Linia Rosie

3. REGULA NUMARUL UNU

BELLA

Mi-am petrecut duminica facand o super curatenie in apartament. Chiar si acum, duminica seara, nu eram sigura ca aici era destul de dragut pentru el. Cu toti banii pe care ii castiga el, eram sigura ca locuia in vreun conac. Si eu nu aveam decat un pat imens pe care sa-l impartim. Mi-as fi dorit sa fi avut un dormitor pentru el sau macar o canapea extensibila pe care sa o poata folosi.

Dar nu a parut sa-l deranjeze cu privire la singurul pat, atunci cand i-am spus. O parte din mine era chiar incantata de ideea ca el sa doarma langa mine, dar gandul ca ma va vedea dimineata mi-a facut corpul sa se tensioneze si sa transpire de teama. Sunt sigura ca el arata perfect si sexy dimineata...si ochii mei si-au imaginat asta pentru cateva minute.

Mi-a spus sa-mi fie dor de el. Si imi este. La naiba, se intampla ceva ciudat cu mine. Nici macar nu-l cunosc pe tipul asta.

Dar saruturile alea. La naiba.

Aveam cecul pregatit pentru el, emis pentru E.C. Constructii, intr-un plic pe tejgheaua din bucatarie, pe care scria doar numele EDWARD. Mi-am cerut din nou scuze la bunica mea moarta, sperand ca ma va intelege. Chiar mi-am imaginat ca bunica era o persoana super, si daca ar fi meritat ceva sa fie cumparat, asta era, si ea ar fi de acord.

Tata deja m-a sunat in dimineata asta cu rezultatele verificarilor mele. Edward Cullen este un cetatean curat, fara probleme cu legea. Pe hartie, oricum. I-am spus lui Charlie ca Rosalie se intalnea cu el si ca eu nu vroiam decat sa ma asigur ca el era in regula.

Am prea multa mancare nesanatoasa. Acum ma uitam in dulapuri, sa vad daca am mancarea pusa in locul potrivit pentru oaspetele meu. Probabil ca el era Dl. Mancare Sanatoasa cu corpul ala al lui. Oh, da-o naiba, putem sa mergem la cumparaturi maine seara daca vrea ceva.

Doamne, sunt nervoasa. Am cumparat inca cinci caiete pentru a incepe sa iau notite si aveam reportofonul pregatit, cu sase casete noi pe care sa inregistrez interviurile noastre. Am sperat ca fac o treaba buna punandu-i intrebari care sa nu-l insulte, dar sa-l faca sa se deschida in fata mea.

Deja vazusem cat de bine se pricepe sa-si ascunda emotiile reale, chiar si cand a fost atacat in coltul intunecat de la Fire. Dumnezeule, aia a fost cu adevarat ingrozitor. 

M-am simtit foarte bine sa le pun la punct pe acele femei si sa le am pe fetele mele langa mine sa ma ajute. Nici macar nu m-am gandit la asta...pur si simplu am vazut ce-i faceau si m-am pierdut. Alergam spre ele inainte ca macar sa stiu ce se intampla. Vroiam sa-l salvez.

Probabil ca asta este unicul meu motiv mental pentru care i-am platit atatia bani sa-l am aici...vreau sa-l salvez. Oare el vrea sa fie salvat?

Dar, ce ne-a deranjat pe noi, fetele, a fost modul in care s-a comportat Edward in fata atacului. Atat de calm, atat de ‚nu-i mare scofala’...nu am crezut asta nici o secunda. Se ascundea. Acoperind lucrurile, arborand o fata fericita. Vroiam ca masca aia de fericit sa fie data jos. Vreau sa-l vad pe adevaratul Edward.

Am facut dus dupa cina si, dintr-un motiv necunoscut, mi-am epilat picioarele pana sus, precum si tot parul nevazut de pe intreg corpul meu. Ma asteptam ca el sa-mi vada corpul? Nu. Da. Nu stiu.

Eram atat de confuza si intoarsa ca a inceput sa ma doara capul. In acea seara am mers la culcare la ora 9, prea epuizata psihic pentru a ma mai ingrijora cu privire la altceva.

Dimineata urmatoare am avut alarma setata la ora 7, dar eram treaza la 5:30. Nu puteam sa dorm. Ma simteam de parca era dimineata de Craciun si eu aveam 3 ani si il asteptam pe Mos.

Suntem in mai, deci vremea este calda si insorita si razele soarelui umpleau camera. Normal, sunt numai patru incaperi. Dormitorul meu, baia, bucataria si sufrageria. Camerele erau destul de mari, dar asta era un loc confortabil. Daca Edward se supara pe mine in cele doua saptamani, nu va avea cum sa ma piarda aici. Mai degraba i-ar placea sa iasa afara pentru o vreme si sa se racoreasca.

Eram imbracata si prezentabila pana la ora 6:24. Deci, acum trebuia sa-l astept pe Edward sa soseasca la ora 9. Am aranjat totul de trei ori, am mai curatat putin, si m-am uitat de cateva ori pe fereastra la strainii care treceau pe strada. Timpul parea sa se miste greu.

Aproape am adormit din nou cand, la ora 9:34, am auzit o bataie jucausa in usa.

Nu-mi plac persoanele care intarzie.

M-am trezit alergand spre usa, cand de fapt nu ar fi trebuit sa raspund. Ma intrebam daca as putea taia ceva din cei douazeci de mii, daca el va intarzia asa in mereu.

Nu stiam la ce sa ma astept cand am deschis usa dar, uite-l, imbracat foarte normal, cu un tricou alb si jeansi albastri deschisi, scotandu-si ochelarii de soare cand am intredeschis usa, dezvaluind acei ochi verzi, salbatici. Avea un singur rucsac atarnand pe umar si, la vederea mea, zambetul i s-a marit.

Nu puteam sa ma supar in fata acelui zambet atat de luminos. Iisuse, sunt prea slaba.

„Bella”, a ramas pe loc. „Nu ne-am auzit, deci banuiesc...sper...ca totul este in regula. M-ai verificat, nu?”

„Da”. L-am asteptat sa intre. „Totul este in regula. Intra, Edward”.

„Multumesc”, a spus el, la fel de politicos cum a fost si cu o seara in urma, la club.

„Wow...este dragut”, a intrat, mintindu-ma cu respect.

„Ei bine, este curat si cald”, am ridicat din umeri. „Si nu sunt gandaci. In New York echivaleaza cu un palat”.

A ras timid. „Cu siguranta”.

I-am facut turul si m-a urmat cinci pasi pana la baie, apoi zece pasi inapoi sa vada dormitorul si turul s-a terminat.

„Stiu ca este mic”, am privit in jos strambandu-ma. „Daca vrei sa te razgandesti...nu trebuie sa facem asta”.

„Opreste-te”. Edward si-a pus geanta jos si venea spre mine, si-a pus mainile peste parul meu si mi-a ridicat fata. S-a aplecat, dandu-mi un sarut tandru si umed, si a spus cu o voce joasa „Imi place aici, Bella”.

La naiba, ce bine miroase. Si gura lui...cum de o are asa de catifelata tot timpul? Respiratia ii era racoritoare, ca menta...mmmmm.

„Iti place?”, am intrebat, nu stiu sigur de ce.

„Da”, s-a uitat in ochii mei facandu-ma sa ma simt ca o proasta. „Aici esti tu”.

Doamne, se pricepe sa dea replici. Inainte sa-mi dau seama, ma saruta din nou si spatele mi se sprijinea de peretele din sufragerie.

Stomacul meu a facut un sunet de foame si el a deschis ochii, blocandu-i intr-ai mei, mari si jenati. A zambit si a intrerupt sarutul.

„Ti-e foame?”, a tors el mergand la rucsacul sau de unde a scos cateva pungi cu mancare, mutandu-se in bucatarie. „Am luat oua, branza, ceapa, niste bacon...iti plac omletele?”

Putea sa-mi gateasca pietre la micul dejun si le-as manca, facandu-mi placere.

M-a privit cu o asa o energie in ochi. Oare acum joaca un rol? Nu pot sa-mi dau seama. Pur si simplu, intr-o secunda, s-a transformat din Don Juan in Julia Childs.

„Mda, imi plac ouale”, l-am informat privindu-l, uimita de el. Va reprezenta intr-adevar un studiu complex. Ma simt ca un om de stiinta rau.

Este ca si cum...orice crede el ca vreau...se transforma instantaneu.

„Bun”, a zambit. „Iti voi face cea mai buna omleta pe care ai mancat-o vreodata, Omleta Eduardo”, a ras de accentul lui spaniol fals, cand a terminat propozitia.

„Wow, mai si gatesti?”. Am venit si m-am asezat pe scaunul de la tejgheaua bucatariei, urmarindu-l cum se acomodeaza cu bucataria mea. A gasit cu usurinta o tigaie si un castron si a scos o lingura, pregatind totul.

„Fac totul”, a ridicat sugestiv o spranceana la mine, fiind o albinuta ocupata, in timp ce eu ii zambeam.

Wow.

„Aa, asta e bine?”, l-am tachinat si eu ranjind, sperand ca asta va mai usura fierbinteala pe care o simteam deja in intestine. „Si, ce este atat de special la Omleta Eduardo?”

Si-a muscat buza de jos. „Eu”, a spus si a chicotit cand eu i-am zambit din nou, placandu-mi stilul si increderea lui. Imi doresc sa le fi avut si eu.

Nu stiam ce insemna asta mai exact, dar ma uitam la programul meu tv, pretinzand ca nu eram prea interesata de ce facea el, l-am vazut facand ceva cu tricoul.

Aruncand o privire rapida, am vazut ca si-a dat jos tricoul si l-a transformat intr-un mic sort, bagand manecile scurte in jeansi, pieptul lui neted fara ulei de corp aratand si mai catifelat acum, usor de vazut la lumina zilei. Eram pe cale sa-i spun sa-si puna tricoul inapoi, dar devenea din ce in ce mai cald aici...si ochii mei inca nu studiasera fiecare linie si incretitura.

A aprins flacara sub tigaie si a intins o bucata de unt pe suprafata, amestecand ouale in castron. Aruncandu-mi o privire pe sub gene, a ranjit.

„Bella, respira”, m-a tachinat, vazand direct prin comportamentul meu rece si nonsalant.

„Respir”, am spus putin in aparare, in timp ce el si-a intors spatele la mine, gatind ouale. Am simtit cum imi ia fata foc. Nu, nu rosi, nu rosi...

„Oh”, am vazut plicul lui stand chiar in fata mea. „Asta este pentru tine”.

I l-am intins, stiind ca acest moment era cel care ma definea ca pe cineva care plateste un barbat prostituat. Aproape ca ma asteptam ca echipa de la emisiunea tv ‚To catch a predator’ sa apara chiar acum de undeva.

Lasand ouale sa se intareasca putin in tigaie, Edward s-a intors la mine, a luat incet plicul, privindu-ma in fata, deschizandu-l fara tragere de inima si aruncand o privire rapida inauntru.

„Multumesc, Bella”, a spus simplu, impaturindu-l in doua si indesandu-l in buzunarul din spate. „Nu-ti va parea rau, iti promit”.

S-a intors la gatit si eu m-am holbat la spatele lui, incercand sa gasesc ceva interesant sa-i spun. Tot ce mi-a iesit, oricum, a fost adevarat.

„Ma simt cu adevarat...ciudat...”, am recunoscut. „N-am mai platit niciodata pe cineva sa stea cu mine. Nu este ceva personal. Chiar...te plac. Doar ca este ciudat pentru mine. Sa fac asta”.

„Nu-i mare scofala”, mi-a zambit asigurandu-ma. „Uita ca m-ai platit. Sau nu. Orice te face sa te simti bine, confortabil in preajma mea. Oamenii cumpara lucruri in fiecare zi, in magazine, lucruri de care au nevoie. Cum este asta diferit intr-un fel? Nu-ti fa griji, Bella. Stiu cum sa te fac sa te relaxezi. Va fi grozav, ai incredere in mine”.

Intr-un fel, deja aveam incredere in el, un pic.

Curand, punea ouale pe doua farfurii si a asezat una in fata mea, impreuna cu paine prajita unsa cu unt si bacon. Turnandu-mi un pahar cu lapte, a venit la celalalt scaun de langa mine.

„Imi dai voie?”, a intrebat.

„Sigur”, am tras putin scaunul pentru el. „Si, nu trebuie sa fi atat de formal. Acesta este si locul tau acum, pentru urmatoarele doua saptamani. Vreau sa te simti ca acasa. In regula, Edward?”

„In regula. Mersi”, mi-a zambit cu caldura, luand o inghititura din bacon.

Am inceput sa mananc si era chiar foarte gustos. Bun si placut, cu o aroma usoara de ceapa.

Si apoi el a inceput sa vorbeasca cu mine.

„Deci...”, manca in timp ce-mi vorbea, „care sunt regulile?”

„Regulile?”, am intrebat, punand jos paharul cu lapte.

„Da”. S-a lins pe buze, terminand bacon-ul inainte ca macar sa se atinga de oua.

„Nu prea am...facut nici o regula”, am bajbait, incercand sa ma gandesc la cateva, fara sa am vreo idee. „Cum am spus, sunt noua la chestiile astea. Ce fel de reguli ai de obicei?”

„Fiecare este diferit”, a ridicat din umeri. „De exemplu, o femeie ma vrea ingenuncheat dezbracat in fata usii, in fiecare seara cand vine acasa de la munca. Chestii de genul asta”.

Dumnezeule, ce umilitor. Din nou, mi s-a strans stomacul de mila pentru chestiile prin care trece acest barbat.

„Nu”, l-am privit incruntata, apoi mi-am pierdut grimasa. „Nu voi face nimic de genul asta. Nu fac parte...din acea categorie”.

El a chicotit la mine, in timp ce obrajii mi s-au inrosit, imaginandu-mi-l gol si in genunchi in fata usii mele, cand ma intorc de la scoala. Daca Rosalie si Alice ar fi cu mine?  

Mda, stiu, ele nu ar inceta sa-mi multumeasca.

„Haide, Bella, nu ai de ce sa fi rusinata. Cu siguranta ai niste fantezii”. Edward ma privea curios in timp ce manca, luand bucati mari de oua cu furculita. Am observat ca nu-si mesteca mancarea, o devoreaza.

„Mda, sa de vin psihiatru”, l-am informat slab. „Si, dupa ce mancam, trecem la treaba, bine?”

„Nu o numi munca, Bella, hai sa ne distram si sa ne bucuram unul de celalalt”, a spus cu o adiere in voce.

„Ei bine, ne putem distra uneori, dar nu totul va fi placut”, am punctat, aproape terminand de mancat. „La un moment dat vor fi intrebari foarte grele la care sa raspunzi si vreau sa sti ca sunt aici pentru tine. Nu te voi judeca si nu te voi pune la punct niciodata, iti promit asta. Vreau doar sa fi sincer si deschis atat cat poti sa fi. Doua saptamani nu inseamna atat de mult pentru a te cunoaste bine dar, daca vrei sa cooperezi si ai incredere, cred ca putem sa progresam inainte ca timpul nostru impreuna sa expire”.

„Oh, stai...”, ceva il macina acum. „Cred ca inteleg. Vrei ca eu sa fiu pacientul si tu psihiatrul. Corect?”

„Da”. L-am privit ca si cand mai crescuse cu doua capete. „Am crezut ca asta a fost clar. Ti-am spus despre asta. In acea camera, Treaz, iti amintesti?”

Zambetul lui era amuzat. „Deci, eu sunt  saracul pacient dependent de sex...si tu vei incerca sa ma vindeci de faptele mele condamnabile...imi place jocul asta!”

S-a aplecat sa incerce sa-mi sarute lobul urechii, aproape ridicandu-se in picioare, gata sa inceapa joaca.

„Nu, Edward”, aproape am scancit. „Nu joc un rol. Sunt la facultate si studiez pentru a deveni psihiatru. DE-ADEVARATELEA. Vreau ca tu sa fi subiectul meu. Voi incerca sa te cunosc, sa-ti cunosc viata, trecutul...am discutat asta in acea seara”.

Oare barbatii chiar ne asculta? Chiar si barbatii pe jumatate dezbracati?

„Asta a fost adevarat?”, a intrebat incruntandu-se. „Am crezut ca erai prea speriata pentru a ma ruga sa fiu jucaria ta si ca ai fost mai protocolara cu asta”.

„Jucarie?”, ma simteam mai fierbinte acum. Stiam eu. Crede ca se afla aici pentru a ma servi timp de doua saptamani. Si eu ma contrazic cu el pentru ca???

„Mda”, a ridicat din umeri, privindu-ma de aproape. „Nu vrei sa te joci cu mine, Bella?”

Mi-am pierdut toate cuvintele in acest moment. Chiar si bunica mea decedata spune ‚DA!’ de undeva din cosmos, sunt sigura.

Am ramas cu gura cascata in timp ce el s-a apropiat si s-a aplecat din nou, sarutandu-ma pe gat. Cred mi-a descoperit punctul slab. La naiba, a ataaaat de bine. Caldura. Umezeala. Limba. Lingere. Dinti. Apropiere blanda. Respiratie fierbinte.

„Voi fi un baietel cuminte, Bella...”, mi-a tors cu afectiune, lingandu-mi vena jugulara.

Ahhhh...Am simtit cum dau ochii peste cap, dar am gasit puterea de a ma retrage putin, dandu-ma jos de pe scaun si mergand in bucatarie, punand tejgheaua intre noi.

Ochii lui Edward pareau putin tristi cand i-am vorbit. „Edward, te rog? Asta este foarte important pentru mine, e mare parte din nota mea. Te rog...fa asta pentru mine”.

Se uita in jur, vazand canapeaua si masuta de cafea cu reportofonul pe ea si casetele si caietele mele, cu stilouri deasupra lor.

Aproape ca am vazut putina frica in expresia lui cand si-a dat seama ca nu glumeam in legatura cu asta.

Pentru prima data, nu am vazut un Edward fericit, fara griji, dansatorul din club. Asta e bine...o mica privire la barbatul din spatele mastii.

„Spui ca sunt bolnav”, a afirmat el, fara sa ma intrebe, ochii lui raniti privindu-ma.

„Nu!”, am incercat sa fac un pas sau doi spre el. „Niciodata!”

„Si vrei sa ma analizezi ca pe un fel de microb la microscop, nu-i asa?”, a intrebat mai departe, scotandu-si tricoul din jeansi, deodata parand rusinat, si punandu-si tricoul pe el.

Prostii!

„Nu, Edward!”, i-am cuprins bratele goale cu mainile in timp ce-l priveam in fata. „Pur si simplu am nevoie sa gasesc o persoana interesanta, pe care sa o intervievez o vreme si apoi sa fac un raport in legatura cu ce am descoperit. Asta e tot!”

A luat o gura mare de aer, fara sa se miste de langa mine. „Nu-mi place asta, Bella”, a bolborosit in liniste.

„Dar, ai fost de acord sa...”, am inceput, oprindu-ma cand i-am vazut ochii licarind de intelegere.

„Dar, am fost de acord sa fiu jucaria ta pentru 14 zile?”, a terminat in locul meu. „Da. Asta e ceea ce fac eu, la ce sunt bun. Bella, nu m-ai gasit intr-o biblioteca, sti ce sunt”.

„Te rog...interpretezi gresit...”, aproape l-am implorat, urand expresia de pe fata lui. Deja imi raneam pacientul. Trebuia sa-l linistesc si sa fac sa-i fie mai usor.

„Inteleg ca ai o problema cu increderea”, am inceput. „Dar...”

„De unde sti asta despre mine?”, s-a incruntat Edward la mine. „Nu sti nimic despre mine. Nu ai nici o idee despre care sunt problemele mele”.

Stricasem asta atat de rau si nici macar nu incepusem inca. Haide, Bella, repara asta acum.

„Mi-ar face placere sa stiu, Edward”, am zis cu o voce blanda. „Te rog...da-mi o sansa. Te rog sa ma ajuti. Am nevoie de tine. Cred ca asta e mult mai usor decat...tot ce iti cer sa faci este sa vorbesti cu mine. Nu iti cer sa faci nimic altceva”.

Stiam ca ii ceream sa paraseasca zona lui de confort si ca ar putea sa o ia la fuga.

„Nu”, a realizat ce spuneam eu, privindu-ma cu mai multa tristete. „Nu pot...sa iau 20 de miare de la tine, numai sa vorbesc doua saptamani. De ce mi-ai plati atatia bani, doar sa-mi pui intrebari despre copilaria mea?”

„Atat de tare imi doresc asta”, am recunoscut renuntand. „Imi pare rau, Edward. Nu am avut niciodat intentia sa te fac sa te simti bolnav sau...ca un microb. Chiar te plac si nu am avut niciodata aceasta intentie. Dar, chiar sper sa ramai”.

M-am asezat pe scaun, incapabila sa ma mai uit la fata lui de catelus ranit. Deja l-am facut sa se simta bolnav. Am gresit. Poate ca ar trebui sa lucrez la banca sau in alta parte, unde sa nu pot rani oameni. Mi-am pus capul in maini, asteptand ca el sa-mi inapoieze cecul.

Dupa o tacere lunga, Edward a vorbit in sfarsit.

„Daca fac asta...”, a inceput, „trebuie sa-mi acorzi timp egal. Vreau sa spun ca voi fi pacientul tau...SI ...jucaria ta. Ma studiezi si ma lasi...sa te studiez si eu la randul meu. Asta e singura modalitate prin care sa raman”.

Am luat o gura mare de aer. Daca imi doream sinceritatea lui, atunci ar trebui si eu sa fiu la fel de sincera cu el.

„Am de gand sa fiu total sincera cu tine, Edward”, l-am anuntat. „Da, sunt extrem de atrasa de tine si stiu ca tu sti asta. Nu am avut o viata sexuala grozava. Am fost cu o singura persoana si a durat 33 de secunde si abia imi mai amintesc asta. Da, am fantezii, vise si dorinte, pentru care nu am facut nimic. Si o parte din mine vrea sa-ti impartaseasca astea...dar imi este...teama”.

„Am de gand sa fiu sincer cu tine, Bella”, mi-a replicat el. „Da, sunt foarte (a inchis ochii pentru o secunda, apoi i-a deschis) incurcat – si stiu ca tu sti asta. Nu am avut o...viata grozava. Am fost cu o multime de femei si nu pot interactiona cu nici una dintre ele decat daca este vorba de sex. Si eu am vise si dorinte in legatura cu care nu am facut nimic. Si o parte din mine vrea sa ti le arate...dar...si mie imi este teama. Eu nu...stau de vorba cu oamenii...despre MINE. Niciodata”.

„Atunci, se pare ca avem multe in comun”, mi-am privit tenisii, apoi l-am privit in ochii tensionati. „In regula, Edward. Batem palma. Dar...te rog sa ai rabdare cu mine, bine? Chestia e ca ma sperii si ma ametesti in acelasi timp si asta ma face nervoasa. Nu sunt obisnuita cu astfel de sentimente. Poate ca, cu cat ne cunoastem mai bine unul pe celalalt, voi incepe sa ma simt...mai confortabil in preajma ta”.

A suras, incrucisandu-si bratele. „Te ametesc?”

„Frecvent”.

A zambit si s-a relaxat din nou, torcand. „O voi lua mai incet daca o faci si tu”.

„De acord”, am spus luand o gura de aer, simtindu-ma mai bine cu aranjamentul nostru de acum.

Apoi, partea mea obraznica si-a aratat coltii si a adaugat. „Si da-ti tricoul jos. Regula numarul unu – aici nu porti deloc tricouri”.

Un mic zambet rautacios i-a traversat fata si eu a trebuit sa-i raspund cu zambetul meu de fata rea. Parea surprins de mine. Si eu eram surprinsa de mine.

„Pai, Bella...”, s-a prefacut socat, scotandu-si tricoul, „cred ca voi putea sa te ajut pana la urma”.

A venit la mine si a pus tricoul in jurul gatului meu, ca o esarfa. Am stat acolo, uitandu-ma in acei ochi intensi, intrebandu-ma ce se intampla in mintea lui in acel moment.

„Imi place regula numarul unu”, aproape a soptit, apropiindu-se pentru un alt sarut, degetele lui arcuindu-se din nou sub barbia mea. Nu puteam deloc sa rezist saruturilor sale. Erau fierbinti, topitoare si senzuale. In mare parte, acesta este felul in care ma face sa ma simt. Sexy si frumoasa...si doritoare, complet o alta persoana.

Credeam minciuna. Ma indragosteam de el ca orice femeie pentru care lucra. Trebuia sa opresc asta si sa ma comport profesionist, asa cum ar face-o un psihiatru. Oare un medic ar lua avantajul de la pacientul sau in asa fel?

Am facut un pas in spate si am intrerupt sarutul, in timp ce gura lui Edward ramasese tuguiata inca. M-a privit indepartandu-ma de el ca si cand as fi facut ceva rau, dar fata lui a devenit din nou prietenoasa si rautacioasa.

„Am cursuri in urmatoarele cateva ore, asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa avem o mica sedinta inainte sa plec”, am trecut pe langa el, indreptandu-ma spre sufragerie. M-am asezat pe canapeaua verde si i-am facut semn ca poate sa se aseze in fotoliul dragut din fata mea. Deja aveam o caseta in reportofon, asa ca am luat primul caiet si am deschis la prima pagina, luand un stilou.

„Vrei sa te asezi, Edward?”, l-am intrebat foarte bland, indicand cu pixul spre fotoliu.

„Credeam ca pacientul sta pe canapea”, a incercat sa glumeasca cand s-a intors spre sufragerie.

„Vrei sa stai pe canapea?”, am intrebat.

„Da”. Deja era putin dificil, dar nu prea tare.

„Bine”. M-am ridicat si m-am asezat pe fotoliu.

L-am privit cum se muta incet pe canapeaua mea. Am crezut ca se va aseza acolo, dar s-a intins pe spate, punand unul dintre picoarele sale masculine pe spatar. Pieptul ii era complet gol si asta era atat de atragator pentru mine, uram parul mult. Bratele lui puternice s-au asezat sub cap si a inchis ochii. Nu avea par nici la subsuoara. Dragut. Am observat ca jeansii ii erau atat de josi pe solduri, incat ii puteam vedea liniile pelvisului. Ma intrebam daca poarta lenjerie intima. Ar trebui sa se afle intr-un calendar. La naiba, iar o iau razna.

Stiam ce incearca sa faca. Sa ma distraga. Nu ii va tine. Prea mult.

Niciodata nu-mi voi mai vedea canapeaua cu aceiasi ochi. Doamne, ce bine arata intins acolo.

„Sunt pregatit, dr. Bella”, a spus cu o voce calma. „Poti sa-ti faci de cap cu creierul meu...si mai tarziu, cu trupul meu. Desi, cred iti va placea unul mai mult ca celalalt”.

A chicotit, aruncandu-mi o privire de baietel. Nu am putut sa nu-i zambesc. Este atat de dragut cand rade.

„In regula”, am inceput, apasand pe butonul reportofonului si vorbind. „Edward Cullen – sedinta numarul unu”.

„Doar Edward”, a spus ferm. „Edward...bine?”

Privirea nu-i parea insultata, doar intreba.

„In regula, Edward – sedinta numarul unu”, m-am corectat. „Te deranjeaza cand iti folosesc numele de familie?”

„Nu am nume de familie cand lucrez”. Inca folosea o voce politicoasa, holbandu-se la tavan.

Probleme de familie.

„Ai familie?”, am intrebat.

A inchis ochii si deja puteam sa spun ca ii este greu.

„Nu, am aterizat aici din spatiu, cand aveam trei ani”, a spus el plin de sarcasm.

„Edward...”, aproape am ranjit.

„Parintii mei stiau ca planeta noastra va exploda, asa ca m-au pus in nava asta mica...”, a continuat, ranjind putin, cu ochii indreptati spre mine.

Trebuia sa fiu rabdatoare si intelegatoare cu el. Incercam.

Evitare.

Am asteptat, fara sa spun ceva, pana cand el s-a decis sa vorbeasca. Inca avea cecul meu in buzunarul de la spate. Vroiam sa aduc asta in atentie, dar nu am facut-o. Trebuia sa-l las sa vina la mine.

„Da, am avut o familie”, a spus incet, cu ochii inchisi din nou.

„Ai avut...”, am repetat. „Ce s-a intamplat cu ei?”

„Nimic”, a scapat un oftat mic. „Adica...nu stiu. Nu ma mai vad cu ei”.

Asta nu m-a surprins.

„Ei stiu ca tu...lucrezi la Fire?”, am intrebat, dorindu-mi ca asta sa sune mai mult ca o discutie reala, nu sa-l bombardez cu intrebari. Din acest motiv aveam nevoie de aceste repetitii. Trebuia sa devin mai buna la asta. Practica va fi singura metoda prin care sa devin mai buna.

„Nu”, inca isi tinea ochii inchisi. „Nu cred. Am inceput sa lucrez acolo dupa ce am pierdut legatura cu ei”.

Hmmm. Altceva l-a despartit de familia lui. Interesant.

„Edward...”, imi placea sa-i spun numele, imi doream sa se simta bine discutand cu mine. „Ce te-a determinat sa incetezi sa mai vorbesti cu familia ta?”

„Pot sa-ti pun...niste intrebari...dupa ce raspund la una de-a ta?”, s-a uitat la mine cu acei ochi ai lui...chiar as putea spune nu la orice isi dorea el?

Asta este profesionist? Pacientii nu pun intrebari personale medicilor lor.

„Te rog?”, a adaugat.

Dumnezeule.

„In regula, Edward”.

„Familia mea – tatal si mama mea – sunt foarte bogati si foarte reci”, a spus. „Nu au fost niciodata prin preajma cand am fost copil. Intotdeauna erau prea ocupati. Nu am avut frati sau surori. Am devenit mai apropiat de personalul angajat decat de ei. Dar, ma obisnuisem cu asta. Dar apoi, cand eram la colegiu, am intalnit o fata pe care ei nu au placut-o, nu au fost de acord cu ea. Nu cred ca ei PLAC pe cineva, nici macar pe ei insesi. Mi-au spus sa aleg intre ei si ea. Si eu a trebuit sa aleg. Am ales-o pe ea”.

S-a oprit si apoi s-a rostogolit pe burta, dezvaluindu-si fundul dragut si ferm din inchisoarea stramta a denimului.

„Randul meu”, mi-a zambit masurandu-ma cu privirea.

„Bine”, am ranjit, incantata ca acum parea mult mai relaxat.

„Ai avut vreodata orgasm?”, m-a intrebat asa de nonsalant, de parca ma intreba ce masura port la pantofi.

„Dumnezeule!”, ma inrosisem si stiam asta. Mi-a zambit, jena mea facandu-i placere.

„Ce?”, m-a intrebat inocent. „Este o intrebare cu raspuns da sau nu, am crezut ca este una usoara”.

Asta credea el.

„Nu”, am spus simplu, urmarind cum ii coboara ochii. Acum se uita la corpul meu. La naiba!

Am ridicat putin caietul, sperand sa ascund orice verifica el la mine.

„Deci...”, am trecut la urmatoarea mea intrebare, „cand parintii tai au vazut ca ai ales-o pe aceasta femeie, ce, pur si simplu...te-au dat afara din casa?”

„Din casa, de la colegiu, banii, totul”, m-a informat Edward, uitandu-se prin camera acum, dar puteam sa vad in mintea lui, ii vedea pe parintii lui.

„Sunt morti pentru mine”, a spus dupa un moment. „Te rog, putem sa vorbim despre altceva? Ei nu au facut niciodata cu adevarat parte din viata mea. Nu imi este dor de ei”.

„Dar, vad ca te deranjeaza”, am spus cu blandete. „Ai incercat vreodata sa iei legatura cu ei de la acea cearta?”

S-a apucat de baza nasului si a privit la canapea. Am asteptat, fara sa spun ceva, pana cand el a ridicat capul si a spus „O data”.

Am inceput sa vorbesc din nou, dar el mi-a taiat-o scurt. „Si nu discut despre asta acum, asa ca nu ma intreba”.

A spus ca ei nu au facut parte din viata lui niciodata. Oh nu, ei reprezinta doar cutitul iesit afara din inima lui, nu sunt importanti.

Sa fi respins la o varsta asa de frageda...si neglijat pe timpul intregii copilarii. Atunci, asta inseamna ca nu si-a terminat niciodata colegiul?

Parintii lui au cauzat cu siguranta pagube majore.

El nu a invatat dragostea de la ei. Poate ca, in parte, asta este motivul pentru care nu poate sa-si exprime dragostea fata de altii.

Acum era randul lui sa ma intrebe ceva. Aveam senzatia ca intrebarea asta va fi mai dura.

„Spune-mi una dintre fanteziile tale”, vocea lui exprima senzualitate si acum imi arunca privirea sexy, asteptand.

Si-a pus bratul sub barbie si mi-a zambit cand am incercat sa vorbesc. Se joaca cu mine sau chiar vrea sa stie?

„Hmmm...”, mi-am simtit fata luand foc din nou. „Am cateva probleme de abandonare, stiu asta. Tata a divortat de mama cand aveam 3 ani, asa ca...am cateva...fantezii intunecate”.

„Opaaaa, bun!”, Edward nu se speria de asta. „Continua. Si, te rog, inceteaza sa mai vorbesti ca un terapeut”.

De ce imi deschid sufletul in fata acestui tip? Nici cele mai bune prietene ale mele nu-mi cunosc secretele celor mai intunecate fantezii.

„Ei bine, am aceasta fantezie cum ca sunt...fortata”. Ma uitam in jos la caietul meu, fiindu-mi teama sa-l privesc.

„Fantezia cu violul”, a spus el, inca netemator si zambind. „Cum?”

Am inghitit in sec si am ridicat din umeri. „Cateva fantezii diferite in legatura cu asta. Uneori, visez ca vin acasa si ca el ma apuca pe la spate. Alteori, merg spre casa si cineva ma apuca pe la spate si ma trage intr-o duba sau ceva...de genul asta”.

Am simtit ca parca mi-a luat 30 de minute sa spun cateva propozitii. Acum, incepeam sa-mi dau seama cum se simte Edward raspunzandu-mi la intrebari. Poate ca asta este planul lui, sa-mi arate cum este sa te afli pe locul fierbinte. Este foarte destept.

„Pare sa-ti placa ideea sa fi luata pe la spate”, m-a tachinat, fata odihnindu-i-se inca pe bratele masive, zambetul fiindu-i inca la locul lui, fara sa-mi dea vreun motiv sa-mi fie rusine.

„Inapoi la intrebarea mea”, i-am reamintit rosind si incercand sa-mi pastrez expresia neschimbata.

„Da-i drumul”, s-a holbat intens inapoi la mine, pregatit.

„Povesteste-mi despre fata pe care ai intalnit-o...la colegiu”, am hotarat sa ma abat putin de la parintii lui.

„De ce?”, a parut putin tensionat din nou.

„Pai, este evident ca ea a insemnat ceva pentru tine”, am spus. „Ai renuntat la tot pentru a fi cu ea. Ai iubit-o?”

M-a privit cu o alta expresie dura.

„Nu, doar mi-a placut mirosul parfumului ei”, mi-a evitat din nou intrebarea cu o remarca sarcastica, ridicandu-si fata de pe brate.

„Bine”, am fost de acord. „Deci...ai iubit-o”.

Asta e bine. Simt ca deja il cunosc mai bine, chiar daca el nu se lasa usor.

Nu a comentat cu privire la afirmatia mea. A iubit pe cineva. Dar, se pare ca acum este singur, este stripper si se prostitueaza. Trebuie sa se fi intamplat ceva oribil. Nu pot sa intreb asta la prima sedinta. Prea devreme.

„Pot doar sa te intreb cum o cheama?”, am luat-o incet asa cum ceruse el.

A ezitat. Ceva foarte adanc se intampla in privirea lui si s-a uitat in alta parte. Dumnezeule, orice s-a intamplat, trebuie sa fi fost ingrozitor. Nici macar nu poate sa-mi spuna numele ei. Doar am asteptat, nu l-am grabit.

Cateva minute mai tarziu, m-a privit cu o tristete adevarata in ochi si a respirat. „Nu pot”.

„E in regula, nu e nevoie sa mi-l spui”, l-am asigurat zambind.

„Bella, imi pare rau”, a respirat din nou, privindu-si mainile deschise usor rusinat.

„E in regula”, am repetat, la fel de atenta ca mai inainte. „Te descurci atat de bine. Stiu ca este greu. Apreciez ca discuti cu mine”.

Asta a parut sa-l faca sa se simta mai bine si a expirat lung, relaxandu-si din nou corpul.

„Randul meu?”, m-a intrebat nesigur, din moment ce nu a putut raspunde la ultima mea intrebare.

„Da-i drumul”, am cedat in fata lui.

„Ai visat vreodata sa fi legata?”, a intrebat zambind dulce, intotdeauna spunand lucrurile direct.

„Frecvent”, am decis sa-i dezvalui. Asta era banala si nu m-a deranjat sa raspund. Ori asta, ori sa fiu cu Edward m-a facut mai curajoasa decat de obicei.

„Bella...”, a tors Edward de incantare. „O sa ne distram atat de mult in timpul meu...”

Am rosit si am zambit in acelasi timp, obosita sa fiu atat de rigida si profesionista. Pot sa spun ca, cu Edward, cu cat eram mai deschisa cu el, cu atat va avea mai multa incredere in mine si ma va lasa sa ma apropii de el.

Am incercat sa ma concentrez la ce urma sa-l intreb, dar nu ma puteam gandi decat la cum ma va lega Edward.

Inainte sa ma adun, am intrebat „Tu ai fost vreodata legat?”

„Frecvent”, mi-a folosit cuvantul fara sa piarda masura, zambetul lui visator dansandu-i inca pe buzele umede si stralucitoare.

Wow. Imi doresc sa aud cateva dintre povestile astea. Stai, pot, daca el vrea sa discute despre ele.

„Serios?”, am intrebat aproape incruntandu-ma. „Cum este?”

A ridicat din umeri, zambind usor. „Totul depinde de cine te leaga. Daca esti cu o persoana furioasa, violenta, te va durea. Daca esti cu o persoana excitata sexual, este destul de placut, de fapt. Uneori, tot ce-si doresc este iluzia ca tu esti neajutorat si legat. Ca in cusca vampirului. Pot sa-mi scot sau sa-mi bag mainile in catuse oricand vreau si toata lumea vede asta. Dar, atat timp cat pretind ca nu pot sa scap si tip si ma zvarcolesc putin, ele isi obtin fantezia”.

„Si lasi persoane furioase, violente sa te lege?”, am intrebat fara sa gandesc.

„Plata este foarte buna”, a spus anost.

„Dar, te pot rani”, am spus putin mai tare, incercand sa-mi calmez vocea. Deodata imi era teama de el si vroiam sa vorbesc pe un ton sensibil.

„Chiar ma ranesc, asta este scopul”, a spus fara expresie.

„Daca cineva se scapa de sub control si te raneste serios?”, m-am intrebat cu voce tare.

„Am un impresar”, m-a informat. „Ea stie unde si cand lucrez. Daca mi se intampla ceva, ea va afla si va veni dupa mine”.

„Cum te ranesc?”, am intrebat, acum simtindu-ma foarte protectoare fata de el.

„Bella, sunt o multime de cai de a tortura un sclav”, a ridicat din umeri scuturand putin din cap. „As putea povesti la nesfarsit. Dar, unele dintre ele...biciul, bastonul, jocul cu ace, electricitate, foc, clesti pentru sfarcuri...”

„Whoa, stai”, am ridicat mana. „Electricitate?”

„Nu la ce te gandesti tu”, a suras. „Acum exista diferite aparate. Cateva dintre ele sunt niste bete mici care se pun pe diferite locuri pe piele si care au un mic buton de unde femeile controleaza...intensitatea. Apoi apasa pe buton si primesc un mic curent”.

„Dumnezeule, Edward...”, m-am cutremurat numai la idee.

„E in regula”, a zambit el. „Nu lasa semne sau ceva. Fara pagube permanente”.

Nu, numai pagube psihice. Nu-i mare scofala.

„Hei, ai pus o gramada de intrebari, cred ca este randul meu”, mi-a reamintit cu un zambet mai larg.

„Aa, da, scuze”. Pentru un minut, am uitat de intelegerea noastra. Dumnezeule, deja imi pasa de el intr-un mod avansat. Se presupune ca nu trebuie sa ma implic atat cu un pacient. Deja distrug toata treaba asta.

„Iti place durerea?”, m-a intrebat Edward. Incearca sa afle ce imi place, ce vreau sa imi faca el.

„Nu”, am spus direct. „Nu vreau sa fiu electrocutata sau ceva de genul asta”.

„Nu, nu”, a chicotit la mine. „Nu ti-as face asa ceva. Ti-am spus, voi face doar ce vrei tu sa fac. Vreau sa spun, durerea usoara. Ti-ai dorit vreodata sa fi putin plesnita? Usor?”

„Nu stiu...”, ma simteam fierbinte peste tot acum. „Poate”.

Asta l-a facut pe Edward sa zambeasca in sinea lui. Vad o plesnitura usoara in viitorul meu. Ceva in interiorul meu era de fapt fericit in legatura cu asta. Mi-am simtit inima batand entuziasmata.

„Am observat ca te simti bine vorbind despre sex”, am inceput in timp ce el ma privea amuzat. „Dar cand iti pun intrebari personale faci eforturi”.

„Asta nu este o intrebare”, a spus cu o voce joasa, fixandu-ma cu privirea.

„Bine”, mestecam capacul pixului. „Tie...ti se pare ca durerea fizica este mai usor de indurat decat...durerea emotionala?”

Cred ca ajungeam undeva acum.

Parea ca se gandeste putin la asta, apoi a vorbit. „Lasa-ma sa-ti explic asa – daca aveam de ales intre a vorbi din nou cu parintii mei si a fi intepat pe tot corpul cu ace...”

A facut o pauza scurta.

„As opta pentru ace”, a spus cu o voce de gheata. „Ia-o asa cum vrei”.

Dumnezeule, a fost intepat cu ace. Tipul asta este foarte trist, asta e clar. Nu sunt sigura ca pot face ceva pentru a-l ajuta. Dar imi doresc sa pot.

Si acum, nu mai era vorba despre nota mea. Chiar vreau sa-l ajut. Sa-l ajut sa inceteze sa mai faca asta si sa aiba o viata mai buna. A devenit noua mea misiune.

O bataie tare s-a auzit in usa si eu am tresarit la aceasta intrerupere brusca. Edward nu s-a clintit si nu s-a miscat nici un pic, doar a aruncat o privire spre usa si apoi la mine.

„Vrei sa deschid eu?”, a intrebat dand sa se ridice.

M-am uitat la ceas si era timpul ca eu sa plec la scoala. Stiam ca erau Rosalie si Alice, care veneau ca de obicei sa ma ia la scoala. Un zambet diabolic mi s-a intiparit pe fata si am spus „Mda, mersi Edward”.

A suras la mine si mi-a facut cu ochiul, revenind la ipostaza de dansator in club, si si-a muscat buza de jos, a deschis usa pe jumatate, vazandu-le pe prietenele mele si aratand destul din el pentru ca ele sa-l poata observa destul de bine.

Rezemandu-si bratul de usa, le-a zambit si a tors „Buna, din nou”.

Am incercat sa nu rad de unde stateam pe fotoliu, dorindu-mi sa le fi vazut fetele. Nu le spusesem ca el va veni azi aici. Va fi un soc pentru ele, sa-l vada pe Edward pe jumatate dezbracat, raspunzand la usa mea.

Am auzit doar doua seturi de suspine, voci gafaite in hol.

Am auzit-o pe Alice. „Asta este locul...mda, Bella este aici?”

Oh, grozav. Saraca Alice a crezut, pentru o secunda, ca a gresit apartamentul. Locuiesc aici de 3 ani!

„Ei bine, da, dar este foarte obosita”, vocea lui Edward suna ca sexul topit. „Si, nu sunt sigur ca am terminat cu ea”.

Ce dracusor micut.

M-am grabit spre usa inainte ca el sa le spuna prietenelor mele ca azi nu merg la scoala. Trebuia sa merg, trebuia sa iau o pauza scurta de la Edward, deja ma daduse peste cap, intr-un mod foarte experimentat.

Scoala va fi singurul loc unde imi voi putea clarifica mintea si sa vorbesc cu prietenele mele despre ce dracului ar trebui sa fac. Oh Doamne, afacerea asta pe care am facut-o. Mai tarziu, cand vin acasa, va fi randul lui sa-si desfasoare activitatile. Ce am facut?

„Buna, fetelor”, am apucat manerul si am deschis usa larg, urmarindu-l pe Edward cum surade la mine si apoi revenind la usa.

„Intrati”, le-am spus. Intotdeauna intra putin pentru prima palavrageala, inainte sa plecam spre scoala.

„Uh, Buna Bella”, a spus Rosalie cu vocea putin de tarfulita, cand au intrat.

Edward era in bucatarie, strangand vasele folosite si furculitele, incepand sa spele vasele fara nici o vorba.

Iisuse, asta e sexy. Un barbat care spala vase fara ca macar sa fie rugat. Si cu pieptul ala gol...imi doresc sa se ude din greseala. Aproape uitasem ca prietenele mele erau aici, pana a vorbit Alice.

„Hei, Rose”, m-am asezat pe scaunul de la tejgheaua bucatariei, nevrand sa-l scap din vedere pe noul meu spalator de vase de marca.

Alice a venit de partea cealalta a mea la tejghea, ascunsa de privirea lui Edward si m-a plesnit tare peste mana, soptind din gura cuvantul „WOW!!”.

Avea mainile in jurul capului in timp ce striga tacut la mine, iar eu i-am oferit un mic chicot. Si Rosalie se holba la Edward, in special la zona genitala, daca pot judeca dupa cat de jos ii era privirea.

Sunt sigura ca Edward a observat toata linistea asta, dar nu s-a purtat deloc ciudat. S-a miscat spre noi, peste tejghea, cu o carpa de vase peste umar. „Doriti ceva de mancare...de baut? Pot sa fac ceva destul de repede, daca vreti”.

S-a uitat la mine, la Rosalie si Alice, asteptand un raspuns. Tipul asta ma va face sa-mi pierd mintile.

Rosalie i-a zambit ca si cand sotul ei se intorcea de la razboi acum. I-am dat o lovitura in glezna sa o trezesc.

„Aa, nu, e in regula”, s-a indreptat ea, devenind nervoasa acum.

„Nu, mersi”, l-a vazut Alice zambindu-i. „Am mancat”.

„Pai, daca va razganditi, fluierati”, a facut cu ochiul si s-a intors in coltul camerei, in afara vederii noastre, apa curgand din nou pe cand spala tigaia.

Canta incet, fara sa se bage in discutia noastra tacuta. Cantecul era frumos, sa nu mai vorbim de vocea lui adanca si erotica.

Alice a facut un cerc in jurul a noi trei si a indicat spre usa. Vroia sa ma felicite sau sa ma descoasa afara, asa a parut.

Am dat din cap si am mers sa-mi iau geanta, luand caietul cu mine. Am luat portofelul si am scos cheia de pe breloc, miscand-o pe cercul de metal pana a fost scoasa.

Le-am indicat fetelor cu mana sa iasa.

Au inceput sa se indrepte spre zona bucatariei, in fata mea, fiind foarte dulci, acum ca se aflau in raza vizuala a lui Edward.

„Edward, noi plecam la scoala”, am spus putin mai tare. Apa s-a oprit si cand am intrat in bucatarie el venea spre noi, stergandu-si mainile perfecte pe prosopul care atarna fericit pe umarul lui, acum un moment.

„Mi-a facut placere sa va revad pe voi doua”, le-a zambit fetelor, cu mainile in solduri. „Data viitoare trebuie sa stati mai mult”.

Fermecator. Frate, se pricepe.

Amandoua au chicotit la el si s-au grabit spre usa, uitand se pare cum se foloseste manerul usii in prezenta lui Edward. El a jucat rolul domnului educat. „Dati-mi voie, va rog”, si a deschis usa pentru ele, stand acum dupa usa.

Probabil ca se gandeste ca femeile sunt retardate daca toate se poarta asa cand el le vorbeste.

Alice si Rosalie au iesit si s-au oprit in hol sa ma astepte, in timp ce eu stateam in fata lui Edward cu cheia intinsa.

„Asta este cheia de la apartament, in caz ca vrei sa iesi”, am inceput. „Eu mai am una, asa ca o poti folosi pe asta atat cat esti aici”.

„In regula”, avea o expresie placuta pe fata in timp ce ma asculta, luand cheia si bagand-o in buzunarul din fata.

„Si...simte-te ca acasa”, am repetat, dorindu-mi cu adevarat sa-i fie mai usor aici. Dupa felul in care s-a intins pe canapea, poate ca nu era necesar sa-mi fac griji cu privire la asta.

„Fa orice vrei”, am indicat cu mana prin apartament, nu stiu sigur de ce, si am scapat mana pe langa mine. „Voi fi acasa in jurul orei patru. Daca ai nevoie de ceva special, mancare sanatoasa, fa-mi o lista si iti voi cumpara”.

Altceva? Ma simteam de parca lasam un copilas singur aici. Trebuia sa incetez cu asta. Este un barbat, mai mare decat mine chiar! Nu este un pampalau, va fi in regula. Pur si simplu inceteaza cu asta.

Marginea gurii lui s-a ridicat putin in timp ce eu am dat sa plec. Acum il amuzam.

„Si, mi-am lasat numarul de telefon acolo, pe hartia de langa telefon, daca ai nevoie de mine”, l-am informat. Mda, asta se va intampla.

„Totul va fi bine, Bella”, m-a asigurat el. „Nu-ti fa griji”.

Si-a coborat vocea atat de jos incat numai eu si el sa auzim si acum s-a aplecat la urechea mea si a adaugat. „Stiu ca-ti place sa-ti faci griji, dar nu o face. Un lucru pe care am de gand sa te invat este sa te relaxezi”.

S-a indreptat si mi-a aruncat acel zambet smecher.

„Uhh...bine, atunci”, nu ma puteam gandi la o replica. „Ne...vedem la patru”.

Statea acolo, zambind la mine, fara sa spuna ceva.

„Pa, Edward”. Simteam ca mi se umezesc putin ochii, nu stiu sigur de ce. In adancul meu ma intrebam daca va mai fi aici cand ma voi intoarce. Ma tragea pe sfoara? Poate ca nu i-au placut intrebarile mele si nu mai vroia sa fie aici. Poate...

Ieseam pe usa cu rucsacul pe umar, cand a vorbit el, „Bella”, un mic mai tare, nu suparat, pur si simplu a sunat de parca uitasem ceva.

„Da?”, m-am oprit si m-am intors spre el.

Alice si Rosalie stateau chiar langa usa cu ochii lipiti de noi.

„Vino aici”, m-a invitat el.

M-am apropiat de el, simtind sangele si inima accelerandu-se, intrebandu-ma daca vroia ceea ce credeam eu ca vrea. Inca nu eram obisnuita cu asta, sa am atentia unui barbat atat de delicios. Sau oricare barbat, pana la urma.

„Scuzati-ne doamnelor”, s-a purtat Edward frumos, doar inchizand putin usa, pentru a ne ascunde un moment privirilor lor.

Le-am aruncat o privire in timp ce se ascundeau dupa usa si m-am uitat in sus la ochii lui verzi, fericiti.

„Continui sa fugi de mine fara sa ma saruti de la revedere. Nu-mi place asta”, a tors el, parand ranit in timp ce mi-a ridicat putin bratele, aducandu-mi gura catre cea deschisa si infometata a lui.

Sarutul a fost putin dur, dar incredibil! Buzele lui trebuie sa fie cele mai netede, calde si umede din Statele Unite. Inca nu puteam sa trec peste asta. Gustul vag de Omleta Eduardo si bacon, amestecat cu putina menta, imi dansa in gura cand l-am sarutat inapoi, incercand sa ma potrivesc energiei si entuziasmului sau.

Sunt sigura ca Alice si Rosalie ne puteau auzi sarutul, dar eu am uitat din nou de ele. Si, in toata lumea, nu eram decat eu si el.

Fara avertizare, mi-a eliberat bratele si trupul meu s-a lasat putin, gura mea pierzand-o prea curand pe a lui.

„Mergi si invata ceva”. Mi-a deschis usa si si-a lipit obrazul de toc, zambindu-mi de parca eram cea mai frumoasa fata pe care o vazuse vreodata.

Bunico, multumesc pentru mostenire. Nu aveam idee ca banii pot cumpara ceva ca ASTA, dar eram de departe satisfacuta de achizitia mea. Si asta abia era prima zi!

Chiar atunci, nu mi-a placut sa ma gandesc asa la Edward. Sunt la fel de rea ca acele tarfe care l-au ranit si l-au facut sa le astepte gol, in genunchi, in fata usii. Am si eu cateva locuri intunecate in interiorul meu. Intotdeauna am stiut asta dar, avandu-l pe Edward aici, mi s-a confirmat mai tare.

Desi e curios ca ma infuriam asa cand ma gandeam ca altcineva l-a ranit si l-a folosit pe Edward. M-am decis sa fac o nota cu privire la asta mai tarziu.

„Ceva instructiuni speciale pentru mine inainte sa pleci?”, a intrebat cu acel zambet minunat si sexy pe fata. Expresia lui parea atat de reala, deloc falsa. Este un actor foarte bun, trebuie sa-i recunosc asta.

„Aaaa...nu”, am rosit putin, imaginandu-mi-l dezbracat si ingenuncheat in fata mea. „Doar...fa orice vrei tu”.

De ce ma tot repet atat? Trebuie sa plec.

„Cum doresti”, vocea lui mi-a facut picioarele sa tremure.

„Pa”, am rosit ca o fetita de cinci ani.

„Pa”, si-a gasit el cea mai buna voce de baietel de cinci ani.

Am plecat si nu m-am uitat inapoi. Nu am auzit usa inchizandu-se pana cand nu am coborat scarile, spre usa din fata, care dadea afara.

Ma urmarea plecand? Dumnezeule, se uita la fundul meu, nu-i asa?

Incepe.

„Sfinte SISOE, BELLA!!!”, a izbucnit Alice prima cand am iesit in dupa amiaza luminoasa si calda, trotuarul orasului fiind plin de oameni, de magazine si pizzerii.

„Ce facea acolo, iti spala vasele?”, s-a bagat Rosalie cu voce tare. „Te-ai culcat cu el azi noapte?”

„NU!”, am tipat mergand repede, tinand manerul protectiv. „A venit azi dimineata”.

„Aa, a venit, ha?”, m-a tachinat Alice chicotind bucuroasa, mergand in stanga mea, in timp ce Rosalie mergea in dreapta.

„TSK”, m-am incruntat la ea. „Nu in modul ala, proasto! A SOSIT azi dimineata. A fost de acord sa fie subiectul meu si am avut un mic interviu inainte sa veniti voi”.

„Da interviuri fara tricou pe el?”, m-a privit Rosalie crucis. „Atunci de ce a spus ca esti obosita si ca inca nu a terminat cu tine?!”

„Ufff!”, mi-am dat ochii peste cap. „Facea misto de tine! Ii place sa faca asta. Asa este el”.

„Opaa, ia uite, deja il cunoaste!”, a chicotit Alice. „E atat de dragut!”

„Te-a sarutat!”, mi-a reamintit Rosalie. „Am auzit amandoua. Sau ai de gand sa ne spui ca doar iti dadea niste oxigen pentru urmatoarele trei ore, in caz ca ramai fara?”

Alice a chicotit. „Poate ii verifica dintii cu limba!”

„Fetelor, sunteti atat de vulgare!”, m-am uitat la ele si am traversat strada, grabindu-ma in timp ce masinile incepusera sa circule spre noi.

Am reusit sa traversam in siguranta, fara ca macar sa ne gandim a doua oara la asta, apoi a continuat conversatia.

„Nu te judecam, Bella”, a spus Alice cand am intrat pe aleea linistita a campusului. „Este foarte fierbinte si dragut, dar tu esti cea care a spus ca nu ar trebui sa ne intalnim cu un stripper. Dumnezeule, tatal tau cu siguranta te va ucide!”.

Rosalie a ras. „Mi-ar face PLACERE sa vad scena asta desfasurandu-se!”

„Nu ne intalnim”, am fost gata sa le marturisesc numai lor.

„Veniti aici”, am facut semn cu capul, mergand langa cladire, unde era liniste si privat.

Ele erau chiar langa mine cand m-am aplecat si le-am spus cu o voce joasa. „Amandoua trebuie sa jurati pe Dumnezeu ca nu veti repeta ce va voi spune”.

„Juram!”, avea Alice limba la pamant.

„Rosalie”, m-am uitat la ea sever.

„Da, jur”, parea iritata, dar interesata.

„Bine”, am luat o gura de aer. „L-am platit. Sa locuiasca in apartamentul meu. Si sa fie subiectul meu. Pentru urmatoarele doua saptamani”.

Si sa fie jucaria mea.

„OH, IISUSE!!”, a zambit Alice, sarind cu mainile in aer.

„Nu se poate!”, a parut Rosalie putin impresionata. „Cat?”

„Mostenirea mea”, am recunoscut, uitandu-ma in pamant pentru o secunda.

„Douazeci de mii de DOLARI?!!”, aproape ca a tipat Alice.

„Vrei sa taci din gura?!”, am scancit, uitandu-ma in jur.

„Stai”, a ridicat Rosalie o mana cu o manichiura perfecta. „Doar pentru a raspunde la cateva intrebari de-ale tale, ti-a cerut douazeci de mii de dolari? Esti atat de idioata”.

Alice s-a enervat acum. „Ar fi trebuit sa ne suni sa te ajutam sa negociezi. Bella, asta e scandalos”.

„Pai, s-a intamplat...”, am inghitit, muscandu-mi buza de jos. „A crezut ca il angajam pentru altceva. Cred ca nu am fost destul de explicita sau nu m-a auzit din cauza muzicii sau altceva...dar...el crede ca l-am angajat pentru...sex”.

Rosalie si Alice au ramas cu gura cascata, iar eu m-am facut mica asteptand sa spuna ceva.

„Ei bine, spuneti ceva!”, le-am ordonat in final. „Am cam indreptat lucrurile cu el in dimineata asta. Acum stie ca este subiectul disertatiei mele, dar de asemenea crede ca este...jucaria mea”.

„JUCARIE!?”, aproape ca s-a inrosit Rosalie.

„Asa isi spune el”, am mormait trista, simtind din nou acel gol in stomac, aducandu-mi aminte de durerea prin care mi-a spus ca a trecut datorita femeilor. Nu-i de mirare ca nu poate avea incredere in noi si ca ii era atat de teama sa se deschida in fata mea.

Ele au inceput sa rada si eu m-am infuriat instantaneu.

„Nu RADETI!”, am tipat sarcastic la ele. „Sa nu indrazniti sa radeti de el!”

„Nu rad de el, rad de TINE!”, a punctat Rosalie. „Ai o gramada de probleme”.

„Stiu”.

„Ce ai de gand sa faci?”, a intrebat Rosalie mai departe. „Te culci cu el?”

„Nu”, am spus, apoi „Nu STIU!”.

M-am apucat de parul lung si am tras, lasand emotiile sa iasa la iveala. Am simtit lacrimile intepandu-mi ochii.

„Ei bine, daca o faci, ar trebui sa folosesti prezervative!”, a spus Alice. „In drum spre casa, ar trebui sa cumperi unele – mari”.

„Ea nici macar nu stie cum sa cumpere prezervative”, s-a uitat Rosalie la Alice, apoi la mine. „Te vom ajuta, Bella. Dar, gandeste-te, nu ai nici un fel de experienta la asta. Nu ai nici o idee cu privire la ce faci”.

„Ei bine, atunci poate ma invata el cateva chestii”, am spus, dezvaluind ca poate vreau sa ma joc putin cu Edward. De fapt, mai mult.

„Dumnezeule, ai de gand sa te CULCI cu el”, si-a acoperit Alice gura cu ambele maini.

„BELLA!”, i s-a luminat privirea lui Rosalie. „Putem sa ne jucam si noi cu el?”

Alice a tresarit, tipand ascutit la Rosalie, in timp ce aceasta ii spunea sa taca pentru a primi permisiunea mea.

„Nu, nu, nu!”, m-am crispat. „Nu cred ca este o idee buna. Nu vreau sa-i cer sa faca...acest gen de chestii”.

„Oh, o va face”, s-a incruntat Rosalie la mine, fiind frustrata acum. „Haide, macar intreaba-l”.

„Trebuie sa mergem, vom intarzia!”, i-am evitat intrebarea si am alergat spre sala de curs, auzindu-le urmandu-ma si implorand sa ma razgandesc.

Dragut!

O seara frumoasa!

Ana