Linia Rosie

9. Numele ei era Tanya

Edward

Multumesc Domnului pentru sala de forta, greutati si sudoare. Terminasem de ridicat greutati si deja alergasem cei 8 km, asa ca eram dragut si pregatit si tricoul meu gri era inchis la culoare datorita transpiratiei de la subsuori si din jurul gatului.

Acum loveam cu pumnul in sacul de box, celalalt urmandu-l rapid, afundandu-se adanc in suprafata lunga, dura si voluminoasa.

Emmett il tinea nemiscat pentru mine, iar eu am luat o gura de aer si l-am lovit iar cu forta.

„In regula, Edward, cand ai de gand sa vorbesti cu mine, frate?”, m-a privit el ranjind, ca si cand stia ceva.

„Sa vorbesc despre ce?”, am expirat, batand din nou sacul, de parca il loveam pe el in stomac, o mana, apoi cealalta.

„Ei bine, ori sacul asta de box ti-a facut vreun rahat si tu incerci sa-l ucizi, ori te deranjeaza altceva”, a spus el, intorcandu-se putin cu sac cu tot, in timp ce eu m-am miscat impreuna cu el.

„Emmett, pur si simplu ma antrenez”, am afirmat, dand inca doua lovituri sacului de box.

„Bine”, a lasat-o balta, apoi a intrebat. „Cum merg lucrurile cu fata aceea?”

„Bine”, am spus scurt, inca doua lovituri puternice.

„Iham...”, mi-a aruncat o privire cu subinteles.

L-am ignorat si am continuat sa lovesc.

„Haide, frate, sunt EU”, se holba Emmett la mine acum. „Nu am fost eu langa tine, Edward? Sti ca poti sa vorbesti cu mine. SUNT prietenul tau”.

Acum am inchis ochii si m-am simtit vinovat, stiind ca el avea dreptate. Acum inalt ziduri in jurul meu, chiar si intre mine si oamenii in care am crezut ca am incredere. Emmett nu merita sa fie lasat pe dinafara. El imi este prieten adevarat.

„La dracu`”, am sasait, oprindu-ma din lovit, sprijinindu-ma cu spatele de perete, privindu-l pe Emmett cum lasa sacul si face un pas spre mine, framantandu-si mainile, asteptand. „Scuze, Emmett. Stiu ca esti prietenul meu. Pur si simplu nu ma pot deschide foarte bine”.

„Stiu asta”, a chicotit el, fara sa fie deloc surprins de marturisirea mea. „Deci, ce te nelinisteste? Tipa aia nu arata bine sau ce? Are par pe corp sau ce?”

Am zambit la el in ciuda dispozitiei proaste. Dar de ce am o dispozitie proasta? Azi nu mi s-a intamplat nimic diferit. Fac asta mereu.

„Nu, ea este MINUNATA”, am marit ochii pentru a sublinia afirmatia. „Si este prea frumoasa...dar...(am luat o gura mare de aer)...ea...vrea sa vorbeasca tot timpul cu mine. Pune o multime de intrebari personale. Are disertatia asta sau ceva de genul asta, ma gaseste interesant si eu am fost de acord ca ea sa ma studieze sau asa ceva...la inceput am crezut ca va fi in regula. Nu am nici o intentie sa-mi spun intreaga poveste a vietii dar, am crezut ca anumite chestii nu vor fi dureroase daca i le spun. Numai ca acum...(i-am aruncat o privire)...ma simt ciudat”.

„Ciudat, cum?”, spranceana lui s-a ridicat de curiozitate in timp ce ma asculta intens.

„Simt noduri in stomac si ma doare capul”, i-am spus intai de suferinta fizica. „Si azi, in timpul unei intalniri aranjate, aproape ca nu am putut sa sun clopotelul. Pentru cateva secunde nu am putut sa respir. Adica, niciodata nu am avut probleme in a juca un rol, mai ales cu femeia de azi. Ea ma pune intotdeauna la punct, imediat, dar astazi, a durat putin mai mult. Nu s-a suparat, a primit o partida de sex lunga si draguta, dar m-a deranjat pe mine. Adica, multumesc Domnului ca azi a trebuit sa joc rol de supus, dar ce se va intampla cand va trebui sa joc rolul de dominator, intelegi?”

„Ea intra in mintea ta, asta e cauza”, a spus Emmett cu inteles. „Iti scoate la iveala toate gandurile tale ingropate si asta te afecteaza. Mai bine ai fi atent, Edward, daca te inmoi, nu vei fi capabil sa lucrezi si nici macar nu vreau sa ma GANDESC ce iti va face Victoria in acel moment”.

„Mie imi spui”, aproape m-am cutremurat gandindu-ma la o Victoria furioasa. „Si sambata asta ma intalnesc cu Raven”.

„Auch!”, a chicotit Emmett, fara sa ma invidieze. „Ei bine, macar cu ea, daca tipi, plangi si o implori, vei face mai multi bani. Nu ca ai avea de ales sa faci asta cand ea va pune mana pe tine”.

„Trebuie sa inventez ceva pentru Bella cu privire la asta, se intampla in week-end, ea nu va avea cursuri”, am gandit cu voce tare. „Si nu-i pot spune adevarul, nu ma va lasa deloc sa merg”.

„Sa te LASE?”, a retinut Emmett acest aspect.

„Taci”, m-am incruntat in timp ce el radea.

„Si daca Raven nu te lasa sa pleci, ca data trecuta?”, a intrebat Emmett.

„Victoria a spus ca a aranjat asta”, m-am trezit raspunzandu-i rece. „Raven a jurat sa nu mai faca asta din nou, asa mi-a spus Victoria. Daca o face, Victoria mi-a promis ca nu vom mai lucra cu ea niciodata”.

„Si tu ai crezut-o?”, m-a privit Emmett ca pe o fetita care crede in Mos Craciun.

„Da”, m-am fortat sa spun.

„Ed, femeia aia te-a bagat in spital!”, mi-a reamintit Emmett.

„Taci, EM!”, l-am poreclit eu asa cum m-a poreclit si el. „Ti-am spus, e in regula. Nu se va intampla nimic rau”.

„Edward, lasa prostiile”, aproape mi-a soptit Emmett. „Victoria este grozava si eu ii datorez multe, la fel si tu. Dar sa nu ai incredere in ea. Te poate trata chiar frumos acum, dar este numai din cauza ca aduci bani. Nu-i pasa daca te ranesti, atat timp cat te poti vindeca si te poti intoarce la lucru. Sti ce il intreba pe medic la spital? Dupa cat timp poate sa se intoarca la lucru? Cat timp ii va lua sa castige bani din nou? Asta e tot. Trebuia ca Raven sa te tina o singura zi – si te-a tinut trei zile! Numai atunci, cand am tipat la ea, Victoria a ridicat telefonul si a sunat-o, intreband cand te aduce inapoi. Aa, si i-a spus lui Raven sa te tina atat cat doreste, dar ca va trebui sa plateasca mai mult. Conversatia asta se petrecea...in timp ce tu mureai de sete intr-un subsol cu temperatura de 32 de grade, infometat, din cate imi amintesc”.

„Victoria a aranjat asta”, am afirmat din nou, stiind ca ce spunea Emmett era adevarat, dar nu-mi doream sa o aud. „I-a dat o lectie lui Raven. Raven nu a colaborat cu noi timp de 6 luni dupa acea isprava. Acum, cunoaste regulile. Acum, va fi diferit”.

„Crezi ca in 6 luni femeia aia si-a scos din cap rahaturile sadice?”, a intrebat Emmett, apoi a raspuns la propria lui intrebare. „Nu”.

„Incerci sa ma ajuti sau sa imi dai dureri de cap mai MARI?”, am intrebat, enervandu-ma.

„Spun doar ca, daca vrei, ii poti spune nu Victoriei, ca nu o mai vrei pe Raven drept clienta”, a spus. „Suporti bataia care urmeaza si uiti. Este mai bine decat ce iti va face Raven. Sti asta”.

„Si apoi, Victoria ma concediaza”, am terminat eu, sunand iritat, stergandu-mi fata cu un prosop.

„Nu te va concedia”, m-a privit Emmett. „Acum esti favoritul ei”.

„Emmett”, am marait, nevrand sa aud asta acum.

„Nu, e in regula”, a privit in jos la tenisii lui. „Stiu asta si nu sunt suparat pe tine, nu este vina ta. Tu faci o treaba buna...o treaba grozava. Nu te plangi niciodata, nu lasi nimic sa te deranjeze...pana acum. Chiar si cand esti atacat, zambesti si apoi le imbratisezi pe femei. Esti ca o masinarie. Uneori chiar ma uimesti”.

„O masinarie?”, am repetat, bolborosind pentru mine. Nu-mi place felul in care suna...si nu se simte prea grozav, deloc, ca prietenul tau cel mai bun sa-ti spuna ca esti o masinarie...o chestie...o piesa de echipament.

„E in regula”, a continuat Emmett. „Am avut perioada mea cand eram preferatul. Am avut o perioada buna, 2 ani. Este o calatorie draguta, asa ca bucura-te de ea. Dar, aminteste-ti sa fi amabil, ca mine, cu predecesorul tau, cand iti va veni vremea sa cobori de pe acel tron”.

Vorbea ca si cand glumea, dar am inteles mesajul lui. Si, in felul lui, era ingrijorat si imi era prieten...dar acum eram pur si simplu si mai confuz.

„Hei, iti amintesti cand te-am gasit?”, a zambit Emmett, ca si cand isi amintea ceva dragut.

Intr-o secunda, strafulgerari de memorie mi-au trecut prin minte. Corpul meu, ravasit de durere, bratele mele tinute strans la spate, in timp ce un barbat masiv si voinic imi dadea pumni adanci in stomac. Rani ascutite de durere, inecandu-ma si incercand sa respir in intunericul rece al lui ianuarie.

„Ne vrem banii acum”, a spus barbatul care ma tinea. „Azi”.

„Nu pot...”, am tusit, simtind gustul sangelui pe buze, cand incercam sa gasesc ceva de spus, care sa-mi mai castige timp.

Am auzit un click si, pe cat de greu mi-a fost fizic, am ridicat capul si am vazut un cutit in mana barbatului.

„Raspuns gresit”, a zambit tipul si i-a spus celui care ma tinea „Tine-i fata”.

M-am zvarcolit si am gafait cand cel din spatele meu mi-a fixat cu duritate mana sub barbie, luandu-mi respiratia si ridicandu-mi fata in acelasi timp.

„STAI!”, m-am rugat, tipul cu cutitul era foarte aproape de mine acum, tinandu-mi ferm barbia. „Jur, voi face rost. Maine...da-mi timp pana maine”.

„O sa-ti lasam o amintire, niciodata sa nu ne pacalesti...si sa nu intarzii niciodata cu plata. Care ochi vrei sa-l pastrezi?”

Nu ma puteam misca...sau vorbi. Am inghetat si am inchis ochii strans.

In acel moment l-am cunoscut pe Emmett. Ne aflam pe aleea de langa intrarea din spate la Fire si Emmett era afara, in spatele clubului, la o pauza de tigara. La vremea aceea fuma. Acum, mananca felii de mere in loc. Pare sa functioneze.

Oricum, Emmett a fost cel care l-a pocnit pe tipul cu cutitul peste cap, cu un capac de metal al unei pubele de gunoi si i-a rupt fundul si celui care ma tinea.

„Da, imi amintesc”, am zambit.

„Edward, stiu ca nu-ti place intotdeauna sa auzi ce spun”, a pus un brat in jurul meu. „Dar sti ca nu fac decat sa incerc sa te ajut, mereu. Eu imi protejez toti prietenii. Si intotdeauna te voi proteja pe tine. Pentru ca te iubesc, frate”.

„Stiu”, am spus cu sinceritate. „Mersi, Emmett”.

„Spune ca si tu ma iubesti”, a ras el dandu-mi o imbrancitura.

„Ti-am spus ca nu fac scene gay”, i-am reamintit cu un chicot.

Am ras si apoi am spus pe un ton linistit. „Si eu te iubesc”.

Apoi, ne-am uitat amandoi in jur sa ne asiguram ca nu a mai auzit si alt tip.

M-am uitat la ceasul de pe perete si arata ora 2:18 dupa amiaza.

„Trebuie sa plec”, m-am ridicat. „E aproape ora 3”.

„Aa, da”, s-a ridicat Emmett, indreptandu-se spre sacul de box pentru a se antrena. „Cum merge totul cu...asta?”

„Incet...dar merge”, am spus, incapabil sa spun mai mult. Nici macar cu Emmett nu intru in detalii cu privire la asta si il cunosc de multi ani.

„Ea e in regula?”, a stiut el sa pastreze intrebarea vaga si rapida asupra subiectului.

„Ea este un inger”, am zambit in sinea mea si m-am indreptat spre vestiare.

Ea are nevoie doar de aripi, am gandit in timp ce ma dezbracam, scotandu-mi tricoul, si aripile sunt foarte, foarte scumpe in zilele noastre. Voi munci pentru Victoria pana la 97 de ani, daca atat va dura sa-i returnez dreptul. Si, pe langa partea financiara, merit orice mi se intampla. Merit furia lui Raven, chiar daca dureaza trei zile. Niciodata nu voi suferi sau plati destul pentru ce am facut sau ce nu am facut.

Singurul lucru care m-a facut sa sufar in interior, in timpul celor trei zile de distractie ale lui Raven, a fost lipsa convorbirii telefonice cu ea. Pentru asta traiesc. Sa aud acea voce catifelata si dulce in urechea mea, sa-i ascult rasetul si toate detaliile mici ale zilei ei.

Si, curand, ea se plictiseste sa mai vorbeasca si pleaca...prea curand. Eu mereu vreau sa vorbim o vesnicie dar ea are lucruri mai importante de facut. Inteleg asta...dar totusi, intotdeauna inchid cu senzatia ca devin din ce in ce mai nesemnificativ in viata ei, un pic mai trasparent cu fiecare zi. Sunt o voce la telefon, nu mai sunt carne si sange. Si, intr-o zi, ea nu-si va mai aminti deloc de mine. Si nu va dori sa vorbeasca nici macar un minut, sa nu mai vorbim de 30 de minute.

Atunci, voi fi cu adevarat...o masinarie.

Bella

Ma grabeam acasa, fiindu-mi atat de dor de Edward, ca ma durea pielea, ca si cand plangea pentru ca nu fusese atinsa, sarutata sau mangaiata de el de prea mult timp.

Dumnezeule, am luat-o razna. Cand mergeam spre casa, tot auzeam vocea mea interioara spunandu-i lui Edward „Nu sunt indragostita de tine...”. Facusem sa sune atat de real, incat acum, amintindu-mi, a sunat de parca vorbisem serios. Si atunci Edward a parut usurat...asa ca i-am repetat-o IAR azi dimineata.

Ce fac?

Vroiam sa-i arat dragostea mea, sa-mi declar dragostea pentru el de pe fiecare acoperis si sa dau naibii consecintele si poate sa incerc sa inteleg ca acesta este stilul de viata al lui Edward si sa fac pace cu asta intr-un fel, sa incerc sa am o relatie adevarata cu el. Dar, in sufletul meu, stiam ca ma pacaleam singura.

Poate ca il iubesc, dupa dupa doua zile, sau poate ca este degajarea sexuala pe care o experimentez in bratele lui. Poate ca freamatul si fiorul orgasmelor si senzatiilor imi fac mintea sa creada ca il iubesc...cand, de fapt, este doar reactia trupului meu la placerea pe care mi-o ofera el.

Nu-mi place sa fiu ingusta la minte. Dar trebuie, e vorba de sufletul meu, analizarea lucrurilor, cercetarea si studierea motivului pentru care lucrurile sunt asa cum sunt. Si imi place asta mai mult decat orice, sau asa am crezut, pana acum doua zile.

Acum, ma simt incomodata sa sap prin mintea si trecutul lui Edward. Nu-mi place sa-l ranesc sau sa vad acea privire trista in ochii lui, cand incep sa-mi cioplesc drum prin carapacea dura de la exteriorul sau.

Dar trebuie sa ma obisnuiesc cu asta, daca imi doresc cu adevarat sa ajut oamenii, trebuie sa-i starnesc si sa le examinez cicatricile dureroase, indiferent cat de tare incearca ei sa lupte cu mine, sa tipe sau sa planga.

Stiam ca la un moment dat va trebui sa-l enervez pe Edward. Atat de nervos, incat sa scoata la iveala ceva din acea furie. Dar inca nu sunt pregatita pentru asta. De asemenea stiu ca trebuie sa-l fac sa-si infrunte amaraciunile si ca vor exista lacrimi. Si nu stiu nici daca sunt pregatita pentru asta. Cum sa-l fac sa planga? Mai degraba mi-as pierde bratele. Atat de multi oameni l-au ranit si eu chiar nu-mi doresc sa fiu una dintre ei.

Si ma simt ca o ipocrita sa-i cer sa fie sincer cu mine si apoi sa o intorc si sa-l mint in fata.

Dar stiu ca daca ii spun lui Edward ca il iubesc, el va pleca.

Nu stiu cum de stiu asta, pur si simplu stiu. Si nu vreau sa plece. Il iubesc. Pot sa-mi spun mie orice vreau despre reactia mintii mele la atentia lui fizica, dar o simt in sufletul meu. Sunt total indragostita de el. Nu stiu cum de s-a intamplat atat de repede, dar s-a intamplat. Si va trebui sa infrunt asta si sa ma pregatesc pentru inevitabil.

El va pleca. Poate ca nu azi sau maine, dar curand. Va trebui sa stau intinsa in pat si el nu va fi cu mine, sa ma imbratiseze pana adorm. Ma voi trezi si imi voi pregati micul dejun, chiar daca ma simt ca facand asta, si el nu va urmari Sponge Bob si nu-mi va zambi cand ma voi aseza. Va trebui sa fac dus si sa ma gandesc la vocea lui, cantand Music of the Night.

Astea sunt doar trei chestii mici cu care va trebui sa ma obisnuiesc cand el va pleca, si chiar aceste ganduri mici sunt ca niste sabii rosii si fierbinti care ma injunghie incet in inima.

La sfarsitul acestor doua saptamani, voi mai avea o mie de chestii de care imi va fi dor cand va pleca. Stiu ca prima dragoste se presupune a fi dureroasa si amara, dar aceasta situatie este pur si simplu ireala. Nu multe fete se indragostesc de un stripper pe care l-au cumparat pentru doua saptamani, pentru a-i studia psihicul.

Poate e din cauza ca el este primul meu pacient adevarat, poate de asta imi pasa atat de mult. Nevoia mea de a-l ajuta, de a-l salva, poate ca m-a condus spre vreun complex al eroului. Si el este Lois Lane a mea, domnisoara mea la ananghie, de care m-am indragostit intr-un fel.

Bella Swan, asta este cel mai idiot lucru pe care l-ai invocat vreodata.

Si chiar si acum, in drum spre casa, am continuat sa mi-l imaginez pe Edward in diferite stiluri de viata. Purtand camasa si cravata, raspunzand la telefon; poate vanzand masini, deschizand portiera unei masini si zambind cand o femeie se urca si se aseaza sa testeze; oooh, uite o imagine adorabila acum...Edward, ca muncitor in constructii, purtand o casca dura si galbena, la bustul gol, stralucind si bronzandu-se cand soarele ii mangaie pieptul perfect...si ia o pauza, scurgand apa rece ca gheata in gura si ii curge putin pe gat si in micile incretituri ale pieptului...

UFFF! Am nevoie de un dus rece, asta este raspunsul. Am luat surpriza mea pentru Edward in drum spre casa si am ascuns-o in rucsac, uitandu-ma la ceas. Am ajuns foarte devreme, bun! Abia astept sa-i vad iar zambetul si sa primesc un sarut dragut.

Cand am urcat scarile, deja ii puteam auzi vocea, slab. Peretii de aici sunt mult prea subtiri. O puteam auzi mereu pe doamna Nevitz ascultand albumele ei cu Julio Iglesias in noptile de sambata.

El radea si eu am zambit, miscandu-ma incet si in liniste pentru a putea asculta. Nu am auzit alte voci, totusi am fost usurata. M-am gandit ca Edward stia ca nu vroiam sa munceasca in apartamentul meu.

„Aa, da?”, a intrebat cu un ton foarte dulce si m-am simtit putin geloasa pe persoana cu care vorbea, se pare ca la telefon.

A ras din nou cand am ajuns in capatul scarilor si am inceput sa merg pe hol indreptandu-ma spre usa.

„Aa, bine”, a spus deodata. „Aa, asteapta o secunda!”

O pauza scurta.

„Te iubesc”, a spus plin de emotie si cu o usoara urma de tristete.

M-am oprit, simtindu-mi inima strangandu-se inauntru. Ma simt bucuroasa ca Edward are pe cineva...ca Edward iubeste pe cineva. Asta inseamna ca nu este complet singur si ca exista o fiinta pentru care Edward are sentimente. Asta este minunat si il poate ajuta sa treaca peste durere.

Asa ca, de ce prima mea reactie a fost suferinta...si durerea...si gelozia?

„Bine, pa”, a spus Edward rapid, apoi a adaugat. „Vorbim...”

A facut iar o pauza si apoi a apasat butonul telefonului, a sunat ca un mic beep.

Si a adaugat solemn, „maine”, terminand propozitia ca pentru el.

Am tresarit, auzindu-l miscandu-se inauntru. Acum nu puteam sa deschid usa pur si simplu, va sti ca am auzit ceva. Si venisem prea devreme. Poate ca ar trebui sa plec si sa ma intorc la ora 4, asa cum am spus. Unde voi merge?

Ah, Bella, esti in New York! Aici exista 1000 de magazine si gelaterii! Mergi si ia-ti un suc, o inghetata – ceva!!

M-am rotit si am inceput sa pasesc pe varfuri in josul holului, cand s-a deschis usa. Ah, la dracu`!

„Bella?”, m-a strigat mergand in spatele meu.

M-am intors, zambind ca o idioata, intrebandu-ma care va fi explicatia mea geniala pentru mersul in directia gresita, departe de usa mea.

El zambea la mine si tinea o punga de gunoi, parand sa mearga sa o arunce. Nu-mi place cand continua sa faca treburile domestice aici. Dar, probabil ca pentru el, asta il face sa simta mai ca acasa. Asa ca il lasasem sa faca orice dorea prin jur.

„Buna”, am raspuns cu abilitate, creierul meu intern tastand cu repeziciune la computerul lui, incercand sa ma ajute sa vin cu o explicatie plauzibila. Am asteptat nerabdatoare rezultatele sale.

„Frumoaso”, s-a aplecat el, sarutandu-mi buzele foarte bland si pentru o buna perioada de timp.

Dumnezeule, mi-a fost dor de tine. Edward, te implor, nu ma parasi niciodata. Voi jefui banci pentru a te pastra, daca va fi nevoie. Te voi inlantui de chiuveta din baia mea!
Nu, asta care vorbea nu era creierul meu, asta era o alta parte a mea, intunecata si ascunsa. Creierul meu a inchis usa in fata acelei voci mici si a continuat sa tasteze furios, incercand sa lucreze.

Imediat ce s-a incheiat sarutul si eu am dat drumul saracului par al lui Edward, sperand ca nu i-am smuls din el, am stiut ca asta era, momentul meu de adevar.

„Ce faceai, plecand in felul acela?”, a suras Edward putin, gasindu-ma ca un puzzle haios in acel moment. „Ai uitat corespondenta sau ceva de genul asta?”

„BRAVO!”, am strigat cu voce tare, facandu-l pe Edward sa tresara si sa rada in timp ce mi-am acoperit gura, adaugand. „Hmm, da, am trecut pe langa cutia postala si am uitat complet sa o ridic”.

Mersi mult, creierule, pentru ajutorul tau! Ia-ti o pauza acum – 10 minute.

„Am intentionat sa o iau eu dimineata, dar nu aveam cheia si nu vroiam sa-mi bag nasul”, a spus el in timp ce cobora scarile dupa mine, bratul lui liber fiind pe spatele meu, mangaindu-l intim.

Dumnezeule, chiar si aceasta atingere mica ma scoate din minti, de dorinta! Si mirosul lui...buzele mele inca pastreaza gustul lui, dupa acel sarut. Este ca...menta cu o usoara urma de ciocolata in ea. Poate ca azi a mancat inghetata de menta cu fragmente de ciocolata. MMMM, mi-ar place la nebunie sa-l vad mancand inghetata...

Ce dracului se intampla cu mine? Nu mai pot sa pastrez un gand coerent fara ca Edward sa faca parte din el. Chiar si sa ma gandesc la scoala nu-mi facea bine, astazi mi l-am imaginat pe Edward fiind profesorul meu in locul lui James, plesnindu-mi fundul gol cu rigla. O sa-mi cumpar o camasa de forta cadou de Craciun. O merit.

„Nu-ti bagi nasul, Edward”, am raspuns afirmatiei lui, vorbind serios. „Crede-ma, cea mai interesanta corespondenta pe care o primesc este revista People si poate o oferta gratis pentru noua carte de bucate Betty Crocker, impreuna cu cele trei retete gratis de negrese, lasagna si cartofi rosii wedges”.

A ras de vorbaria mea si eu am chicotit impreuna cu el. Oh, oare crede ca glumesc? Saracul, naivul Edward...crede ca nu sunt chiar o dobitoaca.   

„Numai tu imi poti face asta”, m-a sarutat usor pe obraz, punandu-si bratul in jurul gatului meu. „Sa ma faci sa rad dupa ziua pe care am avut-o. Nu-mi vine sa cred ca au trecut numai doua zile...”

Si-a frecat fata in gatul meu si m-a sarutat pe gat de patru ori, scurt si fierbinte, muscandu-ma usor cand am ajuns la capatul scarilor. Acolo, mi-a dat drumul prea rapid si eu l-am urmat pe usa afara.

S-a oprit si s-a uitat la mine.

„Cutiile postale nu sunt...acolo?”, s-a uitat in sus, in spatele meu, indicand cu privirea si eu mi-am simtit obrajii inrosindu-se.

„Aa, da...”, am chitait, dregandu-mi vocea si adaugand. „Scuze, am uitat”.

Si m-am invartit umilita si m-am indreptat spre peretele cu cutii postale din hol, cu maxilarul inclestat de rusine.

Era un perete cu mici patrate aurii si fiecare avea un numar. Al meu este 13, se potriveste, nu? Cu norocul meu.

Am introdus cheia mica, argintie si am deschis, scotand corespondenta nedorita si uitandu-ma rapid prin ea.

Asta e corespondenta mea interesanta:  

Geico – ai putea sa economisesti peste 500 de dolari cu asigurarea noastra auto.

Nu am masina – multumesc – la revedere – la gunoi.

Biserica Sf. Tomas – o vedere pre-imprimata care spune: Iti simtim lipsa. Pe unde umbli?

Mai degraba simt lipsa donatiilor mele. Si am renuntat la biserica, ma culc cu o tarfa masculina si imi place la nebunie asta, regulile lui Satan si merg direct in iad – mersi pentru intrebare – la revedere – la gunoi.

Oooh, catalogul Lilian Vernon! Asta pastram!

Da, am numai 20 de ani si am sufletul unei casnice de 40 de ani, cere-ma de nevasta.

Jenny Craig – Poti sa arati cu mult mai bine decat arati acum! Alatura-te noua!

Du-te dracului, tarfa! La gunoi!

Ce homosexual a venit cu ideea de a ademeni clientii? Trebuie sa fi fost barbat. Tampitul.

Frate, gura mea se inrautaseste de-a binelea. Chiar si in mintea mea, sun precum vechiul Eddie Murphy, inainte sa li se alature celor de la Disney. Imi este atat de dor de acel Eddie Murphy. Mi-ar placea ca macar o data magarul din Shrek sa se uite la Shreck si sa-i spuna „Du-te dracului, Shreck!”

Multumesc Domnului ca Edward nu-mi poate citi gandurile. Ar lua-o la fuga tipand. Crezi ca si-a dat seama ca am ascultat convorbirea lui, putin? Eu nu cred ca stie, m-a sarutat si restul, si pare fericit, dar stiu ca-si poate pune masca de fericit in doua secunde atunci cand trebuie sa o faca. Asta inseamna ca se ascunde iar, facand pe dragutul.

Nu-mi place cand face asta, chiar daca nu este vina lui. Multumesc Domnului ca se apropie momentul terapiei. Ieri l-am luat usor, dar azi imi doresc sa fac un progres real si sa pun la punct cateva chestii.

O scrisoare de la tatal meu. Charlie este atat de aiurit, un aiurit adorabil.

I-am spus sa ma sune daca vrea sa vorbim, aveam o gramada de timp sa stau si sa impusc francul, pana acum doua zile, dar Charlie spune mereu ca nu vrea sa ma deranjeze daca sunt ocupata asa ca, noaptea, cand se afla la birou, plictisit de lipsa de criminalitate din Forks pe timpul turei lui de noapte, sta acolo si-mi scrie scrisori. Intotdeauna sunt voluminoase si cu multe pagini.

Charlie este ca mine, ii este mai usor sa scrie lucrurile decat sa le spuna. Dar, macar el se exprima intr-o forma.

O voi citi mai tarziu, cand nu se afla Edward prin preajma. Nu stiu daca el realizeaza sau daca stie, dar cred ca l-ar irita sa afle ca tatal meu este seful politiei undeva, chiar daca ESTE departe de aici. Nu vreau ca el sa creada ca ma ocup de el pentru vreo actiune sub acoperire despre prostitutie sau asa ceva. De ce sun eu de parca tocmai am iesit dintr-un episod prost din Miami Vice?

Charlie, probabil ca el crede ca sunt sufletul campusului, ca merg la petreceri si ma intalnesc cu toti baietii pe care ii gasesc. Sau poate stie ca sunt o mare tocilara si stau in fiecare seara uitandu-ma la NCIS sau la George Lopez. Sper ca nu stie.

Intr-un fel, ma face sa simt ca el va fi dezamagit de mine, daca ar sti ce fraiera sunt. Si acum, eu platindu-i lui Edward toata mostenirea mea lasata de mama lui decedata, pentru doua saptamani de...pot sa numesc doar Rai...chiar daca altii ar avea o denumire murdara si sleampata pentru asta...il va face si MAI dezgustat si dezamagit de mine. El nu poate sa afle niciodata despre asta. Nu-l poate cunoaste niciodata pe Edward. Si acum ma simt foarte trista.

Un al motiv pentru care nu vom putea fi.

Ei bine, asta a fost corespondenta mea. Asa ca acum aveam doar catalogul meu si scrisoarea de la Charlie si am incuiat cutia, cand Edward a revenit in hol si a venit in spatele meu.

L-am auzit venind, dar nu m-am asteptat la ce a urmat.

Bratul lui s-a infasurat rapid in jurul gatului meu si ceva mic si ascutit ma intepa in spate.

„Nu tipa. Sa nu te misti dracului”, a sasait vocea lui delicios si adanc in urechea mea dreapta. „Mergi incet...sus, pe scari”.

M-a intors si am inceput sa merg, bratul lui inca presand putin, ridicandu-mi putin barbia in timp ce urcam scarile. Nu mai era nimeni in jur, ceea ce era bine. Cineva putea sa creada ca sunt rapita si putea sa cheme politia. Dar, din nou, suntem in New York. Nimanui nu-i pasa in acest oras. Chiar daca suna la politie, as putea fi violata si ucisa pana cand lasau ei gogosile si-si miscau fundurile grase in masini sa vina sa verifice.

Chiar si in CSI, politia ajunge intotdeauna DUPA ce saracul cadavru a stat acolo timp de doua zile!

Nu am vorbit in timpul urcarii scarilor, eram prea uluita pentru a veni cu o replica super in acest joc mic si fierbinte. Vroiam sa spun ca este momentul pentru terapie, dar nu am vrut. Imi doream asta. Vroiam sa vad ce imi va face in continuare. Deja eram foarte uda numai de la vocea lui si de la ‚rapire’. Asta era de mult o fantezie de-a mea, una pe care o derulam doar in mintea mea. Si acum se indeplinea...cu el, un actor foarte talentat, care o va face bine.

Ma intreb ce este chestia aia mica din spatele meu si, curand ce gandeam asta, ne aflam in fata usii mele si chestia a fost luata din spatele meu si introdusa in broasca usii. Aa, cheia lui. Bine, bravo, cel putin nu a fost un cutit, asta ar fi fost putin infricosator.

Dar atunci am stiut ca daca nu-mi doream asta, tot ce trebuia sa fac era sa spun lo mein. Dar inca nu eram pe cale sa spun asta. M-am hotarat sa intru in joc si sa-i dau de inteles asta, sa fac sa fie mai distractiv si pentru el. Imi doresc ca el sa se bucure de mine, de-adevaratelea, nu doar sa interpreteze pentru mine, fara sa puna suflet. Asa ca, am incercat sa joc acum.

„Asculta...”, am inceput. „Am ceva bani in poseta, poti sa-i iei, bine? Doar, te rog, nu ma rani”.

M-am gandit ca asta a fost destul de bine. Credibil, eu chiar mi-am folosit iritarea pentru a ma face sa sun speriata.

El a pufnit, impingand usa si amenintand. „Crezi ca am nevoie de maruntisul tau de buzunar?! Intra si taci!”

Mi-a dat un branci destul de puternic si ma mir ca nu am cazut, fiind blestemata cu miracolul neindemanarii. Am scapat un tipat ascutit real in acel moment si, inainte de a putea face ceva, mana lui era in parul meu, tragandu-l in spate, usa trantindu-se.

Am scapat un mic planset, inchizand ochii cand el ma controla, ducandu-ma la tejgheaua din bucatarie, presandu-mi pieptul de ea, aplecandu-ma cu bratele indoite sub mine, gafaind, intr-o stare de vis ametitoare, simtind una din fanteziile mele mari, nu doar in gand ci pe bune, brate adevarate atingandu-ma, maini dure pe trupul meu.

„Iau eu astea”, mi-a smuls rucsacul si corespondenta, aruncandu-le peste tejghea. „Si asta”.

Mainile lui s-au incrucisat in jurul taliei mele si au inceput sa-mi desfaca pantalonii, tragand fermoarul, in timp ce eu expiram greu, scapand un scancet si lasandu-mi trupul sa se smuceasca inapoi, asa cum faceam mereu in mica mea lume fantezista.

A fost bine sa spun nu aici si eram incantata. Imi pot juca rolul fara sa-l fac pe el sa creada ca ma opuneam cu adevarat. Numai lo mein il va opri.

„Nu, te rog...NU!”, am inceput sa tip, dar a pus din nou mana peste gura mea, fara sa-mi permita macar sa respir.

„Taci, tarfa!”, a marait cu rautate in urechea mea, buzele lui aproape atingand-o. „Asta se va intampla, asa ca taci si suporta. Nu ma face sa te ranesc pe fata draguta”.

Cealalta mana a lui mi-a mangaiat usor obrazul, inca tinandu-ma cu putere cu mana la gura.

Am mai scapat cateva scancete, atat de excitata in acest punct, incat simteam ca mi se formeaza in pantaloni o nenorocita de piscina.

„Acum vei tacea din gura?”, m-a intrebat.

Am respirat mai greu, asteptand un moment, apoi am dat din cap de cateva ori.

„Daca nu...”, a vorbit bland acum, facandu-ma sa tremur mai tare. „Iti voi pune calus...si te voi rani. Ma intelegi?”

Am scancit din nou, dand din cap.

„Bravo”, s-a agitat la urechea mea. „Desteapta si frumoasa. Iubesc studentele”.

Mana lui mi-a parasit gura si am gafait fara cuvinte cand ambele lui maini mi-au smucit jeansii in jos, odata cu chilotii, mainile lui agatandu-se de hainele mele ca un animal nerabdator. Am incercat sa nu tip sau sa plang cand jeansii mi-au atins gleznele si s-au oprit, vocea lui maraind de frustrare din cauza hainelor mele incomode.

In schimb, a trecut la tricou, smucindu-l de pe mine, peste cap si pe brate, aruncandu-l in dreapta mea pe tejghea.

„Al dracului sutien!”, a marait, desfacandu-l rapid in timp ce am inchis ochii, respiratia mea devenind tot mai grea. L-a smuls de pe mine si l-a aruncat pe tejghea, pe cand eu aveam bratele tot sub mine, acoperindu-mi pe jumatate sanii goi.

„Intoarce-te”, m-a rotit brutal, acum avand spatele pe tejghea, pe cand el a expirat lung, mainile lui dure framantandu-mi sanii, in timp ce capul meu statea intins pe marginea tejghelei, arcuindu-mi putin spatele impotriva ‚vointei’ mele.

Parea ca Edward nu-mi mai vazuse niciodata trupul inainte sau sa-mi simta sanii, dupa felul in care respira si ma pipaia fara blandete. Este foarte talentat. Ma intreb daca a luat vreodata lectii de actorie.

„Tarfa...”, a respirat el, afundandu-si gura in sanul meu drept, muscand si lingand si sugand cu salbaticie, de parca TREBUIA sa-l ia pe tot, tot timpul mangaindu-l cu mana la baza.

Imi placea la nebunie felul in care lucra gura lui. Atat de dur si brutal, dar nu destul cat sa ma raneasca cu adevarat. Dumnezeule, el este excelent!!

Nici macar nu am reusit sa ma abtin sa nu scap un scancet mic si un tipat ascutit, sperand ca-mi joc bine rolul...chiar daca nu incercam cu adevarat sa JOC...asta este UIMITOR!

Atacatorul meu mi-a ignorat zgomotele si a continuat sa-si faca de cap cu sanul meu stang, cealalta mana plimband-o salbatic pe bust si pe fund, incercand cu disperare sa ajunga intre picioarele mele, moment in care am scapat un tipat slab.

M-a apucat cu mana de gat si buzele sale au urcat de la sanul meu si mi-a dat o mica strangere.

„Ce am spus eu despre tacere, tarfa?”, m-a chestionat el.

Acum chiar aveam nevoie de aer si imi simteam fata infierbantandu-se putin.

„Imi pare rau...imi pare rau...”, am gafait inchizand ochii. „Voi tacea...voi face liniste...te rog...”

„Inca o data si bag ceva foarte neplacut in gura aia”, m-a avertizat. „Cum ar fi, probabil niste bureti de sarma...sau poate un burete de sapun dragut”.

Am tacut si nu am mai spus nimic.

M-a tinut de gat si a mai eliberat stramtoarea sa ma lase sa respir, dar gura lui era pe tot corpul meu acum...fara sa planteze saruturi dulci si calde...lingand, muscand, sugand...am deschis ochii pe jumatate, devenind din ce in ce mai fierbinte cu fiecare centimetru din mine asaltat de el si mi-am dat seama ca fata mea era langa marginea tejghelei si ca puteam sa vad fereastra, un copac si firele de telefon...libertatea si viata la numai doi m in timp ce mi se intampla asta.

Acum avansase in jos la buricul meu si, in cateva secunde, imi lingea si imi musca usor clitorisul, spatele meu arcuindu-se mai mult cand am incercat sa ma mai zvarcolesc putin, bratele si mainile mele nefolositoare atarnand pe langa mine, pasive.

Micul diavol din mine spunea ca faceam sa fie prea usor pentru el si ne-am hotarat sa ne opunem putin.

„RRRRR!!”, am lovit mai tare cu picioarele si am aruncat o privire in jos, decizandu-ma sa-l apuc de par cu ambele maini. Nu am tras, dar ideea era clara.

„Nu!!”, m-am trezit tipand ascutit. „Nu ma ATINGE!!NU!!”

„Tarfa proasta”, a marait el si am simtit cheia pe clitoris, fara sa ma raneasca...dar rece si dura.

„Lupta-te cu mine!”, a urlat, provocandu-ma. „Lupta-te cu mine si asta DISPARE!”

Am inchis ochii si am lasat sa-mi cada din nou capul pe spate. Se pricepe. Ce mod de a opri o lupta intr-o secunda fara sa depui nici un efort. Stiam ca era doar o cheie, dar in jocul nostru reprezenta un cutit.

„Ia-ti nenorocitele de maini din parul meu”, mi-a poruncit si i-am dat drumul, stiind ca eram la fel de buna ca moartea. De fapt chiar ma temeam si asta ma excita mai tare.

A luat cheia de pe clitorisul meu si cu o mana m-a mangaiat de pe obraji pana sub barbie si, intr-o secunda, stateam in fata lui, nas in nas cu el si ochii lui pareau al naibii de furiosi si letali, ca aproape am tipat din nou.

„VREI sa SANGEREZI?”, a intrebat, incet si sasait ca un sarpe. „Vrei ca EU sa te OMOR?”

„Nu!”, am gafait, tipand ascutit, tinand ochii inchisi pentru a ma proteja de privirea lui arzatoare. „Nu, imi pare rau...imi pare rau...”

„Cu siguranta ca iti pare rau. Sau...iti va parea rau acum”, m-a plesnit usor peste obraz si ochii mi s-au deschis singuri, privindu-l.

„Oh, ce e asta?”, m-a privit chioras. „Nu-ti place sa te plesnesc? Ai de gand sa te opui iar?!”

PLEOSC. Nu tare, suficient doar cat sa faca zgomot. Nu am avut niciodata fantezii cu asta, dar m-am trezit ca-mi place. Sunt atat de sucita.

„Ha?”, mi-a scuturat fata cu putina duritate si m-a intrebat cu blandete. „Vrei sa te lupti din nou?”

PLEOSC. „Asta e nimic”, m-a informat. „Daca ne luptam iar, imi voi folosi pumnul. Asa ca, raspunde-mi...vrei sa te lupti?”

„Nu”, am spus printre dinti, in timp ce el imi ciupea tare obrajii. „Nu”.

„Nu te cred”, a pufnit, apucandu-mi parul de la radacini, aproape de pielea capului. „Ridica-te, tarfa mica”.

A inceput sa ma tarasca afara din bucatarie, dar eu m-am impiedicat atunci, uitand ca gleznele mele erau blocate de jeansi, avand si tenisii in picioare.

Am simtit cum ma lovesc cu fata de covorul bej, cu o mica ghemuire si un geamat, si i-am auzit rasetul diabolic in spatele meu, stand acolo, privind la fundul meu dezgolit. M-am inrosit din nou la fata cand mi-a poruncit. „Scoate-ti alea si ridica-te”.

Rapid, m-am ridicat si mi-am scos tenisii, apoi jeansii si chilotii, si m-am ridicat, el punand instantaneu mana in parul meu.

„Se pare ca nu pot avea incredere ca te porti frumos”, a observat cu voce tare, tragandu-ma de par, astfel ca ma sprijineam de el, pe varfurile picioarelor, fundul meu atingandu-i soldurile.

A luat unul dintre scunele tapisate de langa noi, tragandu-l pe el si pe mine in sufragerie, unde era un cerc mare de spatiu liber.

„Perfect”, a asezat scaunul jos si m-a aruncat cu abdomenul pe el, aplecandu-ma peste, picioarele mele fiind doar la 2 centimetri de podea. Bratele imi atarnau in jos si mi-am simtit mainile tinute de capatul spatarului, pentru a ma sustine.

„Nu te misca”, s-a aplecat el, buzele lui la urechea mea, iar eu am tremurat cu adevarat, neindraznind sa ma misc acum. Edward chiar ma va lovi in fata, dar eu nu vroiam sa aflu. Nu, nu m-ar lovi. Dar este incredibil cat de reale se simt toate astea, chiar daca stiu ca doar ne jucam. De departe, ma simteam atat de grozav.  

A gasit snururile de la perdelele de la fereastra si cand le-a scos, perdelele s-au inchis singure, ascunzandu-ma vederii, in caz ca se avanta pe aici vreun porumbel curios.

Am tremurat si gafait, in timp ce el s-a asezat pe podea sub bratele mele si mi-a legat incheieturile impreuna de spatarul scaunului, tinandu-mi bratele in jos in fata mea, prinsa in capacana. Am inchis ochii si m-am bucurat de senzatia de a fi legata pentru prima data. Snurul perdelei era verde si arata exact ca ochii lui Edward, cand i-am aruncat o privire pe bratele mele palide. Parea sigur si strans, dar nu atat de dureros. Am incercat sa-mi misc incheieturile, dar nodurile erau legate expert. Nu ajungeam nicaieri.

Am mai scapat cateva scancete in timp ce-mi incordam si relaxam pumnii fara rezultat, iar Edward a ignorat asta si s-a ridicat, mutandu-se in spatele meu.

Am simtit la glezna dreapta inconjurarea rece a lui Edward si apoi am simtit material in jurul ei, inconjurand glezna de doua ori si apoi un nod ferm inchizand de cateva ori langa os, incercand sa-mi ating varful ca o balerina, dar nu reuseam. Mi-am miscat putin piciorul si mi-am dat seama cat de bine legat era, ca si incheieturile.

Fara un alt cuvant, Edward mi-a legat cealalta glezna in exact acelasi mod, de celalalt picior al scaunului, astfel ca picioarele mele erau foarte desfacute si inutile.

„Asa”, a sunat el multumit si i-am simtit mana plesnindu-ma de trei ori cu duritate peste fund, ca si cand eram un cal pe care il lauda. „Asta e o fata cuminte”.

Am scapat un scancet slab si mi-am inabusit tipatul ascutit. Capul imi atarna, parul imi ascundea fata si nu faceam decat sa ma holbez la incheieturile mele, intrebandu-ma ce va face el in continuare, trupul meu infiorandu-se la aceasta senzatie de legata si neajutorata.

„Acum, ti-o voi trage”, m-a informat. „Dar te-ai opus si nu mi-a placut asta. Ai facut zgomot si nu mi-a placut deloc nici asta. M-ai tras de par si asta mi-a placut cel mai putin dintre toate”.

Se indrepta spre bucatarie in timp ce vorbea, iar eu am incercat sa intorc capul sa ma uit dupa el. Nu puteam sa vad in bucatarie, tot ce vedeam erau hainele mele aruncate pe jos.

Anticiparea era dementiala si imi simteam corpul fierbinte peste tot, in timp ce mi-am miscat usor incheieturile si gleznele, asa cum faceam adesea in fanteziile mele. Am scapat un mic marait cand mi-am dat seama ca de fapt eram legata foarte strans.

El s-a intors si, inainte sa vad ce avea, se afla in spatele meu. Apoi, a pus ceva pe podea si a venit in fata mea, ridicand una dintre sosetele mele de pe jos, ruland-o intr-o minge mica.

„E momentul sa iei bataie, dar ma tem ca nu-ti va tacea gura”, statea chiar in fata mea, dar eu nu ma puteam uita la fata lui, deoarece nu aveam sprijin si atarnam ca o bleaga, holbandu-ma la podea.

M-a luat de par si mi-a spus. „Deschide gura, curva”.

Inainte sa o deschid destul, a bagat-o in gura mea, nu adanc, dar suficient cat sa o umple. Am muscat de mingea de bumbac si am scapat un mmmmm mic cand mana lui m-a mangaiat pe fata, o atingere a unui Edward tandru, spunandu-mi tacit ca ma purtam bine.

De asemenea, stiam ca o pot scuipa usor oricand si ca pot spune lo mein daca vroiam, si mai stiam si ca Edward se gandise la asta, neinfundandu-mi gura atat de tare, pentru a-mi putea spune parola daca vroiam.

„Iti voi da cinci pentru ca azi ma simt foarte generos”, a anuntat pe cand statea in spatele meu. „Si vei numara incepand de la 5 in jos, pana ajungi la 1. Ai inteles, tarfa?”

Am dat din cap si am respirat greu prin bumbac, facand un sunet mic de neajutorare, care spunea ca imi era frica.

„Bravo”, a spus sec si apoi TROSC!!

Ceva dur si de lemn, lung, m-a plesnit peste fund, pe ambele fese deodata.

„AAAaaahhh!!”, am gafait si am strigat, incercand sa ridic capul, cazand slabit in jos cand am simtit usturimea intepatoare, ochii mei inchisi strans deschizandu-se.

„Nu te aud numarand!”, batea cu chestia din lemn pe fesa mea stanga.

„CINCI!”, am marait prin mingea de bumbac dintre dinti. Eram inabusita dar ma puteam intelege cu usurinta.

Cum dracului am uitat asta? Creierul meu se transforma in terci cu putin zahar in varf cu cat stau mai mult in preajma acestui tip.

„Atat de mult pentru creierul si frumusetea mea comentate mai devreme”, a spus in timp ce eu chiar m-am incruntat la aceasta remarca, apoi inca o bataie rapida s-a auzit pe fundul meu cald si neprotejat.

„RRRR!!”, am strigat prin soseta si am spus imediat „PATRU!”

Cred ca nu ma loveste intentionat atat de tare. Pun pariu ca imi poate livra cu adevarat o lovitura devastatoare si oribila, daca ar fi nevoit. Fundul doar ma inteapa putin si nu e chiar atat de dureros pana la urma.

„Progresam”, a bolborosit el, apoi am auzit aerul biciuindu-se cand mi-a plantat a treia lovitura pe partea de jos a feselor.

LA DRACU`, acum, ASTA chiar a durut!

„RRRRRRRR!!”, am strigat tare, incercand sa nu distrug lucrurile vorbind. Mai aveam numai doua lovituri de suportat...pot sa fac asta.

„Auuuuu...”, m-a batjocorit simpatic, mangaindu-ma pe fund, chiar unde ma durea...mmmm...multumesc Edward, multumesc...te iubesc...ataaaat de mult...da...chiar acolo...freaca...aaahhhh, Dumnezeule...multumesc!

Ma gandeam la toate aceste chestii, dar vocea mea inabusita gemea cu putere, spunandu-i cat de bine se simtea mana lui si multumindu-i fara cuvinte.

„Saraca tarfulita...a durut?”, a uguit el, apoi s-a aplecat si a plantat un sarut cald si umed pe zona unde ma lovise ultima data.

Am inchis ochii si am gemut, placandu-mi la nebunie felul in care ma atingea...felul in care se simteau buzele lui...

„Si, inca o data, nu te-am auzit numarand”, a spus.

LA NAIBA! Cum de tot uit asta?! Ce este in neregula cu mine?! Am invatat sa numar la gradinita, acum chiar am creierul mort de cand am cumparat acest zeu intunecat uimitor?

„TREI!!”, am incercat sa spun.

„Prea tarziu”, a trosnit cu rautate. „Am lasat-o pe prima sa treaca, dar trebuie sa nu ma mai joc si CHIAR sa te bat”.

Am scos sunete de nu...nu...nu...prin soseta dintre dinti, dar el nu mi-a acordat atentie, pana cand nu a spus „Ba da, da, da. Nu uita sa numeri iar sau iti mai aplic inca zece”.

POC!!

LA NAIBA! Simt ca parca mi s-a crapat fundul sub chestia din lemn cu care ma lovea.

M-am abtinut si mi-am retinut cateva lacrimi, strigand si gemand...refuzand sa spun parola...ah, LA DRACU`!

„DOI!”, mi-am strigat suferinta. Nu-mi vine sa cred ca aproape am uitat iar. Sper ca am spus la timp.

„De data asta te-ai incadrat in timp”, m-a informat. „A fost aproape prea tarziu”.

HARSTI! Ultima lovitura a sunat putin intepata, dar nu a fost la fel de puternica precum a treia si a doua.

„UNU!”, am strigat ultima lovitura.

„Ce fata cuminte”, m-a laudat si ma mangaia pe fundul usor inflamat cu ambele maini, masand viguros si indepartand durerea in timp ce eu imi murmuram placerea prin mingea de bumbac. Iubesc recompensa primita dupa prima mea sesiune de lovituri.

Saruturi mici au plouat pe fundul meu, oriunde a fost cel mai mic indiciu de durere a fost indepartat acum si eu am zambit atat cat mi-a permis soseta indesata in gura.

„Nimic mai mult decat o mica bataie face sclavul sa se poarte frumos”, a spus cu un ton linistitor si catifelat.

Dumnezeule, ma infierbanta cand ma cheama tarfa, curva, chiar si zdreanta. Vreau sa fac un studiu cu privire la asta sa vad daca alte femei au aceeasi senzatie sau poate ca numai eu simt asta. Dar chestiile pe care el le spune ma fac din ce in ce mai mult o scorpie cu fiecare propozitie.

Dumnezeule, este bun. Pentru cineva care nu merge deloc la biserica, eu chiar spun Doamne mult.

A venit in fata mea si mi-a spus „Si acum...”

A adus degetele si mi-a scos soseta din gura si a aruncat-o dintr-o singura miscare, lasand-o sa cada pe jos, in fata mea.

„Daca ma musti sau ma zgarii, tarfa...”, m-a avertizat la ureche. „Bataia aia se va simti ca un orgasm cand sunt cu tine. Intelegi?”

„Da”, am respirat, fara sa mai am in mine impulsul de a lupta in acel moment.

In plus, de ce sa musc bagheta magica, care cu incantare mi-a presarat intreaga viata cu un minunat praf magic?

Ce replica buna a fost asta, am zambit in sinea mea, imi doresc sa o pot pune in raportul meu intr-un fel. Atunci, mi-am spus sa fiu atenta la fiecare miscare, fiecare senzatie pe care o simteam acum...imi poate fi de ajutor cand imi voi scrie disertatia, sa experimentez lucrurile in acest fel, din interior.

Dar asta nu era ceva de studiat sau de analizat. Asteptasem 20 de ani pentru fantezia asta si voi fi blestemata daca o voi ruina acum. Taci si bucura-te, mi-am spus in sinea mea.

I-am simtit penisul intrand in gura mea si il misca incet inauntru si afara, avand pumnii in parul meu, tinandu-mi capul ridicat destul cat sa stau nemiscata si sa ling atat cat puteam, in timp ce el facea partea cu miscarea.

Am scapat sunete mici si miloase in timp ce el gafaia, marind usor viteza. Sunetele mele erau mmm-uri disperate si rugaminti inabusite de indurare cand el se misca mai repede, vocea lui maraind si gemand cand eu mi-am strans usor buzele moi si relaxate in jurul lui, tinandu-mi dintii de-o parte, saliva fiindu-mi umeda si bleaga in timp ce el continua.

„Aaaahhhh...”, a gemut. „Vei inghiti fiecare strop din mine, tarfa. Sau e vai de fundul tau”.

Cu asta, si-a impins cu putere chiar in fundul gatului meu si si-a dat drumul acolo, inecandu-ma usor cand si-a pastrat penisul acolo, poruncindu-mi. „Inghite, tarfa”.

Inecandu-ma, am simtit lacrimi in ochi si am inghitit asa cum mi s-a spus...o data...de doua ori...si s-a retras din gura mea, moment in care m-am inecat o secunda, clipind din ochi pentru a-mi alunga lacrimile.

Mi-a lasat capul sa cada si s-a dus in bucatarie, ridicandu-si jeansii si incheindu-se cand a deschis usa frigiderului, si apoi am auzit o cutie deschizandu-se, un click, sunetul aspru al metalului si apoi sorbitura si inghititura lui.

Wow, e si mai fierbinte cand sunt lasata singura aici, legata ca si cand sunt un obiect sexual.

Asta este mai salbatic si mai fierbinte decat fanteziile mele.

M-am jucat de-a zvarcolitul putin, incercand sa-mi indoi putin picioarele, miscandu-mi capul dintr-o parte in alta, incet, incercand sa-mi misc abdomenul care se odihnea pe suprafata scaunului.

„Ce priveliste adorabila reprezinti...”, a spus el din bucatarie, dar parul ma orbea atarnandu-mi pe fata si nu puteam sa-l vad.

Acum se indrepta spre mine cand a vorbit iar.

„Sa te zvarcolesti asa...”, a spus. „Sa sti ca nu ai cum sa scapi...sa sti ca inca nu am terminat cu tine. Esti o tarfa mica si fierbinte”.

Am gafait, fara sa spun ceva acum, si l-am vazut indreptandu-se spre dormitor. S-a intors, banuiesc ca avea un prezervativ. Tot ce puteam sa vad erau picioarele lui.

„Am mers sa iau un prezervativ si uite ce am gasit in sertarul tau”, a parut amuzat, venind in spatele meu.

Am auzit in spatele meu sunetul bazait de noaptea trecuta si l-am auzit pe Edward rupand folia unui prezervativ si punandu-l.

„Tarfulita mica”, a plimbat capatul vibratorului de-a lungul feselor mele, iar eu am gemut incet in momentul in care senzatiile i-au reamintit trupului meu ce-mi facuse noaptea trecuta cu chestia aia mica.

„Asculta cum gemi ca o zdreanta ieftina”, s-a incruntat si i-am simtit degetele intre picioare. „Si, IISUSE, esti uda!”

Atarnam acolo, cu capul in jos, holbandu-ma la bara de care erau legate incheieturile mele, dorndu-mi ca el sa mi-o traga rau...dur. Acum.

Si-a supt degetul si a scapat un MMMMM moale, apoi a pus micul vibrator sub mine, tinandu-l pe clitorisul meu umflat si rosu si, in acelasi timp, m-a penetrat dintr-o singura miscare fluida.

Am gemut amandoi in acelasi timp, in felul nostru separat. Ii simteam mana libera pe fund, strangandu-ma cu degetele, in timp ce micutul ou oval imi scotea clitorisul din minti, conducandu-ma spre turbare, cand deja incepusem sa tip, incapabila sa ma controlez.

„Bine, da-i drumul si tipa”, a inceput el sa pompeze in mine, tinandu-se de scaun pentru a ma stabiliza sa nu ma rastorn, cealalta mana a lui lucrand cu vibratorul in aceeasi zona, facandu-ma sa-mi doresc sa o iau razna datorita placerii nediluate a acestuia.

„Nu va pasa nimanui”, a spus in timp ce eu am continuat sa urlu in abandonare. „Nimeni nu-ti va salva fundul de mine!”

L-am auzit gemand si maraind in suspinele lui masculine in timp ce eu am continuat sa ma incordez, sa ma zbat si sa tip pentru indurare, incapabila sa ma gandesc la prea multe cuvinte.

Au existat cateva rugaminti dar nu a luat mult inainte sa-mi pierd tot comportamentul de doamna educata si sa incep sa strig. „LA DRACU`!!! NU!! NU!! LA DRACU`!!!”

Mi s-a parut eternitatea pentru ca imi dadeam drumul peste tot si in moduri diferite, incat am pierdut tot, chiar si notiunea timpului si am chiar am uitat ca eram legata de scaun. Ma simteam de parca pluteam intr-o panza de placere si fierbinteala si orgasme si nu-mi doream sa fiu eliberata niciodata.

Edward a gafait si respirat mai greu ca noaptea trecuta, am gandit pentru un moment, cand si-a dat din nou drumul in mine, asteptand un minut, inainte sa iasa cu grija.

„La naiba...”, l-am auzit respirand cand s-a impiedicat putin langa usa de la baie. Am auzit apa curgand pentru cateva secunde si apoi se intorcea la mine.

Nu-l puteam vedea, dar am simtit un prosop foarte fierbinte apasand pe zona mea genitala.

„Aaaahhhh!!”, am scapat un geamat foarte fericit si ragusit, in timp ce prosopul se plimba pe buzele mele delicate.

Nu eram sigura daca era in regula sa-i vorbesc lui Edward ca fiind el, dar speram ca el este in regula. Nu l-am vazut niciodata impiedicandu-se si speram ca a facut asta datorita faptului ca s-a simtit foarte bine.

Este al naibii de sigur ca, atunci cand voi fi data jos de pe scaunul asta, ma voi impiedica si eu.

„Bravo, iubito...”, a respirat el, mangaindu-mi fundul si picioarele cu tandrete. „Ce fetita cuminte...”

Banuiesc ca asta inseamna ca am jucat bine primul nostru joc impreuna. Daca l-as putea aplauda si sa-i spun Bravo! drept raspuns, cu siguranta as face-o. Este un violator imaginar nemaipomenit. Ma intreb daca Hallmark are o felicitare care sa transmita asta.

A inceput sa-mi dezlege gleznele, magaind-o pe fiecare pentru cateva secunde, simtindu-mi picioarele si bolborosind. „Bun, dragute si calde”. Ca si cand verifica sa se asigure ca nu erau reci din cauza lipsei de circulatie a sangelui.

Apoi, a venit in fata mea, imbracat in jeansi si fara tricou, si mi-a pipait mainile indoite, verificandu-le.

„Ce fata cuminte”, a spus aprobator, dezlegandu-mi incheieturile cu grija.

Cand au fost eliberate, bratele mele au atarnat acolo pentru o secunda si el mi-a frecat fiecare incheietura, sarutandu-le si masandu-le cu grija. Mi-a sarutat capul cu un sarut moale si adanc, in timp ce vocea lui plutea deasupra mea ca a unui inger.

„Vino aici”, a spus bland. „Te-am prins. Ridica-te cu grija spre mine”.

M-a ridicat de partea de sus si bratele mele i-au inconjurat umerii si, intr-o secunda, ma aflam in bratele lui, fiind carata spre pat in stilul miresei. M-a intins in mijloc si m-a acoperit cu patura si cuvertura calde, revenind la picioarele mele, alunecandu-si mainile sub patura, masandu-mi gleznele si picioarele cu cunoscutele lui maini talentate.

Am stat intinsa acolo, uitand glorios de tot ce ma incojura, cu exceptia mainilor sale experimentate, cand saruta si masa fiecare centimetru din mine, de data asta fara sa ma faca sa-mi dau drumul, doar pentru a-mi relaxa muschii incordati si a-mi usura senzatia.

„Te simti bine, Bella?”, a intrebat cu o ingrijorare reala, cu ochi adanci si intrebatori.

„Ma simt ATAT de bine”, am murmurat inchizand ochii, intr-o zapaceala minunata, simtindu-ma aproape beata, cuvintele mele fiind aproape impleticite. „La naiba, cum ai stiut...cum ai facut asta, asa din senin? Ai planuit toata asta?”

„Nu”, mi-a zambit, frecandu-mi incheietura in cercuri mici si fierbinti, sarutand-o iar, deschizand gura si inchizandu-si buzele umede peste pielea de acolo. „Aveam de gand sa pastrez jocul asta pentru mai tarziu, dar te-am vazut la cutiile postale si mi-am amintit ce ai spus despre a fi luata pe la spate. Si, pur si simplu...m-am lasat purtat de val. Nu era nimeni prin preajma. Sper ca nu esti suparata pe mine. Nu ai spus deloc parola, asa ca...”

„Dumnezeule, Edward, nu!”, m-am ridicat, luandu-i fata in maini si sarutandu-l cu putere. „Mi-a placut la nebunie, te rog sa...nu faci asta. Stiu sa-mi folosesc parola daca nu-mi place ce-mi faci. Si nu am mai fost niciodata atat de...infiorata si speriata si euforica si FERICITA in toata viata mea”.

A ridicat o spranceana, ca si cand nu ma credea. Dar tot a afisat acel zambet strengaresc pe care il ador.

„Pe bune?”, a intrebat.

„Nu, mi-am dat drumul asa, doar pentru ca mi-a parut rau pentru tine”, am furat una dintre replicile lui haioase, moment in care el a ras impreuna cu mine.

„Este ca si cand ai fost cu totul alta persoana...”, am spus dupa un minut. „Ca si cum, chiar am crezut toate acele lucruri pe care le-ai spus...am simtit-o in OASELE mele. Tremuram pe bune, Edward, dar a fost atat de intens si...salbatic. Nici macar in visele mele nu a fost atat de bine cum a fost cu tine!”

A luat o gura de aer si a zambit mai larg, mutandu-se mai aproape si lasandu-ma sa pun capul in poala lui, aplecandu-se si sarutandu-ma din nou.

„Sunt atat de incantat...”, vocea ii era rautacios de adanca si am inchis ochii, dorindu-mi doar sa fiarba mocnit in amintiri. „Mi s-a mai spus ca joc acel rol destul de bine, dar intotdeauna ma simt putin nervos la inceput”.

„Nu as putea spune asta”, am recunoscut. „Ai avut un control complet asupra mea...si ai fost atat de rau. Acum, mi se face pielea ca de gaina, doar amintindu-mi vocea ta! Dumnezeule!”

Mi-a zambit ca un baietel, toate urmele intrusului meu intunecat disparand acum, in timp ce el a continuat sa ma maseze, avand o grija excelenta de trupul meu dupa terminarea jocului. Am notat asta. Un suflet foarte grijuliu, foarte doritor sa aiba grija de altcineva, sa faca intotdeauna fericita si confortabila o alta persoana. Acesta este Edward cel adevarat si eu am stiut asta pur si simplu, chiar atunci. Acum era cel real, acum nu era fals, nu juca un rol sau o fantezie. Puteam sa vad asta in ochii lui.

Edward m-a lasat sa stau in pat sa ma recuperez si el s-a ocupat de cina pentru noi. Am inchis ochii si mi-am amintit cum stateam cu spatele pe tejghea si el imi musca si lingea sfarcul, senzatia jeansilor mei trasi in jos in mijlocul bucatariei si bucuria luptelor mele cand Edward m-a legat de scaun si si-a facut de cap cu mine.

Inainte sa stiu, el statea in genunchi langa mine, sarutandu-mi ochii inchisi si intreband daca vreau sa mananc acolo sau in sufragerie. Am ales patul si am avut aici inca un picnic dragut, mancand friptura si fasole verde.

Radeam, in halatul meu cu ursuleti, cand aproape terminasem de mancat si Edward vorbea. „Eram sigur cand te-am lovit peste fund ca voi auzi cuvantul LO MEIN, LO MEIN!!”  

Aproape ca am scuipat sucul din gura, avand gura plina si incercand sa nu rad impreuna cu el. Am inghitit si am chicotit si eu, iubind sunetul rasetului sau si parerile lui despre distractia noastra de mai devreme.

Afara se intuneca si Edward m-a intrebat. „Mai facem terapie azi?”

Aproape ca am scapat cutia de suc din mana si l-am privit. Avea privirea in farfurie si a ridicat-o incet, privind pe sub genele lungi, de parca se temea de raspunsul meu.

„Vreau sa spun, eu am cam...jucat jocul meu in timpul tau”, a spus. „Ma simt prost in legatura cu asta”.

„Tu vrei?”, am intrebat, uimita.

„Da, Bella”, a spus si eu i-am aruncat o privire, dar el a expirat si a spus pe un ton serios. „Nu chiar. As vrea sa...vorbesc cu...Dr. Bella. Daca asta este in regula”.

Un zambet mic ii juca pe buze si eu am luat ultima inghititura din mancare.

„Bine, Edward”, m-am aplecat si l-am sarutat pe nas. „Hai sa mergem in biroul meu”.

„Bine”, m-a urmat, luandu-si bautura cu el, banuiesc pentru a avea ceva in mana in timp ce vorbea. Am observat ca asta il face sa se simta mai bine.

Mi-am aranjat halatul, nesimtindu-ma foarte profesionala in acest moment, dar m-am intins dupa caietul din geanta si am verificat caseta. Mai ramasesera o gramada de casete, din moment ce nu intrasem in discutii lungi. Acum, eram abia la a saptea, poate ca acum vom putea avea o discutie draguta si lunga. Speram asta, chiar daca scaunul din mijlocul camerei se afla inca acolo, facandu-mi genunchii sa se inmoaie.

M-am asezat pe fotoliul meu, rezemata, astfel incat sa stau bine.

Am apasat pe buton si am spus „Edward – sedinta numarul 3”.

„Buna, Edward”, i-am zambit ca o scolarita, cand de fapt imi doream sa fiu mai degraba Dr. Melfi din Clanul Soprano.

„Buna, Dr. Bella”, mi-a zambit inapoi, chicotind o secunda in timp ce lua o inghititura din bautura.

„Bun, Edward, cum a fost ziua ta de azi?”, am inceput, parandu-mi-se un inceput potrivit.

„Hmmmm....nu grozava, de fapt”, mi-a impartasit. „Pana am ajuns acasa, asa a fost”.

Am rosit si am incercat sa ma concentrez. Ceva era in neregula si trebuia sa incerc sa nu mai fiu proasta acum si sa ma concentrez pe el, la fel de mult cum face el cu mine cand suntem in timpul lui.

„Ce s-a intamplat?”, am intrebat. „Inainte sa ajungi acasa”.

„Ei bine...”, a expirat, jucandu-se cu cutia cu bautura. „Azi a trebuit sa muncesc. Si...inca de cand m-am trezit dimineata, nu m-am simtit asa cum ma simteam de obicei...cand trebuia sa merg la lucru”.

S-a uitat la mine, aproape scuzandu-se cu privirea, iar eu m-am holbat in ochii lui, spunandu-i tacit sa continue si ca imi dadeam seama ca el chiar incearca.

„Continua, Edward, este in regula”, l-am linistit. „Orice spui este in regula. Nu este nimic gresit pentru noi...iti amintesti?”

Parea ca se lupta cu ceva si a spus. „Mda...stiu...”

Din nou, liniste. Chiar isi facea probleme in legatura cu ceva. M-am hotarat sa-i pun cateva intrebari ajutatoare.

„Azi ai lucrat la Fire?”, am intrebat.

A scuturat din cap, aruncandu-mi o privire, apoi si-a lasat iar privirea in pamant, bautura atragandu-i toata atentia.

„O alta petrecere?”, am continuat. „La cineva acasa?”

A inghitit si si-a ferit privirea, apoi s-a uitat la mine...scuturand din nou din cap.

Ma simteam de parca vorbeam cu un baietel, chiar si ochii lui aveau acea jena de copil. Nu cred deloc ca asta este vreun fel de manifestare. Trebuia sa actionez cu foarte, foarte multa grija aici.

De multe ori, Edward este foarte copilaros si jucaus si stiam ca era copilul care nu a putut fi in trecut. Se intampla ceva important cu el si acum trebuia sa fiu langa el.

Edward purtandu-se atat de serios si ca un baietel putea sa insemne ca se temea sa nu fie din nou respins, teama de un parinte ca de manie, teama sa fie iar lasat singur, ca si cand se intorcea in trecut.

Am cautat dupa tot felul de chestii pe care le-ar fi putut face azi...si apoi m-a lovit ca o tona de caramizi.

Privirea lui parea infricosata cand l-am privit cu epifanie. Il vedeam aparandu-se de reactiile mele. Si din nou, s-a uitat in jos la gaura cutiei cu bautura.

„Edward...”, am spus pe un ton foarte calm. „Azi ai facut ceva...cu o femeie, alta decat mine? O clienta?”

Ochii lui parea adanc intristati acum, plini de remuscari si amaraciune profunda, cand si-a inclestat maxilarul si a inchis ochii, dand din cap la mine.

Bine, voi recunoaste ca sunt furioasa. Recunosc ca sunt ranita, ca ma simt folosita si ca-mi vine sa plang si sa tip.

Dar stiu ca si Edward are aceleasi sentimente. Si el a trecut azi prin lucruri mai rele decat mine. Oare tarfa l-a ranit azi? Chiar atunci, dupa propria-mi durere, am observat ca-l protejam pe Edward din instinct. Nu ar trebui sa-i cer detalii, pana ce nu vrea el sa le ofere.

Trebuie sa fiu langa el si sa-i arat ca, chiar daca se culca cu inca 200 de femei, vreau sa-l ajut sa treaca peste asta si ca nimic din ce ar spune nu ma va face sa renunt acum.

Nu este ca si cand am fi iubiti si l-as prinde facand ceva cu Rosalie. Stiu ca asta este slujba lui si stiam ca asta facea. Acum nu era vorba despre lucrarea sau nota mea...il iubesc. Il voi iubi mereu. Se ineaca si se agata de mine. Voi fi acolo, mereu, sa-l ajut sa respire.

„Este in regula, Edward”, mi-am pastrat vocea la fel de calma ca mai inainte, iar el m-a privit incruntat si confuz.

„Este?”, a intrebat simplu.

„Da”, am respirat, acum simtindu-ma mult prea departe de el. Imi doream sa-l tin de mana si sa-l imbratisez, dar asta este motivul pentru care scaunul psihiatrului este departe de cel al pacientului...pentru ca asta sa nu se intample. Dar nu ma pot abtine...eu sunt aproape de el. Vreau sa fiu.

„Deci...de ce te-ai simtit...diferit cu privire la slujba de azi?”, l-am intrebat cu delicatete.

A ridicat privirea la mine. „Sti de ce”, s-a uitat in alta parte.

„Din cauza MEA?”, am spus-o.

A dat din cap, fara sa-mi intalneasca privirea.

O parte din mine dansa ca o fetita...dar am oprit asta chiar atunci.

Asta nu este amuzant, Edward sufera.

„Bine, deci...”, am inceput sa vorbesc eu. „Ai simtit...ce, mai exact? Poti sa-mi spui?”

A expirat iar, frustrat. „Nu STIU! Ma simt de parca insel sau asa ceva. Ma simt de parca de tradez. Nu esti suparata pe mine?”

M-am gandit un minut si am spus. „Nu. Nu sunt suparata pe tine”.

A marit ochii si m-a privit, neincrezator. „DE CE?”

„Edward...”, am inceput. „Iti amintesti de fata cu care ai spus ca ai avut intalnire? Cea care ti-a aruncat bautura in fata?”

„Mda”, a spus, jucandu-se cu cutia din mana lui.

„Ce i-ai spus cand ea te-a intrebat ce faci pentru a supravietui?”, l-am intrebat bland.

„Nu-mi amintesc”, a inceput, dar eu i-am taiat-o imediat spunand „Ba da...haide, Edward”.

A oftat si a mormait raspunsul. „Am spus...ca le-o trag femeilor in varsta”.

„Asta e tot?”, am ridicat o spranceana, intrebandu-ma daca a omis ceva.

„Nu”, nu ma putea privi. „Apoi am spus...seara asta de costa 500 de dolari”.

Si, in acelasi timp, am spus amandoi. „Asta este momentul in care ti-a aruncat bautura in fata”.

Aproape am ras, dar m-am abtinut.

„Am crezut ca-ti placea. Cati ani avea?”, am intrebat.

„25”, a spus.

„Si tu trebuie sa fi avut...24?”, am intrebat, el dand din cap.

„Deci, 25 de ani inseamna sa fi in varsta acum?”, am ranjit. „Si era chiar draguta?”

„Da, foarte”, a raspuns, holbandu-se iar la bautura.

„Si tu chiar o placeai”.

„Da, pana cand mi-a aruncat bautura in fata”, a punctat el.

„Dar nu ti-ai dat seama ca o placeai, asa ca ai insultat-o intentionat si te-ai folosit de ocupatia ta sa o indepartezi?”, am intrebat cu grija. „Lasa-ma sa te intreb ceva. De ce nu i-ai spus ca esti dansator? Sau ca lucrezi in domeniul divertismentului? Macar ar fi fost mai bland si ar fi usurat lucrurile un pic, in loc sa raspunzi asa, ca le-o tragi femeilor mai in varsta. Asta nu este tot ce faci, Edward”.

„Care e treaba?!”, a intrebat ridicand putin tonul. „Puteam sa spun chestiile alea si apoi ea s-ar fi vazut cu mine iar si iar...si m-as fi atasat...si apoi ea ar fi aflat ce fac cu adevarat si m-ar fi parasit. Asa ca te intreb...care este treaba?”

„Edward, acum incerci sa ma indepartezi?”, am intrebat incet si el nu mi-a raspuns. S-a bosumflat putin, holbandu-se si mai mult la bautura lui.

„Hmm?”, am intrebat, asteptand. „Ma placi putin si te temi sa nu te atasezi de mine? Nu trebuia sa-mi spui despre azi – ma bucur ca ai FACUT-O...dar tu mi-ai spus, cred, pentru ca ai crezut ca voi fi atat de suparata pe tine si te voi arunca afara...ca-ti voi spune sa te duci dracului...sa nu te mai intorci niciodata...ma apropii de adevar?”

Nu vroiam sa spun asta, dar o parte din mine chiar ma ranea gandind ca acest ultim joc pe care il faceam noi era pentru a sustine cauza ca eu sa-l urasc. Sa-mi spuna, chiar dupa ce facusem dragoste, ca mai devreme fusese cu o alta femeie...abtine-te Bella, plangi mai tarziu, nu acum.

„Eu...doar...”, a inceput, apoi s-a oprit.

„Nu, Edward, continua...nu vorbesc numai eu aici, vreau sa-mi spui ce ai in cap. Haide”, l-am antrenat cu blandete.

„Simt...cand sunt cu tine...”, a spus. „Ca si cand...nu lucrez. Este o joaca. Este dragut...si distractiv si tu esti atat de...(a inchis ochii apoi i-a deschis iar)...dulce – si inocenta. Cand te uiti la mine, nu lucrez. Sunt cu o prietena frumoasa...si azi m-am simtit rau pur si simplu, fara sa-ti spun unde merg si ce urma sa fac. Am simtit ca si cand...distrugeam tot ce s-a intamplat intre noi...noaptea trecuta. Si nu am vrut sa distrug asta”.

„Edward...”

„Adica, stiu ca sunt o jucarie angajata”, a inceput, moment in care eu m-am incruntat, dar el mi-a taiat-o. „Si stiu ca nu-ti place sa auzi asta, dar este adevarul. Sunt numai pentru placerea ta, se presupune ca nu trebuie sa-ti ranesc sentimentele, se presupune sa te plac la fel de mult pe cat o fac. Si nu pot sa nu mai accept aceste slujbe, pentru ca am nevoie de ele, Bella. Nu pot sa-mi pierd slujba”.

„Bine, bine”. Vedeam ca se tensioneaza si ca devine foarte suparat acum, vroiam sa-l calmez. „Nimeni nu-ti cere sa renunti la slujba Edward, bine? Ia o pauza. Bravo. Relaxeaza-te un minut. Nu va vorbi niciunul, bine? Inchide ochii si respira”.

Asta a parut sa-l calmeze si m-am bucurat.

„Bun”, am spus in final, rupand linistea. „Asta...este o situatie foarte confuza in care ne aflam. Nu voi nega asta. Si eu te plac cu adevarat, si poate ca te tratez diferit fata de celelalte cliente ale tale. Ele te pot rani, te pot imbranci, te pot trata in felul dur in care o fac...si apoi ne-am cunoscut si eu nu sunt ca ele. Eu sunt tacuta si incerc sa fiu blanda...”

„Tu ESTI blanda”, m-a corectat.

„Mersi”, am incercat sa nu zambesc prea mult, continuand. „Si sunt foarte blanda cu tine...si poate asta iti aminteste de trecutul tau...cand cineva ca mine...te-a magaiat si a dormit cu tine, te-a sarutat tandru si s-a jucat cu tine, a luat cina cu tine si te-a iubit. Si acum, simti iar aceste lucruri si iti amintesti...cat de minunat a fost”.

„Cred ca asta iti lipseste cu adevarat si asta ti-a lipsit azi, cand a venit momentul sa lasi asta si sa pleci la lucru. Nu are mare legatura cu mine...are legatura cu cum te fac eu sa te simti iar, dupa atat de mult timp”.   

„Nu”, parea ca m-a ascultat pana cand am spus ca nu era vorba de MINE.

„Chiar te plac cu adevarat, Bella”, m-a corectat. „Nu are legatura cu trecutul meu. Nu te subestima, Bella. Esti o tipa grozava!”

M-am simtit usurata, dar stiu ca am ajuns undeva aici, chiar daca sufletul meu nu vrea sa inghita asta.

„Mersi, Edward”, am zambit, piciorul tremurandu-mi putin. Am pus mana pe el, stabilizandu-l sub caiet.

„Dar eu chiar cred ca ti-a fost teama ca iti tradezi iubita cand ai plecat dimineata...nu atat de mult pe mine. Ne cunoastem de aproape trei zile. Orice fac sau spun nu te-ar putea face sa te simti asa de rau in interior. Pot sa te intreb cateva chestii...despre ea?”

„Cine?”, i s-a impietrit fata, privindu-ma.

„Fata...”, mi-am dres vocea. „Poate...imi poti spune numele ei astazi?”

Privirea in jos, trupul incordat. Nu imi va spune astazi.

„Bine, uita asta”, am lasat-o balta. „Dar ce ar fi...sa-mi spui cum v-ati cunoscut”.

S-a relaxat numai putin si mi-a spus. „La scoala. La facultate”.

„Spune-mi despre cand v-ati indragostit”, am spus, aproape ca o sugestie.

„Trebuie?”, a intrebat, luptandu-se cu adevarat in interiorul sau.

„Haide, Edward, fi curajos”, i-am dat un impuls verbal. „Eu am facut chestia cu scaunul”.

A zambit si apoi s-a incordat...si a respirat si a spus. „Eu studiam medicina. Ea studia arta si fotografia. Eram din lumi diferite. Probabil ca nu ne-am fi cunoscut deloc, dar eu am ajuns accidental la unul dintre cursurile ei, pustiul adevarat inscris la curs se numea Edward Callen. Cred ca au scris numele gresit, dar eu stateam la cursul asta de pictura si eram pe cale sa plec...dar atunci...am vazut-o. Si eu...nu m-am putut misca. Pur si simplu nu am putut...”

I-am zambit, iubindu-l atat de mult pentru ca s-a deschis in fata mea atat de mult. Uimita de mine, nu eram suparata sau nervoasa din cauza slujbei lui de azi. La ce m-am gandit, stiindu-ma doar de trei zile, ca va renunta la viata lui si ca ma va strange in bratele lui si ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti sau ce? Trebuia sa-l accept pe Edward pentru ceea ce este...bun, rau si urat. Tot ce este el. Asta face un terapeut...asta face un PRIETEN...asta face cineva care te iubeste.

Mi-am alungat lacrimile si ma bucuram ca se intuneca aici, ca el imi evita privirea, asa ca eram sigura ca nu va vedea cat de mult ma atinge vorbindu-mi asa.

„Incercam sa pictez pe sevaletul meu, inconjurat de acesti Picasso, neavand nici un indiciu despre cum sa amestec culorile, dar sa PICTEZ singur ceva pe panza mea. Profesoara chiar m-a intrebat daca pictez ceva abstract. Am spus ca nu si ea a spus sa pictez ce vad. Si a fost un bol cu fructe!”

Nu m-am putut abtine, a trebuit sa chicotesc la asta. Mi-l puteam imagina facand asta, totul pentru atentia unei fete.

El a ras, uitandu-se la mine.

„A fost al dracului de trist”, si-a muscat buza de jos, cu adevarat linistit acum.

„Oricum, dupa curs, ea a venit in urma mea si eu am salutat-o si ea m-a salutat inapoi si s-a uitat la pictura mea cu expresia asta...de teroare pe fata...si a spus, ai probleme cu ochii? Si am inceput amandoi sa radem si ea s-a oferit sa ma ajute dupa scoala cu ‚arta’ mea sau mi-a spus ca imi poate recomanda un oftalmolog grozav. Si asta a fost. Nu am mai plecat de langa ea dupa asta”.

Expresia lui era atat de vie si luminata, pana cand a spus. „Pana cand am parasit facultatea, asta a fost”.

Uram sa fac asta, dar a trebuit sa intreb iar de durerea lui...si de sursa acesteia.

„Deci...in timpul facultatii, ai stat langa ea si dupa facultate s-a terminat, dupa ce ea a absolvit...ce s-a intamplat atunci?”

S-a uitat in jur, luptand in interior...ezitand.

„Bella...”, m-a privit cu ochi umezi.

„Nu te grabi...nu plec”, l-am asigurat, dandu-i un zambet cald.

In final, dupa un moment lung de respiratii adanci si incercari, a spus. „Noi...ne-am casatorit”.

A aplecat capul, chircindu-se si inchizand ochii.

„Asta e bine”, am sunat pozitiva. „A fost o nunta draguta?”

„Ne-am casatorit la nenorocita de sectie de politie, la un Judecator de Pace”, a fornait, parand foarte suparat in legatura cu asta. „Nici macar nu i-am putut oferi o zi a nuntii frumoasa!”

„Dar, sunt sigura ca asta nu a contat”, am spus cu blandete, vazandu-i doar parul acum si pumnii infipti in el. „Te-a iubit si sunt sigura ca nu a contat pentru ea cum si unde v-ati casatorit. Nu crezi asta, Edward?”

„Tu esti fata”, nu a ridicat privirea, dar vocea ii era foarte incordata. „TU nu-ti doresti o nunta draguta, o rochie frumoasa, flori, familia langa tine, muzica?! Adevarul, Bella!”

Nu-l puteam minti acum.

„Ba da”, am recunoscut.

A scapat o respiratie scurta si a sunat de parca plangea in liniste.

„Dar daca ar trebui sa ma marit cu un barbat bogat pe care nu-l iubesc...”, l-am informat. „Nu ar insemna nimic. Tot rahatul ala este doar glazura de pe tort. Lucrul important este sa fi langa barbatul pe care il iubesti...si el sa astepte sa-si petreaca restul vietii cu tine. Asta ar insemna mai mult pentru mine, decat o nunta intr-un palat!”

„Si dupa toate la care ai renuntat pentru ea, tot ce ai pierdut si prin cate ai trecut, pe cand ea era la scoala...”, am spus. „Sunt SIGURA ca ea stia cat de norocoasa era, Edward. Sa aiba parte de dragoste adevarata. De asta s-a maritat cu tine. Si mai sunt sigura si ca a fost foarte fericita in acea zi”.

Eu as fi fost.

A fost o pauza lunga intre noi.

In final, a vorbit Edward. „Multumesc, Bella. Niciodata nu m-am gandit la asta...in acest mod”.

I-am zambit raspunzand. „Uneori, suntem prea aproape de lucruri pentru a vedea intreg tabloul. Trebuie doar sa te dai inapoi din cand in cand, ca si cand te-ai uita la un tablou”.

A pufnit, cu capul tot in jos, iar eu m-am prefacut ca ma uit in caietul meu, in timp ce Edward si-a pus bautura pe masuta si s-a sters repede la ochi, scapand inca o expiratie adanca.

Nu-mi place sa-l vad plangand. Imi doresc atat de tare sa-l strang in brate. Imi doresc sa-i sarut lacrimile si sa-i spun ca-l iubesc si ca nu este singur.

Dar nu poate fi atat de singur. Acel telefon. Spusese te iubesc cuiva.

Nu pot sa recunosc ca stiu asta, m-ar ucide.

„Deci, hai sa avansam putin...”, am luat o gura de aer si am continuat, simtind ca facem un adevarat progres aici. „Dupa ce v-ati casatorit, v-ati gasit un loc mic unde sa locuiti? Cel putin, asta a insemnat ca nu mai erai pe strazi, corect?”

„Nu, gata cu strazile”, mi-a zambit, pielea de sub ochii lui inca stralucind putin. „Ne-am luat un apartament la mansarda – o camera mare si o baie, chiar mai mica decat a ta”.

Am zambit si el mi-a aruncat o privire rapida.

„Nu am vrut sa spun ca a ta este prea mica, am vrut sa spun ca...”, intotdeauna se grabea sa-si ceara scuze.

„Este mica”, am afirmat. „Nu ma deranjeaza adevarul. Continua”.

A facut o expresie nervoasa ca pentru el si a spus. „Am fost destul de fericiti acolo, pentru o vreme. Desi, nu am avut luna de miere. Fara mobilier. A trebuit sa economisim pentru asta si putinele lucruri pe care le aveam erau de la parintii ei. Dar, o gramada de cupluri incep asa. Aveam un pat, pe podea, dar era moale”.

Vad problemele inainte ca el sa pronunte cuvintele. La inceput, poate fi dragut sa nu ai nimic, dar problemele financiare pot ucide o casnicie, mai ales una la inceput”.

Este atat de trist, Edward isi dorea sa devina medic si acum nu-si putea permite sa cumpere mobila pentru prima lui casa cu sotia sa. Asta trebuie sa-l fi mancat de viu.

„Deci, parintii ei au fost buni cu tine?”, am intervenit.

„Da, foarte”, a spus imediat. „Au fost mereu draguti cu mine si tatal ei chiar mi-a oferit o slujba la fabrica lui. Ei fac umerase, cele de plastic”.

„Si...ai acceptat slujba?”

„Nu, Tan...”, s-a oprit si a inchis ochii. „Ea...(m-a privit iar cu tristete, scuzandu-se)...nu vroia sa plece din New York. Parintii ei locuiesc in...foarte departe de aici. Ea isi dorea sa fie artist fotograf si a spus ca pentru asta, va trebui sa ramana in New York”.

„Asa ca, l-am refuzat politicos pe tatal ei si am incercat sa facem lucrurile sa mearga aici. Ei chiar ne-au cerut sa locuim cu ei pentru o vreme, dar ea nu a vrut nici asta. Parintii ei nu sunt bogati, sunt foarte...din clasa de mijloc. Au economisit toata viata pentru a o trimite pe ea la facultate si mai aveau foarte putine economii. Dar sunt oameni de treaba, preocupati, cu picioarele pe pamant”.

„Si...cum a mers?”, am intrebat, fara sa starui prea mult pe momentele in care aproape mi-a spus numele ei si unde locuiesc parintii ei.

„Nu foarte bine”, a spus, frecandu-si mana de brat. „Mi-am luat o slujba de...casier. Si ea a incercat sa gaseasca o slujba sa faca fotografii, ca de exemplu, la nunti. Dar a trebuit sa inceapa ca asistent de fotograf si asta se platea foarte prost. Stiu ca, ca barbat, este raspunderea mea sa aduc bani in casa, dar nu am reusit sa obtin altceva mai bine platit. In fiecare zi cautam altceva, ceva mai bun. In fiecare zi nu gaseam nimic. Vazusem acele anunturi pentru escorte de femei si toti banii pe care ii ofereau si radeam si ii spuneam ei...iti vine sa crezi ca lumea face tampenia asta pentru a supravietui? Si radeam de acei oameni”.

Din nou, si-a lasat capul in maini si respiratia i-a devenit dura si intrerupta.

„Probabil ca acum ar rade de mine...vazand ce sunt”, a spus, aproape ca pentru el.

Am asteptat un minut, apoi am intrebat. „Ati inceput sa va certati...intre voi?”

Urma sa intreb daca divortasera, dar asta ar fi oprit lucrurile si nu vroiam sa ajung acolo prea devreme.

„Ne certam tot timpul”, a spus cu vocea subtiata de emotii. „Intotdeauna pentru bani. Prostii. Odata a cumparat o cutie de bomboane si eu am tipat la ea si am aruncat cutia pe fereastra. A fost al dracului de necinstit fata de ea...”

A plans putin mai mult acum, iar eu a trebuit sa ma uit in alta parte si sa ma sterg la ochi, sperand ca el nu m-a vazut. Uram sa-l vad ca sufera asa. Dar trebuia sa se descarce.

Nu mi-a placut sa-i pun urmatoarea intrebare.

„A devenit...vreodata...violent?”, am indraznit si el m-a privit, lacrimile curgandu-i pe obraji.

„Nu, Bella”, m-a privit crucis, de parca ar fi trebuit sa stiu mai bine. „Niciodata nu as lovi o femeie. Numai usor, in joaca, acum...dar atunci...nu, niciodata nu as fi ranit-o in acest fel, vorbesc serios. Joseph si Katherine m-au invatat mereu...vei rade la asta...respectul pentru femei. Ma bucur ca acum nu ma pot vedea”.

„Nu rade nimeni, Edward”, am spus direct, iar el m-a privit, mai bland acum, si si-a lasat din nou capul in maini.

„Si, ati incercat vreodata sa cautati ajutor?”, am intrebat. „Precum consilierea maritala sau...”

„Nu-mi puteam permite asta”, a trosnit, de parca mai discutasem subiectul asta. „Sti cat de mult cer acei sarlatani?!”

M-a privit in timp ce eu chicoteam si tresaream. „Imi pare rau, Bella. Nu ma refer la tine. Poate ca, daca am fi vorbit cu cineva ca tine, am fi fost mai fericiti. Dar eu nu mi-as fi putut permite niciodata pe TINE. Tot ce este bun este al dracului de scump”.

Mie imi spui de asta, am vrut sa spun, 20.000 de dolari. Dar apoi m-am urat pentru ca am gandit asta.

Deodata, nu am dat doi bani pe faptul ca l-am platit sa fie aici. El este aici si are nevoie de mine si eu il iubesc. Restul nu inseamna nimic pentru mine din acest moment.

„Ea...a vrut sa mearga la consiliere maritala?”, am intrebat.

„Da”, a spus, lasandu-se pe spate pe canapea, lingandu-si buzele si privind in departare, gandindu-se. „Dar i-am promis ca voi incerca sa fiu un sot mai bun. Am jurat”.

„Si ai...incercat?”, am intrebat.

„Da”, mi-a aruncat o privire. „Dar tot nu mergea bine intre noi. Nu ne mai certam si nici nu mai tipam prea mult...dar nici nu mai vorbeam mult. Am devenit straini. Abia mai...faceam dragoste. Si cand o faceam, era rece si monoton. Dar niciunul dintre noi nu a spus nimic despre asta”.

„Si...ce s-a intamplat apoi?”, am intrebat.

„Nimic”, ochii lui au devenit reci si paziti intr-o secunda.

„Nimic?”, am repetat.

„Acum putem sa vorbim despre altceva?”, m-a intrebat.

„Dar, Edward, cred...”

„Bella, te rog?”, ochii ii straluceau de lacrimi si nu am putut sa-l oblig sa continue cand m-a rugat asa. Sunt mult prea moale.

„In regula”, m-am intors la intrebarea din caiet. „Dar nu cred ca iti vor placea nici celelalte intrebari ale mele”.

„Incearca-ma”, m-a provocat.

„Bine”, am ales una foarte dura pentru ca vroiam sa continuam sa discutam despre mariajul lui si terminarea sa, stiind ca acela a fost inceputul sfarsitului pentru Edward.

„Spune-mi despre prima data cand te-ai vandut”, am spus rece, ca si cand citeam asta.

Dumnezeule, Edward, imi pare rau. Nu raspunde la asta.

„Bine”, s-a incruntat Edward si aproape a fornait la mine, nu ca l-as fi condamnat.

„Nu am vrut sa sune asa, Edward”, am incercat usor sa-mi corectez cuvintele aspre, dar el mi-a aruncat o privire.

„Vrei sa auzi sau nu?”, avea fata de piatra.

„Vreau sa aud”, m-am facut sa spun si mi-am retinut lacrimile.

Dar, oare chiar imi doream sa aud asta?

„Ei bine, dupa ce am fost...angajat de Victoria”, vocea ii era grava acum. „Am invatat arta dansului, sa-mi joc rolurile la club. Emmett si Jasper mi-au fost ca niste profesori. Am invatat foarte repede si am descoperit ca eram bun la a fi Edward, dansatorul exotic. Si asta a fost tot ce am facut pentru o vreme”.

„Intr-o seara, Victoria m-a chemat la ea in birou si mi-a spus ca are o slujba pentru mine. O slujba care imi va aduce un plus de 5000 de dolari. Mi s-a spus ca voi dansa in particular pentru o clienta foarte speciala. Mi-a spus ca banii astia se castiga usor si sa intru cu spatele in casa ei si sa fac ce mi se spune. Stiam ce imi cerea ea sa fac si i-am spus asta”.

„Ea a spus ca ma detine si ca ii datorez viata mea si eu stiam ca avea dreptate. Asa ca am mers cu acea femeie si am facut dragoste cu ea in timp ce sotul ei privea din fotoliul sau din colt, masturbandu-se tot timpul”.

„Apoi, el a venit spre noi si eu m-am oprit, gandindu-ma ca avea sa ma plesneasca sau ceva de genul asta. Dar nu, nu a vrut sa ma bata, m-a aplecat peste sotia lui si a vrut sa mi-o traga in fund, in timp ce eu eram in ea”.

„Sotia a fost cea care m-a salvat de asta. Am fugit de acolo si am mers 6 km inapoi spre club si i-am spus Victoriei ca nu fac niciodata nimic cu barbati si ca daca asta vrea ea sa fac, mai degraba as muri acum. Ea a spus ca nu stia despre sot, dar ca de acum inainte, nu va incerca niciodata asa ceva. O fac numai cu femei si, din acea zi, au fost numai femei cele pentru care...am lucrat. Draguta poveste, nu-i asa?”

Nu am spus nimic si a vorbit Edward. „Ti-am spus ca viata mea a fost urata. De ce ma vrei aici, Bella? Cineva ca mine nu isi are locul aici cu cineva ca tine. Sunt atat de murdar incat nu mai pot fi curatat niciodata”.

„Edward, ti-am spus, nu ma vei da la o parte”, am afirmat iar cu fermitate. „Inceteaza sa mai incerci. Te afli aici pentru doua saptamani. Nu vreau sa pleci. Vreau sa fiu prietena ta...daca imi dai voie. Edward, te rog, da-mi voie. Iubesc...(m-am oprit si el m-a privit ascutit)...sa te am aici cu mine”.

Nu a raspuns si mi-am amintit de planurile mele din seara asta cu Edward, inainte sa fiu atacata atat de primitiv.

„Hei!”, m-am ridicat si am apasat pe butonul stop al reportofonului. „Am o surpriza pentru tine, Edward. Sper sa-ti placa. Este ceea ce am planuit pentru noi in seara asta”.

M-a urmarit cu privirea, linistita si trista, si pentru o secunda am crezut ca are impresia ca ii cer ceva sexual...si minunat, ochii sai nu pareau interesati in nimic de genul asta acum. Eram atat de bucuroasa.

Am mers la rucsacul meu si am scos o cutie mica, dreptunghiulara, infasurata in hartie stralucitoare, albastra, cu o mica funda pe ea.

I-a cazut fata, apoi s-a incruntat in mijlocul fruntii, nesigur de ce urma sa fac eu.

M-am asezat pe canapea langa el si i-am pus cutia in poala. „O Zi a lui Edward...fericita”, am spus dintr-odata.

„O Zi a lui Edward fericita?”, a intrebat, fara sa inghita asta, uitandu-se la cutie.

„Dap”, am mintit. „Azi este Ziua Edward si toti Edward-zii din lume sunt sarbatoriti. Asa ca, deschide-o”.

„Bella”, m-a privit cu ochi fragili, lacrimile fiind inca ude pe fata lui. „Nu ar trebui sa-mi cumperi cadouri...”

„Deschide-l odata, nesuferitule!”, am strigat, razand si zambindu-i.

A zambit la mine. „Nesuferit, ha?”

„Da, fara exagerare”, m-am uitat la scaun si i-am dat un cot. „Deschide”.

„Fetita prostuta...”, a bolborosit, scotand funda de deasupra, iar eu zambeam de expresia lui cand desfacea cadoul, vazand un tricou de noapte, marime mare, negru, cu dungi subtirele rosii, transversal si in jos pe el.

A zambit si l-a ridicat, era urias si mult prea mare de el, dar l-a tratat ca fiind nepretuit.

„Oooh, un tricou...pentru pat, nu-i asa? Este ATAT de moale!”, s-a purtat atat de multumitor pentru asta, dar nu si-a dat seama. Si nu si-a dat seama pana cand nu i-am spus pentru ce era cu adevarat.

L-am luat si am aruncat cutia si am spus. „Vino aici, scumpule”.

Am spus asta cu un sentiment adanc si adevarat, nu intr-un fel glumet sau tachinator.

Am bagat tricoul pe gatul sau si am spus. „Stiu ca eu am instituit regula numarul unu, despre cum sa nu porti niciodata un tricou aici...”

I-am alunecat mainile prin maneci in timp ce el se uita in jos la tricou, apoi la mine.

„Dar imi schimb regula”, l-am informat, ambele maini fiind pe maneci acum. Perfect. Acoperea fiecare centimetru al pieptului sau si inca ceva, ascunzandu-i chiar si pelvisul dragut.

„Vreau sa porti tricoul asta pentru ca insemni mai mult pentru mine decat un set perfect de muschi, un abdomen plat si umeri mari si musculosi. Vreau sa-ti fie cald si sa fi acoperit si vreau sa te tin in brate toata noaptea. Pentru ca meriti asta, Edward. Cred ca ai nevoie de asta si ravnesti la asta...si tu ai fost neglijat...si pentru foarte, foarte mult timp. Si pentru ca...eu...”

Te iubesc...spune-o...te iubesc...doua cuvinte mici...nu-i mare scofala. Ba este.

„Imi pasa cu adevarat de tine, Edward, foarte, foarte mult”, mi-a scapat.

Dar ochii lui erau atat de blanzi si tristi si singuratici.

„Este in regula?”, am folosit iar replica lui preferata, luandu-l in brate cand mi-am aplecat fruntea pe a lui, inchizand ochii, sperand ca nu intreceam limitele, rugandu-ma sa-mi dea voie si sa nu se sperie din nou.

Dupa o pauza lunga si cateva respiratii adanci, Edward a spus. „Da, Bella”.

L-am privit si l-am intrebat. „Asta iti doresti TU cu adevarat? Sau incerci doar sa ma satisfaci pe mine?”

„Nu”, a spus fara sa ezite, putina tristete zabovind inca in vocea lui. „Vreau sa ma strangi in brate, Bella. Cred ca...asta poate fi chiar...mai bine decat sexul...putin”.

Am zambit atat de fericita si el mi-a zambit si i-am plantat un sarut mare pe buzele lui sarate de la lacrimi. Saracutul scump.

I-am luat mana acoperita de maneca prea lunga si i-am spus. „Vino cu mine, ingerasule”.

A facut o expresie la acel cuvant si m-a urmat. „Nu spune asta. Ma simt ca o fata!”

„Esti...fata mea”, l-am informat cu un chicot in timp ce el incerca sa ma gadile.

„Nu, nu”, m-am zvarcolit, stingand luminile si scuturand pernele, astfel incat sa ma asez corect.

M-am intins, pastrand halatul pe mine, in timp ce el ma urmarea pentru a se ghida.

„Vino aici”, am spus la inceput, luandu-i fata in maini si sarutandu-i ochii, si fiecare lacrima de sub ei.

„Nu-mi place sa te fac sa plangi, sti asta”, i-am soptit. „Dar este bine, asa incepi sa te vindeci, Edward. Ma bucur ca ai plans...dar...si pe mine m-a durut”.

Am continuat sa sarut locul uscat si sarat de pe fata lui si am stat acolo, in liniste, fara sa ma misc, el avand ochii inchisi.

„Se presupune ca nu trebuie sa simt asta, fiind psihiatru”, l-am informat printre saruturi. „Dar...imi pasa atat de mult de tine, incat sunt foarte moale in fata ta. Asta va fi micul nostru secret, bine?”

Si l-am sarutat pe buze, cu gura deschisa, lingandu-l usor si inchizand gura peste ele. Am incheiat sarutul devreme pentru ca nu vroiam sa-l excit sau sa-l tentez spre o partida de sex dulce si magnifica. Imi doream ca noaptea asta sa fie pura si inocenta si dragastoasa...numai pentru el.

„Nu voi spune niciodata”, mi-a soptit inapoi. „Chiar daca ma tortureaza”.

A chicotit la propria lui gluma si m-am intins cu el in pat, tinandu-l strans aproape de mine si dandu-i voie sa-si puna obrazul pe pieptul meu, plantandu-i pupici pe parul cald. Am zambit cand tepii putin ravasiti mi-au gadilat gatul si obrazul si l-am auzit pe Edward scapand o respiratie...o respiratie fericita si multumita, in timp ce ne-am inchis ochii si ne-am lasat sa alunecam in somn, de data asta...ca unul.

Am mai auzit cateva fornaieli de la el, dar le-am ignorat, nevrand sa-l jenez. Orgoliul masculin este extrem de fragil. Am continuat sa-l mangai si sa-l strang mai tare in brate.

„Bella?”, mi-a soptit.

„Da, Edward?”

„Tanya”, a respirat. „Numele ei era...Tanya”.

Urmatorul, miercuri dupa amiaza.

Va pup!

Ana