Legatura sau relatie

21. DRAGOSTEA INTERZISA A VAMPIRULUI

„Deci, Bella, normal ca noi vom forma un grup”, a spus Alice la telefon, in timp ce Bella reincalzea lasagna de ieri. Era dupa scoala si vorbeau despre marele proiect.

„Vreau sa spun, este perfect. Suntem sase si ne stim intre noi destul de bine, asa ca va fi mult mai usor sa ne impartim treburile”, a continuat Alice.

„Iham”, a spus Bella in timp ce inghitea o bucata de lasagna.

„Bine, deci, planul meu este sa ne intalnim la mine acasa. Vom discuta ce piesa vrem sa jucam si despre cum o vom face. In regula?”, ciripi Alice. Nu pierdea deloc timp in a arata tuturor cat de mult ii placea acest proiect. Alice era genul de persoana care planuia petreceri, gazduia spectacole si organiza evenimente. Normal ca era incantata de asta.

„Bine. Da-mi un minut sa-mi termin cina, in regula?”, a spus Bella inghitind laptele.

„Te astept sa fi la mine in fata in 30 de minute, ai inteles?”, a ordonat Alice.

„Sa traiti, generale”, a ras Bella.

„Hmm, generale, imi place”, a spus Alice, evident incantata de noua ei porecla, si a inchis telefonul.

Bella a infulecat in graba ce mai ramasese din cina ei. Apoi, dupa ce a spalat vasele si s-a spalat si ea, s-a indreptat spre casa lui Alice.

Cand a sosit Bella, gasca era deja prezenta in sufrageria lui Alice. Alice era pe cale sa topaie de bucurie, fiind calmata numai de Jasper.

„Oh, Bella, chiar trebuie sa incepem in acest moment. Altfel, nu vom avea destul timp”, palavragi Alice dupa ce a imbratisat-o pe Bella.

„Calmeaza-te, Ali. Abia azi ne-a dat sarcina. Avem la dispozitie luni de zile”, a spus Jasper, tragand-o pe Alice pe canapea.

„Mai Jasper, cand faceti sex este tot asa? Pentru ca asta ar fi o nenorocire”, l-a tachinat Emmett.

„Haha, ‚nenorocire’. Jasper, este Alice o nenorocire?”, fata lui Alice se inrosise in timp ce Jasper ii arunca lui Emmett injuraturi intr-un limbaj colorat.

„Bine, bine, sa ne calmam oameni buni, inainte sa ne omoram intre noi”, a spus Rosalie. Bella s-a asezat pe canapea, langa Jacob.

„Bine, in primul rand, haideti sa ne decidem ce piesa jucam”, a inceput Alice, luand controlul asupra situatiei.

„Pai, nu cred ca ar trebui sa fie Romeo si Julieta. Multi au de gand sa puna in scena piesa asta, iar eu nu vreau sa ne pierdem originalitatea”, si-a spus Rosalie opinia.

„De acord. In orice caz, ar trebui sa facem ceva diferit. Ceva mai putin cunoscut. Ceva ce nimeni altcineva nu va alege”, a fost Jasper de acord.

„Stiu! Ce ziceti de Barbatii in negru?”, a intrebat Emmett incantat.

„Emmett! Ce e cu tine si Barbatii in negru? Cu siguranta ca nu vom face asta”, a tipat Rosalie. Era oarecum enervata, putea Bella sa spuna. Pentru ea, acesta este cu siguranta cel mai important lucru. Ea, ca si Bella, isi dorea sa devina actrita. Si asta era sansa lor.

„Ce ziceti de Mandrie si prejudecata?”, a intrebat Bella, numind cartea ei favorita din toate timpurile.

„Nu, am sentimentul ca o va alege cineva. In plus, sunt prea multe personaje”, a respins Alice ideea.

Stateau acolo, fara stie ce piesa sa aleaga si fara sa le vina vreo idee.

Apoi, deodata, Alice a sarit in sus si a tipat, uimind pe toata lumea.

„Bunule Dumnezeu, Alice, vrei sa ne provoci un infarct?”, a spus Rose, ducand mainile la piept.

„Nu, nu. Fratilor, ascultati, am o idee grozava in legatura cu ce piesa sa interpretam”, a zambit Alice larg.

A facut o pauza pentru efectul dramatic.

„Vom scrie noi o piesa. Asa, nu o va copia nimeni”, a dezvaluit Alice in final.

S-au uitat unii la altii. Bella a fost prima care a luat cuvantul.

„Hm, Alice? Mda, nu cred ca este o idee buna”, a spus Bella.

Alice s-a incruntat. „De ce nu?”

„Pai, in primul rand nu avem scenariu”, a adaugat Jasper.

„Asta e usor”, a bolborosit Alice. „Bella poate sa vina cu subiectul, ea citeste mult. Sigur trebuie sa aiba ea ceva povesti in minte. Si, indata ce avem intreaga intriga a povestii, Jasper poate sa scrie scenariul. Specializarea lui nu este Scenaristica?”, a raspuns Alice.

Jasper a dat din cap, dar inca era retinut intr-un fel.

„Uitati, fratilor, este cel mai bine asa. Jasper este genial. Poate sa vina cu un scenariu in, sa zicem, o ora. Iar eu pot sa fac toate costumele, daca vom avea nevoie. Vom cumpara recuzita, iar Emmett ne poate ajuta cu luminile si altele. Nu este el baiatul cu tehnica?”, a spus Alice entuziasmata. Bella a trebuit sa recunoasca ca planul nu era rau. Nu era rau deloc.

„Dar, Alice, pana martea viitoare trebuie sa avem hartia cu sarcinile. Nu putem sa fim gata cu scenariul pana marti. Si trebuie sa stim cate personaje va avea piesa, pentru a ne putea imparti rolurile”, a motivat Bella.

Alice s-a gandit un moment la asta, inainte sa vina cu un raspuns. Pe bune, slabuta avea un raspuns pentru orice. „Pai, vom risca si vom veni cu o poveste. Bella, iti este suficienta o saptamana sa vi cu o poveste, nu-i asa? Apoi, atat timp cat stim subiectul, ne vom imparti sarcinile. Si mai tarziu ne vom gandi la scenariu”.

„Bine, bine. Mie tot nu mi se pare in regula”, a renuntat Rose, fiind inca sceptica.

„Ce ziceti daca mergem pe ideea asta si, daca se intampla ceva, ne vom gandi la altceva, bine?”, a spus Jasper incet, simtind tensiunea din camera.

„De acord”, a zambit Emmett.

„Bine, sa trecem la urmatorul lucru de pe lista”, a reinceput Alice. „Deci, Bella va veni cu subiectul”, a scris ea pe hartie. „Jasper va scrie scenariul, iar eu ma ocup de costume, din moment ce ma specializez in Creatie Vestimentara. Bun, si cine va fi responsabil cu recuzita?”

„Eu”, s-a oferit Emmett. „Cunosc cativa tipi de la alte cursuri de-ale mele. Vor fi de un real ajutor. In plus, am un curs despre asta si specializarea mea se apropie de sarcina asta”.

„Bine”, a spus Alice, scriind si asta. Chiar era facuta pentru asta. „Deci, Emmett se ocupa de recuzita. Jasper scrie scenariul. Dar luminile si chestiile tehnice?”

„Asta e treaba mea”, a spus Rosalie nerabdatoare. Normal, orice implica tehnologie este domeniul lui Rose.

„Jacob, evident, va fi regizorul. Eu si Rose ne vom ocupa de coafura si machiaj”, a spus Alice incantata. „As putea sa mituiesc cativa tipi de la Istoria Modei sa ne ajute pe langa scena, normal”.

Emmett a chicotit.

„Ce?”, a intrebat Alice.

„La Istoria Modei sunt baieti?”, a ras Emmett. „Asta este ca doua dintre chestiile de fetite combinate. Ce ciudati”.

„Hei! Eu sunt la Istorie. Si crede-ma cand iti spun ca Razboiul Civil nu este deloc o chestie de fete”, a protestat Jasper, evident ofensat de comentariul lui Emmett.

„Porci sexisti”, a mormait Alice, in timp ce Jacob scutura din cap razand infundat.

„Bun, sa trecem mai departe”.

„Deci, sa recapitulam. Bella va veni cu subiectul, Jasper va scrie scenariul si Jacob va regiza. Emmett se va ocupa de recuzita, eu voi face costumele, iar Rosalie se va ocupa de partea tehnica. Normal, vom juca toti in piesa. Normal, oricare dintre Bella si Rose va avea rolul principal sau amandoua, din moment ce va specializati in Actorie. Si cred ca, pana acum, e destul”, a concluzionat ea.

„Acum, sa ne uitam pe orarul de semestrul acesta. Avem cinci luni la dispozitie. Toate lucrarile vor fi gata in ziua in care vom interpreta, deci, cred ca ar fi intelept sa repetam si sa ne pregatim cat mai curand. Daca vom castiga, va fi un mare plus pentru noi, mai ales pentru Bella si Rose. Deci, trebuie sa castigam. In fiecare marti si joi ne vom inatlni la mine acasa, dupa scoala, sa repetam. Curtea din spate poate fi un loc bun pentru repetitii. Cred ca tata detine si cateva teatre, asa ca putem sa imprumutam daca avem nevoie. Luni si miercuri sunteti liberi sa faceti ce vreti, dar va sugerez sa va ganditi la ce veti scrie in lucrarea voastra. Si putem sa repetam si in sala de curs. Si avem avantajul ca Edward ne este prieten. Ne-ar putea ajuta”.

„Iisuse, Alice, calmeaza-te. Suntem la cursul de Actorie, nu in armata”, a fluierat Emmett.

„Poate fi si asta la fel de bine!”, a marait Alice. „Acum, din moment ce lucrarea cu sarcinile are termen martea viitoare, Bella, azi si maine trebuie sa te gandesti la subiect. Jasper va avea miercuri, joi si vineri la dispozitie, pentru a scrie scenariul. Sambata si duminica si, poate si luni, vom stabili rolurile. Luni noapte voi termina lucrarea cu sarcinile si vom fi gata. Aveti intrebari?”, a intrebat Alice, cu o masca de seriozitate totala pe fata.

„Nu, generale”, a salutat Emmett razand. Alice l-a mustrat.

„Ei, nu o sa mai radeti de mine cand vom castiga locul intai si vom merge la auditiile acelea”, a trantit-o Alice. Bella putea sa intrevada ca proiectul asta le poate intari sau strica prietenia. Sincer, spera sa nu fie vorba de stricat prietenia. „Bine, acum puteti merge acasa. Eu si Rose mergem sa ne relaxam la spa. Bella, vrei sa mergi cu noi?”, a intrebat Alice.

„Hm, nu, mersi”, a refuzat Bella politicoasa. Trebuia sa mearga acasa si sa repete rolul lui Helen Keller.

„Treaba ta. Dar nu uita sa te gandesti la piesa”, i-a reamintit Alice.

„Bine, nu o sa-mi uit sarcina. Voi mergeti si distrati-va”, a zambit Bella.

Nu i-a luat mult timp sa ajunga acasa. In timp ce conducea, s-a gandit la Alice. Destul de ciudat, cea care i-a venit in minte a fost Alice. Alice, frumoasa, calda, preocupata, iubitoare, serioasa pana la limita. De ce se gandea la Alice, nu stia. Dar s-a gandit la ce-i spusese Alice cand au fost sa-si creeze rochiile. La cum nu a judecat-o Alice, la cum nu a certat-o. S-a gandit la cum acceptase Alice tot ce-i spusese ea si la cum o iubea inca. S-a gandit la cum a sprijinit-o Alice. Si la cata nevoie avea de Alice.

Apoi, a realizat ca ei toti aveau nevoie de Alice. Aveau nevoie de ea sa aranjeze petrecerile si sa faca planuri. Aveau nevoie de ea sa le gazduiasca o noapte la ea si sa inceapa o discutie ca intre fete. Aveau nevoie ca Alice sa fie exploziva si radianta si vibranta. Aveau nevoie de umerii lui Alice si de cuvintele ei intelepte.

A fost ciudat si brusc sa se gandeasca asa la Alice. Dar azi, cand a vazut-o intocmind orare si venind cu idei, si-a dat seama ca ei nu-i sunt destul de recunoscatori. Uneori, slabuta poate fi insistenta si autoritara, caci ei se plangeau mereu de asta. Si, uneori, lucrurile pe care Alice le facea pentru ei erau atat de vitale, incat treceau neobservate si ei uitau de ele. Dar Alice tinea grupul unit. Cu dragostea ei, Alice era lipiciul care ii tinea impreuna pe Rosalie si Emmet, Jasper, Jacob si pe ea.

Si nu-si putea aduce aminte de zilele de dinainte sa o cunoasca pe Alice. Si gandul asta a facut-o sa zambeasca.

A fost atat de prinsa in tot vartejul asta, ca a uitat de slabuta adorabila din spatele ei, care inca o sustinea.

Ce s-ar face ei fara Alice?

A mers acasa cu acest nou gand. Pentru o vreme, i-a indepartat toate grijile si problemele. A gatit spaghete cu sos pentru cina si s-a gandit la proiect. Treaba ei era sa vina cu povestea, cu intriga. Bineinteles ca va fi vorba de o poveste de dragoste interzisa. Exact ca in Romeo si Julieta. O poveste de dragoste intre doua pesoane care nu pot fi impreuna.  

A terminat cina. Acum, era momentul sa repete rolul Helen Keller. Trebuie sa inteleaga ce simte Helen, trebuie sa stie ce gandeste Helen.

Bella pretindea ca este oarba, asa cum facuse si la curs. Isi flutura mainile in jur, cautand. S-a purtat asa, simtind cum se misca prin casa. Vazand cu mainile. Dar apoi, a trecut pe langa oglinda. O singura privire si a inteles tot. Nu, nu era Helen. Pe fata ei era inca expresia recunoasterii. Era doar o actrita, se prefacea doar. Nu traia momentul.

Bella era frustrata. Era furioasa. Cum putea Tanya sa faca asta sa para atat de usor si de simplu? De ce Bella trebuia sa se chinuie? Ura asta, ura sa-i fie inferioara Tanyei. Daca Tanya putea sa faca asta, ea de ce nu putea? Ce avea Tanya si ea nu avea? Ce o facea pe Tanya mai buna?

Daca trebuie sa fiu surda, oarba si muta pentru rolul asta, atunci voi fi, a gandit Bella suparata. Nu va pierde in favoarea Tanyei. S-a invartit in jur, cautand o trusa de prim ajutor. Indata ce a gasit-o, in baie, si-a bagat vata in urechi. Apoi a folosit bandajele infasurandu-le in jurul capului, inchizandu-si ochii si blocand toate zgomotele care ajungeau la urechi. Dupa ce a fost gata, Bella era cu adevarat oarba si surda.

Acum, Bella se simtea cu adevarat singura. Chiar daca era inca libera sa se miste, Bella era izolata de lume. Nu stia ce se intampla, unde se afla sau unde se aflau ceilalti. In acest intuneric, Bella ramasese singura. Pentru prima data in viata ei, a simtit cum o cuprinde frica. Nu avea nici un control asupra ei sau altceva. Era singura. Oare asa s-a simtit Helen tot timpul? A fost si Helen o straina de lume? A fost si ea speriata? Singura, izolata, uitata?

Acum, ochii Bellei erau mainile ei. A ridicat mainile in fata, sperand sa simta ceva. Un perete? S-a folosit de maini pentru a simti pe unde se deplaseaza. Mainile ei erau ochii ei acum. Oare Helen s-a simtit la fel? Un colt ascutit. A fost dulapul din baie? Sau raftul? Solid, textura rece. Era peretele? Folosea peretele ca pe un punct de sprijin si a inceput de acolo. Un obiect rotund. Se potrivea in mana ei. Sa fie manerul usii? L-a intors si a tras. Dap, manerul usii. A simtit cum iese. Acum trebuie sa se afle pe hol. Daca sta cu fata, va vedea scarile. Daca sta cu fata spre dreapta, ar fi...

Este gresit, si-a spus in sinea ei. Helen Keller nu gandea. Helen doar simtea. Bella facea totul gresit.

Orbeste, si-a folosit mainile pipaind de-a lungul peretelui. Alta usa. Perete. Tablou. Perete. Perete. Mai mult perete. Alta usa.

Bella a deschis acea usa. Hmm, era camera lui Edward sau a ei? Masa. Fotoliu. S-a aventurat mai departe. O chestie mare, patrata. Poate sa fie biblioteca? Sau sistemul stereo? Mainile ei au gasit niste patrate plate, mici, din plastic. Carcase de CD-uri? Asta este camera lui Edward.   

Vroia sa iasa. Dar, unde este usa? E pe aici? Nu, pe aici. Nu, pe acolo.

Nu gasea usa. Unde e? Era acolo. Mainile ei cautau disperate, totusi nu avea succes. Oo, nu. S-a invartit si a trantit ceva pe jos. Ce am trantit? Dumnezeule, daca vine Edward aici? Se va gandi la ea ca la un vanator. Este blocata in camera lui, posibil distrugand-o. Va fi suparat pe ea.

Ei, cel putin nu sunt nevoita sa aud ce spune, s-a consolat in sinea ei. Sau a incercat sa o faca.

S-a asezat pe podea. Nu mai era nimic de facut. S-a bagat singura in situatia asta, si acum putea sa simta cu adevarat prin ce trecuse Helen. Speriata. Singura. Neajutorata.

Si, in acel moment, s-a gandit la proiect. O poveste de dragoste, normal. Interzisa. Doi oameni care nu pot fi impreuna, dejucati intr-un fel de conflict. Care sa fie conflictul? Normal, va fi unul din exterior. Un conflict intre familii? Asta e demodat. Un conflict intre clasele sociale? Nu, este prea uman, prea banal. In zilele noastre nu mai este vorba de clase sociale. Nu este pe placul audientei. Ceva ireal, dar interesant. Ceva similar. Un conflict natural, poate? O diferenta intre...intre...ceva natural...intre...

Specii. O diferenta intre specii. Bineinteles. Diferenta fundamentala. Unul era om si celalalt va fi...

Sirena? Nu, asta este prea ireal.

Varcolac? Asta e de luat in considerare. El va fi varcolac si ea va fi umana. Dar, care va fi obstacolul dintre ei? Nu e bine, el inca ramane om in noptile fara luna plina. Nu este nici un conflict.

Vampir? Da, normal! Un vampir. El va fi vampir. Un vampir insetat de sange, vanand o femeie vulnerabila, a gandit Bella. Si ea va fi prada perfecta, slaba, neajutorata, fara aparare. Lui ii place sa se joace cu hrana lui. Mintea ei puternica si caracterul il provoaca, il intriga. O lasa in viata, o pastreaza pentru companie. El se indragosteste de ea, dar nu poate fi cu ea deoarece pofta lui de sange este inca puternica. Se tortureaza singur. Ce masochist este. O tine aproape, desi se teme sa fie aproape de ea. Ea este confuza de reactia lui. Il iubeste, dar este neajutorata in a-i arata ca nu o va rani. El lupta cu instinctul sau natural, instincul de a o devora. Ea nu se teme, pur si simplu il tenteaza mai tare oferindu-i-se singura. Sangele ei ii canta lui. El lupta, incapabil sa fie cu ea, totusi incapabil sa lupte impotriva propriilor sentimente.

Da! O poveste de dragoste interzisa dintre un vampir si o femeie, luptand impotriva instinctului natural. Conflictul va consta in chemarea sangelui ei. Decizia va fi...

Trebuie sa fie un deznodamant, un mod prin care el sa reziste sangelui ei. Antidotul poftei de sange va fi...

Dorinta sexuala. Bineinteles. Dorinta pe care el o simte pentru trupul ei va coplesi pofta lui de sange. Relatia sexuala va fi ca o hrana pentru el. Instinct primar, numai ca intr-un mod diferit.

Bella s-a bucurat de ideea ei. O poveste frumoasa, nimic mai putin. O multime de idei se infiripau cu rapiditate in capul ei. O fata, mutandu-se la o alta scoala. Nu cunoaste pe nimeni si se simte ciudata si lasata pe dinafara. Apoi, la pranz, se intampla sa vada un grup de persoane frumoase. Afla curand ca sunt din familia Chase, un grup de copii adoptati de doctorul Chase si sotia sa. Cel mai ciudat lucru cu privire la acest grup este ca ei sunt inumani de frumosi, cu fete imposibil de albe si ochi aurii. Ei par atat de diferiti, totusi familiari. Si apoi, ea are un curs cu unul dintre membrii grupului. Numele lui va fi...Edmund! Edmund Chase. Si el simte asa o ura pentru ea, avand ochii plini de intentii criminale. Ea va fi uimita si jenata. La finalul zilei, ea afla ca el doreste sa-si schimbe orarul de cursuri. Sa schimbe cursul la care era cu ea! Ea e suprinsa de acest inamic aparut brusc si nu se poate concentra decat la el toata saptamana, cand el nu a mai venit la scoala. Bella zambea de cum infloreste povestea ei. El revine saptamana urmatoare si vorbeste cu ea. Era prins in gandurile si expresia ei, era intrigat.

Ziua urmatoare, ninge. Cand el parcheaza masina in parcarea scolii, o masina pierde controlul si se invarte spre ea. Edmund era departe de ea, totusi a fost in stare sa opreasca masina sa o striveasca. Merg la spital, normal, iar ea incepe sa aiba suspiciuni in legatura cu familia Chase. Mai ales cand Edmund inceteaza sa-i mai vorbeasca. E un chin pentru Beth – da, numele ei va fi Elisabeth sau Beth - , normal, sa nu-i auda vocea catifelata. El pare sa o urasca si mai mult. Se apropie Balul Primaverii si o multime de baieti o invita. El simte cum creste gelozia in el. Si asa nu se mai poate abtine si ii cere sa fie prieteni. Ea accepta prea bucuroasa. El o avertizeaza ca este periculos. Ea nu se teme, nu poate sa se teama. Prietenii ei o invita sa mearga cu ei la plaja. La plaja, ii este povestita o legenda despre vampiri. Ea se cutremura de cat de mult i se potriveste povestea lui Edmund.

Apoi, ea merge la cumparaturi cu prietenele ei. Cand rataceste pe strazi, este inconjurata de un grup de violatori. El apare exact cand lucrurile se agraveaza. O duce la un restaurant si este adus in discutie subiectul in legatura cu faptul ca el este vampir. El marturiseste si recunoaste ca este un vampir care se hraneste cu sange. Nu, nu ar trebui sa bea sange uman, gandi Bella. Asta ar fi prea inuman. Ar putea sa bea sange de animal. Da, sange de animal. Ea ii accepta natura fara nici o teama. Fara teama, pentru ca era indragostita de el. Sambata urmatoare, el o duce la o intalnire. Da, o intalnire, unde ii marturiseste ca o iubeste. Ii spune ca sangele ei ii canta si cat de periculos este el pentru ea. Ei lupta sa fie impreuna, normal. El nu o poate atinge, nu o poate saruta, nu o poate tine in brate. Ea sufera tanjind dupa el. El sufera, stiind ca ea sufera din cauza lui. Trebuie sa existe o cale de a fi impreuna.

Apoi, intr-o zi, el intra in timp ce ea isi face baie. Ea e frumoasa, goala si neacoperita in ochii lui. Nu mai era pofta de sange in el. Doar dorinta de a-i lua trupul, de a o face a lui. Nu se poate controla. Si el afla ca setea de sange ii este satisfacuta. De fiecare data cand fac dragoste, el nu simte setea. El descoperise o metoda de a-si rezolva problemele. Au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Sa fie un final fericit? Sau unul tragic?

Bella isi dorea un final fericit. Nu stia de ce, dar credea ca perechea trebuie sa aiba un final fericit. Stia destul despre dragostea interzisa, despre cat de dureros este sa-ti fie interzis barbatul pe care il iubesti. Cel putin, in poveste, era in puterea ei sa le ofere un final fericit.

Ceva ce nu putea sa faca si cu povestea ei.

Cineva a atins-o pe umar. A tresarit. In mod normal, ar fi tipat de surprindere. Dar de data asta nu i s-a miscat gura. Normal ca gura nu i se putea misca. Era muta. In sfarsit, era Helen Keller.

Maini mari si calde pe umerii ei. A simtit fata. Osoasa, unghiuri ascutite. Nas, ochi, gene lungi, buze perfecte. Un barbat. Era Jacob sau Edward? Nu-i putea vedea culoarea parului. Cat isi dorea sa poata vedea capul acela frumos, ciufulit si aramiu. Degetele ei i-au trasat fata. Cine era?

El a ajutat-o sa se ridice de pe podea si a condus-o afara din camera. A auzit cum se inchide usa. Mergea, mergea, bratele ei atarnand de ale lui. El a deschis alta usa, a condus-o la pat si a asezat-o. Asta era camera ei? El s-a asezat langa ea. Ce face?

Ea a aflat curand. El a invaluit-o in bratele lui puternice. A ghemuit-o in trupul lui ca si cand nu exista ziua de maine. Poate ca nu exista. Poate sa fie Edward? Dar, Edward nu ar face niciodata asta. El nu si-ar lua niciodata vorba inapoi. Il cunostea bine, destul de bine incat sa stie ca el nu avea genul acela de sentimente pentru ea. Aceasta persoana nu putea decat sa fie Jacob. Ar fi gresit daca ar spera sa nu fie Jacob? Buzele lui i-au atins fruntea. Degetele lui i-au cuprins fata. Buzele lui i-au atins usor nasul. A strans-o mai tare langa el, nevrand sa-i dea drumul. Nici ea nu vroia sa plece. Daca asta era Edward, atunci nu ar saruta-o pe Bella Swan. Cand ea va putea sa vada iar si sa vorbeasca iar, se vor putea intoarce la fatada lor normala. Ea putea sa pretinda ca nu simte nimic pentru el. Pentru ea nu conta daca aceasta persoana nu era Edward. Pur si simplu, ea va pretinde ca era el. Edward al ei.

Buzele lui le-au atins pe ale ei si s-au modelat dupa ale ei. Cald si perfect. Doar un moment furat impreuna.

Cand ea nu putea sa vada si sa auda. Cand era inca intuneric. Cand nimic nu era interzis.

Va pup!