Legatura sau relatie

20. HELEN KELLER

A fost doar un sarut de Anul Nou. Bella stia foarte bine asta. Stia ca Edward nu va face niciodata lucrurile pe care spusese ca nu le va face, decat daca era vorba de ocazii speciale. Si Anul Nou a fost, bineinteles, o ocazie speciala. Pana la urma, spusese el, fiecare fata merita un sarut de Anul Nou. Asa ca Bella ignora pur si simplu sentimentele din sufletul ei, de fiecare data cand il vedea pe Edward, de la sarutul lor de Anul Nou. El nu a adus vorba deloc de asta.

Dar, cum Dumnezeu sa nu se gandeasca ea la asta, din moment ce a fost cel mai tare sarut din viata ei. E adevarat ca nu avea ea prea multa experienta la capitolul saruturi. Dar a fost atat de bine, nu a semanat cu nimic din ce incercase ea vreodata.

A rosit cand si-a amintit de senzatia limbii lui pe a ei, atat de catifelata si dulce si fierbinte si umeda si delicioasa. El avea o aroma care ii facea capul sa i se invarta, o aroma de scortisoara si menta. Si si-a amintit de bratele lui pe spatele ei, strangand-o langa el. In visele ei cele mai salbatice, Bella si-a imaginat ca asta insemna ca si el o dorea tot atat de mult cat il dorea si ea. Si si-a amintit de vocea lui ragusita, atat de gatuita cand a pronuntat numele ei in milisecunda in care li s-au despartit buzele. Crezuse ca vocea lui normala era frumoasa. Dar asta, asta a fost de-a dreptul dumnezeiesc.

Insa ceva o tot sacaia pe Bella. A fost doar un sarut de Anul Nou dar, intr-un fel, simtise ca parca il inselase pe Jacob. Nu putea sa-si retina sentimentul de vina cand Jacob a tinut-o in brate mai tarziu, in acea seara, soptindu-i cat de tare isi dorise el sa-i dea un sarut de Anul Nou, asigurand-o insa ca i-l va da anul viitor. Nu putea sa nu se simta vinovata cand si-a dat seama ca nici macar nu era atenta la el cand ii spusese acele cuvinte dulci, ci mai degraba umbla cu privirea prin camera, cautandu-l pe Edward.

Pentru Edward, a fost doar un sarut de Anul Nou. Dar a insemnat atat de mult pentru Bella.

„Alo? Pamantul catre Bella”, a sunat vocea lui Alice in capul ei. Bella s-a trezit la realitate.

„Ha? Scuze, nu eram atenta”, a spus Bella, fara sa iasa inca din sirul gandurilor ei.

„Normal ca nu. La ce te gandeai?”, a intrebat Alice.

„Ce? L-la nimic in mod special”, s-a balbait Bella. Nu spusese nimanui despre sarut.

„Hmm, bine”, a mijit Alice ochii sceptica. „Oricum, iti spuneam ca este timpul pentru cursul lui Edward”. Fata slabuta s-a ridicat si si-a luat poseta.

„Bine. Sa mergem”, a spus Bella, uitandu-se la Rosalie, care era atat de prinsa in bratele lui Emmett, incat nu avea habar de ce se petrecea in jurul ei. Inca din seara Balului, Rose fusese asa – se uita pe sub gene la Emmett si il atingea non stop. Iar el parea ca se bucura pe deplin de toata atentia. De fapt, tocmai revenisera de la toaleta, dezordonati, dupa ce facusera Dumnezeu stie ce. Desi se bucura pentru ei, inca se simtea foarte incomodata.

Din fericire, nu a fost nevoie sa deschida ea subiectul. Jasper a condus-o acolo.

„Daca, macar pentru un minut, ai gandi si ai privi cu capul, Emmett – capul se afla pe umerii tai – ai observa ca este vremea pentru curs”, a suspinat Jasper epuizat. Se simtea incomodat pentru ca Rosalie era sora lui. Dar asta nu era tot. Jasper era foarte sensibil la emotii si la lucruri de genul asta. De fapt, el era foarte carismatic si intelegea destul de bine emotiile. Din cauza asta pofta ce radia din Rosalie si Emmett il deranjau atat de tare. A fost mai mult de o data cand Bella l-a susprins pe Jasper privind-o pe Alice de parca o dezbraca din priviri. Lui Alice nu-i scapase asta, dar continua sa-l chinuie pe Jasper cu zambetul ei seducator.

A mers in liniste spre sala de curs. Ii era teama sa-l vada pe Edward. Dupa sarutul ala ametitor, el se purtase ca si cand nu se intamplase nimic. Poate ca pentru el nu insemnase nimic. Ea era cea care intorcea problema pe toate partile. El avea calmul lui obisnuit, spre deosebire de ea, a carei inima o lua razna la simpla lui privire.

„Bine ati revenit”, a spus Edward cand s-a asezat toata lumea. „Sper ca v-ati bucurat de vacanta si ca suntem gata cu totii sa ne intoarcem la repetitii”.

A fost o vacanta de iad, gandi Bella in timp ce-i privea fata frumoasa.

„Este inceputul unui semestru nou. Cei care ati fost prezenti si semestrul trecut stiti ca la acest curs nu avem nevoie de manuale. De asemenea, metodele mele de predare vor fi consolidate de azi inainte”. A luat o gura de aer, apoi a continuat, „Fiecare saptamana va fi impartita in doua. Lunea si miercurea vom invata arta treatrala si expresivitatea personajelor. In fiecare saptamana va voi da o poveste diferita si un rol diferit. Treaba voastra este sa descoperiti cum sa interpretati personajul si cum sa vi-l insusiti. Vinerea, va voi testa performantele printr-o serie de probe. Nota pe care o veti lua vinerea, va fi nota prestatiei voastre”.

Bella era concentrata cu totul la el in timp ce vorbea. „In acest semestru avem un proiect mare. Vreau ca toata lumea sa se imparta in grupuri de sase persoane. Proiectul consta in faptul ca aceste grupuri vor juca o piesa. Puteti sa alegeti orice piesa doriti. Puteti chiar sa scrieti propria voastra piesa, daca vreti. Pentru recuzita si necesitati, puteti imprumuta, daca avem disponibil. De asemenea, va puteti cumpara propria voastra recuzita. Proiectul va fi notat la finalul semestrului, reprezentand 30 de procente din nota voastra semestriala, la fel si din examenul final”.

„Dar, asta nu e tot. Proiectele vor concura intre ele, iar echipa castigatoare va avea posibilitatea sa joace in cateva filme sponsorizate de catre Universitate. Unii dintre voi vor putea sa lucreze cu actori si actrite experimentati. De fapt, eu voi juca intr-unul dintre aceste filme. Asta este o oportunitate importanta, care apare o data in viata. Deci, haideti sa sintetizam si sa spunem ca nota voastra pe acest semestru, poate chiar si viitorul vostru in teatru, depind de acest proiect. Sper ca luati asta in serios”.

„Oricum, in fiecare marti si joi ne vom intalni cu fiecare grup pentru a discuta ideile si pentru a pregati proiectul”, a spus el, dand studentilor un teanc de hartii pentru a fi impartite. „Pe hartiile astea sunt cateva cerinte pe care le vreau de la voi. Haideti sa ne uitam peste ele. Vreau, pe langa performanta voastra actuala, o copie a scenariului. De asemenea, vreau un sumar al intrigii, o hartie cu analiza fiecarui personaj, nu conteaza cat de minor este. Vreau o lista cu sarcinile fiecarui membru din grup, cine face ce si de ce este acea persoana potrivita acelui rol. Pentru fiecare membru al echipei, vreau un eseu explicativ cu privire la cum el/ea isi va insusi personajul. Prima hartie, care consta in lista membrilor grupului, o vreau pana martea viitoare. Deci, daca as fi in locul vostru, mi-as alege membrii echipei imediat dupa curs. Dati-mi voie sa va reamintesc ca acesta este cel mai important proiect pe care il veti face la acest curs”.

„Wow”, a spus Alice cand Edward a terminat introducerea. „E ceva mare”.

„Nu mai spune”, s-a bagat Emmett, in timp ce lui Rosalie ii straluceau ochii. Asta era ocazia ei sa straluceasca precum o stea.

„Asta e. Singurul lucru la care am visat. Asta e sansa mea”, zambi ea, apoi, observand incruntarea lui Emmett, zambetul i-a pierit.

„Ce s-a intamplat, Emmett?”, l-a intrebat ea.

„Nu e nimic. Poate e ceva ce am mancat”, i-a raspuns el, dar Bella putea sa vada prin minciuna lui. Emmett se ingrijora de ceva.

„Bine. Pentru azi, vreau ca toata lumea sa vina pe scena si sa formeze un cerc in jurul acestor artefacte”, ne-a instructat Edward. Dupa ce a facut ce a spus el, Bella a observat ca acele artefacte erau de fapt jucarii.

„Bun, stiti cu totii povestea lui Helen Keller?”, a intrebat Edward. Apoi a dat din cap cand ei au murmurat. „Bine, pentru cei care nu o stiu, uitati care este povestea. Helen Keller s-a nascut intr-o familie nu prea instarita. Ca bebelus era bine si sanatoasa. Apoi, cand avea nouasprezece luni a avut o febra letala. Helen Keller nu a murit dar, de atunci, a ramas oarba, surda si muta. A fost un copil handicapat. Nu a mers la scoala si nici-o guvernanta nu a putut sa comunice cu ea sau sa o invete ceva. Familia ei era pe cale sa-si piarda sperantele cu privire la ea, datorita comportamentului ei agresiv si a crizelor de nervi. Apoi, cand avea in jur de 7 ani, o guvernanta pe nume Anne Sullivan a fost angajata de familie. Motivul: Anne Sullivan era oarba. Sullivan a invatat-o pe Helen limbajul semnelor. Helen Keller a crescut, a frecventat Colegiul Radcliffe si a devenit faimoasa prin autobiografiile ei”, le-a spus Edward studentilor.

Bella nu intelegea ce legatura are acea poveste cu jucariile de pe podea. "Acum, ca toata lumea cunoaste povestea lui helen Keller”, a continuat Edward, „sarcina de azi pentru voi este sa va purtati ca Helen Keller”.

Mike Newton l-a intrerupt. „Dar, Cullen, nu ne-ai dat nici un scenariu”.

Edward a ras drept raspuns. „Domnule Newton, lasa-ma sa ma fac inteles. Nu v-am cerut sa cititi replicile lui Helen Keller. V-am cerut sa va purtati ca Helen Keller”.

Vazand figura confuza a lui Mike, Edward a adaugat. „La acest curs, daca nu invatati nimic, trebuie sa invatati asta. Interpretarea nu se invarte numai in jurul dialogului. Se invarte, cel mai important, in jurul actiunilor actorilor. Un lucru atat de simplu, dar unii esueaza in a recunoaste asta. Cu un singur dialog, pot sa construiesc mii de personaje prin interpretarea mea. Si Universitatea ma plateste sa va arat cum”, a explicat el.

„De exemplu, domnisoara Swan, va rog sa veniti in fata”, a dat Edward instructiuni.

Inima Bellei o luase razna si a rosit. Edward nu-i mai vorbise de atat de mult timp.

„Domnisoara Swan, va rog sa ne demonstrati cum te-ai juca cu aceste jucarii, daca ai fi Helen Keller”, a spus Edward binevoitor.

Mintea Bellei se ambala. Helen Keller era oarba, surda si muta. Deci, nu poate sa vada sau sa auda nimic. Asta inseamna ca nu ar sti cum sa se joace cu jucariile. Deci, acum, tot ce trebuia sa faca era sa se joace gresit cu jucariile.

Bella s-a asezat pe podea. Vroia sa inchida ochii, sa-si imagineze cum ar fi sa nu sti ce este in jurul tau. Dar si-a adus aminte ca Helen nu trebuia sa inchida ochii. Helen nu trebuia sa-si imagineze.

Asa ca, si-a aruncat bratele in jur, cautand. Helen nu ar sti unde se afla jucariile. A apucat papusa. Hmm, cel mai bun mod de a o face era sa o tina cu capul in jos. Si Bella a facut asta. A simtit fata papusii cu mainile, apoi a aruncat-o. Dupa aceea, si-a tarat bratele si a gasit o bata de baseball. A simtit-o cu mainile, apoi, pentru a adauga putina creativitate, a muscat din bata de baseball si s-a strambat. O dureau dintii.

Toata lumea a ras, inclusiv Edward. El a aplaudat.

„Foarte bine, domnisoara Swan. Acum poti sa te ridici. Am nevoie de un alt voluntar”, a strigat el. Lauren Mallory si-a impins pieptul in afara si a ridicat mana.

„Foarte bine, domnisoara Mallory. Va rog, incepeti”. Lauren a zambit mandra. S-a asezat, si-a incrucisat picioarele pentru ca, daca nu o facea, fusta pe care o purta ar fi dezvaluit totul. Apoi a inceput sa arunce lucruri in jur, parand contrariata. Poate ca Helen a ei vroia ceva si nu gasea.

Alice a chicotit cand fruntea lui Edward s-a incretit. I-a spus lui Lauren sa se ridice.

„Domnisoara Mallory, data viitoare adu-ti aminte de expresia faciala”, a sfatuit-o el, in timp ce-i facea semn lui Mike sa incerce.

Dupa ce a incercat toata lumea, Edward s-a asezat in mijloc. Cursul era aproape de final.

„Toti ati facut foarte bine si eu sunt aproape multumit. As vrea sa subliniem cateva lucruri”, a spus Edward. „In primul rand, am observat ca fetele s-au jucat cu papusile, bratarile si pantofii, lucruri de fata, in general. Acelasi lucru poate fi spus si despre baieti, ati ales lucrurile baietesti pentru a va juca, precum batele de baseball si mingile. Vreau sa va aduc aminte ca este gresit. Trebuie sa va purtati ca Helen Keller. Si Helen Keller nu stia care sunt jucariile pentru baieti si care sunt pentru fete. Helen Keller nici macar nu stia ce este un baiat si ce este o fata. Am vazut pe multi dintre voi gresind cand v-ati transpus in acea stare de spirit”.

„In al doilea rand, aproape toti ati ales anumite jucarii si v-ati jucat cu ele. Nu recomand sa faceti asta. De exemplu, domnisoara Stanley a luat papusa si a inceput sa o mangaie pe par. De unde sa stie Helen ca aia este o papusa? Vreau sa le felicit pe domnisoarele Swan si Hale. Amandoua ati aratat ca v-ati pus in locul lui Helen, cautand orbeste ceva si apucand orice v-a cazut in maini. Asta e bine”, a zambit Edward, in timp ce Lauren pufnea.

„Acum vedeti ca sa jucati un personaj este mai greu decat sa cititi replicile. Trebuie sa va puneti in locul lor. Cu alte cuvinte, sa fiti personajul”, a spus Edward animat. Si Bella putea sa vada inca o data lumina de pe fata lui, de entuziasm si dragoste.

„Asta fiind spusa, sunt dezamagit de toate interpretarile voastre. Fiecare dintre voi a ratat sa-mi arate cel mai important lucru. Sunt sigur ca, daca ar fi fost un test, ati fi picat cu totii”, a anunat el ascutit.

Bella era socata. Stia ca performanta ei nu a fost perfecta, dar crezuse ca facuse destul de bine. S-a uitat in jur si a vazut ca toata lumea avea aceeasi reactie. Rosalie era cea mai socata.

„Dar, Edward, am crezut ca am facut bine. M-am jucat cu jucariile asa cum ar fi facut-o o persoana oarba”, si-a spus Rosalie opinia.

Edward a chicotit. „Da, domnisoara Hale, te-ai jucat destul de bine cu jucariile, exact cum ar fi facut-o o persoana oarba”. Expresia lui s-a ascutit. „Dar, ia spune-mi, domnisoara Hale. Daca esti oarba, surda si muta de cand te-ai nascut, de unde ai sti ca acelea sunt jucarii? De unde ai sti ca ar trebui sa te joci cu ele?”, a zambit el din nou. „Nu ai fost Helen Keller. Ai fost doar un actor care a incercat sa o interpreteze pe Helen Keller. Si din cauza asta ai picat”.

Si Bellei si lui Rosalie le-au picat fetele cand au realizat ca spusele lui Edward au sens.

Edward s-a uitat la ceas. „Aa, ia uite, cursul s-a terminat. Timpul zboara cand te distrezi, nu-i asa?”, zambi el. „Exersati acasa si amintiti-va ce am spus astazi. Sunteti liberi”.

In timp ce ieseau din sala, Rosalie era inca socata. „Wow”, a spus ea in final.

„Dap”, a comentat Bella. „E bun”.

Acum nu mai incapea indoiala pentru ei de ce i se oferise aceasta slujba lui Edward.

O seara frumoasa!