrunta, fara sa se planga de asta. Bella a trebuit sa infrunte realitatea, fara sa tina cont de cat de sfasiata era ea cu adevarat. Dupa moartea lui Charlie, ea nu a avut pe cine sa conteze. Nici macar pe mama ei.

Ea fusese singura.

Mintea lui tot plutea, alunecand in diverse locuri. Si, inainte sa realizeze, degetele lui au creat o alta piesa, o alta melodie. Cea pentru Bella.

Nu ar fi trebuit sa faca asta. Nu ar fi trebuit sa o imbratiseze. Nu ar fi trebuit sa-i ofere muzica lui, fara sa conteze cat de fericit il facea asta. Nu ar fi trebuit sa-i arate ei ca lui ii pasa.

A fost suprins de el insusi. Lasase emotiile sa scoata ce este mai bun din el. Intotdeauna era atat de controlat cu gandurile lui, cu sentimentele lui. Totusi, noaptea trecuta nu a fost capabil sa gandeasca. Nu s-a gandit la consecinte. Ar fi trebuit sa stie mai bine. Prostul de Edward.

Edward s-a smucit de pe pat. A mers in baie. Baia lui Alice, chiar daca era pentru oaspeti, era foarte frumoasa. Toata bogatia lor era transpusa in fiecare colt si crapatura a casei lor. A intrat in cabina de dus si a dat drumul la o apa atat de fierbinte, ca aproape ii ardea pielea catifelata. Avea nevoie sa-si limpezeasca mintea.

Dupa dus, s-a uscat si s-a uitat in oglinda. Acolo, stand in aburul apei fierbinti, era Edward. Parul lui aramiu ii cadea pe fata si picaturi mici de apa ii curgeau pe piept. Avea sub ochi cearcane vinetii, datorita lipsei de somn.

S-a imbracat si a coborat. Inca nu se trezise nimeni. Pana la urma, era dimineata de Craciun. Orice persoana care functioneaza normal s-ar ingropa sub patura astazi. Dar, Edward nu era normal.

O persoana normala nu ar avea sentimente pentru propria nepoata. Sentimente care nu ar trebui sa existe.

Ea nu avea cum sa simta pentru el ce simtea el pentru ea. Ea nu se va simti niciodata neajutorata, cum se simtea el acum. Ea nu se va simti niciodata ca si cand ar fi cazut intr-o prapastie fara fund. Ea nu se va simti niciodata ca si cand si-ar pierde rabdarea pentru orice, pierzandu-si orice gand rational.

Si el se va asigura ca ea nu va simti niciodata ce simte el acum.

Azi e racoare, gandea Edward cand a iesit afara. S-a plimbat in jurul fantanii arteziene si prin spatele conacului alb. Se uita des la ceas. Timpul zbura atunci cand nu-i dadea atentie. Aici nu era nicio gradina dichisita cu flori de orice fel. Era numai o piscina, secata de apa si o carare care ducea la iarba verde de langa padure.

Edward s-a uitat in sus. Bella se trezise deja. Statea la pervazul ferestrei camerei lui Alice, pe care el o putea vedea de aici. In mana ei era o carte.Romeo si Julieta, poate. Pentru prima data in acea dimineata, el a zambit domol. Ea era atat de frumoasa acolo, desfatata de lumina soarelui. Parea ca vorbeste cu Alice.

Dupa ce s-a holbat o vreme la ea, el si-a dat seama cat de ciudat va parea si s-a intors sa se plimbe prin padurea mica.

O numeai padure in lipsa unui alt cuvant, pentru ca nu era chiar o padure. Nu era niciun animal acolo si copacii erau crescuti frumos, fara indoiala opera banilor lui Will.

Edward s-a plimbat in liniste.

Era nehotarat. Era gresit si dezgustator sa aiba aceste sentimente pentru nepoata lui. De multe ori, pe durata sederii lui la Alice, a trebuit sa-si reaminteasca faptul ca ea este fiica sorei lui, pentru a putea astfel sa se abtina. Era o persoana bolnava si sentimentele lui ii repulsau chiar si siesi. Erau aproape incestuoase gandurile pe care el le-a avut despre ea, in timp ce statea noaptea intins in patul lui.

Noaptea trecuta nu ar fi trebuit sa se intample niciodata.

Edward, esti atat de prost. Porc bolnav si dezgustator. Cum ai putut sa-i faci asa ceva Bellei? Ar trebui sa fi trimis direct in iad pentru tot ceea ce esti.

Tumultul din interiorul lui il ucidea. Din ce in ce mai mult, dorintele lui pentru Bella cresteau, si parea ca, cu cat incerca mai mult sa le opreasca, cu atat era mai stimulat. Tumultul ii inclesta inima, tipand la ratiunea lui. Nu putea sa stea de-o parte. Pur si simplu nu putea.

Ea nu ar putea sa simta niciodata ce simte el. Si va fi dezgustata de el, cand va afla ce simte pentru ea. Si chiar daca si ea simte acelasi lucru, tot nu ar fi nicio diferenta. Va face o diferenta pentru el, dar nu pentru viitorul lor. Pentru ca nu au niciun viitor daca raman impreuna.

Avea doua cai dintre care sa aleaga. O rascruce suficient de ironica. Ar putea sa-i spuna ei ce simte si sa se roage sa fie reciproc. Dar apoi, ce va urma dupa asta? Chiar daca ea il iubeste, vor fi ei impreuna? Cu siguranta ea va fi condamnata. Cu siguranta, ea va deveni o bataie de joc. Mama ei nu va fi de acord si asta o va rani adanc pe Bella, pentru ca ea isi iubeste mama.

Asta l-a lasat cu o singura cale – sa pretinda ca nu s-a intamplat nimic. Trebuie sa o protejeze de durere. Trebuie sa se asigure ca ea nu va sti niciodata ce simte el. Pe cat de mult il va rani asta, el nu poate sa riste niciodata sa fie si ea ranita. Nu, nu dupa toate prin cate a trecut ea. Ea merita tot ce este mai bun. Si daca el nu-i poate oferi asta, atunci se va multumi sa stea ca o umbra in viata ei, veghind-o in liniste.

Trebuie, oricat ar costa, sa o protejeze de el insusi.