Linia Rosie

11. Cuvinte

Bella

Acum este ora patru dupa amiaza. Edward si-a dat telefonul personal afara si acum statea in fata mea, pe canapea, zambind incantat cand am apasat pe butonul reportofonului si am spus. „Edward – sedinta numarul patru”.

„Buna, Edward”, am inceput, incercand sa ascund atitudinea neputincioasa din vocea mea.

Incercand sa-si reprime un zambet larg, a raspuns. „Buna, Dr. Bella”.

Stiam ca asta urmeaza si am pufnit. „Macar imi sti numele de familie?”

„Da”, a spus fara sa-si schimbe expresia. „Swan. Tu il sti pe al meu?”

Am oftat si am incercat sa uit cat de umilita am fost cand am fost lasata langa raft, dezbracata, el plecand de langa mine.

Incearca sa ma faca sa ma supar pe el? Incearca sa ma indeparteze din nou? Urasc asta...simt ca nici macar nu pot fi suparata pe el pentru ca este pacientul meu, in primul rand, si dragostea mea, in al doilea rand.

Am afisat un zambet si am revenit la lista mea de intrebari pentru el, alegand una usoara.

„Spune-mi despre cum a fost cand te-ai alaturat prima data clubului Fire”, am spus pe un ton rece.

„Stai”, s-a crispat el putin. „Ce se intampla, Bella?”

„Nimic”, am mintit, strangand un stilou atat de tare, ca ma temeam ca se va rupe.

„Bella...”, a incercat el, ochii lui capatand o umbra intunecata. „Esti furioasa pe mine. Daca stiu un lucru, acela este cand o femeie nu este fericita. Nu te-am satisfacut?”

Se inclina in fata, foarte interesat sa afle cum m-a ranit. Urasc cand vorbeste ca un sclav. Dar nu este vina lui, asta este el, in asta il modelasera Victoria si celelalte femei. Ai rabdare cu el. Nu-ti exprima furia. Fi profesionista.

Aveam de gand sa neg ca sunt furioasa, dar banuiesc ca el avea dreptate, stia cum ma simt, ca intotdeauna. Ar trebui sa fiu sincera cu el, chiar daca lui nu-i place asta.

La naiba, de ce trebuie el sa fie atat de dulce si vulnerabil acum? Arata atat de trist si morocanos, ca si cand a facut ceva ingrozitor.

Bella, spune pur si simplu ce ai in minte. Starneste-l putin.

„De ce m-ai lasata acolo asa?!”, mi-am auzit tonul ridicat inainte sa-mi dau seama ce spun. „Ai idee cat este de jenant sa incerci sa-ti pui chilotii pe tine, fiind pe tocuri, cand picioarele iti sunt atat de moi incat abia te mai poti tine pe ele si, in acelasi timp, sa incerci sa-ti tragi tricoul peste sanii goi intr-un loc public, rugandu-te la Dumnezeu sa nu te prinda cineva?”

„Imi pui MIE intrebarea asta?”, a ranjit in joaca. „In lumea mea, asta reprezinta o duminica incantatoare!”

„Ei bine, in lumea mea, este incredibil de umilitor!”, mi-am auzit vocea si am urat asta, am sunat ca un copil de clasa a treia.

I-am aruncat o privire rapida, pe pieptul dezgolit, un zid de muschi catifelat si tonifiat, si pantalonii lui scurti albastri, comozi, accentuand foarte bine barbatia lui. De ce trebuie ca el sa fie atat de al dracului de frumos? Nici macar nu pot sa fiu suparata pe el. La naiba cu el.

„Bella, imi pare rau”, a lasat privirea in jos, intr-un mod supus, unul rusinat, si am urat asta. Uram ca a trebuit sa-i fac asta.

„Ma poti pedepsi”, a spus in liniste. „Este dreptul tau si nu ma voi opune. Atat timp cat ma ierti pana la urma”.

„Edward, inceteaza”, m-am incruntat, simtindu-ma rau in interior. „Nu vreau sa te pedepsesc. Si, te rog, nu vorbi cu mine ca si cand esti sclavul meu. Urasc asta”.

„Dar esti suparata pe mine”, m-a privit cu durere in ochi. „Chiar imi pare rau. Te-am lasat acolo pentru ca face parte din fantezie...nu am vrut sa te parasesc”.

„Uita de asta”, m-am incordat si mi-am luat caietul. „Hai sa ne intoarcem la sedinta noastra”.

La asta, lui Edward i-a cazut capul si l-am auzit expirand greu si ascutit. Avea din nou mainile in par si mie mi s-a rupt inima.

Lasand caietul jos, mi-am imblanzit vocea, mi-am pierdut furia si i-am vorbit. „Vino aici, Edward. Te rog”.

Si, nu mi-a venit sa cred, dar el s-a tarat cei cativa metri pana la fotoliul meu. Pentru el era un instinct, la fel de natural ca si cand s-ar ridica si ar umbla prin camera.

Ar fi fost cu adevarat compatimitor daca nu ar fi fost atat de incredibil de erotic si excitant sa vad aceasta fiinta, accentuata si fara defecte, in maini si genunchi, venind si inghenunchind in fata mea, asezandu-si fata pe genunchii mei, de parca se rusina sa si-o arate, avand si mainile indoite in jurul genunchilor mei.

„Nu trebuie sa te tarasti la mine”, am spus foarte bland, mangaindu-i parul in timp ce-mi veneau lacrimi in ochi. „O simpla scuza ar fi fost suficienta”.

„Bella, imi pare rau”, vocea ii era putin inabusita de picioarele mele si m-a privit cu un real regret in ochi. „Stiu ca nu reprezint ceea ce numesti tu normal in felul in care fac dragoste. Sau normal in felul in care iti raspund cand esti furioasa. Stiu ca barbatii normali probabil ca ar tipa si izbucni, dar eu nu pot sa fac asta. Dar pot incerca sa fiu mai normal, de acum inainte, daca asta iti doresti. Imi doresc atat de mult sa te fac fericita. Ai fost atat de buna cu mine...te rog, doar...pedepseste-ma acum. Si apoi o putem lua de la capat. Stiu ca nu este in natura ta sa fi rea, Bella, dar eu vreau sa fi asa. Daca vrei, ma pot gandi chiar eu la ceva”.

„Edward...”, mi-am folosit ambele maini sa-i mangai obrajii. „Ce ti-au facut?”

Atat de multa durere...atat de multe cicatrici...l-au distus cu adevarat pe barbatul asta. Iar si iar.

El se uita la mine si imi astepta pedeapsa – una care nu va veni niciodata.

„Edward, eu nu te voi rani niciodata. Nu sti asta deja?”, am afirmat clar si incet, ghemuindu-mi capul langa al lui. „Si nu vreau sa incerci sa fi mai normal. Te vreau pe tine...asa cum esti...tu chiar ma faci fericita...mai mult decat sti. Imi place la nebunie felul in care faci dragoste cu mine...si niciodata nu as sterge ceva ce am facut deja, pentru a o lua de la capat. Si mi-a placut ca mi-ai tras-o in libraria aia, Edward. Bine sau rau, a fost cea mai buna partida de sex din viata mea, aproape ca cea cand am fost legata de scaun. Doar ca toate astea sunt noi pentru mine si am exagerat. Mie ar trebui sa-mi para rau. Nu stiu de ce m-am enervat atat de rau. Ar trebui sa-ti multumesc. Imaginatia ta este atat de...creativa si senzuala. Cine altcineva de pe lumea asta mi-ar fi tras-o in mijlocul unui magazin? Nu te schimba, bine? Te rog? Iubesc ideile tale. Si vreau mai mult. Ai inteles?”

„Da, Bella”, vocea i-a sunat atat de usurata ca m-a ranit si mai tare.

L-am sarutat si am incercat sa fie tandru si intens si puternic in acelasi timp, dorindu-mi ca el sa stie cat de mult il iubesc. Imi doream atat de tare sa-i spun chiar atunci.

Si stiam de ce am fost atat de suparata. Nu din cauza a ceva ce a facut el, sau pentru ca m-a lasat in magazin, ci pentru ca...m-a parasit. Mi-a dat de gandit ca intr-o zi chiar ma va parasi, lasandu-ma goala si insetata dupa mai mult din el, si ca nu se va uita in urma. Si voi fi atat de disperat de singura, distrusa, cum este el acum.

Dar nu a fost vina lui. Asta este tot ce stia. Fantezie, roluri, orgasm, eliberare, frica, furie, ura, pedeapsa, durere. In viata lui de zi cu zi nu exista dragoste sa o experimenteze, cu exceptia telefonului dat la ora 3 dupa amiaza, in fiecare zi. Imi doream cu adevarat sa stiu cine era. Vroiam sa stiu pe cine iubea Edward.

Dupa sarut, l-am tinut iar in brate si el s-a agatat de mine, si nu am vorbit timp de cateva minute. In final, i-am vorbit cu o urma de gluma in voce. „Acum, ridica-te si aseaza-te pe canapea ca un baiat cuminte ce esti, pentru a ne putea desfasura terapia. Regula numarul 2 – nu te tarasti decat daca sangerezi de moarte. Ai inteles, Edward?”

El a chicotit si s-a supus spunand. „Da, Dr. Swan”.

Opaaaa, o imbunatatire. Ei bine, pe langa ca s-a tarat putin spre mine.

S-a aruncat pe canapea, respectuos ca intotdeauna, iar eu mi-am luat caietul, mi-am aranjat parul si am incercat sa uit de senzatia bruta de fierbinteala a penisului sau luandu-ma pe la spate in timp ce eram aruncata pe raftul din fata mea.

Mi-am dres vocea si m-am hotarat sa-mi schimb prima intrebare.

„Edward...”, acum ii vorbeam ca un prieten nu ca un medic. „De ce iti este asa de teama de furie? Se pare ca, de fiecare data cand sunt furioasa, chiar putin, devii foarte speriat si, automat, foarte...”

„Ca un sclav?”, a terminat el, avand o expresie inca relaxata si calma.

„Da”, l-am aprobat.

„In viata mea, furia este egala cu durerea si pedeapsa. Meseria mea este sa multumesc pe oricine. Si fac asta foarte bine. Pot sa fac fata durerii cand trebuie, am o toleranta ridicata la durere. Pot chiar sa o indur fara sa tip, daca asa mi se spune. Dar majoritatea femeilor le place sa ma auda tipand si cerand indurare. Sunt rare cele care doresc sa o suport in liniste”.

„Dar tu si Tanya ati trecut printr-o perioada in care ai spus ca amandoi erati foarte furiosi si frustrati unul fata de celalalt”, i-am reamintit.

„Si?”, acum arata serios si agravat.

„Si acum incerci din greu sa multumesti pe toata lumea si sa-ti ascunzi furia...cu orice pret”, am spus, ajungand undeva aici.

„Asa am fost antrenat, Bella”, a spus uitandu-se in jos la o ata de pe pantalonii lui scurti. „Acum sunt un robot”.

„S-a...intamplat ceva...cu Tanya?”, m-am fortat sa intreb, facandu-l sa ridice ochii la mine dintr-odata, foarte in garda si privindu-ma crucis.

„Adica, ce s-a intamplat, Edward?”, am pus o intrebare in mare, cu o voce tacuta si ragusita. „A plecat? O condamni pentru ca te-a parasit fiind furios pe ea? Sau este mai grav de atat?”

„Nu vreau sa vorbesc despre ea”, a ridicat putin vocea, incercand sa-si controleze focul din ochi, pe cand eu am continuat sa-i pun intrebari. „Nu acum, Bella, te rog?”

„Trebuie, Edward”, am spus atunci si m-am oprit la mijlocul propozitiei, calmandu-ma. „Sterge asta. Nu trebuie sa faci asta. Dar imi doresc sa-mi povestesti despre asta”.

„Nu inca”, ochii ii pareau absolut pierduti, privindu-ma. „Te rog”.

„In regula”, am dat o pagina din caiet. „Asta este ceva ce vreau sa fac cu tine. Se numeste asocierea cuvintelor. Presupune ca eu sa spun un cuvant si tu, fara sa te gandesti, spui primul lucru care-ti trece prin minte. Bine? E foarte usor”.

„Nimic nu este usor”, a spus, avand vocea putin la limita.

Am ranjit la el. „Cred ca ai dreptate in legatura cu asta”.

„Gata sa jucam?”, i-am zambit si a parut ca-mi zambeste si el, relaxandu-se putin.

„Cu tine, intotdeauna”, mi-a raspuns, licarindu-i ochii.

„Inceteaza cu asta sau te voi pedepsi”, l-am tachinat. „O sa te leg de un scaun si te fortez sa te uiti toata noaptea la programe educationale”.

„Huooo!”, a chicotit cutremurandu-se.

„Bine, sa-i dam drumul”, m-am uitat pe lista mea de cuvinte. „Cap”.

„Suge”, a spus automat si mi-a zambit larg, ca si cand era surprins de propriul sau raspuns. Un chicot de baietel i-a scapat de pe buze cand am marit ochii la el. „Ai spus, primul lucru care-mi vine in minte!”

„Bine, bine”, am trecut mai departe. „Verde”.

„Bani”.

Nici un mister aici. Banii sunt ca si sangele lui in afacerea asta.

„Apa”.

„Acum!”, s-a incordat si apoi m-a privit rapid, de parca ii era teama de ce spusese.

„Acum?”, am intrebat. „Ce inseamna asta?”

„Nu stiu, este primul lucru l-a care m-am gandit”, mi-a evitat privirea, lasandu-se pe spate pe canapea, din nou ascunzand ceva.

„A canta”, am trecut mai departe.

„A gati”, a ranjit si m-a privit. „Imi place sa cant cand gatesc...uneori”.

„Bine”, i-am zambit si eu. „Moarte”.

„Usoara”, mi-a replicat el.

„Lung”, am spus, sperand sa nu mai faca inca o referire la penis.

„Viata”, a spus.

„Viata lunga, adica, sa ai o viata lunga si frumoasa?”, am intrebat.

„Nu”, ochii lui Edward s-au racit putin si priveau in departare. „Viata este atat de al dracului de lunga”.

Am facut o notita, intelegandu-l acum. Nu se bucura de viata lui si este un lucru lung si dureros de indurat. Moartea este usoara, tacuta, sigura, fara durere.

„Fereastra”, am spus.

„Sticla”.

„A numara”, am spus.

„Bici”, a spus imediat si, cand l-am privit, a adaugat. „Cand sunt...biciuit...trebuie sa le numar. Sa numar este ceea ce-mi spun inainte sa...inceapa. Ceva la care sa lucrezi, daca devi vreodata supus, frumoasa mea Bella”.

„Bine”, i-am zambit cu caldura, amintitndu-mi numaratoarea mea proasta de pe scaun, ascunzandu-mi iar tristetea fata de el.

„Prietenos”.

„Zambet”, a spus.

„Masa”.

„Servitor”, a raspuns si cred ca am prins-o pe asta. Parte din meseria lui era sa serveasca bauturi...si pe el...la acele mese. Chiar eu vazusem asta.

„Sat”.

„Idiot”, a chicotit si la fel am facut si eu.

„Rece”.

„Gheata”, a venit raspunsul lui.

„Gheata si zapada...sau cuburi de gheata?”, am intrebat, avand o idee destul de buna.

„Foarte bine, Bella”, si-a tors el aprobarea. „Cuburi”.

„Da, am vazut asta in seara in care te-am cunoscut”, am comentat. „Acelor doamne le-a placut la nebunie sa te frece cu cuburi de gheata, nu-i asa?”

„Numai pentru ca sunt atat de fierbinte”, a glumit, razand de expresia mea cand a spus asta.

„Bine, nota pentru mine, orgoliul este complet intact”, am glumit si eu.

„Dans”, am mers mai departe.

„Incet”, a spus.

„Sa dansezi incet, cu o fata?”, am intrebat nesigura.

„Nu”, a parut confuz pentru o secunda. „Am fost invatati sa dansam incet...la Fire. Victoriei ii place asa. Clientelor le place asa. Este mult mai...senzual”.

Raspunsurile lui imi dau cu siguranta cateva informatii despre cum gandeste, asta e clar.

„Bolnav”.

„Eu”, a spus fara sa ezite.

„Edward, tu nu esti bolnav”. L-am privit si am observat ca avea privirea mohorata. „Edward, uita-te la mine”.

A facut-o si a parut ca asta i-a cauzat o suferinta fizica.

„Tu nu esti bolnav”, am repetat. „Nu vreau sa mai aud asta niciodata. Bine?”

A dat scurt din cap si s-a jucat cu ata de pe pantalonii scurti, moment in care am trecut la urmatorul cuvant.

„Rau”.

„Tarfa”, i-a scapat pe buze si s-a blocat la propriul sau cuvant.

A trebuit sa chicotesc pentru o secunda, intelegand complet asta.

„Da, stiu ca ai cunoscut o gramada de tarfe rele”, l-am informat. „Inteleg asta”.

„Ac”.

„Suferinta”, a spus.

M-am incordat si l-am privit, ma privea si el si l-am intrebat precauta. „Nu vorbesti despre acul medicinal, nu-i asa?”

A scuturat din cap.

„S-a intamplat des asta?”, am intrebat indoielnic. „Sa te intepe femeile cu ace?”

„Da”, a recunoscut. „Nu lasa cine stie ce semne, dar este un joc al durerii. Multor femei le place asta”.

Cine dracului sunt tarfele astea bolnave? Iisuse, asculta-ma, de fiecare data cand aud ca cineva l-a ranit pe Edward, ma inalt cu 10 metri, maraind ca Mama Ursoaica, infuriindu-ma.

„Bine”, am luat o gura de aer. „Albastru”.

„Testicule”, a spus chicotind iar. I-am zambit ca o profesoara de la scoala, toleranta dar avertizandu-l cu privirea.

„Edward...”, am pufnit, trecand la urmatorul cuvant. „Calatorie”.

„Absent”, a spus si apoi, dupa o secunda a completat. „Parintii mei mergeau mereu in calatorie. Pe mine nu m-au luat niciodata cu ei”.

Am facut o notita si Edward a zambit, ca si cand il zorea un gand. „Dar, daca ma gandesc in alt mod la acest cuvant, cred ca as putea spune Bella, drept raspuns. Iti amintesti cand te-ai impiedicat din cauza jeansilor lasati pe glezne, cand eu eram violatorul tau?” (se face o referire la dublul inteles al cuvantului „trip”, care se traduce si prin „calatorie” si prin „impiedicare”)

„Hei, asta nu este o asociere razi de Bella”.

„Scuze”, a luat o alura serioasa, incercand sa se poarte frumos pentru mine. „Voi fi cuminte”.

„Lampa”, am spus.

„Dorinta”, mi-a raspuns.

„Ca lampa lui Alladin?”, am zambit, banuiesc ca Dl. Desene animate s-a gandit la o fabula Disney aici.

„Mda”, a recunoscut. „Imi place filmul ala. Mi-ar placea la nebunie sa am trei dorinte, tie nu?”

„Da”, am zambit, uitandu-ma la fata lui ce parea atat de fericita acum. „Edward, ce ti-ai dori?”

„Hmmm...”, s-a gandit la asta, privind putin in sus, avand gura in forma adorabila a acelui arc, ca atunci cand doarme. „Ei bine, nu stiu...asta nu este intre mine si Spiridusul meu?”

„Atunci, o singura dorinta”, am asteptat. „Spune-mi doar una”.

A ezitat, apoi m-a privit, ochii stralucindu-i putin.

„Imi doresc sa nu fi trebuit sa fiu o tarfa”, a spus cu fermitate, vocea picurandu-i de durere si tristete...si rusine.

Am simtit durere in stomac la asta...vocea imi era ingrozitor de goala si imi doream sa spun ceva linistitor si de ajutor...dar nu am putut. Mi-am dat seama ca asta ar fi si una dintre dorintele mele. Pe langa asta, imi doresc sa-i sterg lui Edward toata suferinta si trecutul si imi doresc pentru Edward o viata fericita, chiar daca nu ma implica si pe mine.

Imi doresc sa fi avut o lampa fermecata.

Dar nu am...asa ca terapia trebuie sa continue...pe cat de mult il doare si il imbolnaveste pe Edward, acesta este singurul mod adevarat prin care sa ajunga acolo, la o viata fericita.

„Sti asta, nu-i asa Bella?”, a vorbit in final. „Imi doresc cu adevarat ca viata mea sa nu fi fost asa. Nu-mi face placere sa fiu...asa. Sti asta, nu-i asa?”

„Da, stiu”, i-am raspuns. „Am stiut asta aproape de la inceput...tu nu faci chestia asta pentru dramatism sau aventura, asa cum fac unii. Tu chiar...pari sa nu ai de ales. Pari sa faci asta pentru bani. Asta se intampla din cauza ca nu aveai bani cand erai cu Tanya si acum simti ca...daca nu ai suficienti bani, nu poti avea parte de dragoste si fericire? Sau este altceva despre care eu nu stiu?”

Aveam vocea calma si blanda cand ii vorbeam.

„Bella...Tanya nu mai face parte din viata mea, te rog, nu putem sa incetam sa mai vorbim despre ea?”, a intrebat putin rigid.

„Tanya este bolnava sau ranita?”, am intrebat, o alta teorie a mea. „Pentru ca asta ar explica de ce faci asta, daca ai grija de ea de unul singur. Asta este?”

„Bella, inceteaza”, m-a avertizat, inclestandu-si maxilarul, inchizand ochii pentru un moment.

Imi doream sa merg mai departe, dar nu aceasta era modalitatea de a-l face sa se deschida in fata mea. Nu il pot forta. Dar nu mi-au mai ramas decat zece zile cu el si ma temeam ca nu voi auzi niciodata toata povestea. Ca va fi intotdeauna un mister pe care nu-l voi putea deslusi niciodata.

Am scapat un mic marait si m-am intors la lista mea cu intrebari. Continuam sa ma lovesc de ziduri si incepea sa ma doara capul. Ma simt prinsa in asta, fara cale de scapare si fara o lumina care sa ma indrume, la fel de prinsa in capcana cum era si el.

„Bine, hai sa mai spunem niste cuvinte...”, am spus. „Pacat”.

„Munca”, a spus, avand din nou incredere si blandete in ochi.

Am observat ca era in regula cu el, doar daca nu-i atingeam cicatricile interne dureroase.

„Bogat”, am spus.

„Ticalos”, m-a contracarat.

„Oamenii bogati sunt ticalosi?”, am intrebat.

„Toti cei pe care i-am cunoscut vreodata”, a spus fara sa clipeasca, afisand un zambet mic.

„Dar...nu esti si tu bogat?”, am intrebat.

„Nu, nu sunt”, m-a privit cu asprime, insultat ca l-am numit in asa fel.

„Dar castigi o gramada de bani”, am spus. „Nu-i asa?”

„O parte merge la Victoria, o parte in alta parte”, m-a informat, incrucisandu-si bratele.

Iar ma evita. Am oftat, incepand sa ma obisnuiesc cu asta. Nu pot sa-l ajut daca nu stiu care-i sunt secretele. Dumnezeule, sunt atat de nerabdatoare. Chiar am nevoie sa lucrez la asta.

„Simpatie”, am spus urmatorul cuvant.

„Bella”, a spus zambind, vazand cum ridic privirea la el. „Bella simte o gramada de simpatie pentru Edward. Nu-i asa?”

Am pus caietul jos si l-am privit, luand o expresie.

„Da”, m-am confesat. „Chiar imi pare foarte rau pentru toate prin cate ai trecut, lucrurile pe care mi le spui...cum ai fost ranit in tot acest timp...si ce iti provoaca. Dar nu-ti va fi de ajutor, Edward, simpatia mea. Este inutila. Vorbind cu mine, lasandu-ma sa descopar ce te raneste in suflet si discutand impreuna despre asta, asta te va face sa te simti mai bine si sa incepi sa te vindeci. Pot sa am rabdare si incerc asta, dar nu pot continua sa-ti pun intrebari la care tu continui sa refuzi sa raspunzi. Te rog, poti sa-mi spui ceva? Orice? Fi curajos. Incearca sa ai incredere in mine. Jur pe Dumnezeu ca nu te voi trada, Edward. Imi pasa de tine...atat de mult”.

„Am crezut ca asocierea cuvintelor se presupunea sa fie usoara”, a replicat plangandu-se, in timp ce se holba la marginea masutei de cafea.

Imi venea sa plang...aproape ca am plans.

M-am intors la lista mea de cuvinte si, ca un robot, l-am spus pe urmatorul. „Ruga”.

„Risipa”, a suras dispretuitor, clar neplacandu-i acest cuvant.

„Sa te rogi e o risipa? ...de timp?”, am intrebat.

„Cea mai mare”, a mormait pentru el, avand privirea in jos si bratele incrucisate in aparare.

„De ce?”, am intrebat. „Pentru ce te-ai rugat tu?”

„Conteaza?”, m-a privit incruntat. „Nu exista Dumnezeu, nu exista Mos Craciun si rugaciunile nu primesc raspunsuri. Totul in viata mea este asa pentru ca eu am facut sa fie asa”.

„Ce...”

„Urmatorul cuvant”, mi-a trantit-o scurt, apucandu-se de baza nasului.

Normal, ating cativa nervi cu cuvintele astea. Hmmm...asta functioneaza.

„Bani”, am spus.

„Viata”, mi-a raspuns.

„Costisitor”, am continuat fara comenatrii.

„Totul”, a sunat putin amarnic.

„Nedrept”, am citit.

„Viata”, a spus.

„Copil”, l-am spus pe urmatorul. Si arata de parca l-am plesnit peste fata.

„Pas”, a izbucnit, incruntandu-se mai tare.

„Pas?”

„Pas”, s-a agitat putin mai tare.

Am facut o notita in legatura cu asta. Un posibil copil, poate ca Tanya a fost insarcinata la un moment dat.

„Divort”, am spus, privindu-l fix in ochi.

A ezitat. Era ceva violent in ochii lui si asta m-a speriat putin.

„Edward”, am spus cu blandete. „Trebuie sa raspunzi imediat, primul lucru care iti vine in minte”.

Nici un raspuns.

„Edward, tu si Tanya sunteti divortati?”, mergeam pe o sfoara subtire aici.

Atunci m-a privit si ochii ii erau atat de rai, ca am inghetat pentru o secunda.

„Nu”, a afirmat cu venin in voce.

„Atunci inca sunteti casatoriti”, mi-am spus cu voce tare.

Grozav, adauga adulterul pe lista mea de pacate si imi voi semna sentinta pentru iad.

„Nu”, a strans din dinti, inchizand ochii.

„Edward...”, am intrebat foarte precauta, pastrandu-mi vocea iubitoare si intelegatoare. „Ea a murit?”

„Bella”, trupul i-a tresarit si vocea ii era rugatoare, avea un ton torturat si indurerat, ca si cand ar putea plange in orice moment. „Te rog...putem sa incetam cu asta? Te rog?”

„Nu, Edward”, m-am tinut tare. „Vreau sa-mi raspunzi...te rog”.

„De ce imi faci asta? Nu ma poti repara, Bella”, vocea ii era gatuita si ochii plini de lacrimi. „Este prea tarziu pentru mine, nu vezi asta? Doar...raporteaza lucrurile despre viata mea de acum. O sa-ti spun fiecare poveste care are legatura cu meseria mea, dar te rog, te rog sa nu mai vorbesti despre ea. Te implor, Bella. Asculta, iti pot povesti despre Raven. Am cateva povesti infricosatoare cu ea”.

„De ce te sperie atat de mult sa discuti despre ea...Tanya?”, am intrebat.

„Bella...”, Edward s-a ridicat si a oprit reportofonul. „Putem sa vorbim maine despre asta...te rog?”

Si, in cateva secunde, ingenunchia iar in fata mea, eu avand picioarele departate cand el s-a aplecat mai aproape, sarutandu-ma puternic pe buze si luandu-mi pixul si caietul, aruncandu-le in spatele meu.

„Te rog, Bella...”, m-a sarutat iar, limba lui invartindu-se in jurul limbii mele, gustul de capsuni fiind evident acolo. „Nu vreau sa ma contrazic cu tine...te rog...n-am putea doar sa...”

Si m-a sarutat si mai puternic si mai pasional, cuprinzandu-mi fata cu mainile.

„Edward...”, am mormait in gura lui. „Nu...nu...”

„Nu am facut destula terapie azi?”, a intrebat Edward sexy si a inceput sa-mi ridice tricoul, inclinandu-mi putin scaunul pe spate in timp ce a tras in jos cupa sutienului de pe sanul drept, lingand umed pe sfarcul meu mic si singuratic.

Am scapat un geamat puternic si ascutit si m-am udat instantaneu intre picioare.

„Nu...Edward...nu...haide...”, am inceput sa-mi respir opozitia, dorindu-mi sa revenim asupra a ceea ce discutam, dar el ma ignora, tragand si de cupa stanga a sutienului, muscandu-ma usor.

„Edward...”, am gemut cand m-a lins deasupra beteliei jeansilor, sub buric. La asta, am scapat un strigat strangulat de dorinta.

„Bucura-te de trupul meu, Bella, te rog...”, aproape s-a rugat cand mi-a descheiat jeansii. „Lasa-mi mintea in pace”.

Eram pe cale sa raspund, dar el mi-a inecat cuvintele cu gura lui si, in cateva momente, ma luase in brate si m-am simtit intinsa pe ceva dur.

Deschizand ochii, am vazut ca eram intinsa pe tejgheaua din bucatarie, de data asta, capul imi atarna privind la cuptorul galben. Aveam tricoul infasurat in jurul gatului si am simtit din nou jeansii in jurul gleznelor, la fel si chilotii.

Nici macar nu-l mai puteam vedea pe el, dar il simteam chiar acolo, limba lui miscandu-se experimentata de la dreapta la stanga pe clitorisul meu, Dumnezeule, fierbinteala si umezeala NENOROCITEI de limba a lui mi-a spulberat din minte toate gandurile referitoare la terapie.

„Edward...”, am bolborosit incoerent. „Aaahhhh, DUMNEZEULE!!”

„Asta e Bella mea”, a zis si limba s-a intors la buzele pasaricii mele si aproape ca am urlat din nou la acea senzatie. „Lasa-ma sa te satisfac...”

Curand, mi-am dat drumul de patru ori la rand, inainte ca el macar sa-si descheie pantalonii, sa-si puna prezervativul, si sa mi-o traga chiar acolo, pe tejghea.

Edward

Bella a dormit langa mine in acea noapte, si eu am tinut-o in brate, sarutandu-i urechea pana cand a adormit. O obosisem astazi cu jocurile si saracuta Dr. Bella pur si simplu nu mai putea gandi suficient de clar pentru a-mi mai adresa inca o intrebare.

M-am simtit ca un rahat facandu-i asta. Dar nu vroiam ca ea sa-mi stie trecutul, micile mele povestioare triste. Nu ar face decat sa ma compatimeasca si mai mult, iar eu nu vroiam mila de la nimeni, mai ales de la ea.

Bella a platit o gramada de bani pentru a-i oferi doua saptamani de placere. Si, cu cat intreaba mai mult despre viata mea, cu atat vad mai multa tristete in ochii ei adanci si intunecati, si cu atat mai mult ma simt ca o insecta intr-un borcan.   

Vroiam sa ma bucur de putinul meu timp cu frumoasa Bella, stiind ca, odata ce se sfarseste, nu vom mai depasi iar liniile. As cere prea mult dupa ce am petrecut acest timp cu ea, necomplicat cu ororile din viata mea, sa mi-l amintesc pentru totdeauna?

Cineva ca Bella nu mi se va mai intampla niciodata in viata. Nu vreau ca ea sa priveasca in urma, la noi, si sa fie trista pentru mine. Vreau ca ea sa-si aminteasca zambetul meu, rasetul care nu-mi mai aparuse de ani de zile, si felul perfect in care ni se conecteaza trupurile.

Vreau sa continuu sa ma simt tanar...si liber...si plin de viata. De fapt asa ma simt cand sunt cu ea. Doamne, te rog, doar pentru inca zece zile...dar, uite-ma aici rugandu-ma – la nimeni.

Imi doresc ca Bella sa ma poata iubi, asta ar fi una dintre dorintele pe care i le-as cere Spiridusului. Prima mea dorinta ar fi sa fie sterse toata durerea si pierderea suferite de copilasul meu. Banii mei ii redasera fata si cateva dintre organele interne, dar ea era departe de a fi vindecata. Grefe de piele, chirurgie plastica, operatii constante pe masura ce creste...medicamente pentru durerile ei...vor costa foarte mult...in toti anii care vor urma.

Nu pot sa parasesc Fire niciodata. Nu o pot avea niciodata pe Bella. Nu pot sa incetez sa ma prostituez. Dorintele nu se implinesc frecand nenorocitele de lampi.

Urmatorul duminica...sper...daca nu, luni sigur il postez.

Week-end placut!

Ana