YMMDCT

7. VINEREA NEAGRA, INDISPUSA

EDWARD

Noaptea trecuta, am uitat sa trag perdelele. Dar, pe bune, cina ma poate condamna? Am fost mai mult decat putin preocupat cu activitatile de azi-noapte.

Dar acum erau trase si lumina slaba a diminetii se strecura pe ferestre, luminandu-mi camera centimetru cu centimetru. Bella dormea langa mine. Noaptea trecuta, adormise pe pieptul meu, de asta eram sigur, dar peste noapte s-a intamplat sa alunece de pe mine, pe partea ei de pat.

Am zambit la ea cu gura deschisa partial si am suflat spre ea in timp ce dormea, dar ea s-a miscat brusc, s-a intors si s-a ghemuit mai aproape de mine.

Nu mi-am putut abtine un fior care mi-a traversat trupul si a trebuit sa inchid ochii si sa iau mai multe guri de aer ca sa ma pot calma. Pur si simplu era efectul pe care Bella il avea intotdeauna asupra mea. Ea imi controla total si complet trupul, indiferent ca era constienta de asta sau nu.

A pus un brat pe pieptul meu si un picior s-a incrucisat cu al meu, invaluindu-ma parca intr-o patura Bella. Nu era ceva care sa ma deranjeze vreodata, dar in dimineata asta trebuia sa ma trezesc...aveam planuri.

Asa ca, i-am desprins trupul delicios de al meu si am acoperit-o strans. Instantaneu, ea s-a ghemuit mai aproape de partea mea de pat, ingropandu-si fata in perna mea. Nu am putut sa ma abtin sa nu zambesc la cat de adorabila era logodnica mea, singura piele vizibila fiind bratul ei si o particica din fata, care nu era acoperita de parul castaniu si incurcat.

Cu boxerii si pantalonii pe mine, am luat repede o camasa cu maneci lungi din sifonier, inainte sa-mi iau portofelul si sa ies din camera, sa o iau in jos, pe scari. Era abia sase jumatate dimineata si datorita noptii lungi, pe care stiam ca o avusese toata lumea, nu ma asteptam sa vad pe cineva o vreme.

Asta fiind spusa, am fost socata sa aud un ‚buna dimineata!’ ciripit de sora mea mai mica, in timp ce imi turnam niste cafea in termos, sa o iau cu mine pe drum.

M-am intors, aproape gata sa vars continutul termosului pe gresia alba. Ea era imbracata intr-un halat din matase roz, strans bine in jurul trupului micut. „Alice!”, am tipat la ea in soapta, chiar daca ea nu facea niciun efort sa-si domoleasca vocea pentru ceilalti din casa, care dormeau. „Ce dracului faci?”

S-a incruntat usor, dar apoi si-a revenit la fata in timp ce pasea tiptil spre mine, intinzandu-se si ea dupa o cana si turnandu-si in ea lichidul negru.

„Ii cumperi prietenei mele cea mai buna un inel de logodna si crezi ca nu am nimic de spus in legatura cu asta? Ataaaaaaaat de gresit”, a spus ea, subliniind cuvantul ‚atat’ precum o liceana cu atitudine.

„Alice, nu mergi cu mine. In ciuda a ceea ce crezi, sunt perfect capabil sa aleg singur un inel”, am informat-o. Daca se gandea ca o sa-i accept ajutorul, era nebuna. Ar fi ales cel mai mare si mai stralucitor diamant din magazin.

Si-a incrucisat mainile la piept si m-a fixat cu privirea. „Edward...”, a spus drept avertizare, „vorbim despre prietena mea cea mai buna”.

„Alice”, i-am intors-o eu, „vorbim despre logodnica mea si nu am de gand sa consider ca nu sunt in stare sa aleg singur inelul de logodna al sotiei cu care imi voi petrece restul vietii”.

Mainile i-au cazut de pe piept si buzele i s-au strans intr-o parte. „Bine. Dar Emmett si Jasper merg cu tine”.

Fara sa-mi dea ocazia sa obiectez, s-a intors pe varful picioarelor si a iesit din bucatarie.

Imediat, mi-am apucat baza nasului intre aratator si degetul mare. Deci, acum, mai degraba decat sa o iau cu mine la un magazin cu bijuterii scumpe pe sora mea enervanta si obsedata de cumparaturi, ii luam pe Jasper si pe Emmett. M-am uitat la tavanul bucatariei, rugandu-ma la Dumnezeu ca Emmett sa nu strice totul.

___________

„Ooo, ce zici de un inel al starii de spirit!”, a exclamat Emmett.

Jasper a marait, in timp ce mie mi-a cazut capul de exasperare.

„Pentru ca ea nu este ruda cu Jimmy Hendrix”, i-a spus Jasper. „Pe bune, de ce nu il lasam pe asta la una dintre benzinariile la care oprim in drum?”, s-a intors la mine sa ma intrebe.

In acel moment, si eu ma intrebam acelasi lucru.

„Ce vreau sa spun este ca, atunci cand ea va purta un inel al starii de spirit, va fi ceva de genul ‚oh, uite, degetul meu este galben. Asta inseamna ca il iubesc pe Edward’. Ma gandeam la tine, frate”, a spus Emmett, dandu-si ochii peste cap si intorcandu-se la vitrinele cu bijuterii.

Am inspirat adanc si am expirat pe nas. Asa se intamplase in ultimele doua magazine cu bijuterii pe la care am trecut, din Seattle. Nu-mi placuse nimic si refuzam sa ma intorc acasa infrant, sa o aud pe Alice cum nu mai poate de bucurie.

„Edward, poate ca ar trebui sa intram in urmatorul. Haide, sa luam o pauza sa servim pranzul si putem cauta dupa ce vom fi mai plini de energie”, a spus Jasper.

Am dat din cap, simtindu-ma mai infrant fata de cand am invatat pentru examenele de semestrul trecut.

„Ne oprim pentru mancare?”, s-a uitat Emmett in sus de la vitrinele din sticla. „Frate, privitul la diamantele astea mi-a facut o foame. Imi trebuie un BigMac, un Whooper Jr., o chiftea...ACUM! Oameni buni, haideti! Asta nu este un exercitiu!”

Si cu asta, era iesit pe usa, lasandu-ne pe mine si pe Jasper sa ne taram dupa el. Cateodata era infricosator cum de reusea sa aiba energia lui Alice doar cu o atingere de ‚specialitate’.

Ne-am oprit la McDonald’s, Burger King si la Cousins, doar ca sa-l hranim pe Emmett. Eu si Jasper ne-am multumit doar cu Burger King.

„Inca unul, baieti. Inca un magazin, apoi ma intorc acasa si o implor pe Alice sa ma ierte si sa vina sa ma ajute. Este ridicol! Nu am crezut niciodata ca va fi atat de greu”, am recunoscut. „Baieti, voi cum ati trecut prin asta?”

Au scuturat din cap. „Cu Rose a fost usor”, a spus Emmett. „Vreau sa spun, pe bune, orice cu diamante ar fi multumit-o pe tipa. Sti ca ii place sa iasa in evidenta. Pur si simplu i-am luat inelul cel mai stralucitor...si cu cel mai mare pret pe eticheta”.

„Alice este la fel”, a dat Jasper din cap. „Daca straluceste in orice tip de lumina, sti ca ii place la nebunie. Ai mainile legate, Eddie baiete”, m-a batut Jasper pe spate in timp ce aruncam hartia de la burger.

„Mdea, vreau sa spun ca Bellei nu-i plac lucrurile mari, excentrice sau cu eticheta scumpa”.

Am oftat si m-am ridicat, lasandu-i pe baieti sa ma urmeze in timp ce am auncat gunoiul, lasandu-mi resturile de mancare.

Cand am intrat in ultimul magazin de bijuterii din Seattle, eram deja intr-o dispozitie proasta, iar batranul cu barba alba si lunga, destul de lunga incat sa crezi ca apartinea celor de la ZZ Top, nu a facut nimic sa-mi imbunatateasca starea de spirit.

„Buna!”, a spus el incantat. Magazinul era gol si el parea de-a dreptul nerabdator sa ne vada...nu e semn bun. „Va pot ajuta cu ceva?”, a intrebat, ochii impletindu-i-se atat de mult cu gura, incat pareau ca dispar in barba.

„Nu”, am spus eu, dar Emmett mi-a luat-o inainte.

„Cautam un inel de logodna!”, a intalnit Emmett bucuria batranului.

„V-ati gandit la un inel al starii de spirit?”, a intrebat barbatul.

„Gata, plecam”, am spus, intorcandu-ma sa ies din magazin. Dar Emmett m-a apucat de umeri, fara sa-mi dea voie sa plec.

„Deci, asta a fost un nu la inelul starii de spirit, corect?”, a intrebat barbatul, obtinand de la mine un mormait si o privire fixa. „Bine”, a ras el ridicand mainile in aparare, „fara inelul starii de spirit. Eu sunt Papa Paisley”, a spus cu inca un zambet.

„Papa Paisley? Serios? Salul de lana nu este un model?”, a intrebat Jasper.

„Pai”, zambetul barbatului a cazut putin cand a privit in jos, parand rusinat, „numele meu adevarat este Larry, dar m-am gandit ca Papa Paisley inglobeaza mai mult de un pumn”, a spus el bagand pumnul in par pentru a accentua ideea.

Deci, stai asa, initialele tale sunt PP?”, a intrebat Emmett izbucnind in hohote de ras. „PP!”

Larry a parut ca se gandeste un moment inainte de a rade si el. „M-am prins! Ca pipi, nu? Hahaha, este amuzant!”, si el a ras atat de tare impreuna cu Emmett, incat le-au dat lacrimile.

M-am intors catre prietenul meu cel mai bun cu o expresie ingrijorata. „Te rog, nu-mi spune ca viitorul mariajului meu depinde de o persoana care rade impreuna cu Emmett despre PP!”, m-am rugat.

El si-a muscat buza. „Poate ca ar trebui sa ne uitam pe aici”, a spus, intorcandu-mi umerii si am inceput sa ne uitam prin vitrinele cu bijuterii.

Toate aratau la fel ca la celelalte magazine. Taietura de printesa, taietura de smarald, taietura radianta. Platina, aur, toate taieturi exacte si precise si toate elegante si indiscutabil de moderne.

„Nu merge”, i-am spus lui Jasper, fara ca macar sa termin cu vitrina la care ne uitam. Vazusem destul.

„Ce cautati?”, a intrebat Larry. „Astea nu sunt ceea ce va doriti?”

„Nu!”, am tipat de frustrare, simtindu-ma putin rau sa-mi vars nervii pe Larry. „Sunt la fel peste tot. Fata mea nu este cineva caruia sa-i pun, asa, un inel pe deget. Ea merita mai mult de atat!”

„Deci, crezi ca inelele mele sunt mediocre?”, a intrebat el. In acest moment ma simteam vinovat, asa ca am tacut. „Am pus astea aici, pentru ca asta este cererea clientilor. Daca vrei ceva special, ar fi trebuit sa-mi spui”.

Cu asta, omul a disparut dupa perdele, in camera din spate, inainte de a reveni cu o cutie de bijuterii din stejar.

„Astea sunt creatiile mele proprii. Obisnuiam sa fac mai multe cand eram tanar, dar cand timpurile se schimba, trebuie sa te schimbi si tu odata cu ele si sentimentul antic care imi place sa-l dau inelelor de logodna nu a mai fost la moda. Dar acestea sunt cele de care sunt cel mai mandru, chiar daca nu le cumpara nimeni”.

A deschis caseta in fata lui Jasper si a mea si puteam sa-mi simt zambetul luminandu-mi fata, in timp ce priveam inelele ce stateau in captuseala de catifea. Nu semanau cu nimic din magazin, de asta eram sigur, si cu nimic din ce vazusem in alte magazine.

Si, exact asa cum gandisem ca va fi, inelul parea ca straluceste la mine, implorandu-ma sa-l cumpar si sa-l asez pe degetul slab al Bellei.

Piatra era taiata rotund, nu prea mare, dar nu destul de mica incat sa fie inghitita de platina care o inconjura. Cercul era din argint, delicat, cu un design de diamante micute de fiecare parte a pietrei din mijloc.

„Acela”, am spus, ridicandu-l si intorcandu-l in mana. Parea ca il puteam sparge daca il strangeam in pumn. Atat de fragil si delicat. „Acesta este”.

BELLA

De fapt ma pregateam sa ma trezesc. Avusesem o noapte incredibila cu Edward si speram ca si dimineata sa fie la fel de incredibila. Dar, cand m-am rostogolit, cautandu-l pe Edward pentru a ma urca pe el sa reluam de unde ramasesem, el nu era.

Zambetul care era pe fata mea a disparut si cu bratele am strans asternuturile de pe pat, ca si cand ochilor mei nu le venea sa creada. Dar el era cu adevarat plecat.

Cu un suspin si o incruntare a fetei, m-am dat jos din pat si am luat niste haine, inainte sa merg in baia alaturata sa-mi fac un dus. Dimineata mea nu a inceput in felul in care imi dorisem eu.

Acum era vineri si nu m-am putut abtine sa nu ma supar putin pe Edward al meu. Aveam un timp limitat, iar el il irosea trezindu-se fara mine si plecand. Respira, mi-am spus in timp ce-mi spalam sudoarea uscata de noaptea trecuta. Probabil ca este jos cu Emmett si Jasper.

Imbracata si gata pentru zi, intr-o pereche de jeansi si un tricou cu maneci lungi, am coborat scarile, sa gasesc sufrageria goala si Guitar Hero la locul lui.

„Alice? Sti unde este Edward?”, am intrebat cand am intrat in bucatarie, unde le-am gasit pe Alice si Rose stand la bar si vorbind cu Carlisle si Esme, care am observat ca erau in spirite mai inalte decat ieri.

„Aah, scuze. El, Emmett si Jasper au iesit in oras dimineata. Banuiesc ca au niste treburi de rezolvat”, a spus ea ridicand din umeri.

„Treburi?”, am intrebat, si am putut chiar sa-mi aud tristetea din voce. „Nu mi-a spus nimic despre niciun fel de treburi”.

„Poate a fost ideea lui Emmett. Sti cum este el. Are intotdeauna idei si apoi ii fura pe Jasper si Edward, inainte ca vreuna dintre noi sa spuna ceva”, a spus Rose. „Probabil paintball sau ceva”.

„Probabil”, am spus, cazand pe scaun.

„Pai, din moment ce ei sunt plecati, cred ca ar trebui sa ne distram si noi”, a spus Alice, ochii stralucindu-i.

„Aa, nu”, am spus, ridicand mainile ca si cand as respinge-o. „Cunosc privirea aia. Nu merg la cumparaturi cu tine”.

„Be-llah!”, a scancit ea. „Te rog? E ziua dupa Ziua Recunostintei. Toata lumea merge la cumparaturi in Vinerea Neagra!”

„Ceea ce este exact motivul pentru care nu ar trebui sa mergem si noi”, i-am spus. „In plus, vreau sa fiu aici cand Edward se intoarce. Nu ne-au mai ramas decat cateva zile, inainte sa ne intoarcem la scoala. Nu vreau sa irosesc niciuna dintre ele”.

„Pai, putem sa le spunem baietilor sa ne intalnim acolo cand sunt gata. Poate fi distractiv!”, a spus Rose, acum clar incantata de perspectiva de a merge la cumparaturi.

„Oh, draga, sunt momente ca asta cand imi doresc sa fi avut un minivan in care sa va bag pe toti”, a spus Esme zambind.

„Draga mea”, a spus Carlisle, punand mana pe umarul sotiei lui, „putem sa luam Jeep-ul lui Emmett. Este inca aici”.

„Aaa, buna idee! Cred ca ei au luat Volvo-ul lui Edward!”, a spus Alice.

„Conduc eu”, a spus Esme cu o voce, care clar nu lasa loc de comentarii.

„Grozav! Lasa-ma sa-mi iau pantofii puternici de cumparaturi si putem sa plecam”, a zambit Alice, zburand in sus pe scari sa-si ia pantofii specificati. Daca Alice avea nevoie de Pantofi Puternici pentru cumparaturi, nu era nicio cale ca asta se termine bine.

__________

Oo, da, asta era rau. Nu numai ca a trebuit sa parcam la vreo cativa km de nenorocitul de mall, mai era si atata lume, incat aveam impulsul de a lua la bataie fiecare persoana care imi lovea spatele sau bratul cu cate o punga de la Macy’s sau Boston Store.

Fara sa mai spun ca starea mea de spirit nu se imbunatatise de azi dimineata, cand ma trezisem fara Edward al meu.

Pe drum, Esme a fost prea ocupata sa asculte R`Kelly, pentru ca macar sa puna Backstreet Boys pentru restul dintre noi. Saracul Carlisle, arata de parca il durea ceva cand sotia lui ii dadea inainte pe muzica. Sa nu mai spun ca ea conducea mai nebun decat Edward si Alice la un loc!

„Hmmm, intai unde?”, a intrebat Alice, prinzandu-se de obraz cu aratatorul si degetul mare, in timp ce oamenii grabiti se holbau la noi din cauza ca nu ne miscam.

„Sa incepem cu Boston Store si sa terminam cu Macy’s”, a sugerat Rose, dand un cot unui barbat la costum, care vorbea la telefonul mobil, cand a lovit-o in spate cu o punga de la Radio Shack. „Uita-te pe unde mergi, cretinule!”, a tipat dupa el.

„Bun plan!”, a tasnit Esme, in timp ce si-a strans mai bine poseta pe umar, pregatindu-se.

Inainte ca macar sa realizez ce se intampla, ele au disparut in multime, fara sa-mi lase vreo urma sa ma pot lua dupa ele.

„Bella!”, am simtit o mana puternica luandu-ma de cot si m-am uitat in sus sa vad ca era Carlisle. „Haide”, a spus el, fara sa-mi dea drumul. „Eu stiu cum este”, a ras, „crede-ma, daca nu stai pe faza, vor disparea si vei fi lasata in urma cu cireada”.

M-am uitat in jur sa aflu ca avea dreptate. Oameni navalind de la un magazin la altul ce pareau ca o cireada de vite...daca vitele purtau mocasini si carau sacose de la Forever 21 si Debs.

„Faci asta in fiecare an?”, l-am intrebat in timp ce mergea spre aripa dreapta a mall-ului.

„Pe aproape”, a ras el. „Primul an in care m-au luat cu ele, m-am pierdut si a trebuit sa astept la Auntie Anne’s, mancand covrigei, pana cand au incheiat ele ziua. Am stat opt ore in scaunul ala, in timp ce eram lovit in cap de pungi si pe picioare eram lovit si calcat. Oamenii astia sunt ca animalele!”

In sfarsit am ajuns la Boston Store si le-am gasit pe cele trei la raionul de femei, punandu-si pe corp articole de imbracaminte, sa vada daca li se potrivesc, din moment ce la cabinele de proba se formase coada!

A fost uimitor cum s-au purtat ele, ca si cand nici macar nu au observat eu si Carlisle eram acolo. Si chiar nu observasera.

„Bella, esti bine?”, m-a intrebat Carlisle. Vocea ii era calma si protectoare. M-am uitat sa-l vad ca ma priveste ingrijorat.

Era evident ca amandoi, Carlisle si Esme, erau extrem de atragatori, dand usor de inteles de unde au mostenit copiii lor frumusetea, dar, uitandu-ma la Carlisle atat de aproape, in ochii lui, nu realizasem niciodata cat de bine seamana Edward cu tatal lui.

„Mda”, am spus fara entuziasm. „Dimineata mea nu a inceput prea bine si, fara suparare, dar asta chiar nu-mi imbunatateste starea de spirit”, am ras eu fara umor.

El a chicotit cu blandete, exact cum facea si Edward. „Banuiesc ca nu. Dar sunt sigur ca starea ta de spirit se va imbunatati grozav cand va aparea Edward”, a zambit el. „Am dreptate?”

M-am inrosit la fata, dar nu mi-am putut retine zambetul. „Ai dreptate”, am recunoscut razand. „Cam patetica, nu-i asa?”

„Nu este nimic patetic in a-ti dori sa fi cu cel pe care il iubesti”, mi-a spus. „Doar nu crezi ca am venit la cumparaturi sa-mi iau alte opt perechi de jeansi pentru ghete, nu?”, a ras el, inainte de a o privi lung pe sotia lui.

„Aplaud sacrificiile pe care le faci”, am ras eu si el mi s-a alaturat.

„Carlisle, vino aici si alege niste jeansi!”, a tipat Esme la noi, fara sa-si ia privirea de la bluza violeta pe care o gasise.

„Imi aduci aminte de ce merg la cumparaturi cu ele?”, m-a intrebat el.

„Dragostea”, i-am reamintit sec.

„Corect. Urasc dracului dragostea...”, a bolborosit el, inainte de a se indrepta spre sotia lui.

_________

Nu erau mai mult de doua ore mai tarziu, dupa ce am asteptat o jumatate de ora la coada doar sa luam o nenorocita de pizza, cand baietii au venit insfarsit sa se intalneasca cu noi.

„Edward Anthony Cullen, unde ai fost?”, am tipat, fara sa-mi pese cine se uita la mine. Indurasem prea mult Vinerea Neagra de cumparaturi, decat imi dorisem.

El mi-a ignorat complet tipatul si toata furia si frustrarea, pe care le stransesem inca de dimineata, ce pareau sa iasa din mine cu cat ma privea mai mult si cu fiecare pas pe care il facea spre mine.

Buzele lui m-au atins inainte de oricare alta parte a trupului sau, dar curand au urmat bratele, infasurandu-se in jurul taliei mele.

M-am abandonat senzatiei sarutului cu Edward si ma intrebam cum de am putut fi suparata. Pana la urma, il aveam pe Edward al meu si el era aici, cu mine, sarutandu-ma.

„Imi pare rau, iubito”, mi-a soptit la ureche, inainte sa-mi sarute tandru lobul. „Promit sa ma revansez fata de tine foarte curand”. 

Nici macar nu stiam pentru ce isi cere iertare, in schimb m-am afundat in el in timp ce ma tinea in brate.

„De ce tu nu ma saluti niciodata asa?”, am putut sa o aud pe Rose tipand la Emmett, inainte sa aud o pocnitura.

„Aah, Rosie, imi pare rau. Dar ti-am luat ceva!”, a sunat el extaziat.

Mi-am retras capul din pieptul lui Edward si m-am intors sa ma uit la cuplu, in timp ce Emmett a scos ceva din buzunar.

„Ieeeeeeeee, Emmett!”, a gangurit Rose cand el a deschis mana. „Mi-ai luat un inel al starii de spirit!”

Rosalie si-a atacat barbatul cu forta, sarutandu-l cu asprime si bajbaind pe oriunde putea ajunge, in timp ce eu ma holbam la ei confuza.

„Cine poarta un inel al starii de spirit?”, m-am uitat in sus sa-l intreb pe Edward.

„Se pare ca Rosalie”, a spus el chicotind.

„Haide”, a spus Alice exasperata. „Mai avem atatea cumparaturi de facut!”

Da, avea dreptate. Vor fi de indurat ore de cumparaturi dar, cand m-am uitat in stanga mea, la Edward, deodata nu mi s-a mai parut atat de rau. Vinerea Neagra ar putea de fapt sa aiba o lumina la finalul ei...si numele ei este Edward.

Va doresc o seara minunata!

Ana