Linia Rosie

5. Eu poruncesc?

Bella

Stateam la mica mea tejghea din bucatarie, scriind in caietul meu, la ora 8, in dimineata urmatoare. Sa dorm cu Edward noaptea trecuta nu a fost nici un pic ciudat si asta numai datorita lui.

Nu m-a sufocat toata noaptea in pat si pentru asta eram bucuroasa. Imediat ce am adormit, s-a rostogolit pe partea lui de pat, lasandu-ma sa dorm linistita. Asa ca, chiar am dormit ceva, si pentru asta eram multumita.

Cred ca am fost prima care a deschis ochii cand a sunat alarma la ora 7:30 azi dimineata. Am apasat repede butonul, inchizand bazaitul nesuferit si m-am rostogolit pe spate, aruncand o privire la Edward, sperand ca nu l-am deranjat.

Am fost aproape sa suspin la cat de frumos dormea. Si inca nu ma uitasem la pieptul lui sculptat. Fata lui a fost cea care m-a captivat. Buzele erau stranse intr-un botic mic, care imi amintea de un copilas, incapatanat dar dulce. Gura lui era atat de perfecta si buzele atat de pline si catifelate, ca ma faceau sa vreau sa le sarut tot timpul.

Si ochii lui inchisi m-au scufundat si mai tare. Uita-te la genele alea, sunt mai lungi ca ale mele! De culoare neagra, atat de evidente langa pielea lui alba, daca te uiti foarte rapid ai crede ca este dat cu dermatograf, dar acum, la lumina, atat de aproape, pot sa vad, chiar si de-a lungul partii de jos a pleoapei, acele gene minunate. Aproape m-am intins sa le ating dar m-am hotarat impotriva. Sunt sigura ca lui Edward ii va face placere sa se trezeasca lovit in ochi de catre mine.

Am zambit cand am vazut putina barba pe fata lui si ma intrebam cum ar arata dupa trei zile, si cu parul lung pana la umeri. Da, deja stiu ca ma fascineaza tipul de baiat rau.

M-am analizat ani de zile, folosind propriul meu creier ca subiect. Acum era prima data cand practicam pe altcineva.

Deja eram suparata pe mine pentru ca o dadusem in bara. Ma apropiasem de Edward, eram deja foarte aproape. Cum sa-i pun intrebari despre viata sau munca lui si apoi sa stau seara sub el si sa nu ma gandesc la ce a spus?

Imi place sa-ti apartin.

De ce asta m-a facut fericita si trista in acelasi timp?

L-am mai privit cateva minute, zambind. Imi placea felul in care bratele ii erau bagate sub fata lui, imbratisand cuvertura, intors spre partea mea, ca si cand s-a uitat la ceafa mea in timp ce dormea. Poate ca asta este propria mea gandire pofticioasa.

Se imbratiseaza. Felul in care doarme spune multe despre mintea sa. Ma intreb daca a fost vreodata tinut in brate, fara sa fie gol sau dupa un act sexual. Probabil ca nu pentru mult timp. Stiu ca intotdeauna exista doua variante ale povestii, dar m-am trezit urandu-i mama.

Pot sa-mi imaginez un tata rece si dur, dar mama lui trebuia sa-l iubeasca, sa-l creasca, sa-l invete ce e dragostea. Si el este unicul ei copil. Cum sa nu iubeasca acea fata? Si, pariez ca atunci cand era mic, era de 10000 de ori mai adorabil. Ma intrebam cum suna vocea lui atunci. Si apoi mi-am imaginat un Edward mic, care incearca sa atraga atentia mamei sale si pe ea indepartandu-l. Imi doream sa o trantesc la pamant si sa o plesnesc.

Stiu, suna a zgarcenie tipica, sa o condamn pe mami.

Schimband subiectul, mi-am amintit lucruri mai dragute...

Noaptea trecuta a fost atat de minunata, ca ma simteam bine chiar si acum. Zona mea genitala se simtea si mai bine acum, nu atat de super sensibila si nici atat de dureroasa, cum a fost noaptea trecuta. Nu, acum...se simtea extrem de fericita si sunt sigura ca daca putea sa scoata un suspin adanc de fericire, ar fi facut-o.

Imi plac la nebunie sprancenele lui. Par conturate, ca si cand ar fi facut ceva pentru a le face sa arate asa. Holbandu-ma la ele acum, m-am minunat de cat de negre sunt in comparatie cu pielea lui si culoarea parului. As fi crezut ca sprancenele se asorteaza cu culoarea parului, culoarea bronzului. Ma intreb daca isi vopseste parul sau asa il are el. Este posibil, doar lucreaza in industria divertismentului. Frate, auzi la mine. Il fac sa para ca un mogul al corporatiilor.

Imi doream sa ma aplec si sa-i sarut gurita aia mica, dar sunt sigura ca nu am o respiratie prea buna. Si, aseara am mancat creveti si usturoi. BLEAH! Am pus mana peste gura si m-am intors putin de la el. De acum inainte va trebui sa ascund o periuta de dinti si un pahar cu apa langa partea mea de pat. Nici o trusa de machiaj langa acestea nu ar fi o idee proasta.

Atunci, a sunat din nou alarma si am tresarit, intinzandu-ma sa o lovesc din nou cu zgomot.

I-am aruncat o privire lui Edward si nu s-a miscat deloc. Este unul dintre cei cu somn adanc. Pun pariu ca nu este obisnuit sa se trezeasca atat de devreme, tinand cont de meseria lui. Cum sa ies fara sa-l trezesc? Ar trebui sa-l scutur sau ceva de genul? Chestia asta pare atat de usoara in filme. Cuplul se trezeste in acelasi timp, se tin in brate cateva minute si se tachineaza inteligent si in joaca, inainte ca tipul sa se ridice si sa-si arate fundul dezgolit la camere. De ce viata nu poate fi asa de usoara ca in filme?

Oh, DOAMNE! Sunt dezbracata! Aproape ca am uitat de asta. Cu toate ca m-am simtit foarte bine sa fiu in pielea goala sub asternuturi. Acum inteleg de ce prefera Edward sa doarma asa. Era foarte natural, foarte relaxant.

Numai ca acum era zi si ma simt foarte ciudat sa ma plimb pe aici in pielea goala. M-am crispat, rusinata de eforturile facute de Edward pentru a ma simti bine in legatura cu nuditatea noastra. Dar 12 ani de scoala catolica nu pot fi stersi dupa doar o singura noapte, chiar si de catre cineva atat de talentat ca Edward.

Sper ca nu crede ca ma plimb goala pe aici toata ziua, asa cum face el. Nu-mi voi termina niciodata lucrarea pentru scoala.

Astazi, va trebui sa-i comunic profesorului meu pe ce se va baza lucrarea mea si va trebui sa-i dau cateva informatii despre Edward. Nimic prea la obiect inca, doar cateva informatii de baza despre el, ce cred eu ca il face sa fie atat de interesant.

Profesorul nostru este Dr. James Collier si este cam de-o seama cu Edward, cred, in jurul a 27 sau 28 de ani. Are parul blond, tuns scurt si ochi albastri de gheata si are si el mereu barba pe fata.

Noi trei, fetele, avem o pasiune pentru el, dar am reusit sa ma concentrez si sa ma port profesionist cu el. Stiam ca nu-i pot spune ca subiectul meu mi-a provocat orgasme noaptea trecuta, dar vroiam sa-l intreb cateva chestii private, la care era intotdeauna dispus sa raspunda dupa cursuri, spre deosebire de alti profesori, care te puneau sa-ti faci o programare pentru a discuta cu ei.

Facea parte din tema noastra, daca ne impotmoleam vreodata sau aveam intrebari cu privire la cum sa procedam cu subiectul nostru, el vroia sa mergem la el. Pana la urma, lucram cu oameni, si el nu vroia ca noi sa facem ceva care sa raneasca pe cineva. Nu ne-ar permite niciodata sa avem un subiect sinucigas, asta in primul rand. Inca nu eram pregatiti pentru acest tip de presiune. Si, daca aparea ceva de genul asta, trebuia sa-l sunam pe James imediat sau sa sunam la 911.

Dr. Collier, ar trebui sa-l numesc, nu James. Era intotdeauna foarte de treaba si nu rigid ca majoritatea celorlalti profesori. Sunt sigura ca pot sa discut cu el si ca imi poate fi de ajutor.

Am asteptat cateva minute acolo, intinsa in pat, apoi am stiut ca nu mai pot sta asa prea mult. Trebuia sa fac pipi. Incet, am inceput sa ma ridic, tot timpul urmarindu-l pe Edward ca un soim. Nu s-a miscat. Doarme ca un om mort.

Mi-am muscat buza de jos si am iesit de sub asternuturi, ca si cand cantaream o tona. Iesisem, Edward inca dormea si mi-am acoperit sanii cu mainile, iesind pe varfuri din dormitor, fixandu-l cu privirea tot timpul.

Aahh!!! M-am impiedicat si am cazut pe podea ca un hamburger. Am simtit ca parca mi-au pocnit sanii la impact si probabil ca erau si mai plati ca inainte! Perfect! Ce dracului a fost asta? M-am uitat la picioare si am vazut ca ma impiedicasem de tenisii lui Edward.

Oh Doamne, te rog, nu te trezi, te rog, nu te trezi, te rog, te rog, te rog!

Mi-am ridicat capul precum un popandau din gaura, uitandu-ma printre suvitele de par ce-mi acopereau ochii, vazandu-l inca acolo, dar a inceput sa mormaie si s-a rostogolit pe burta, indoindu-si bratele pe sub perna, fata fiindu-i inca linistita si perfect multumita.

Cum de se simte atat de bine in patul unei straine?

Si, in mijlocul a toate astea, am inceput sa-i fac analiza psihologica.

Acum imbratiseaza perna. O imbratiseaza pe mama lui? Pe fata pe care o iubise?

Iisuse, Bella, poate ca doar ii place sa imbratiseze perna si nu exista nici un subinteles in asta, NU POATE FI ASTA POSIBILITATEA?!

Trebuie sa ies acum de aici, inainte ca el chiar sa se trezeasca. Tarandu-ma rapid pe podea, am alergat ca un soricel in baie, ridicandu-ma si apucand halatul de baie, punandu-l rapid pe mine. Dumnezeule, te rog sa-mi spui ca nu era treaz cu adevarat si ca nu m-a vazut tarandu-ma goala prin apartament, te rog! Iti voi fi datoare toata viata.

Odata ajunsa in baie, am folosit toaleta, mi-am periat dintii de doua ori si am incercat sa-mi aranjez parul salbatic, ca aproape mi s-a facut teama sa ma intorc acolo. Ma cam asteptam sa-l gasesc stand in pat, treaz de-a binelea, razand de mine. In acel moment as muri pur si simplu si mi s-ar oferi 13 zile prefacute de extaz, ceea ce ar fi doar norocul meu.

Am vazut cateva dintre lucrurile sale personale aici, periuta de dinti – rosu cu negru si un deodorant.

Si am zambit, placandu-mi aceste accente personale ale lui, si m-am intors la parul meu imposibil.

La naiba, nu ar trebui sa ma culc niciodata cu parul ud, a doua zi arat intotdeauna ca Don King! Normal, parul ud al lui Edward se usuca si se aseaza doar daca isi trece degetele prin el. LA NAIBA cu el! Iisuse, acum sunt geloasa pe frumusetea lui Edward. Poate ca ar trebui sa fiu din nou propriul meu subiect. Dumnezeu stie ca am nevoie de ajutor, poate mai mult decat au altii.

Am auzit aprinzandu-se televizorul din sufragerie si am inghetat cu mainile in par, in timp ce am ascultat cu ochii mariti. S-a trezit.

Am auzit canalele schimbandu-se si am zambit, intrebandu-ma ce va alege.

Stiri? CLICK. Nu. Bun, nu-mi plac stirile. Niciodata nu sunt vesti bune.

Un show sportiv? CLICK. Nu. Bun, nu-mi plac persoanele care se trezesc si incep sa faca exercitii.

Desenele animate Sponge Bob? Am zambit, asteptand urmatorul click, dar s-a oprit. Am auzit telecomanda atingand usor masa si am deschis imediat gura intr-o expresie de soc, incruntandu-ma.

Dumnezeule, se uita la Sponge Bob?! Mi-am acoperit gura, de teama sa nu incep sa rad ca un taran idiot.

De ce se uita la ASTA? Stie ca sunt treaza aici. Oare nu-i pasa ce parere voi avea despre asta? Poate ca se joaca din nou cu mine. Are acel simt al umorului deformat.

Mai degraba as crede orice altceva, cu exceptia faptului ca ii place sa urmareasca Sponge Bob in fiecare dimineata. Este inteligent, nu retardat. Dar inca se uita. Acum am auzit miscare in bucatarie. Dulapurile deschizandu-se si inchizandu-se, usa de la frigider inchizandu-se. Are de gand sa gateasca din nou?

Ma simt atat de vinovata in legatura cu asta, dar nu pot sa neg ca imi place sa-l privesc gatind. Si imi place la nebunie sa mananc preparatele lui. Este un mic bucatar grozav.

Mamei mele nu i-a placut niciodata prea mult sa gateasca, si eu primeam mai mereu un pateu sau ceva de genul asta in fiecare zi. Si acum, ca locuiam singura, nu-mi placea sa gatesc doar pentru mine. Era depresiv.

De obicei mancam la cantina sau in cateva locuri din preajma scolii. Sa mananci singura este nasol si nu este nimic dragut in a face asta. Uneori, mancau cu mine Rosalie si Alice, dar ele locuiau in apropiere cu parintii lor si de obicei servesc masa cu ei.

Este dragut sa am pe cineva aici cu mine, m-am hotarat eu. Sa vin acasa aseara si sa gasesc aici pe cineva care sa ma intampine, a fost cu adevarat placut. Si intampinarile lui Edward sunt pur si simplu fenomenale.

Sper sa nu fie prea ciudat sa discut cu Edward acum, dupa seara trecuta. Nu, m-am gandit instantaneu, el nu ma face niciodata sa ma simt straniu, doar buna si speciala...si draguta...si nervoasa.

„Hei, Gary, unde esti?!”, striga Sponge Bob cand m-am hotarat sa iau o gura adanca de aer si sa ies. Edward poate dorea sa foloseasca toaleta si nu vroiam sa ma blesteme in sinea lui pentru ca stateam toata ziua acolo, in timp ce el topaia prin bucatarie, asteptand sa se usureze.

Am invartit manerul si am tras, incercand sa deschid usa intr-un mod nonsalant si sa plutesc afara, toata naturala si matura.

Dar, bineinteles, usa s-a blocat din nou.

„Nu”, am respirat tremurand, cascand privirea la manerul maro inchis. „Te rog, nu. Nu acum”.

Asta mi se intampla des. A dracului usa, al dracului maner!!

Nu!!

De ce?!! De ce acum?!

Dumnezeu chiar ma uraste. Am intors manerul pana la capat si am tras cu putere, smucindu-l. Uneori, functioneaza asa. Normal, acum, orice iluzii aveam cu privire la intratul nonsalant in camera erau la limita stancii, arzand intr-un morman rasucit.

Zgomotele usii smucite, a lemnului izbindu-se de lemn iar si iar se auzeau cu putere in aer ca si cand ar spune ‚Retardata furioasa este blocata in baie!’

Pot sa fac asta. Da-i un cot puternic, fato! Haide! Smucind din nou manerul, am inceput sa scot mici sunete de mormaituri, crezand ca va ceda in scurt timp, dar...nu a cedat.

Era inevitabil si de neevitat. Dar se intampla acum. Si uite-l...

„Bella?”, s-a auzit o voce adanca de partea cealalta a usii. „Esti bine?”

Parea amuzat, nu era evident, dar eu am auzit.

Mi-am fixat piciorul drept in peretele de langa usa si i-am ordonat in tacere sa se deschida acum sau o scot din tatani AZI!

„Sunt bine”, i-am spus prin usa, incercand chiar si acum sa par matura si lejera. „Uneori se blocheaza usa. Ma descurc”.

Misca-te, nenorocito, misca-te ACUM! Acum ii vorbeam usii in mintea mea, nu lui Edward.

„Bine”, a spus si l-am auzit plecand. Am ascultat dupa rasete sau chicoteli, dar nu le-am auzit. Tot ce am auzit au fost Sponge Bob si alt personaj animat, razand de mine.

Am simtit cum marai acum, cand am impins in usa cu toata puterea, tintuindu-mi piciorul in perete, impingand usor si ascutit in usa. Dumnezeule, sunam de parca incercam sa evadez dintr-un sifonier incuiat, ca un prizonier disperat.

Incepuse sa se instaleze panica, stiind ca oamenii au nevoie la toaleta dimineata, eu intotdeauna aveam nevoie. Sunt sigura ca Edward vrea sa intre aici si ca acum probabil imi uraste incapatanarea. Singurul alt loc pe care l-ar putea folosi ar fi chiuveta din bucatarie. Oh, nu, vulgar!

In alte dati, usa asta se deschide cu cateva smucituri! Astazi, normal, are de gand sa fie incapatanata si sa se comporte ca CIMENTUL!!

Imi urasc viata.

Am auzit apa curgand la bucatarie si mi-am dat seama ca spala vasele. Frate! Cum poate sa dea drumul la apa dimineata, fara ca macar sa fi urinat inainte? Poate ca este robot.

Au mai trecut cateva minute si tot ce am auzit de la Edward a fost clipocitul apei si al vaselor, impreuna cu desenele animate pe care le urmarea.

In final, am renuntat, gafaind si recunoscandu-ma invinsa. Ce sa fac acum? Sa-l chem? Doamne, ce jenant. Sa bat in usa? Nu, prostesc! Dar el clar nu va veni din nou dupa mine, asa ca am inchis ochii, lasandu-mi fata sa-mi cada in mainile rosii si dureroase, in timp ce mi-am inghitit mandria si m-am trezit strigand. „Edward?”

Apa s-a inchis si i-am auzit bataile pasilor indreptandu-se usor spre usa.

„Da, Bella?”, a tors, purtandu-se de parca nu avea idee ce vroiam.

Poate fi ciudat de tacut, am observat asta.

Am aruncat o privire in oglinda la fata mea rosie si am inchis ochii.

„Nu pot sa deschid usa, este prea intepenita”, mi-am fortat cuvintele sa iasa, dorindu-mi sa intru intr-o gaura si sa mor.

„Aa, inteleg”, a sunat de parca zambea.

Intr-o secunda fata mi s-a transformat in furioasa si am simtit cum mi se inclesteaza maxilarul.

„Poti sa ma ajuti?”, am intrebat, simtind ca mi se face rau de la stomac. Ma facea sa-i cer ajutorul, stiind ca de umilitor va fi pentru mine. Este revansa pentru intrebarile de ieri...sau pentru cele de azi?

„Probabil”, a gangurit cu putere. „Sau...pot sa te las acolo toata ziua. S-ar putea sa fie distractiv. Ai putea fi propriul meu prizonier personal. Dar nu cred ca pot sa strecor mancare pe sub usa asta”.

Wow, asta suna destul de bine. Dar stai, nu, am cursuri toata ziua.

„Edward, te rog?”, am respirat, aproape tremurand acum, vocea lui chiar provocandu-mi ceva. „Azi am cursuri cu adevarat importante”.

„Hmmm...”, vocea ii era atat de catifelata. „Asta este o problema. Saracuta Bella...”

Am marait in sinea mea. Iar se juca cu mine. Am crezut ca el este jucaria aici, nu eu. Nu. El nu este o jucarie, nu spune asta, m-am mustrat singura. Doar ca uneori este jucaus si copilaros. Imi place partea asta a lui...in mare parte din timp.

„Edward...”, am scancit putin acum, purtandu-ma si eu ca un copil de patru ani. „Ai spus ca vei fi un...baietel cuminte”, am schimbat cuvantul jucarie cu baietel, sperand ca nu-si va da seama. Niciodata nu-l voi injosi sau il voi numi jucarie. Vreau ca el sa se vada mai mult decat atat. Deja era mai mult decat atat...pentru mine.

Si asta a fost suficient pentru a-l face sa inceteze sa se mai joace cu mine.

„Bine, domnita Bella, da-te la o parte! Te voi salva!”, m-a facut sa zambesc cand si-a prefacut glasul in cel al unui print, ca si cand venea sa ma salveze. Este mult prea dragut.

Smucitura.

M-am dat cat de in spate am putut, stand in dusul deschis. Nu era prea mult spatiu aici si chiar nu-mi doream sa fiu ucisa de o usa deschisa brusc.

Asta ar trebui sa fie bine, am gandit, asteptand sa vad ce se va intampla in continuare.

Cu o singura lovitura puternica si sunetul piciorului sau in usa de lemn, s-a deschis cu putere, lovindu-se de perete si facand o gaura de marime medie in vopseaua ieftina.

Am scapat un mic tipat ascutit cand s-a deschis usa, neasteptandu-ma sa o deschida atat de repede. CHIAR a fost intepenita RAU! Eu mi-am folosit toata forta si nu am reusit sa o misc. Dumnezeule, sunt atat de anemica. Trebuie sa incep sa beau lapte.

Edward a intrat putin, mutand manerul putin inspre el si uitandu-se in spatele lui la praful alb de pe podea, gaura neagra holbandu-se inapoi la el.

Dumnezeule, a lovit usa doar o singura data...si nu este incaltat. Sunt atat de excitata chiar acum.

„Uuups”, s-a crispat putin, uitandu-se la gaura si apoi la mine cu o privire scuzatoare. „Voi repara asta, Bella”.

Nu am putut sa nu-i zambesc.

„Nu-ti fa griji in legatura cu asta”, am ramas pe loc, uimita de privelistea sa, stand acolo, purtand doar o pereche de pantaloni scurti si stramti din bumbac.

S-a uitat la mine si ochii lui s-au cufundat adanc intr-ai mei.

„TU esti bine?”, a intrebat, ingrijorat pentru mine.

„Mda, sunt bine”, mi-am simtit obrajii rosind putin. „Mereu ma blochez aici din cauza usii asteia idioate. Mersi”.

Eram atat de jenata si imi puteam imagina ce gandeste despre mine. Pun pariu ca non-utilizatorii avansati ii platesc numai 10000 de dolari pentru doua saptamani din timpul lui.

„Ei bine, te-am salvat, domnita Bella”, s-a apropiat, cu vocea regala, ochii lui arzand intr-ai mei, fiind nas in nas cu mine cand m-a intrebat. „Ce premiu imi vei oferi?”

Poti sa ai ce vrei din mine, aproape ca am spus, daca ce am eu merita vreun pic. Dar aveam senzatia puternica, ca nu-mi cerea orice LUCRU.

Dumnezeule, ochii lui sunt mortali si am observat din nou ca ma vrajesc. Poate ca a pus ceva special in ouale mele de ieri si acum, oricand se afla in preajma mea, ma transform intr-o gramada tremuratoare de prostie.

Nu am stiut ce sa spun altceva cu exceptia unui scancit „Un sarut?”

Mi-am dres vocea, nevrand sa sun ca Mr. Bill.

„Mmmm...da”, a zambit si a deschis gura, inchizand-o peste buzele mele, sprijinindu-se cu o mana de usa dusului si cu cealalta de peretele faiantat.

Am fost atat de bucuroasa ca mi-am periat dintii si limba de doua ori. Dar, desi el nu se spalase inca pe dinti, avea un gust minunat. Cum de ii reuseste asta?!

M-a sarutat iar si iar si capul meu se ametea. Nu am stiut asta in acel moment, dar m-am dat mai in spate, stand inca sub dus, pana cand m-am lipit cu spatele de faianta.

Fara sa ma lase sa scap de langa el, m-a urmat sub dus, pasind si inchizand usa in spatele lui, in tot acest timp sarutandu-ma ca un expert.

Mi-am auzit vocea scancind, sperand ca nu va da drumul la apa peste noi.

„Inceteaza sa mai incerci sa fugi de mine”, a tors, sarutandu-ma putin mai dur. „Nu-mi place”.

„Scuze”, am respirat, incapabila sa mai plec de langa el si nedorindu-mi asta.

Bratele lui se odihneau pe peretele din spatele meu, in timp ce limba lui intra cu blandete, la inceput miscandu-se cu blandete.

I-am raspuns la sarut, facand ce-mi venea natural cu buzele, sperand ca si lui sa-i placa. Sunt al naibii de neexperimentata. Urasc asta.

Apoi, el chiar a scancit!! WOW, l-am facut pe EL sa scanceasca?! Sunt tare!

„Bella...”, a soptit, tragand cu mana dreapta de cordonul halatului de baie, desfacand halatul in timp ce eu imi inclestam pumnii, nestiind niciodata ce sa fac cu mainile. Ale naibii maini!

„Aici”, a parut sa-mi citeasca gandurile si mi-a luat mainile intr-ale lui, scuturandu-le in timp ce suradea la mine, inca nas in nas cu mine. „Atinge-ma, Bella”.

Mi-a dus mainile la spatele lui si s-a intors sa ma sarute. Mi-am plimbat mainile pe spatele lui. Este atat de cald si catifelat, pielea lui este ca a unui bebelus. Nu felul in care arata, ci felul in care se SIMTE, numai muschi bine conturati pe suprafata moale ca matasea.

Mainilor mele le-au luat cateva secunde sa intre in pantalonii scurti, mangaind fermitatea fundului, infundandu-mi putin degetele in fesele lui.

A gemut in gura mea, in timp ce si-a dus mana dreapta in jos pe abdomenul meu, mangaindu-mi clitorisul cu degetul, cu blandete. Am gemut, deschizand ochii. Nu, nu din nou...nu chiar acum...nu mai vreau...are nevoie de odihna! Nu-i asa?

Trupul meu si-a amintit imediat acele degete si s-a trezit, zambind fericit si topaind ca un catelus nerabdator la stapanul sau. Dar totul se intampla in interiorul meu.

„Ummm...”, m-am auzit vorbind, chiar daca nu-mi doream sa spun ceva. „Nu ai nevoie la baie?”

CE?!!! CE ESTE IN NEREGULA CU MINE?!!! SUNT O RETARDATA FRIGIDA!!!!

El a zambit si m-a privit chioras, dar a continuat sa-mi sarute si sa-mi linga buzele.

„Nu in acest moment”, a murmurat, sarutandu-ma iar repede. „Dar, multumesc pentru intrebare”.

„Scuze”, am spus din nou. „Nu stiu ce este in neregula cu mine”. SARUT.

„Cred ca am fost scapata in cap cand eram mica”, vorbeam in gura lui.

SARUT.

„Nimic nu este in neregula cu tine”, m-a sarutat din nou. Alunecam usor de faianta peretului, spre marginea cazii. Oo, nu, ce face?

„Ummm...Edward...cat este ceasul?”, vorbeam din nou.

„Bella, taci”, mi-a ordonat incet, devorandu-mi iar buzele.

Asta este o sugestie foarte buna. Bella, taci. Da. Acum voi tacea. Multumesc, Edward.

Inainte sa realizez, eram intinsa pe portelan si buzele lui se plimbau pe gatul meu, halatul desfacandu-se mai mult. Avea mana pe sanul meu, strangand, framantand...gura lui umeda mutandu-se la sfarc, in timp ce imi tinea sanul nemiscat.

„Ahhhh...”, m-am uitat la tavan, respirand cu greutate. Eram sclava lui.

El este cea mai periculoasa creatura dintre toate. Un vanator al inimii mele, infigandu-si deja coltii in mine. Totul la el ma atrage – fata lui, vocea lui...chiar si mirosul lui. De parca l-as putea refuza...de parca m-as putea opune...sau as vrea sa ma opun. Mai rau decat un ucigas...a fost creat pentru a seduce. Si cucerise fiecare femeie inaintea mea, mult mai experimentata, mult mai lumeasca decat mine. Ma va ucide. Imi va frange inima.

Acum ma cucerea si ma seducea PE MINE, atat de usor...prea usor.

Niciodata nu dorisem atat un barbat...in viata mea. Il vreau acum.

Si el mi-a spus sa am incredere in el. Vreau asta atat dar...dar ceva in interiorul meu continua sa-mi spuna... „Nu avea incredere”.

Dar chiar si acum, fiind constienta de toate astea, si dupa o singura noapte, nu-mi pot controla setea pentru el...il doresc, am nevoie de el, RAVNESC la el. Este ca un drog pentru mine...unul pe care il iau si sufar fizic fara el...este ca marca mea personala de heroina. Ieri nu mi-a placut ca am fost la scoala fara el si astazi va fi si mai nasol. Timpul petrecut fara el era fara sens si chinuitor.

Nu stiu daca ma pot controla. Acum ma aflu sub controlul lui. Sunt prinsa in capcana lui. El ma are.

Nu-i pot citi gandurile...si el nu-mi va da voie inauntru. Imi doresc sa-mi fi spus ce gandeste. Imi este atat de teama, in fiecare secunda, ca va disparea, ca un vis pacatos si nemaipomenit care se transforma in fum imediat ce rasare soarele.

„Nu ai idee...cat te-am asteptat pe tine”, am gafait cu dragoste, in timp ce el a deschis ochii si s-au udat adanc in oasele mele, apoi s-au mutat la ochii mei stralucitori. Aveam picioarele departate si el statea intre ele...si i-am simtit trupul intarindu-se deasupra mea.

Daca imi cere sa-i explic asta...nici macar nu stiu daca sunt in stare. Pur si simplu o SIMT.

Dupa o pauza tacuta, vocea lui m-a inconjurat ca o fierbinteala.

„Nu mai trebuie sa astepti, Bella”, a spus pe un ton scazut. „Sunt aici...si te doresc. Te doresc atat de tare”.

Nu am stiut ce sa spun. In creierul meu era o mare invalmaseala, incercand sa gasesc o cale de a merge astazi la scoala.

Edward s-a uitat unde ne aflam si m-a privit scuzator. „Dar, probabil ca asta nu este nici locul nici momentul potrivit”.

Mi-am simtit lacrimile curgand incet cand el s-a ridicat, ridicandu-ma odata cu el, prinzandu-mi halatul cu blandete, facand un singur nod cordonului. Mi-a zambit si m-a sarutat pe frunte.

„E in regula, Bella”, mi-a promis. „Te voi astepta. Cand esti pregatita, eu voi fi acolo. Avem destul timp. Imi pare rau pentru...asta (a aratat cu capul spre podeaua dusului)...se pare ca mereu ne ia valul la dus. Trebuie sa fie ceva magic aici”.

Exista magie oriunde te afli tu.

Dumnezeule, ma las repede. Cred ca deja sunt indragostita de el. Sunt asa o marioneta.

„Haide, iti pregatesc micul dejun”, m-a condus afara din dus, urmarindu-ma pentru a nu ma sinucide. A continuat sa ma tina de mana, conducandu-ma in bucatarie, asezandu-ma pe scaun.

In mintea mea, pentru o secunda, ma aflam in clubul Fire si el ma conducea in camera privata.

Plantand un sarut pe capul meu, a mers sa-mi dea un pahar cu suc de portocale, asezandu-l in fata mea.

„Bea”, mi-a zambit seducator si s-a intors, punand sucul in frigider, si apoi a revenit, punand caietul meu langa bautura, cu un pix deasupra.

„Fa-ti temele si eu ma intorc imediat”, se misca Edward spre baie. „Eram bine pana cand ai SPUS-O tu!”.

Aa, acum trebuie sa faca pipi. Am ras putin in sinea mea, sperand sa nu se blocheze el acum. Dar a fost destul de destept sa lase usa intredeschisa. Am incercat sa nu ascult apa lovindu-se de apa, deschizand caietul si incercand sa ma concentrez, sperand sa nu fiu prea dusa pentru a nu-mi putea face temele.

Acum stau aici, ascultand cum isi periaza Edward dintii si mana mea a inceput sa scrie:

Imi place parul tau.

Imi place pielea ta.

Imi place sa te ating.

Imi place sa te satisfac.

Imi place sa-ti apartin.

De unde imi vin astea? Mana mea avea propriul ei creier, scriind toate lucrurile pe care mi le spusese el noaptea trecuta.

Bella, tu vezi o disertatie aici? La naiba!

Se intorcea si eu eu am inchis caietul, aruncand pixul pe tejghea.

Creierul meu dorea sa ma infurii pe el cand s-a intors in bucatarie. Dar, imediat ce l-am vazut, cu pieptul gol si cu fundul lui inghesuit in pantalonii aia scurti si matasosi...si picioarele goale, perfecte...nu am putut sa fac asta.

Sa-l studiez devenea mai complicat decat ma gandisem. Invatam o gramada de lucruri noi si despre mine.

„La ce ora trebuie sa pleci azi?”, a intrebat Edward, nefiind sigur de planurile mele.

„Aa, intr-o ora”, am aruncat o privire ceasului de deasupra cuptorului. „Probabil ca ma intorc in jurul orei 2 dupa amiaza”.

„In regula, atunci trebuie sa-mi misc fundul”, a spus, din nou jucaus si nonsalant, aplecandu-se peste tejghea si privindu-ma. „Ce vrei sa mananci in dimineata asta?”

I-am zambit, fata rea din mine iesind iar la iveala.

„Woooooow...”, a tors Edward zambind. „Uita-te la zambetul asta diabolic! Sunt foarte impresionat! Si doar dupa o singura noapte...ma fascinezi”.

Mi-am muscat buza de jos si am rosit, nestiind de ce cuvintele lui m-au facut sa ma simt atat de bine.

„Paine prajita este in regula, daca vrei”, i-am dat ceva mai usor azi, chiar nu imi era foarte foame. Sa aflu ca sunt cea mai mare fraiera de pe Pamant imi provoca ceva la stomac.

„Atat?”, a parut putin dezamagit.

Am dat din cap, ranjind la el.

„Te simti bine?”, a intrebat, acum aratand ingrijorat, scotand painea din frigider.

„Glumesti?”, am pufnit. „Ma simt minunat. Astazi voi fi o epava la scoala, gandindu-ma la noaptea trecuta”.

A zambit, punand painea in prajitor, apasand-o in jos cu maneta.

„Te vei gandi la mine cand vei fi la scoala, azi?”, a parut surprins si fericit in legatura cu asta.

„Cu siguranta”, am recunoscut bandu-mi sucul.

„Si eu ma voi gandi la tine, Bella”, acum si-a muscat el buza de jos, privindu-ma, asteptand sa se prajeasca painea. „Nu m-am mai simtit atat de bine de mult timp”.

Am zambit, iubind sunetele vocii lui si iubind fiecare lucru pe care il rostea.

Incercand sa-mi recuperez profesionalismul, dara ca nu era prea tarziu, am revenit. „Ei bine, acum ca ne-am simtit amandoi bine, cand vin acasa, avem o intalnire. Sa nu intarzii”.

Painea a sarit si era buna si usor prajita, exact cum imi placea.

„Vrei unt pe ea?”, m-a intrebat.

„Te rog”, am ranjit, privindu-l cum ia untul si il intinde pe paine. „Ai auzit ce am spus...despre intalnirea noastra?”

„Da, te-am auzit”, a spus pe un ton prietenos. „Voi fi aici, la timp, pe canapea, ca un mic pacient cuminte, Dr. Bella”.

A pus painea in fata mea si a ranjit, mergand sa spele vasele de seara trecuta. Chiar nu-mi place sa-l vad facand chestiile astea pentru mine dar, la naiba, chiar imi place sa-l privesc spaland vasele. Chiar daca nu am idee de ce. Ma excita.

Trebuie sa fac o notita in legatura cu asta.

Oare face misto de mine cand imi spune Dr. Bella? Imi doresc sa fi stiut. As fi facut referire la asta azi, printre altele.

„Aaa, Bella?”, a ridicat privirea continuand sa spele vasele. „Am un plan mic pentru azi, nimic prea mult, doar o petrecere a burlacelor care incepe la ora 12. Ar trebui sa se termine pana la ora 1, 1:30, dar dupa, voi veni direct acasa. Iau trenul deci, doar in caz ca intarzii cateva minute, nu vreau sa crezi ca te las balta sau ceva de genul asta. Este in regula?”

Intotdeauna ma intreaba daca totul este in regula. Ca si cand se teme de mine sau ceva de genul asta. El chiar are in cap ca eu chiar il detin si asta ma deranjeaza. Si intotdeauna se apleaca la dorintele mele si acest ‚da, Bella’ al lui de fiecare data cand ii spun ceva. Este atat de supus, ca un animal de companie, si asta ma deranjeaza si pe mine. Cum voi reusi sa ajung la el? Trebuie sa ma gandesc la asta azi, la scoala, si sa cer un sfat lui Dr. Collier.

M-am hotarat sa incerc ceva aici, chiar daca nu eram in sedinta in acest moment.

„Edward...”, am incercat sa-mi pastrez vocea placuta. „Daca iti spun...nu, nu este in regula? Vreau sa stai aici toata ziua si sa nu te misti de pe acel fotoliu. Ai face asta?”

„Da”, a spus fara ca macar sa se gandeasca la asta, lingandu-si untul de pe degetul mare. „Ma vrei imbracat sau dezbracat?”

Am expirat si i-am dat de inteles ca eram stupefiata. Am ramas cu gura deschisa de soc. Dar el arata de parca totul era perfect normal.

„Ce?”, a intrebat zambind putin.

Nu am putut sa-i zambesc inapoi de data asta. Simteam asa un sentiment de mila pentru el, ca nu m-am putut abtine.

„Edward, vor fi 5 ore de stat intr-un fotoliu, fara sa te misti”, l-am informat cu voce tare.

„E usor”, a ridicat din umeri. „Nu am nici o problema cu asta, daca asta iti doresti”.

„Ei bine, imi doresc”, m-am trezit raspunzand. „Nu ar trebui sa mi se permita sa-ti spun sa faci asa ceva – nimanui nu ar trebui sa i se permita. Ar trebui sa-mi spui ca ai de gand sa faci ce vrei tu sa faci si ca nu-ti pot da eu ordine. Vei pierde bani daca iti spun sa nu te duci la intalnirea ta de azi. Vei avea probleme cu sefa ta. Nu te deranjeaza asta?”

„Nu conteaza”, a ridicat din umeri. „Acum iti aparttin tie si tu imi poruncesti ce sa fac. Daca imi spui sa fac ceva, atunci eu asa voi face. Sentimentele mele nu conteaza aici. Ma aflu aici pentru tine, Bella”.

„Eu poruncesc?”, nici macar nu am putut sa termin propozitia, ametindu-ma.

Trebuia sa ma calmez, trebuia sa mentin o fatada calma, indiferent ce spunea el. Asta este esenta de a fi psiholog, sa nu reactionezi atat de puternic incat sa-ti respingi pacientul. Dar eu sparsesem regulile. Imi pasa de el si eram suparata pe el pentru ca era asa, pentru ca a spus acele lucruri. Dar ar trebui sa vreau sa-mi spuna ce gandeste, chiar daca sunt nebunii.

„Bella, ti se raceste painea”, a incercat sa schimbe subiectul.

„Stai”, l-am privit, punand o farfurie curata la uscat, pe raftul din spatele lui. „Edward, asculta, nu vreau sa mai joci teatru, bine? Vreau sa fi tu insuti de-a lungul acestor doua saptamani. De acum inainte, daca simti ceva, daca nu-ti place ceva, sau ai ceva in minte si vrei sa spui, vreau ca tu sa o faci si sa o spui. Poti sa faci asta pentru mine?”

„Ce vrei sa spui?”, a parut confuz. „Joc teatru?”

Si da, Sponge Bob inca rula, dar el nu mai dadea atentie, asa ca am lasat asta de-o parte pentru moment.

„Stiu ca tu trebuie sa joci un anumit rol cand faci ceea ce faci pentru a supravietui”, am inceput cu blandete, ramanand relaxata. „Si, poate dupa o vreme, se transforma in cine esti...ca si cand te obisnuiesti cu asta si, destul de curand, nu vei mai avea deloc propria ta dorinta. Intelegi? Precum...care sunt parerile TALE? Ce iti place TIE? Ca, de exmplu, noaptea trecuta, cand mi-ai sarutat piciorul, de ce ai facut asta?”

„A fost dragut”, s-a uitat la mine, raspunzand sincer si fara ezitare.

„Si te-ai oprit. De ce?”, am intrebat, muscand din painea prajita pentru ca el sa nu se supere.

„Asa mi-ai spus tu”, a spus, deodata sunand atat de inocent in urechile mele.

„Dar, daca tu vroiai asta, de ce nu ai spus pur si simplu ,nu Bella, vreau sa-ti sarut picioarele si o voi face’?”

„Nu”, privirea lui era mai dura acum. „Nu vreau ca tu sa te superi pe mine”.

„Dar, daca tu...”

„Si, in afara de asta, tu ma detii”, mi-a taiat-o el, adaugand inca un motiv.

„Edward, esti o persoana”, m-am pastrat calma, chiar daca vroiam sa tip la el si sa-l scutur. „Nimeni nu poate DETINE pe nimeni. Tu nu esti detinut de mine. Ma ajuti cu disertatia mea si, de asemenea, ma ajuti cu...alte...chestii. Dar, eu nu te detin, Edward. Niciodata nu ma voi comporta asa. Stiu ca o multime de persoane te-au tratat asa. Dar trebuie sa sti ca nu este chiar adevarat ca eu te detin. Nu-i asa?”

„Bella, inteleg ce spui”, tonul i-a sunat deodata mai intelept. „Si apreciez sentimentul din spatele a ceea ce spui. Dar, uiti un lucru. Mi-ai platit douazeci de mii de dolari. Pentru inca 13 zile, chiar ma detii. Daca imi spui sa ma asez, eu ma asez. Daca imi spui sa mananc mancare pentru caini, o voi face. Daca ma ranesti, eu voi sta aici. Eu m-am vandut tie, Bella. Am pierdut orice parere proprie. Asta inseamna sa fi o ta...”

S-a oprit singur, dar eu stiam cum urma sa se numeasca. Aveam mult de lucru cu el. Nu cred ca sunt destul de buna incat sa-l salvez. Primul meu pacient. Prima mea dragoste. Da, la naiba, il iubesc. Sunt asa o tampita. Cum de m-am indragostit intr-o singura zi? Aaa, da, sapte orgasme.

„Nu te supara pe mine, te rog?”, aproape s-a rugat, ochii lui exprimand acelasi lucru. Terminase cu vasele si isi stergea mainile.

Dumnezeule, asculta cat de speriat este de faptul ca sunt suparata pe el. Vrea sa multumeasca pe toata lumea. Este ingrozit de faptul de a nu fi aprobat. Asta vine de la parintii lui. Nu i-au acordat niciodata timp sau aprobare, ii este atat de teama ca asta sa nu se intample cu oricine i se intersecteaza viata. Si asta inseamna ca el va face orice spun ei, atat timp cat i se arata aprecierea si lauda. Edward...imi venea sa plang.

„Bella, nu vreau sa ma cert cu tine”, venea incet spre mine, prin spatele meu. M-a luat strans in brate. Chiar sub barbia mea, bratele lui musculare m-au cuprins precum aripile unui inger. Buzele lui mi-au atins tampla si mi-a spus. „Iti promit ca de acum incolo voi raspunde la toate intrebarile tale. Voi incerca. Dar imi este teama de cum ma vei vedea imediat ce vei sti totul despre mine. Iti voi parea urat”.

„Nu, nu vei fi, Edward”, i-am atins bratele cu blandete, magaindu-l. „Esti frumos. Niciodata nu-mi vei parea urat”.

Buzele lui mi-au sarutat obrajii si si-a mutat mainile pe bratele mele, combinandu-si degetele cu ale mele, odihnindu-si barbia pe umarul meu.

Nu a spus nimic o perioada lunga de timp si eu trebuia sa plec la scoala. Nu eram suparata pe Edward, pur si simplu imi doream sa inceteze sa se mai vada ca un obiect. O jucarie, un sclav, un dansator. Va lua timp, mai mult de 2 saptamani, sa-l fac sa inteleaga asta. Dar eu nu am decat 2 saptamani.

Nu-mi placea sa ma gandesc ca Edward ma va parasi si ca va ajunge sa apartina unei alte tarfe, care il va face sa manance mancare pentru caini si sa ingenuncheze gol la usa ei. Mare parte pentru ca stiam ca el va face asta daca va fi platit. Vroiam sa stiu cum a ajuns la stilul asta de viata, ce l-a schimbat in ceea ce este azi, ce durere i-a distrus spiritul asa de grav.

Trebuia sa-mi suflec manecile si sa ma apuc de treaba. Va trebui sa se raspunda la intrebari grele. Nu aveam timp de pierdut sa NU le pun si sa-i protejez sentimentele pentru ca eram indragostita de el. Chiar daca se supara pe mine, va trebui sa incerc sa-l ajut si sa sparg acele ziduri ale lui.

Daca voi esua si i se va intampla ceva rau, nu-mi voi putea ierta niciodata asta.

„Bine, Edward”, l-am sarutat pe brat. „Intalnirea noastra este la ora doua. Daca intarzii, nu-i nimic. Dar incearca sa ajungi la timp”.

M-a lasat sa ma ridic si sa-mi iau rucsacul. Mi-am pus caietul si pixul in el, tragand fermoarul.

„Mergi la intalnirea ta de azi”, m-am intors spre el, privindu-l in ochi. Deodata a parut atat de fragil. „Si stam de vorba cand ajung acasa. In regula?”

Atunci, a zambit usurat. Asta din cauza ca nu sunt suparata pe el?

„Da, Bella”, a fost de acord, folosind fraza lui marca inregistrata. „Multumesc”.

Nu eram sigura pentru ce imi multumeste, dar oricum i-am spus „Cu placere”.

„Ne vedem mai tarziu”, aproape ca iesisem pe usa dar m-am intors, vazandu-l cum ma priveste.

„Vino aici”, i-am zambit, incapabila sa-i rezist.

A venit spre mine zambind, punand mainile pe lateralele fetei mele si, inainte ca buzele sa ni se atinga, a tors. „Ti-ai amintit”.

„De parca as UITA sa te sarut de la revedere”, am spus, simtindu-i buzele, atat de perfect de umede si catifelate, line ca apa fierbinte. Are un gust ataaaat de bun.

Dimineata asta mi-a oferit un sarut adanc, de se cutremura pamantul. Va trebui sa-i tin prelegeri mai des inainte sa plec.

In final, mi-a dat drumul, sperand probabil ca inca suntem prieteni. A trebuit sa astept o secunda ca ochii mei sa se opreasca din tremurat, inainte sa ma indrept afara pe usa.

Edward arata de parca incerca sa nu rada de mine si eu ma intrebam de ce.

„Sa ai o zi buna, Bella”, a zambit.

„Si tu la fel”, i-am zambit, intrebandu-ma care era problema lui. „Ne vedem mai tarziu, papuselule”.

S-a uitat in jos cand am plecat si am auzit cum ii scapa un mic chicot de pe buze.

M-am hotarat sa ignor asta si am continuat sa merg pe hol, fara sa aud usa inchizandu-se.

„Nu pot...”, i-am auzit vocea bolborosind ca pentru sine si m-am intors, temandu-ma ca spune ca nu poate sa mai ramana la mine. Poate ca am mers prea departe cu ceea ce am spus. Eram pe cale sa incep sa ma rog de el cand se indrepta spre mine.

„Bella...”, a pus mainile pe umerii mei.

„Da?”, m-am incruntat confuza.

I-a aparut din nou zmabetul si a incercat sa si-l ascunda, abtinandu-se sa nu rada, pot sa spun.

„Ce?”

„Nu crezi...ca ar trebui sa te imbraci cu altceva la scoala?”, a intrebat, pastrand o expresie semi-serioasa.

M-am uitat in jos si am vazut halatul meu de baie roz, scurt si micut, cu ursuleti, aproape desfacut in fata, cu cordonul strans foarte lejer.

„AH, LA DRACU`!”, am strigat, fara sa-mi vina sa cred ce am facut sau cum de a omis CREIERUL meu asta.

Edward a izbucnit in ras, urmandu-ma cand m-am grabit in apartament. Aproape ca i-am inchis usa in nas cand a incercat sa treaca pragul sa intre, dar a continuat sa rada, cazand in genunchi, tinandu-se de burta, in timp ce eu am trantit usa de la dormitorul meu, pentru a ma imbraca.

„Acum a decis sa fie el insusi”, am mormait, auzind hohotele de ras intetindu-se. Am zambit, razand si eu. Auzindu-l pronuntandu-si vraja asupra mea si urand asta, si eu radeam cu putere.

Incercand sa vorbeasca printre hohote, Edward a vrut sa spuna. „Profesorului tau de psihologie i-ar fi placut la nebunie sa te vada...venind asa la scoala...sunt sigur...”

„Taci”, am ras, aruncandu-i o perna in fata.

„Saracii tai genunchi mici...”, a continuat sa rada cu respiratia taiata. „Si ursuletul de pe spatele halatului tau! La facultate!!”

Hohotele de ras il sufocau si eu ma bucuram de asta.

Cand am iesit din camera in jeansi si tricou, statea cu fata la podea, razand isteric. Cred ca i-am vazut ochii lacrimand.

„Stai, Bella, STAI!”, m-a apucat de picior cand am trecut pe langa el, incercand sa-si potoleasca rasetele.

„Ce, spiridus mic si prostut al casei?”, l-am numit deodata, stand cu rucsacul pe umar.

„Cel de pe spate era Grumpy Bear?”, a izbucnit din nou in hohote de ras.

Zambind, mi-am smucit piciorul si am glumit. „Poate ma razgandesc cu privire la a fi tu insuti, daca asa esti tu! Revino la starea ta de supus!”

Eram in hol cand Edward s-a potolit si a strigat. „STAI, BELLA, STAI!!”

„Ce?”, m-am intors, zambind pe jumatate la el, in timp ce el statea acum intins pe spatele gol, tinand usa intredeschisa.

„Imi va fi dor de tine”, a zambit, sunand foarte serios acum, chiar daca inca zambea si ochii inca ii luceau.

„Si mie imi va fi dor de tine, drogatule”, am ranjit fara sa vreau si am plecat, chicotele lui Edward Cullen facandu-ma sa plec cu un zambet pe buze si un raset in inima.

Pana la urma, poate ca il pot ajuta. Doamne, te rog, lasa-ma sa-l ajut.

M-am grabit la curs, sperand sa obtin ceva raspunsuri de la Dr. Collier. Am incercat sa-mi pun creierul la lucru acum, ca nu ma aflam in preajma lui Edward. Se pare ca aveam o stare de dusa de fiecare data cand eram in prezenta acestui barbat. Trebuia sa ma concentrez.

Foarte tare faza de la final :)))

O seara frumoasa!

Ana