Legatura sau relatie

31. CONTINUA IN NOAPTE

Prin fumul argintiu si fantomatic, el tot ii putea zari fata cu lacrimi ca diamantele curgand din ochii ei. Erau lacrimi de suferinta? De regret? De tristete? De confuzie?

El nu simtea nici unul dintre aceste lucruri. Nu era suferinta, nu erau regrete, nu era tristete si nici confuzie pentru Edward. Nici macar nu simtea ca a pierdut ceva. Pana la urma, nu prea ai cum sa pierzi ceva nu ti-a apartinut.

Nu, ce simtea el era oboseala. Oboseala de a mai lupta cu inima lui. Obosise sa se mai piarda, sa o piarda. Obosise fara sperante. Obosise sa fie optimist. Obosise ca inima sa-i bata cu putere in preajma ei. Obosise pentru ca venise sfarsitul. Obosise pentru ca acum nu-i mai ramasese nimic. Fara fata frumoasa cu par ciocolatiu. Fara imbujorari in obrajii de alabastru. Fara saruturi de abandon si rasete cristaline. Noaptea il inconjurase pe Edward Cullen, imbratisandu-l strans in inima. In inima lui era intuneric. Trecuse mult timp de cand fumase. Dar, noaptea asta parea una in care sa se fumeze. Era o noapte pentru a-si arde plamanii, inima. Statea pe canapeaua rece cu o tigara intre degete, fumul alb scapandu-i dintre buze.

Cel putin, se terminase. In sfarsit, se terminase.

Bineinteles, putea sa fi fost mai bland. A fost un nemernic. A fost neindurator si crud. Dar, isi dorise o ruptura curata pentru ea. Doare, dar ea va uita. Ura este mai buna decat durerea. Trecuse prin prea multa suferinta pentru varsta ei. Pur si simplu, vroia ca ea sa-l urasca, astfel ca, intr-o zi, cand ea se va uita in urma, sa nu-i para rau ca a parasit un nemernic ca el. A vrut sa se justifice fata de ea. I-ar fi dat orice ar fi vrut ea, orice ar fi menajat-o. 

O ruptura precisa pentru ea. Numai pentru ea.

Deoarece stia ca pentru el nu va fi asa. Niciodata.

Ei, nu-i asa ca asta e nasol?, a chicotit el fara umor.

Bella Swan distrusese totul pentru el.

Exact in acest moment, se pare ca o fata perfecta si frumoasa dormea linistita in patul lui. Petrecuse ore intregi intr-un avion, pentru a ajunge la el. Fata ei s-a luminat cand i-a deschis usa. Corpul ei era superb, inima ei ii apartinea lui. Ea nu se supara ca lui nu-i placea stilul ei de viata. Ea ar renunta la cariera ei daca el i-ar cere asta. Daca ar duce-o in dormitorul lui, nimeni nu l-ar condamna. Ea era un vis, o fantezie, pentru toti barbatii.

Totusi, el nu putea nici macar sa se trezeasca langa ea. Nici macar pe aproape.

Inainte de Bella Swan, faceau dragoste ore intregi. Inainte de Bella Swan, o putea saruta fara sa se simta vinovat.

Viata inainte de Bella Swan era buna.

Tanya merita ceva mai bun decat acest barbat nenorocit. Merita ceva mai bun decat un barbat care, atunci cand il saruta, el nu se putea gandi decat la o alta fata cu par castaniu ca ciocolata. Merita ceva mai bun decat un barbat care nu-i putea oferi niciodata dragostea lui, pentru ca apartinea altcuiva.

Era atat de distrus.

Radioul era pornit, dar sunetul era atat de departe. Canalul cu melodii de dragoste de noaptea tarziu. Melodii sentimentale despre dragostea eterna si adevarata si fericita. Isi bateau joc de el. Cine era el sa mai creada in fericire pana la batranete?

Dragoste.

Obosise sa simta.

Radioul canta din nou. Una dintre acele melodii de dragoste. Cuvintele blande si muzica inceata au umplut aerul.

„Just when I believed I couldn't ever want for more
This ever changing world pushes me through another door
I saw you smile and my mind could not erase the beauty of your face
Just for a while won't you let me shelter you
Her smile was so beautiful, so radiant. Heart-shaped face of creamy color blushed in light pink. Beautiful girl with hair blowing in the wind. I could never forget.
Hold onto the night
Hold onto the memories
I wish that I could give you something more
and I could be yours” 

Nu continua, frumoasa Bella. Nu-ti aminti nimic. Nu va mai fi durere. Uita tot. Imi doresc sa fi putut fi al tau. Imi doresc sa-ti fi putut oferi mai mult. Dar nu am putut. Uita-ma.

„How do we explain something took us by surprise
Promises invade love that is real but in disguise
What happens now do we break another rule
and let our lovers play the fool
I don't know how to stop feeling this way...” 

Daca as fi putut sa te iubesc. Daca as fi putut sa incalc regulile. Imi pare rau. Imi pare rau. Imi pare rau ca nu mi-am retinut sentimentele. Imi pare rau ca nu le-am invins pe ale tale. Imi pare atat de rau pentru toata durerea. Imi pare atat de rau pentru cuvintele mele neinduratoare. Te rog, intelege. Imi pare mai rau ca niciodata.

„Hold onto the night
Hold onto the memories
If only I could give you something more
Well, I think that I've been true to everybody else but me
and the way I feel about you makes my heart long to be free
Every time I look into your eyes I'm helplessly aware
That the someone I've been searching for is right there...” 


Dar, nu puteam sa fiu cu tine. Nu puteam sa te strang in brate. Nu puteam sa te ating. Nu puteam sa fiu altceva pentru tine, decat suferinta. Nu puteam sa fac nimic, decat sa privesc cum plangi. Nu te-am putut proteja. Te-am ranit. Imi pare rau.


„Hold onto the night
Hold onto the memories
I wish that I could give you more
Hold onto the night” 

Te iubesc.

Umezeala. Ochii i s-au incetosat. Fumul l-a inecat. Nasul ii ardea. Era atat de nedrept. Atatia ani a crezut ca nu o va gasi niciodata. A crezut ca niciodata nu o va gasi pe cea care sa-i faca inima sa cante si trupul sa-i furnice. O asteptase atat de mult. Acum, ca a gasit-o, nu putea sa o atinga. Ea era inaccesibila.

Incet, fara vreun sunet, a plans pentru o dragoste pierduta. O dragostea care nu va fi posibila niciodata.

Cineva si-a pus mainile in jurul capului sau.

„Tanya?”, a soptit.

„Edward”, a murmurat ea.

Si-a presat fata de parul lui. Suvitele ei blonde, superbe cadeau ca apa peste fata lui. El a simtit umezeala in parul lui.

„Plangi”, a spus el, nu chiar o intrebare, ci mai degraba o afirmatie.

Ea a ridicat capul si l-a privit in ochi. Lacrimile ii curgeau pe fata. „De ce?”

Edward nu putea sa vorbeasca.

„De ce, Edward? Ti-as fi dat totul. Dragostea mea ar fi fost suficienta pentru a dura o viata”. Umerii ei au tremurat usor. „De ce te-am iubit?”

El a inchis ochii. Era prea mult.

„Plangi pentru ea”, a zis Tanya cu vocea ca o briza. „Plangi pentru ca ai ranit-o. Nu ai plans niciodata cand m-ai ranit pe mine. Niciodata nu ai plans pentru mine”. L-a imbratisat mai strans.

El a luat-o de talie. Ea inca purta pijamaua lui. Fara pantaloni.

„Imi pare rau”, a spus el in final cu o voce ragusita.

„Trebuia sa stiu. Iubesti pe cine iubesti”. Hohotele de plans i-au spart vocea calma. „Cand am vazut-o prima data, nu m-am gandit prea mult la asta. Era doar o fata. Apoi, a venit Craciunul si te-am vazut cu ea”. Tanya a facut o pauza. „Privirea din ochii tai m-a speriat. Erai cu mine, dar nu erai cu mine”. Umerii ii tremurau. „Atunci ar fi trebuit sa-mi dau seama. Dar, cred ca eram in faza de negare”. L-a mangaiat pe par si si-a aplecat ochii spre el. „Edward, pe mine niciodata nu m-ai privit in acel fel”.

Cand a inchis ochii, o lacrima tacuta i-a curs pe obrazul ei pal.

„Imi pare rau”, a soptit el. Asta era tot ce putea sa spuna. In noaptea asta ranise doua femei. Una nu putea sa se bucure de dragostea lui si una a carei dragoste nu putea sa i-o primeasca.

„Edward, saruta-ma pentru ultima oara”. Ea nu deschisese ochii cand i-a cerut rasplata pentru dragostea ei neimpartasita. Inca o lovitura de cutit in inima ei.

Era ceva ce el ii putea oferi. Asa ca si-a inclinat capul.

Buzele lui reci le-au intalnit pe cele umede ale ei. Nici o emotie. Nici o caldura sau adrenalina in venele lui. Nici o bataie neregulata a inimii lui. Si nici o caldura familiara care sa se raspandeasca prin trupul lui.

Numai gheata.

Chiar cand era pe cale sa se retraga de langa ea, s-a deschis usa de la intrare. 

__________________________________________________________________________________

„Ce?”, a spus Jacob luat prin surprindere.

„Vreau sa faci dragoste cu mine”, a repetat Bella ferm. Mintea ii era clara. Poate ca lui Edward nu-i pasa de ea. Poate ca el nu dorea ce avea ea sa-i ofere. Dar Jacob, da.

Avea saptesprezece ani, pentru numele Domnului. De ce nu putea sa aiba ceva simplu, precum Alice si Jasper? Ii placea simplitatea. Nu-si dorea o dragoste interzisa cu un barbat inaccesibil.

Jacob era foarte accesibil.

Cum este sa fi iubita? Sa fi mangaiata? Cum va fi sa aiba pe cineva care sa-i intoarca afectiunea, care sa zambeasca atunci cand o saruta, care sa o stranga la pieptul lui fara sa se simta vinovat?

Isi dorea sa fie iubita. Sa fie alintata. Sa mearga mai departe.

Ea il iubea pe Edward. Jacob o iubea pe ea.

Renee a spus odata: „Nu fi cu cel pe care il iubesti, ci cu cel care te iubeste”.

Ei, mersi Renee. Ai avut dreptate. Este mult mai usor.

„Bella”, a ras Jacob incomodat. „Este noaptea, tarziu. Apari la usa mea, in mijlocul furtunii, si vrei sa fac dragoste cu tine?”, a zambit intrebator. „De ce nu intri sa te usuci mai intai?”

A intrat. Casa lui Jacob se afla in Rezervatie. Plaja La push nu era departe de aici. Era cald si modest, ca si Jacob. Podeaua de lemn s-a simtit rece sub picioarele ei, chiar daca probabil era incalzita. Atat de rece.

Jacob i-a aruncat un prosop. Ea si l-a presat de fata. Mirosea a detergent si scortisoara.

Si Edward mirosea ca scortisoara condimentata.

A scuturat din cap. Gata cu Edward. Gata cu ingerul cu par aramiu si zambet strengaresc.

„Si, care e treaba cu facutul dragoste?”, a chicotit Jacob slab. „Nu ca ma opun, dar este atat de monumental. Adica, vrei sa apari asa si sa-mi iei virginitatea? Nu prea cred!”

Bella a trebuit sa rada. Vezi, asta era usor. Jacob nu era complicat. Jacob era simplu.

Si daca Jacob nu era fierbinte si pasional, arzator si dureros, si ametitor? Daca Jacob nu ii putea face inima sa cante si pieptul sa i se contracte la zambetul lui? Daca, de fiecare data cand il vedea pe Jacob, nu i se taia respiratia? Daca o singura atingere a lui Jacob nu i-ar linisti fluturasii din stomac? Daca, in spatele ochilor inchisi, nu-i va putea vedea fata si parul negru, tepos?

Jacob era haios. Era lejer. O incalzea.

Nu o putea face sa ia foc.

„Ce ar fi ca mai intai, inainte sa-mi iei virginitatea in mod violent, sa ne uitam la un film? Nimic nu poate pregati mai bine durerea decat sa urmaresti Transformer”. Jacob a condus-o pe Bella pe canapea, a asezat-o, apoi a cautat DVD-ul.

Nu au fost puse intrebari. Jacob era simplu.

Ochii ei au analizat trupul frumos al lui Jacob, cand s-a ridicat pe raft dupa film. Muschii de pe spate, bronzati neted. Brate catifelate, legate cu pachete de muschi. Corpul inalt, lung, cu par negru ravasit. Era de dorit. Nimic nu era in neregula cu el. Era perfect.

Cu exceptia faptului ca nu avea pielea alba, stralucitoare. Nu exista parul aramiu, dezordonat, care sa implore sa-l mangaie. Zambetul lui era drept si ochii nu aveau culoarea ierbii verzi si proaspete de vara.

In afara de astea, era perfect.

El a chicotit iar. „La ce te uiti?”

Bella s-a imbujorat cand si-a dat seama ca a prins-o holbandu-se la el. Si-a coborat capul.

„Nu-ti fa griji. Nu sta nimeni cu mine, asa ca poti sa fi ciudata daca vrei”, a ras el cu putere, iar ea nu s-a putut abtine sa nu rada de el.

El a stins lumina inainte sa se aseze langa ea pe canapea, in timp ce filmul a inceput sa ruleze.

E suficient sa spui ca ea nu avea idee despre ce era filmul.

Pe la jumatatea filmului, bratul lui Jacob era pe umerii ei. Incetul cu incetul, spatiul dintre ei s-a micsorat, pana ce ea s-a ghemuit langa el. Apoi, incet, el a inceput sa deseneze cercuri pe umerii ei. Apoi, buzele lui ii sarutau fruntea. Apoi, nasul. Apoi, ochii. Apoi, buzele.

Inainte ca ea sa-si dea seama, era leganata in bratele lui, buzele lui ferme pe ale ei.

Ea a incercat sa simta. A incercat sa simta caldura si bataia rapida a inimii si suspinele usoare erau asteptate sa-i scape printre buze.

Nimic.

Respiratia lui Jacob, insa, era foarte rapida. Mainile lui si-au gasit drumul pe sub tricoul ei, mangaindu-i abdomenul plat.

Urma sa-si piarda virginitatea pe o canapea.

Cu siguranta, cel mai nenorocit moment grozav din viata ei.

Jacob a sarit de pe ea, ochii lui fiind salbatici. Ridicand-o, i-a cerut. „Urmeaza-ma”.

L-a urmat intr-un loc ce parea a fi dormitorul lui. Cu blandete, a intins-o pe patul lui moale.

Incet, sarutarile lui s-au raspandit pe tot gatul ei. Mana lui a urcat din ce in ce mai sus, pana i-a cuprins sanul plin.

Ea a suspinat la impulsul de a-i da mana la o parte. El a gemut la cat de catifelat si cald ii era sanul.

Ea a inchis ochii. In mintea ei, degete agile si pale ii desfaceau bluza. Jacob i-a dat bluza jos. Parul lui aramiu si dezordonat ii gadila gatul, in timp ce buzele catifelate treceau usor peste umflaturile sanilor ei. A simtit cum i se schimba respiratia, in timp ce presiunea ii crestea in piept.

Degetul lui i-a atins sfarcul prin bumbacul sutienului.

Edward a gemut.

Nu. E Jacob.

Maini puternice o tineau de solduri. Edward. A bagat mainile in parul lui. Edward. Degetele de pianist i-au mangaiat usor coapsele. Edward. A gemut. Edward. A sasait. Edward. Senzatia de furnicaturi apasa pe abdomenul ei. Edward. Buzele i-au tremurat. Edward. Buze sarutandu-i buricul. Edward. I-a curs o lacrima.

Edward.

Edward. Edward. Edward. Edward. Edward. Edward. Edward. Edward.
EDWARD!

Din ochi ii curgeau lacrimi fara mila. A fost tot ce a putut sa faca pentru a-si retine hohotele de plans. Lacrimi pe obraji. Lacrimi incurcandu-se in parul ei. Lacrimi care o incalzeau cand ii curgeau pe urechi.

Numai Edward.

Pentru totdeauna, Edward.

Zambetele lui. Ochii lui. Rasetul lui. Mainile lui. Caldura lui. Electricitatea lui.

Mereu. Edward. Mereu.

Era un blestem.

El a ranit-o. A facut-o sa simta. A facut-o sa zambeasca. A facut-o sa gandeasca. A facut-o sa planga. A facut-o sa respire. A facut-o sa tipe. A facut-o sa uite de ratiune.

A facut-o sa iubeasca.

Si el nu o putea iubi.

Edward. De ce?

Umerii ii tremurau in hohote linistite de plans, in timp ce o coplesea durerea. Pierzanie, atat de multa pierzanie. Pierderea inocentei.

Pierderea increderii. Pierderea tineretii, a zambetelor si a ochilor lui verzi si stralucitori.

Pierderea dragostei.

Era o dragostea care nu va fi niciodata posibila. A fost o dragoste condamnata de la inceput.

Jacob s-a uitat la ea. In ochii lui era o tristete infinita.

„E Edward, nu-i asa? Esti indragostita de el”.

 O seara placuta!
Ana