YMMDCT

18. INCA PRIMESC SEX, NU?

BELLA

Cina a fost tacuta, in timp ce luam cu totii inghitituri din lasagna preparata de Esme pentru noi. Ocazional, Carlisle isi dregea glasul pentru a sparge linistea sau Emmett tusea pentru a-si ascunde rasetul, facandu-ma sa-mi tin buzele lipite pentru a nu zambi.

Langa mine, Edward avea o expresie de piatra, dar cand prindeam cat o particica din ochii lui, puteam sa vad cu usurinta cum danseaza umorul in ei. Eu nu eram atat de buna in a-mi ascunde amuzamentul pe cat era el, dar macar nu izbucnisem in ras...deci am considerat asta un plus.

Am aruncat o privire pe furis in jurul mesei la niste foarte distrasi Jalice. Jasper isi misca mancarea prin farfurie si arata de parca cineva luase o geanta cu pisoiasi si o aruncase in flacari chiar in fata lui. Alice, pe de alta parte, arata de parca cineva luase o geanta cu bilutele lui Jasper si ii daduse foc in fata ei.

Mi-am intors rapid privirea la mine in farfurie si am incercat sa-mi ascund chicotele, cand mi-am amintit ce se intamplase cu nu mai mult de douazeci de minute in urma.

Inapoi in timp...

Eu si Edward am zburat pe usa de indata ce ne-am imbracat, gemetele inca auzindu-se pe hol, din camera lui Alice. Cu planul facut, ne-am furisat la usa incercand sa ne retinem rasetele.

Am luat trei guri de aer inainte sa arunc o privire la Edward si apoi am deschis usile duble de la camera lui Alice.

A fost comic sa vad un Jasper dezbracat si o Alice sarind la auzul zgomotului, inainte de a se grabi sa-si acopere trupurile goale, iar eu a trebuit sa ma plesnesc mental peste cap pentru ca nu le-am zambit malefic.

In schimb, i-am privit cu ingrijorare, de parca penisul lui Jasper nu era in interiorul lui Alice.

„L-ati vazut pe Edward?”, i-am intrebat in timp ce ma uitam prin camera.

„Ce?”, a intrebat Jasper confuz si fara sa respire.

„De ce dracului ar fi Edward aici?”, aproape ca a tipat Alice, frustrata ca nu apucase sa termine si probabil incercand inca sa se calmeze.

Am ridicat din umeri in timp ce am mers catre pat, asezandu-ma in genunchi si ridicand cuvertura sa ma uit sub el. „Nu stiu, pur si simplu nu l-am gasit in alta parte”.

„Bella”, era evident ca Jasper incerca sa ramana calm si sa nu se lase suparat de faptul ca avea un penis in erectie...dar frustrarea era acolo cu siguranta. „Iti promit, nu este aici”, a spus el, ridicandu-se in pat sa ma priveasca.

Mi-am muscat buza in timp ce ma ridicam sa ma uit la cei doi prieteni ai mei. „Esti sigur? Nu-l gasesc nicaieri”.

Jasper s-a prabusit in pat de exasperare, dar eu l-am ignorat si am mers la sifonierul lui Alice sa caut acolo.

Acolo, printre Gucci, Prada si Chanel, am stat asteptand semnalul.

Din sifonier, am auzit usile deschizandu-se din nou.

„Bella?”, l-am auzit pe Edward strigand din camera. „Bai, nu o gasesc pe Bella”, le-a spus el lui Alice si Jasper. „Cred ca am pierdut-o”. Jalice au explodat in icnete la faptul ca inca o persoana intrase in timpul ritualului lor de dragoste.

A trebuit sa-mi acopar gura cu mana sa-mi abtin rasetele la ingrijorarea din vocea lui.

„Edward, nu ai pierdut-o”, i-a replicat Alice sec.

„Ba da!”, a tipat el la sora lui. „Nu o gasesc nicaieri”.

„Edward...”, a inceput Jasper, dar a intrerupt.

„...Bella!”

Ii auzeam pasii grei mergand spre baia alaturata, mormaind tot timpul ca m-a pierdut.

„BELLA!”, a strigat el din nou si eu am stiut ca a venit momentul.

Am scos capul din sifonier.

„Edward?”

O secunda mai tarziu i-am vazut parul aramiu ivindu-se de dupa usa baii din partea cealalta a camerei.

„Bella?”, intreba el drept raspuns.

Apoi, am alergat unul spre altul cu incetinitorul, perfect constienti de faptul ca Alice si Jasper ne priveau foarte iritati.

Cand ne-am intalnit la piciorul patului, ne-am imbratisat strans.

„Hei! Baieti, i-ati vazut pe...EDWARD! BELLA!”, exclama Emmett, alergand spre noi la fel de incet cum facusem si noi mai devreme, inainte de a-si pune bratele mari in jurul nostru.

„Copii?”, am auzit vocea lui Carlisle si am privit spre usile larg deschise oricarui spectator. „Ce se intampla?”, a intrebat el cand a observat imbratisarea de grup, dupa care privirea i s-a oprit la fiica lui si la Jasper, care se aflau impreuna in pat.

M-am intors si am vazut-o pe Alice plesnindu-se peste cap. „Pentru numele Domnului”, a bolborosit ea si jur ca am vazut o urma vaga de roseata pe obrajii ei.

Jasper, pe de alta parte, privea oriunde numai la Alice si Carlisle nu, ca si cand ar fi vrut sa dispara. Degetele lui se plimbau pe stomac in timp ce deodata a observat ceva foarte interesant pe tavan. Mi-am dorit doar sa nu fi fluierat.

Banuiesc ca una este ca parintii tai sa stie ca faci sex si alta este sa te prinda dezbracat in pat.

Carlisle si-a dres vocea, inainte de a mormai un „nu conteaza, nu vreau sa stiu” si a plecat.

Cu surasuri superioare pe fetele noastre, noi trei ne-am intors spre usa sa plecam, dar in ultimul moment, ne-am intors si ne-am uitat la Alice, scuturand din cap la ea, ca si cand eram dezamagiti.

Dupa ce m-am gandit la ce tocmai se intamplase, nu am reusit sa-mi mai abtin rasetele si, scapand furculita in farfurie, am izbucnit in hohotele de ras pe care incercasem din greu sa mi le retin, tinandu-ma cu mainile de burta, fiind sigura ca voi avea dureri.

Dupa asta, toti ceilalti au dat drumul raseteleor pe care incercasera sa le retina. Chiar si Carlisle chicotea de situatie si Rosalie care, fara indoiala, aflase totul de la Emmett.

Singura persoana care ne privea confuza a fost saraca Esme. Mi-am imaginat ca sotul ei nu si-a gasit curajul sa-i spuna ca a gasit-o pe Alice goala. Chiar si pentru Cullen-i, asta ar fi fost o conversatie ciudata.

„Nu-mi vine sa cred ca voi credeti cu totii ca este amuzant”, pufni Alice, aruncand servetul in farfurie. „Ce ati facut a fost ingrozitor! Eu nu v-am facut niciodata asa ceva!”

Ne-am oprit din ras sa ne uitam la micuta fata, care parea sa fie trista si furioasa in parti egale. Dar apoi, toate rasetele au reinceput la absurditatea comentariului ei.

„Alice”, rase Edward, folosind servetul sa-si stearga lacrimile provocate de hohotele de ras, „singurul motiv pentru care am facut asta a fost pentru a-ti da si tie gustul propriului tau medicament”.

„Ce?!?!”, striga ea strident, parand si mai enervata, daca era posibil.

„Alice, daca as fi pus de-o parte cate o moneda de cinci centi de fiecare data cand tu mi-ai provocat un blocaj al penisului, as fi reusit sa cumpar un spital, in loc sa lucrez intr-unul”, ii spuse Edward sorei lui, in timp ce Carlisle a tusit stangaci.

„Nu e adevarat!”, protesta ea.

„Ba este”, ii spuse Emmett, punand o laba mare pe umarul ei. „Alice, tu ne faci asta tot timpul”.

„Ba nu”, ea chiar parea trista de acum.

„Ba da”. Cea care a vorbit a fost Esme si cred ca maxilarul meu s-a lovit de masa la acel mic acces.

„Jasper, imi pare rau”, i-am spus baiatului blond care mai avea putin si plangea. Probabil ca el a avut parte de cel mai rau caz de bilute albastre dintotdeauna. „Tu ai fost doar un spectator nevinovat. Nu aveam cum sa te excludem”.

El a ridicat din umeri la mine, dar nu parea mai fericit ca mi-am cerut scuze. Alice, pe de alta parte, bolborosea cu bratele incrucisate.

„Of, Alice, treci peste asta”, ii spuse Rosalie mai sec ca niciodata. „Asuma-ti responsabilitatea, spune ca nu o sa mai faci asta si mergi mai departe”.

„Nu o sa mai fac”, se bosumfla ea, lasand privirea in farfurie.

Emmett izbucni in ras si toti ne-am indreptat privirile spre el. „De parca te si credem, surioara”, rase el. „Nu are cum sa nu se intample din nou. Dar, presupun ca faptul ca ti-ai recunoscut oribila apucatura ne face pe toti sa ne simtim putin mai bine”.

Eram total de acord cu Emmett. Stiam cu totii ca Alice va sfarsi prin a ne bloca genital pe toti, chiar daca a promis sau nu, dar acum era complet constienta ca puteam sa-i intoarcem plata.

„Dar nu am vrut sa te intristam”, i-a zis Rosalie prietenei ei, lovind-o in umeri pe fata care urma sa-i devina cumnata. Asta daca ea si Emmett isi miscau fundurile la treaba si stabileau odata data.

„E in regula”, ne spuse Alice. „Puteti sa va revansati fata de mine iesind in oras in seara asta!”, ciripi ea si zambetul specific al lui Alice Cullen se intorsese, pe cand sarea practic in scaunul ei in anticipatie.

„Bine, Alice, ai castigat”, am ras eu pentru ca, dintre noi toti, toata lumea stia ca eu sunt cea retinuta cand vine vorba de mers la club. Dar asta era anul trecut, inainte de vara care m-a schimbat, care m-a facut sa ma maturizez si sa ma descopar.

„Nu”, tonul lui Edward a fost scurt si nu lasa loc de comentarii sau discutii.

Am intors privirea sa o intalnesc pe a lui, asa cum au facut toti de la masa, inclusiv Carlisle si Esme, de care uitam cu totii cateodata ca erau prezenti.

„Ce?”, a sunat Alice de parca cineva ii copsese catelusul intr-o prajiturica pe care tocmai o mancase.

Edward a intins mana peste masa si a apucat-o pe a mea, inainte de a se uita la sora lui. Ochii lui se indulcisera si avea un zambet bland cand i-a vorbit ei.

„Alice”, incepu el, „sti ca te iubesc. Va iubesc pe toti. Pana la urma, sunteti familia mea. Dar, sa fim realisti, sunt numai cateva momente in care eu si Bella am petrecut timpul impreuna, singuri”.

„Nu e adevarat”, interveni Emmett si acum el era cel care muscase din prajiturica in care se afla catelusul copt. „Ati petrecut impreuna fiecare noapte cand ati venit acasa”.

Edward ii zambi fratelui sau mare, tantalau si absolut dragalas. Era usor de spus ca el gasea naivitatea si inocenta lui Emmett la fel de dragalasa ca si glumele lui vulgare despre sex.

„E adevarat, Emmett”, ii spuse, iar Emmett ne arata zambetul lui mare si tampit, 100% caracteristic lui. „Oricum, acum ca ma gandesc la asta, nu sunt sigur ca eu si logodnica mea am iesit vreodata la o intalnire”.

„Ba sigur ca ati avut”, i-a spus Alice. „A fost calatoria la Vegas”.

„Calatoria la Vegas?”, l-am auzit pe Carlisle intreband din fundal si m-am intors sa-l vad cum ridica sprancenele la sotia sa. Nu parea suparat sau ceva, era doar putin socat de faptul ca fiul sau fusese intr-o calatorie in Vegas cu logodnica lui si el nu stiuse despre asta.

„Si terenul de minigolf. Si parcul tematic de distractii. Si parcul acvatic”, continua Emmett sa insire lucrurile pe care le facusem impreuna, iar eu nu am putut sa nu zambesc si sa scutur din cap in timp ce-l priveam.

„Si chiar daca ne-am bucurat de toate aceste...aventuri”, i-a spus Edward, „este putin diferit cand intreaga familie Von Trapp merge impreuna intr-o calatorie. Emmett, tu ai avut ocazia sa ai intalniri cu Rosalie. Voi ati facut asta pana v-ati dat seama ca v-ati gasit sufletul pereche”.

„Si la fel, Alice si Jasper au avut modul lor ciudat de a descoperi ca se potrivesc, au avut intalniri pana cand au aflat mai mult unul despre celalalt. Pana cand si-au descoperit fiecare colt al inimilor lor”.

„Eu si Bella nu am avut parte de asta. Noi am stiut tot unul despre celalalt pentru ca ani intregi am fost intai prieteni. Si, in calatoria noastra de a afla daca suntem potriviti, voi ati fost tot timpul prezenti – ceea ce apreciem si chiar ne-a facut placere. Dar noi nu am avut niciodata sansa sa avem parte de o intalnire normala. Si in seara asta as vrea sa am o intalnire cu logodnica mea”.

„Asa ca, nu, Alice, noi nu te vom insoti la club, pentru ca vrem sa facem ceva pe cont propriu”.

In timp ce ascultam cum le explica Edward fratilor lui, mi-am dat seama ca eu nu ma gandisem niciodata serios la asta. Adica, sigur, stiam ca nu suntem precum cuplurile normale, dar uitandu-ma la restul familiei, am realizat ca ‚normal’ pur si simplu nu se afla in genele unui Cullen.

Edward nu ma invitase niciodata la un bal al scolii sau la un film de vineri seara, dupa cina. Intorcandu-ma la perioada liceului, astea erau chestii la care eu visam in timp ce stateam noaptea in pat. Imi imaginam cum m-ar tine el de mana in timp ce mergeam pe holurile scolii, si fetele ma priveau cu invidie si la cum m-ar intreba Edward daca vreau sa fiu iubita lui oficiala.

Dar lucrurile astea credeam ca sunt importante cand eram in liceu. Atunci cand gandul sa-l am pe Edward langa mine a fost doar un vis, un castel in cer, pana cand il vedeam a doua zi si pretindeam ca imi este doar prieten.

Acum ca il aveam pe Edward, cu toate ca ma trezeam langa el si stiam ca vom avea o viata impreuna de fiecare data cand ma uitam la inelul superb de pe degetul meu, nu aveam nevoie sa fiu invitata la dans sau la cina. Il aveam pe Edward si, cu cat petreceam mai mult timp cu el, cu atat nu simteam nevoia sa avem o intalnire adevarata.

„Unde mergem?”, am intrebat entuziasmata. Da, da, poate ca nu trebuie sa avem o intalnire, dar cand ai in sfarsit sansa sa traiesti visul adolscentei, nu te poti abtine sa nu fi entuziasmat. Adica, uitati-va la Edward si la isprava lui Risky Business.

Mi-a intors acel zambet sexy si strengaresc, semnatura lui Edward Cullen, si a ridicat lejer din umeri. „In Port Angeles”, mi-a raspuns.

Era putin jalnic ca faptul ca mergeam undeva atat de aproape si de usor de ajuns ma facea si mai entuziasmata. Cred ca parea mult mai real asa, sau mai aproape de o intalnire pe care ne-am fi permis-o in liceu – sau ar trebui sa spun pe care sa mi-as fi permis-o eu. Tipul probabil ca putea sa cumpere orasul Port Angeles.

Nu-mi trebuia Las Vegas sau New York sau Paris, atat timp cat ne petreceam timpul impreuna. Nu eram genul acela de fata. Nu vroiam decat ca Edward sa ma tina de mana si sa ma priveasca in felul acela al lui si puteam sa ma aflu si in tomberonul din spatele localului Fork’s Dinner, ca nu-mi pasa deloc.

Chiar daca nu primisem detaliile intalnirii noastre, m-am grabit sa ma pregatesc. Evident ca nu ieseam la cina si am inceput sa cantaresc ce altceva ar mai fi de facut in Port Angeles in afara de asta si de mersul la club. Se pare ca astea erau singurele motive pentru care mergeam acolo.

M-am imbracat cu o pereche de jeansi si un plover violet inchis, care imi cadea la nivelul coapselor si m-am asortat cu o pereche de ghete imblanite maro, care erau si dragute si functionale.

„Arati, calda”, observa Edward razand cand a intrat in camera, cautand dupa haine care sa se asorteze. In graba noastra de a ne razbuna pe Alice si Jasper, cam aruncasem pe acolo tot ce gasisem.

Am zambit, pentru ca ma simteam calda si chiar atunci am avut cu adevarat senzatia ca este Craciunul. 

Sarbatorile aveau mereu un miros si un sentiment foarte distincte. Nu era singurul lucru care facea asta, era ca si cand toata dragostea si fericirea pareau sa fie atat de puternice in perioada asta a anului, amestecandu-se in aer pentru a ne da de inteles ca era sezonul.

Odata schimbat, Edward m-a ajutat sa-mi pun canadiana, inainte de a si-o pune si el si m-a condus la Volvo.

Deja se intunecase, iarna zilele erau mult mai scurte, cand conduceam pe strazile pustii din Forks, ascultand radioul cantand in fundal.

„Ce facem in seara asta?”, am intrebat, intorcandu-ma spre el. Ameteala pe care o tot simtisem de la cina inca pulsa in mine si acum se amesteca in stomacul meu cu senzatia pe care o aveam de fiecare data cand il priveam pe Edward.  

I-am vazut coltul buzelor ridicandu-se intr-un jumatate de zambet. „Sa nu te superi”, incepu el si expira un raset.

„Sa ma supar, de ce sa ma supar?”, l-am intrebat. Si-a trecut o mana prin par, iar cealalta a ramas pe volan.

„Pai, nu m-am gandit la nimic extravagant”, mi-a spus. Mana din parul lui veni sa o ia pe a mea si senzatia degetelor lui dure pe pielea mea ma facu sa tremur. „Pur si simplu te vroiam pentru mine in seara asta. Fara sa vizionam filme sau sa asistam la glumele lui Emmett. In seara asta, suntem doar tu si eu”.

„Oricum”, ridica din umeri, „m-am gandit ca am putea sa ne plimbam prin Port Angeles, poate sa preluam niste idei de cadouri pentru Craciun. Nu stiu tu, dar eu am fost foarte ocupat cu examenele finale si chiar nu m-am gandit la ce sa-i iau fiecaruia”.

Am dat din cap in acord. Cand Lingvistica si Existentialismul se afla in farfuria ta, cine se mai opreste sa se gandeasca la cadouri?

„Suna minunat”, am suspinat.

Edward si-a parcat masina scandaloasa paralel cu locul de unde incepeau magazinele din micul orasel. Era un mall la cativa km mai departe, dar am banuit ca il pastram pentru final, daca va mai fi nevoie.

Mereu un domn educat, Edward a deschis portiera pentru mine si mi-a intins mana sa cobor din masina.

Aerul aspru al iernii mi-a lovit usor obrajii si mi-am incheiat canadiana pentru a tine vantul la distanta. Imi luasem si niste manusi subtiri ca sa-mi mentin mainile calde si Edward privi amuzat cum mi le alunecam pe degetele deja reci.

„E clar ca va trebui sa ne stabilim in Florida”, i-am spus, primind un raset drept raspuns.

„Nu am nimic impotriva”, spuse Edward in timp ce-si punea un brat in jurul umerilor mei si ma ghemuia in el. Nu avea nimic cu asta...cu cat mai cald cu atat mai bine, spuneam eu mereu. „Dar, de ce sa ne limitam la o singura locatie?”

Fusesem atat de ocupata sa-mi pun bratul in jurul taliei lui si sa ma ghemuiesc in el in timp ce traversam strada, incat deodata am uitat despre ce vorbeam.

„Uh?”, am intrebat.

„Florida”, mi-a reamintit el cu un ghiont in umar. „De ce doar Florida? Putem sa mergem din Florida la Roma, la Atena sau Tahiti...oriunde in lume iti doresti”.

„Pai, se pare ca va trebui sa producem ceva bani”, am spus sarcastic.

„Ce vrei sa spui?”, ma intreba el cand m-am uitat la fata lui, cu fruntea crispata de concentrare.

„Pai, Carlisle si Esme nu ne vor sustine o vesnicie”, i-am spus. „Vom avea proprii nostri copii si facturi si taxe la facultate de platit. S-ar putea sa nu ne permitem sa zburam in jurul lumii ca regii si reginele”.

Ne-a oprit pe trotuarul de langa magazine si m-a intors, luandu-mi ambele manusi in mainile sale si privindu-ma in ochi. „Hei”, a spus de parca vroia sa-mi atraga atentia, dar deja o facuse. „Tu vei fi mereu regina mea si eu te voi trata mereu asa. Iti voi oferi orice iti doresti si sta in puterile mele sa-ti ofer”.

Am dat din cap. „Stiu”, i-am spus, pentru ca stiam asta. Nu era nicio indoiala in mintea mea ca daca ceream ca pe degetul meu sa stea o piatra mare, el ar cheltui orice suma de bani sa-mi cumpere diamantul care sa asigure faptul ca nu-mi pot ridica mana. „Dar, eu nu am nevoie decat de tine”.

El s-a aplecat si a plantat un sarut pe capul meu foarte inghetat si, pentru un moment, i-am stimat buzele calde. „Ceea ce este unul dintre motivele infinite pentru care te iubesc. Barbatul care ii poate oferi fetei pe care o iubeste orice isi doreste ea, se indragosteste de femeia care nu isi doreste nimic”.

Mi-am dat ochii peste cap la el. „Vreau destule...”, m-am aparat.

„Aa, da? Cum ar fi?”, a intrebat razand, punand inca o data bratul in jurul meu in timp ce am continuat sa mergem.

„Cum ar fi...carti. Imi plac cartile si nu m-ar deranja sa am cateva. Si sex, si asta imi place”, am spus incapatanata, dar Edward nu a facut decat sa rada drept raspuns. „Hei! Nu rade, e adevarat! Imi plac ambele lucruri si le primesc si nu trebuie sa fim de vita regala pentru a indeplini asta”.

„Ah, iubita mea, dar uiti ceva”. Zambetul din vocea lui a fost evident cand ne-a intors sa ne uitam prin ferestrele unui magazin mic si demodat.

„Ce e aia?”, l-am intrebat, privind prin fereastra la bebelusii Beanie, de care nu stiam ca mai sunt la vanzare.

„Sunt Regele Imperecherii, ceea ce in mod evident te face pe tine Regina. Nu as fi putut sa castig titlul ala de unul singur, pana la urma”, explica el cu umor.

„Pai atunci, regele meu, facem cumparaturi?”, am intrebat, rupandu-ma de langa el pentru a-i intinde cotul sa mi-l ia.

„Pai, regina mea, cred ca ar trebui”. M-a luat de cot, inainte de a-si lasa mana in jos sa o ia pe a mea, manusile si mana lui incalzindu-ma mai repede decat as fi putut visa.

La un moment dat, in timpul plimbarii noastre, a inceput sa ninga si eu m-am ghemuit mai tare in Edward, in timp ce vorbeam despre orice ne trecea prin cap sau ne bucuram pur si simplu in liniste unul de compania celuilalt. In orice mod, noi ne simteam bine.

Imi placea felul in care se depunea zapada pe pamantul micului orasel. Lumina slaba de pe strada il faceau sa arate ca un incantator orasel de la Polul Nord. Zapada scanteia in lumina lampilor de pe strada si in stralucirea becurilor magazinelor, si simteai ca este unul dintre acele momente perfecte cand ai vrea sa se opreasca timpul in loc. Simteam ca eram prinsi in propriul nostru glob cu zapada si, in acel moment, nu vroiam sa-l parasesc niciodata. Cu siguranta ca Florida nu avea asta, asta era clar.

„Vine mama de Craciun”, am spus si probabil ca a parut destul de accidental pentru Edward, dar discutia despre Florida imi mutase gandurile in alta directie.

„Sta la Charlie?”, intreba Edward, intarind stransoarea in jurul meu, iar eu mi-am dat seama ca era nervos chiar daca parea sa fie complet calm pe exterior.

Edward ne-a dus in directia unei cafenele, nu vreun Starbucks – dar era cu siguranta inspirat din stilul acela – si deodata stateam la coada.

„Nu, nu va sta mult, ea si Phill vor sta la hotel. Banuiesc ca vrea sa va cunoasca pe tine si familia ta, sti?”

Chiar daca mama fusese fericita (daca nu putin socata) ca ma logodisem, nu avusese niciodata sansa sa-l cunoasca pe Edward. Sigur, auzise multe despre el de-a lungul anilor dar, chiar daca se intalnisera pe vremea liceului cand ea venea in vizita (rar), sa prezinti pe cineva ca fiind prietenul tau era diferit de a-l prezenta drept logodnicul tau.

„Pai, va fi distractiv”, o lasa Edward balta intr-un fel si jur ca l-am auzit inghitind in sec. Aproape ca ma facuse sa izbucnesc in ras. Baiatul nu avea de ce sa-si faca griji.

Dupa ce ne-a comandat doua ciocolate fierbinti, ne-am asezat la niste mese de afara, chiar daca metalul scaunelor mi-a amortit de-a binelea fundul.

„Va fi dragut sa-mi vad mama din nou”, am continuat. „Din nefericire, asta inseamna sa mai cumpar doua cadouri in plus, cand nici macar nu am idee ce sa le iau celorlalti”.

E atat de dragut sa fi copil. Primesti toate cadourile si nu trebuie sa-ti faci griji sa cumperi si tu. Nu pot sa ma intorc in timp, cand credeam in Mos Craciun si nu trebuia sa ma gandesc ce nuanta de ruj s-ar potrivi cu tenul lui Rosalie?

„Sunt sigur ca o sa rezolvi pana la urma”, mi-a spus Edward cu zambetul ala al lui, inainte a sorbi din ciocolata fierbinte. „Intotdeauna o faci”.

„Aa, apropo”, i-am spus, stergandu-ma la gura cu dosul manusii. „Am o idee cu ce sa fac pentru Charlie, dar am nevoie de ajutorul vostru, al baietilor”.

„Bine, da-i drumul”.

„Pai, bucataria e putin cam demodata, asa ca ma intrebam daca voi, baietii, m-ati putea ajuta sa vopsesc peretii si dulapurile. Sti, sa le dam un aer proaspat”. Ma tot gandisem la asta de cand am venit acasa de Ziua Recunostintei si am fost fericita ca mi-a venit ideea asta.

„Sigur, ma indoiesc ca vor avea vreo problema cu asta”, a spus el, aplecandu-se sa ma sarute cu blandete pe buze. „Ai terminat?”

Am dat din cap drept raspuns si el a ridicat paharele de cafea si le-a aruncat, inainte de a ne continua turul.

Noaptea inainta si niciunul dintre noi nu a cumparat nimic, iar eu aveam suspiciunea ca Edward stie ce sa ia pentru fiecare si nu mi se parea corect. Dar, fie ca am furat idei de cadouri sau nu, ca ne-au inghetat picioarele sau nu, sau ca am devenit nervosi cu privire la vizita mamei sau nu, chiar mi-a facut placere intalnirea noastra.

Nu mintisem cand am spus ca tot ce aveam nevoie era Edward. Sigur, poate ca imi plac chestiile precum cartile sau sexul dar, atat timp cat logodnicul meu era langa mine, aveam tot ce imi trebuia. Dar, inca primesc sex, nu?

NOTA: Jalice = autoarea a dat o porecla cuplului Alice-Jasper; la fel ca si Brangelina sau Bennyfer. (sigur va aduceti aminte de ei).

         „Bilute albastre” = expresie urbana americana ce exprima conditia dureroasa a unui barbat stimulat sexual, dar care nu are posibilitatea sa ejaculeze, ramanand cu testiculele grele si dureroase. (am mai folosit termenul si nu l-am explicat)

         „Beanie Babies” = animalute de plus umplute cu tot felul de boabe.