Linia Rosie

12. Dr. Cullen

Edward

Am zambit, ghemuit in asternuturile roz cu Tinkerbell, langa ingerul meu. Stateam in pat unul langa altul, urmarind ultimul episod din Sponge Bob si nu ma puteam abtine sa nu rad de Squidward. Copilul meu spunea intotdeauna ca ala eram eu, pentru ca ma cheama Edward. El era ursuz si intotdeauna incerca sa-i distruga distractia lui Sponge Bob, dar mie mi se parea ca era mereu isteric, mereu enervat.

Nu am auzit micul tiuit al chicotului lui Katie cand am intors capul spre ea. Ochii rotunzi si perfecti erau inchisi, impodobiti cu genele ei adorabile si lungi si gura ii era tuguiata intr-o bosumflare. In somn, buza ei de jos o sugea putin pe cea de sus ai aproape ca am ras la frumusetea pe care eram destul de norocos sa o tin atat de aproape de mine.

Am indraznit sa ma apropii putin si sa-mi ating buzele mele nedemne de obrajorii ei rozalii; nasul mi-a fost gadilat de suvitele rosii si lungi ale parului ei moale, care ii cadea pe micutii umeri. Asta este iubirea vietii mele...si am stiut asta fara indoiala. Am stat acolo langa ea, cu ochii inchisi, multumindu-i Domnului pentru ca lasa ceva atat de pur si frumos sa stea langa ceva atat de viciat ca mine.

Cand s-a terminat Sponge Bob, m-am dat cu grija jos din patul ei si am stat pe margine, inchizand televizorul, lasand jos telecomanda, si acoperind-o pana la barbie cu paturile si asternuturile ei, care erau si astea impodobite cu Tinkerbell.

Am inspirat si am zambit la aroma dulce de capsuni a gelului de dus, amintindu-mi de bataia noastra din cada de mai devreme. Castigase ea. Dupa baie, eu eram mult mai ud decat era ea. Este o maestra aparatoare de noroi.

Am aruncat o privire sub patura si am vazut ca deja strangea in brate papusa ei girafa, Piratul, preferata ei inca de cand s-a nascut. Numele ei era Piratul pentru ca isi pierduse un ochi si eu ii pusesem un plasture negru pe ochi, iar lui Katie ii placuse la nebunie. Si asa i s-a pus acest nume.

Avea mai multe pete si semne cusute decat un veteran de razboi, dar ea il iubea cel mai mult. Invatasem sa cos pe aceasta papusa, infaptuind miracole de fiecare data cand ea mi-l aducea plangand.

Ma facea sa ma simt ca Piratul, fiind distrus si ravasit, dar avand parte de dragostea ei totala si excesiva.

„Tati?”, a scancit vocea ei obosita.

„Da, scumpo?”, am soptit ingenunchind langa patul ei.

„Pot sa mananc o inghetata sandvis?”, abia a vorbit in somn, avand ochii inchisi pe jumatate, in timp ce eu am ras incet langa ea.

„Nu, Katie, nu acum”, i-am zambit. „Este timpul sa dormi”.

„Nnuuu”, s-a plans putin, ochii devenindu-i mai grei.

„Ba da”, am inclinat capul, adorand-o ca de obicei. „Poate ca, daca esti cuminte, ti-o strecor in micul dejun de maine. Bine?”

Nu-i pot refuza nimic. O rasfat la culme.

„Bine”, a zambit ea fericita si intreaga mea lume era din nou la locul ei.

„Noapte buna, Buze de Ratusca”, am spus, folosind porecla mea pentru ea. Cand doarme, buzele ei iau forma unui bot de ratusca. Atat de draguta...atat de perfecta.

„Noapte buna, tati...te ubesc”, a spus atat de vag in timp ce somnul o inconjurase in sfarsit pe fetita mea.

„Te iubesc”, i-am raspuns, sarutandu-i gura pefecta, cu gust de suc de struguri, zambind in sinea mea si lingandu-mi buzele, incercand sa diluez putin aroma.

Nota pentru mine: Asigura-te ca Katie isi spala bine dintii maine.

Veioza era deja aprinsa si m-am folosit de ea sa pot iesi din camera ei mica, in sufragerie.

A licarit putin si m-am dat inapoi uitandu-ma la ea. A facut-o iar si aproape am luat in considerare sa o scot din priza. Daca Katie se trezeste in timpul noptii in intuneric, va plange si va tipa.

Am bagat-o iar in priza si a ramas nemiscata si nu a mai licarit. Bun. M-am intors in sufragerie pentru a pregati lucrurile pentru maine.

Dupa ce a trecut o ora sau doua, terminasem cu vasele si toate rufele erau puse la locul lor. Tinuta lui Katie pentru ziua de maine, la cresa, era aleasa si astepta atarnata de un umeras pe clanta usii camerei ei si, dupa ce nu am gasit nimic de urmarit la TV, m-am hotarat sa-i pregatesc pranzul.

Era ora 11:32 cand pasii sotiei mele s-au auzit pe scari.

M-am incordat si am respirat adanc, pregatindu-ma pentru o alta cearta. Am incercat sa nu-i stau in cale si, in majoritatea timpului, si ea incerca sa nu-mi stea in cale, dar eu eram deja scos din sarite. Ea nu este niciodata aici. A spus ca in seara asta va ajunge la cina. Lasand la o parte sentimentele mele, poate ca lui Katie i-ar placea sa o aiba pe mama ei in preajma. Eu nu eram niciodata...si acum nici ea nu este. Uram asta.

Dar visele si arta Tanyei trebuie sa fie pe primul loc. Tee roooggg.

Cheia a fost intoarsa in broasca si ea a intrat, aratand epuizata, parul rosu fiindu-i prins in coc, si-a scos haina de iarna, expunandu-si rochia neagra, draguta. Am analizat-o cu privirea de sus pana jos, observand pantofii frumosi cu toc completandu-i tinuta.

Urasc felul in care arata tot timpul, rochii prea scurte si elegante, dresurile negre, tocurile...ar trebui sa poarte tricouri si jeansi, lejer si comod, ca cineva pe care Katie sa-l puna la pamant si cu care sa se joace cu cuburile. Mama mea era mereu aranjata, prea aranjata pentru a ma imbratisa si a-si sifona tinuta. Prea perfecta pentru a fi atinsa.

Nu, Edward, nu o pupa pe mami, ii vei intinde rujul. Du-te si joaca-te acolo.

„Buna”, m-a privit si a aruncat haina pe canapea, mergand la frigider, fara ca macar sa se apropie de mine sa ma imbratiseze sau sa ma sarute, dar asta era o chestie normala acum.

Ceva in interiorul meu a oftat ca pur si simplu si-a aruncat haina pe canapea. Tocmai facusem curat acolo. Nu stie si ea cum sa foloseasca un umeras? In ce casnica ma transform.

„Buna”, nu aveam un ton fericit in voce in timp ce intindeam untul de arahide pe felia de paine din fata mea.

A luat un pahar inalt si si-a turnat lapte, lasand foarte putin in bidon.

„Hei, Tanya”, m-am incruntat. „Poti, te rog, sa opresti niste lapte pentru micul dejun al lui Katie de maine? Trebuie sa mai cumpar maine”.

„Bravo, acum nici macar nu pot sa ma bucur de un pahar cu lapte cand vin acasa de la munca!”, a trantit ea usa de la frigider.

Orice mai spun pur si simplu o umple de furie in cateva secunde.

Poate e lipsa de sex. Stiu ca asta era una dintre marile mele probleme. Ieri, urmaream Mica Sirena cu Katie si m-am excitat privindu-i trupul lui Ariel. Am nevoie sa ma descarc...rau. Chiar si propria mea mana se plictisise de mine zilele astea. Aproape ca o aud plangandu-se, ‚IAR?’, de fiecare data cand stau singur in pat.

„Ai voie”, mi-am pastrat privirea pe jeleul pe care il intindeam acum. „Doar un pahar mic, numai de data asta, si vi acasa de la munca? Asa o numesti tu? Este trecut de ora 11. Poate ca fiicei tale i-ar placea sa-ti spuna noapte buna din cand in cand, daca nu te deranjeaza prea mult”.

„HEI, eu muncesc!”, s-a intors spre mine, trantind paharul pe tejghea. „Imi muncesc fundul in fiecare zi! Si tu stai aici! Asa ca, daca nu mai avem lapte, CUMPARA! Sau ar trebui sa cumpar tot eu, in drum spre casa?”

„Si eu muncesc!”, m-am intors spre ea, cu ochi arzatori. „O cresc singur pe fiica noastra in timp ce tu faci fotografii toata ziua! Apoi, noaptea, te duci la nenorocitele astea de petreceri, facand Dumnezeu stie ce. Uite o idee! Fa-ne si NOUA o fotografie, pentru ca, intr-o zi, sa nu vi aici si sa nu ne mai recunosti!”

„Nenorocitule!”, mi-a strigat cu lacrimi in ochi. „Imi stabilesc conexiuni! Imi prezint munca pentru ca sa poate fi publicata! Atunci, poate ca ne vom PERMITE doua bidoane de lapte odata!”

„Poate ca ar trebui sa uiti de publicatul asta si sa-ti iei o slujba adevarata, intr-un birou, undeva!”, i-am strigat, infasurand sandvisul.

Eu imi doream o slujba, o slujba adevarata. Iubeam sa-mi petrec timpul cu Katie si sa am grija de ea, dar ma simteam mai putin barbat, sotia mea muncind tot timpul, iar eu fiind acasa calcand si gatind. Dar noi facusem intelegerea asta cu mult timp in urma.

Si, trei ani mai tarziu, tot nu mergea.

„Du-te dracului!”, a strigat ea, lasand lacrimile sa-i curga. Tipic. Plange. Cel mai murdar truc al unei femei in timpul unei contradictii.

„Am facut facultate pentru asta, am de gand sa devin fotograf, Edward!”, mi-a strigat inapoi. „Macar eu am o diploma, tu ce ai?”

„Un copil care stie cum arat!”, am aruncat cutitul de unt si m-am indreptat spre ea, complet iesit din minti acum.

A  fost urat din partea ei. Stie de ce nu mi-am putut termina facultatea. Si asta din cauza ei! Am infipt un cutit direct in inima ei folosindu-ma de Katie...si ma uram pentru asta. Dar imi doream ca Katie sa ne aiba pe amandoi. Nu vreau ca ea sa se simta singura, sa simta ca nu-i pasa nimanui de ea. Eu o iubeam cat pentru amandoi, dar nu era suficient. Katie o vroia pe mami a ei si, la naiba, imi doream ca ea sa aiba si asta. Sa nu mai mentionez ca imi doresc sotia.

„Te urasc!”, a plans ea in hohote mergand in sufragerie.

Acum nu era prima oara cand Tanya imi striga asta. Mai tarziu, spunea intotdeauna ca nu a vorbit serios. Dar imi era din ce in ce mai greu sa o cred.

„Bun”, am clocotit, privind-o cum sta pe canapea. „Este dragut sa stiu ca poti sa simti ceva!”

Eram atat de tensionat si plin de dispret incat am ascultat-o plangand in timp ce impachetam pranzul lui Katie, cu o prajitura de ciocolata si o cutie de suc. Am scris numele lui Katie pe punga maro cu pranzul, cu stelute de fiecare parte. Eram fericit sa pot sa-mi arat cuiva dragostea.

Tanya nu este niciodata aici – exact ca nenorocitii de parintii mei.

Imi doresc ca noi sa nu fi fost asa. Dar nu aveam nici o idee cum sa repar asta. Imi doresc sa fi putut sa o tin in brate, sa o sarut si sa fac dragoste cu ea asa cum obisnuiam. Dar ea se transformase in Esme cu mine. Prea ocupata, prea absenta cand se afla aici, invizibila cand nu era aici. Imi doresc sa pot fi mult mai sustinator si grijuliu...si nu atat de furios tot timpul. Imi doresc sa fi fost o familie.

Dupa mai bine de zece minute, Tanya s-a intors in bucatarie, avand machiajul intins sub ochi din cauza lacrimilor. Tinea in mana un plic pe care scria Kaitlyn Cullen – Excursie.

„Ce e asta?”, m-a intrebat.

„Poate ai uitat, pentru ca nu lucrezi intr-un birou real”, am continuat sa ma port ca un mare nenorocit cu ea, nu sunt sigur de ce, vorbind incet. „Dar ala se cheama plic. Se tin chestii in el”.

„Ce se afla inauntru?”, s-a incruntat la mine. „Bani?”

Am oftat, dand painea la o parte. „Scoala lui Katie merge maine intr-o excursie la muzeu. Toti copiii merg”.

„Cat?”, a intrebat ea ranjind la mine.

„Douazecisisapte de dolari”, am spus, pregatindu-ma pentru iesirea ei.

„Si tu ai scris cecul, pur si simplu, fara sa-ti pese deloc?”, s-a prefacut ea ca zambeste. „Suntem in intarziere cu chiria, factura de gaz trebuie achitata. Nu avem bani in plus pentru chestiile astea, Edward”.

„Nu-i spun ca nu poate sa mearga”, mi-am uscat mainile. „Primeste atat de putin si niciodata nu cere prea mult. Deci, da, am scris cecul. Este si contul meu”.

„Dar sunt banii mei”, m-a informat cu raceala.

Acum eram enervat.

„Aah, scuza-ma, am crezut ca erau banii nostri”, mi-am batut joc. „Dar, banuiesc ca ai dreptate. De ce sa-ti lasi fiica sa se bucure putin pe banii tai? De ce nu mergi sa-ti cumperi o alta rochie de la Tarfele Suntem Noi pentru urmatoarea petrecere la care mergi. Trebuie sa fi PUBLICATA, daca asa numesc ei asta acum”.

„Ma acuzi ca te insel?!”, s-a uitat printre gene, ingrozita.

„Ei bine, priveste-te in oglinda”, mi-am plimbat privirea pe ea acuzator. „Nici macar nu crezi ca esti invitata la chestiile astea datorita castigarii premiului pentru fotografiile cu pasari si copaci, nu-i asa?”

A plans din nou si mi-a intors spatele, mainile ei tremurand si acoperindu-i ochii.

Trebuia sa ies de acolo, inainte sa mai spun ceva...o raneam si stiam asta. Am nevoie sa ma racoresc o vreme. Mi-am bagat mainile in jacheta cu furie, pregatit sa ma indrept spre usa. Am facut asta mai mult in timpul unei contradictii particulare si ma voi intoarce mai tarziu, dupa ce adormea ea.

„Nu mai pot sa suport asta, Edward”, hohotea ea. „Te iubesc, dar te urasc! Esti atat de rau cu mine tot timpul! Ce ti-am facut de ma urasti atat de tare?!”

„Nu te urasc”, am spus cu o voce joasa, simtindu-ma mai jos decat murdar acum, fiind cu mana pe manerul usii.

A plans iar si m-am dus in spatele ei, incercand sa o imbratisez.

Dar ea s-a indepartat de mine, plangand putin mai tare acum.

„Vreau sa divortam”, a respirat, hohotind putin mai tare dupa ce a spus asta.

Si toata lumea mea s-a prabusit chiar in acel moment.

„Tanya...”, ma simteam ca si cand respiram greu. „Nu...nu poti...cum ramane cu Katie?”

„O iau eu”, a spus fara sa ma priveasca inca.

„Unde?”, eram si mai speriat acum. Pe cat de mult ma durea sa ma gandesc la viata fara Tanya, nu exista nici o cale sa-mi fie luata Katie. Ea este lumea mea. Ea este aerul meu.  

„Voi gasi un loc”, a ridicat din umeri.

Nu se gandise deloc la nimic din toate astea.

„Nu-ti permiti asta si esti plecata tot timpul”, am punctat. „Nu divortam. Raman, bine? Esti fericita acum?”

Nu mai vorbise niciodata despre divort inainte. Si, chiar daca spunea sa uit de asta, inca eram suparat si ranit. Nu ma mai iubeste. Ma uraste. Daca si-ar fi permis, ar fi plecat deja, cu fiica mea.

Si, chiar daca stiam cat de gresit era din partea mea, eram atat de furios din cauza ca, dupa ani in care am asteptat-o sa termine facultatea, pierzandu-mi noptile nedormind si inghetand prin cimitire, zilele in care nu puteam gasi nimic de mancare si agonia urla in mine, vremurile cand mancam din gunoi, ca ea gasea viata aici, cu mine, atat de insuportabila, atat de grea. Indurasem iadul pentru ea, dar acum, pentru ca aveam niste probleme, ea era atat de pregatita sa ma scoata din viata ei.

„Mersi foarte mult”, m-am incruntat, sarcasmul umplandu-mi vocea. „Faci sa sune ca si cand sunt un capcaun care te-a inchis intr-o cusca! Eu ies”.

Eram inapoi la usa, tragand sa o deschid, gata sa ma retrag din cearta asta.

Tanya a pus plicul pe micuta masuta rotunda din sufragerie si a spus, aproape in soapta. „Cand parintii tai ti-au spus sa alegi intre ei si mine, si tu m-ai ales pe mine, la inceput am fost atat de fericita. Si apoi ei te-au facut sa platesti pentru fiacare zi in care ai fost cu mine, si tu ai suportat tot...si eu am fost atat de trista pentru tine. Dar mi-am spus ca te voi face sa fi fericit ca m-ai ales pe mine. Ca voi munci si imi voi realiza visele si ca apoi te voi ajuta sa te intorci la scoala...si poate intr-o zi ai fi devenit medic, asa cum ti-ai dorit intotdeauna. Cand ne-am casatorit, eram hotarata sa implinesc astea pentru noi. Imi doream sa fie bine. Si am continuat sa-mi spun, am ramas impreuna, i-am invins pe Carlisle si pe Esme, le-am aratat noi lor. Dar acum...ma uit la noi si vad ca ei ne-au invins. Ei au stiut ce fac cand ti-au taiat totul. Ne-au distrus in acel minut. Doar ca noi nu am stiut asta inca. Si suntem impreuna si avem o fetita superba...dar nu suntem fericiti. Nu suntem indragostiti. Ei au castigat. Ei ne-au ucis”.

„Aici nu este vorba despre parintii mei”, i-am spus printre dinti, urand cand spunea asta, dar stiind ca era adevarat fiecare cuvant. „Si ti-am cerut sa nu vorbesti despre ei, Tanya”.

„Sti ca este adevarat. Ne-au despartit”, m-a privit, si singuratatea si suferinta s-au reflectat in proprii mei ochi, care purtau aceeasi expresie.

„Poate ca au avut dreptate”, am spus, respins si ranit. „Tu nu-mi apartii”.

Ma gandeam ca ea merita ceva mai bun decat mine dar, cand am trantit usa si m-am grabit pe scari, am auzit-o pe Tanya plangand si mi-am dat seama cum au sunat cuvintele mele pentru ea.

Ca ea nu era buna pentru mine. La naiba! Aproape ca m-am intors. M-am oprit la etajul 6 si aproape ca am urcat cele trei trepte sa-mi cer scuze, sa o iau in brate si sa o sarut. Poate reusesc sa-mi iau o slujba de noapte sa ajut mai mult. Putem incerca o consiliere maritala, asa cum isi dorea ea. Dar nu am facut-o. Am continuat sa cobor scarile pana afara si m-am urcat in Volvo-ul argintiu, plecand, avand nevoie sa conduc cu viteza si sa-mi limpezesc gandurile. Avand nevoie sa plang singur datorita groazei pe care mi-a provocat-o propunerea ei de divort si a imaginii mele spunandu-i fetitei noastre de 3 ani ca va trebui sa se mute departe de mine, a fost prea mult de suportat pentru mine.

Mi-am spus ca voi explica ultimele vorbe si ce am vrut sa spun prin ele si ca voi vorbi cu Tanya maine, cand se va trezi. Ca nu ar fi trebuit sa-i spun ei acele lucruri dureroase si ca imi parea rau. Ca nu vreau sa divortez si ca o iubeam. Le-as fi spus pe toate, sa o fac sa-mi acorde inca o sansa.

Dar, uneori nu primesti o zi de maine. Uneori, cand spui ceva cuiva...acelea pot deveni rapid ultimele tale cuvinte adresate acelei persoane. Am avut ocazia sa ma intorc si sa indrept lucrurile cu Tanya, sansa pe care am ratat-o, crezand ca prostul ca am destul timp sa discut cu ea. Gresisem. Si imi voi regreta plecarea...si ultimele mele cuvinte adresate ei...pentru tot restul vietii mele...in fiecare zi a vietii mele.

Timpul meu expirase.

Atunci a fost ultima oara cand am vazut-o pe Tanya.

„Edward...”, a soptit o voce si eu am tresarit. Bella...o tineam in brate, dar nu puteam sa adorm. Imi tot derulam in minte ultima mea noapte cu Tanya, iar si iar.

Sunt bolnav. Imi vine sa-mi dau foc. Nu mi-am dorit sa fac asta de ani de zile. Nu, nu aici. Daca Bella vede sau aude asta...ma va arunca imediat de aici, stiind ce nenorocit de caz de nebunie sunt. M-ar putea inchide. Ar trebui. Dar atunci, nu mai pot castiga bani. Asa ca asta iesea din discutie.

Nu am simtit nici o durere de cinci zile. Asta este in neregula cu mine. Bella este mult prea buna cu mine si trupul meu nu este obisnuit cu asta. Isi doreste din nou pedeapsa. Aproape ca...tanjeste dupa asta. Doua saptamani nu sunt suficient de lungi pentru ca Bella sa vada cat de ticnit sunt cu adevarat.

Ea, prin natura ei, este o vindecatoare, cineva care doreste sa repare si sa corecteze orice este gresit sau rau. Asta este sufletul ei sensibil si iubitor si stiu ca din cauza asta m-a ales. Sunt noua ei jucarie defecta. Sunt deteriorat. Daca nu eram, nu ma aflam aici, stand pe raftul ei, asteptand ca ea sa ma vindece.

Victoria ma vazuse odata cum m-am ars dupa ce am avut un vis cu Tanya. De fiecare data cand ma gandesc la acea noapte, la durerea pe care am cauzat-o ei si lui Katie a mea, suferinta era prea ireala pentru a o suporta. Mi-am dat seama ca, arzandu-ma, asa cum au ars ele, imi aducea pedeapsa si se facea dreptate. Ma facea sa ma simt...un pic mai bine...destul cat sa pot respira din nou. Nu ma vindeca...nimic nu ma poate vindeca.

As prefera mai bine sa mor, dar nu-mi permiteam acest lux. Katie are nevoie de mine...sau de banii mei, oricum, si nu o puteam lasa balta.

Asa ca, intr-o seara, am parasit patul Victoriei in miezul noptii si am mers in bucatarie, in timp ce ea dormea.

Am dat drumul cuptorului si flacara a izbucnit violenta, dar am reglat-o la mediu.

M-am hotarat sa-mi ard palma pentru ca, cui i-ar pasa de palma mea sau ar putea observa asta la Fire? Nu-mi puteam permite sa am cicatrici pe trup, Victoria m-ar fi jupuit de viu.

Asa ca, intr-o liniste completa, mi-am asezat palma deasupra flacarii. Ma ardea si am strans din ochi, inclestandu-mi maxilarul...suportand, in timp ce trupul imi tremura din greu, dar nu am tipat...nu m-am miscat...nu am plans.

Dupa ceva ce a parut o vesnicie, nu am mai putut suporta si mi-am retras palma, inchizand gazele cu cealalta. M-am intors spre chiuveta si am dat drumul apei reci peste arsura urata a carnii mele si am simtit un nou tip de durere. Trupul mi-a tremurat si am lasat capul pe spate suportand, reusind sa scap printre dintii inclestati doar un mic geamat.

O secunda mai tarziu, Victoria era in spatele meu, strangandu-ma in brate, sarutandu-mi umerii si anuntandu-ma ca imi admira forta si ca asta a excitat-o, vazandu-ma ca imi fac asta. De asemenea, mi-a spus ca acum are o lista intreaga de noi cliente carora sa ma prezinte. Mi-a spus ca as fi un minunat sclav al durerii. Si in ziua urmatoare a inceput sa ma pregateasca pentru aceste cliente care plateau foarte scump.

Dimineata urmatoare, in zori, am fost bagat in subsolul Victoriei, adanc ingropat sub Fire. Si am inceput sa invat despre durere. Niciodata nu m-am opus si nu am luptat impotriva a nimic. Aproape ca ma linistea, sa sufar pentru crimele mele...tipand si fiind pedepsit pentru ca i-am abandonat pe cei pe care-i iubeam. Am acceptat fiecare lucru in parte pe care mi-l facea ea.

„Edward...”, m-a strigat iar vocea Bellei, iar eu am inclinat capul, privind-o, ochii mei prinsi in frumusetea ei in timp ce dormea atat de profund. Mi-am plimbat degetele pe sprancenele ei, peste detaliile micutului ei nas dragut, trasand pe buzele ei adorabile.

„Da, Bella?”, am soptit. Ultima data cand a vorbit in somn am avut o scurta conversatie sexy...si mi-a placut asta. Nu a fost loc de intrebari grele...fara confesiuni murdare sau malefice de facut...fara sa ma uit in ochii ei in timp ce ea realizeaza cat de dezgustator sunt. In somn, puteam sa-i vorbesc inimii ei...sufletului ei. Mintea ei, geniala cum era, se odihnea acum...asa ca nu se baga aici.

S-a ghemuit in patura, ca si cand o deranja ceva. M-am incruntat, intrebandu-ma ce s-a intamplat.

„Da-mi mana...Edward...te rog...intinde-o...”, soptea incet. „Nu vreau decat sa te ajut...nu...nu...”

„Shhh, sufletelul meu dulce...”, i-am soptit la ureche, sarutand-o si inconjurand-o strans cu mainile. „Sunt aici...sunt bine...ma ai”.

Isi doreste atat de tare sa ma salveze. Imi doresc sa pot fi salvat.

S-a calmat putin si a suspinat intr-un moment de relaxare. Avea o umbra de suras pe buze, cand eu am inchis ochii si mi-am lasat obrazul pe umarul ei dezgolit, atras de pielea catifelata de acolo.

„Ma ai, Bella”, i-am soptit. „Intotdeauna. Te iubesc”.

Sa-mi aud propriile cuvinte mi-a provocat durere in interior. Nu puteam sa-mi neg ca era adevarat, dar mai stiam si ca nu i-as putea spune asta niciodata si ca ea nu m-ar putea iubi niciodata. Si chiar daca ma iubea, nu am putea fi impreuna niciodata.

Dragostea este o tarfa nenorocita. Mai rea decat Victoria, Raven si restul adunate impreuna. Urasc dragostea. Ma biciuieste in fiecare zi si lanturile ei sunt fierbinti si ascutite. Si durerea ei...nu ma obisnuisem niciodata...nu pot suporta.

Si acum e vorba de Bella...vrea sa-i raneasca si sa-i loveasca trupul pur, fara cicatrici si inima, folosindu-se de mine.

Chiar si acum, cand o tin in brate pe Bella, mintea mea se ingrijoreaza pentru ziua de maine. Am un rol in acel film pentru adulti, dupa amiaza, si dupa aceea, la Fire. Ma intreb daca Bella mai vrea sa mearga in seara asta acolo sa ma ‚observe’.

Nu, nu pot sa-i cer sa faca asta. Dar ea a spus ca vrea sa vada cu ce ma ocup. La asta, macar ii este permis sa vina si sa stea in spatele camerelor, ca invitata mea. M-am hotarat sa-i spun despre asta si sa o las pe ea sa decida. Banuiesc ca va forma un capitol interesant in raportul ei. Cat de des, o fata ca Bella, poate sa stea in spatele camerelor unui film porno ca acesta?

Las-o sa vina. Ma va vedea asa cum sunt si va iesi din uraciunea asta. Si nu se va indragosti mai tare de mine. Se va salva si va iesi din asta.

M-am crispat, urand sa o intreb daca vine. Va trebui sa ma port mai evaziv de acum inainte, sa nu-i arat ca ii pot observa tristetea din ochi. Eram doar acel tip de acum cateva zile, care a intrebat-o in restaurantul chinezesc daca a mai supt vreodata un penis. Atunci a fost atat de usor si nu am simtit nici o rusine fata de ceea ce eram. Acum, doar cateva zile mai tarziu, ma simt atat de...respingator.

Cu grija, m-am dat jos din pat si i-am sarutat parul Bellei, mangaindu-l si asigurandu-ma ca nu s-a trezit. Bun, inca dormea foarte adanc.

Am mers dezbracat in sufragerie si m-am asezat pe canapea, holbandu-ma la micul reportofon; butonul rosu de inregistrare mi-a atras toata atentia. Aici era atat de intuneric si numai razele lunii se strecurau inauntru. Si Bella nu ma vedea.

Am apasat butonul de inregistrare si am inchis ochii, fortandu-ma sa vorbesc.

„Edward – sedinta numarul cinci”, am inceput profesional, asa cum ii placea ei. „Bella...sunt eu. Sper ca nu vei asculta asta pana dupa ce plec eu...asa ca...pot sa spun orice vreau sa spun...”

________________

Edward

Azi este vineri, ziua 5.

Dimineata urmatoare, la ora 7:30, cantam in bucatarie, pregatind micul nostru dejun, in timp ce Bella a inceput sa se foiasca in pat.

Aranjand totul pe fata de masa de pe podea, am aruncat o privire in dormitor. Intinzandu-se si zambind, avand ochii inca inchisi, ea era atat de naturala si adorabila ca as putea sa stau intins langa ea o vesnicie. Eu purtam jeansii si nu aveam tricou, sperand ca asta era inca regula mea pe timpul zilei.

„Ai dormit bine?”, am ingenunchiat langa pat si mi-am frecat nasul de cel ca de elf al ei.

„Mmmm...”, a sunat ea atat de multumita cand a deschis ochii incet si m-a privit cu atata caldura, ca aproape am inceput sa transpir. „Prea bine. Ma intreb de ce...domnule Evitare”.

Am ras pentru o secunda si apoi mi-am facut expresia si vocea sa devina foarte serioase.

„Bella”, am spus, mangaind-o pe par in timp ce ea se holba la mine. „Vreau sa-ti spun ca imi pare atat de rau ca am facut ce am facut aseara. Insel intelegerea noastra si stiu ca tu esti frustrata si trista...din cauza mea”.

„Nu, eu...”, a inceput ea, dar nu i-am dat voie sa nege asta.

„Bella, te rog...”, am spus, uitandu-ma la mana ei si luand-o intr-a mea. „Te rog sa ma lasi sa spun asta. M-am gandit la asta toata noaptea”.

„In regula”, s-a incordat, asteptand.

„Acesta este un aranjament cu adevarat tensionat. Ziua terapie, noaptea aventuri sexuale. Este vina mea”, am continuat, sperand ca vocea imi este destul de sincera si blanda. „Eu nu sunt un pacient bun, stiu asta. Si nu am crezut niciodata ca voi spune cuvintele astea dar – nu sunt maleabil”.

Am ras amandoi la asta pentru cateva secunde.

„Dar iti multumesc...pentru ca iti doresti sa ma ajuti, Bella. Mi-am dorit intotdeauna pe cineva caruia sa-i pese si, cand ea apare in sfarsit, ma sperii si ma infurii si ma retrag ca un pusti, si imi pare rau, Bella. Nu stiu ce este in neregula cu mine. Dar nu vreau sa te mai ranesc. Ar trebui sa plec”.

Ochii ei au fluturat in intelegere si m-au fixat cu frica si suferinta lor.

„NU!”, a tipat ea, apucandu-ma de brat. „Nu, Edward! Timpul nostru nu s-a scurs...ai promis!”

„Bineinteles, iti voi returna banii, pe toti”, ma simteam gretos pe dinauntru, facand asta.

Victoria ma va jupui de viu, dar va fi mai bine decat sa o jupoi pe Bella de mostenirea ei. Aceste ultime patru zile au fost magice pentru mine, cum as putea sa incasez bani de la ea pentru ele? Cred ca in acest moment eu ii datorez ei bani, pentru ca s-a descurcat cu mine.

„Edward, nu, asteapta”, s-a ridicat, tinandu-ma de brate. „Nu vreau sa pleci...te rog. Ramai cu mine. Stiu, este vina mea, am grabit lucrurile prea mult, cer prea mult. Si tu nu esti pregatit inca sa te deschizi in fata mea. Ar trebui sa fiu mai rabdatoare. Imi pare rau, Edward”.

„Bella, nu-ti cere scuze”, mi-am aplecat capul spre al ei, apoi am sarutat-o pe cap. „Imi place la nebunie cum continui sa incerci, cum nu renunti niciodata. Stiu ca este din cauza ca-ti faci griji ca fortezi. Doar ca eu nu sunt obisnuit cu aceste sentimente. Nu stiu cum sa reactionez. Nu stiu cum...sa...fiu ingrijit. Si pot sa vad ca te ranesc. Si...nu vreau sa fac asta...niciodata”.

Bella s-a incruntat si s-a hotarat sa lupte si asta m-a pus la pamant.

S-a asezat pe pat in genunchi, lasand asternuturile sa cada, si s-a asezat in fata mea, goala, avand acum o voce stricta.

„Nu, nu pleci”, a afirmat, ca fiind un fapt. „Tu imi apartii si eu conduc, iti amintesti? Ramai aici si daca trebuie sa-ti inlantui fundul de pat, ai inteles, Cullen? Daca asa te simti mai bine, daca asa iti place sa-ti vorbesc, atunci la naiba! Nu te voi trata in acel mod, dar intelegerea noastra tot ramane in picioare. Acum vei suferi un nou tip de tortura, invatand cum sa fi ingrijit! Asta este fetisul meu si te vei hrani cu el pana te saturi! Esti al meu si nu vei pleca pana cand nu ne expira timpul. Bine sau rau, discutam si rezolvam impreuna”.

Wow. Chiar va deveni un bun psihiatru intr-o zi...sau o dominatoare.

Nu vroiam sa plec. Mi se facea rau numai sa ma gandesc sa o parasesc. Dar imi doream ca ea sa aiba de ales. Mi-a placut felul in care mi-a vorbit chiar acum, este ca si cum, pentru un minut, vorbise pe limba mea. Acum va trebui sa raman. Spusese cuvintele care ma tineau aici. Este super inteligenta. Si eu eram bucuros. Asa ca am zambit si am vazut-o raspunzandu-mi la fel.

„Da, Bella”, i-am raspuns. „Daca asta este placerea ta”.

„Este”, a ranjit ea. La asta a scapat un sunet de usurare si eu eram fericit cand m-a tras la ea pentru o imbratisare mare si stransa. Degetele ei s-au incurcat in parul meu si eu am inchis ochii si m-am resemnat cu faptul ca, daca invatasem sa fiu ars si biciuit si intepat cu ace, atunci poate ca as putea invata si acest nou joc al Bellei. Ca jucarie, era datoria mea sa joc jocurile care ei ii placeau cel mai mult. Voi incerca.

Mai tarziu, stateam amandoi pe podea, mancand cereale Lucky Charms si uitandu-ne la desene animate. Dispozitia era atat de haioasa si lejera, si nu sunt sigur cum ajunsese asa. Noaptea trecuta eram atat de confuz, atat de plin de conflict si rusine...si acum parea ca nu am nici o grija pe lume...oricum, pentru moment.

„Stiu ca am fost rau seara trecuta”, ii spuneam cu un suras de baietel pe buze. „Ar fi trebuit sa-ti raspund la intrebari. Imi pare rau”.

„Esti destul de rau”, mi-a zambit inapoi, mestecandu-si cerealele. „E si vina mea, asa ca nu pot sa ma supar pe tine. Sunt atat de slaba in fata ta. Este revoltator. Se presupune ca trebuie sa fiu detasata si profesionista, dar tu esti pur si simplu al naibii de frumos si mult mai mult decat atat, in spatele acelei fete si acelui corp...eu nu am forta...sa stau departe de tine”.

Am luat inima roz din bolul meu cu cereale, o fondanta, si i-am pus-o in gura sa o mestece si sa o devoreze. Ea poate avea inima mea. Chiar o avea.

„Atunci...sa nu-ti para rau”, m-am aplecat si i-am sarutat buzele zaharoase.

Dupa un minut de tacere, am intrebat-o, nedorind sa prelungesc mentionarea inevitabila a vietii adevarate de dincolo de usa. „Deci...care este programul tau pentru azi, doctore?”

„Mmmm”, a zambit. „Sa-mi observ pacientul...fiecare centimetru din el, in toata gloria lui eterna”.

Am ridicat o spranceana, fara cuvinte si ea a clarificat. „Avem azi, luni si marti libere pentru a observa zilele din vietile pacientilor”.

„Aa, inteleg”, am lasat un zambet larg sa se ridice la colturile buzelor. „Ei bine, atunci, azi...va fi foarte ciudat si straniu pentru tine, Dr. Bella”.

„De ce?”, parea nervoasa dar tot zambea.

„Pentru ca azi...”, mi-am pastrat vocea haioasa si necomplicata, „mergem sa turnam un mic film...porno”.

„Porno?!”, vocea ii era tare si aspra totodata.

„Mda”, m-am crispat putin la reactia ei. „Mi s-a oferit un rol in acest film...prieteni de-ai Victoriei...daca imi interzici sa o fac, voi anula. Poate accepta Emmett. Cu toate ca...voi fi pedepsit de Victoria daca nu o fac”.

Normal, nu i-as fi spus acest ultim mic detaliu, dar ea cere sinceritate.

„Pedepsit, cum?”, a incercat sa para calma, dar parea ca isi doreste cu adevarat sa stie.

„Nu sunt sigur”, am raspuns sincer. „Ii plac o multime de diferite...jocuri”.

Bella a inghitit si am vazut in privirea ei cum proceseaza rapid gandurile. De ce ii fac ei asta? O mare parte din mine vrea sa-i spuna nu, nu merge. O alta parte vrea ca ea sa vina cu mine si sa ma sarute intre scene. Si o alta parte isi doreste ca ea sa vomite si fuga de acolo, lasandu-ma in urma pentru totdeauna. Dumnezeule, cate personalitati am eu aici?

„Voi merge cu tine, Edward”, a spus cu fermitate, apoi s-a fortat sa zambeasca. „Va fi bine...pentru lucrarea mea”.

„Si eu m-am gandit la asta. Adu-ti caietul”, am spus, terminandu-mi cerealele si band laptele dulce din castron , sorbind din el ca din cana. „Dar, daca in orice moment, devine prea mult, nu trebuie sa ramai”.

„Ce au de gand sa...iti faca?”, a intrebat ingrijorata, cu expresia ei curajoasa.

„Este o scena cu durere”, am informat-o, incercand sa sun lejer cu privire la asta. „Nu va fi atat de ingrozitor. Este vorba de o femeie dominator si eu. Eu sunt saracul barbat supus care va fi la mila unei femei rele. Sunt obisnuit cu tot ce au planuit ei, dar probabil ca asta este singura cale de a ma vedea experimentand asta. Bella, esti sigura ca asta este ceva ce vrei sa vezi? Nu trebuie sa mergi, ma voi intoarce in cateva ore”.

„Nu, Edward”, a spus terminandu-si cerealele. „Ti-am spus, nu ma vei indeparta. Voi merge oriunde mergi tu. Voi fi acolo pentru tine. Pot sa fac fata”.

Nu am putut face altceva decat sa ma aplec si sa-i ofer cel mai pasional sarut pe care cred ca l-am impartasit vreodata cu ea. Ea a facut chiar si un mic zgomot, surprinsa de intensitatea lui, cand mi-am lasat jos castronul cu cereale si am luat-o in brate.

Nu este vorba de ce a spus, ci de felul in care mi-a vorbit. Atat de adevarate, atat de concret de sigure, i-am crezut spusele cu adevarat. Ea era cu mine. Nu ma va parasi si nu-mi va da voie sa o parasesc. Este mult mai puternica decat pare la prima privire.

Dupa cateva minute de saruturi umede si fierbinti pe gat, mi-a venit o idee si i-am chicotit in ureche. „Promite-mi doar un lucru. De data asta nu sari pe dominatoare sa ma salvezi, bine? Te-ar putea inlantui chiar langa mine”.

Bella a ras si a spus. „Promit. Voi sta acolo si ma voi uita cum suferi si voi gandi ca meriti asta dupa ce aseara mi-ai distras atentia prin sex”.

„Ce fata cuminte”, am sarutat-o pe barbie, apoi m-am ridicat si am ridicat-o pe umarul meu si ea a tipat, surprinsa de ridicatura rapida de pe podea. „Timpul pentru dus. Ai nevoie de o frecare draguta si metodica dupa seara trecuta, chestie mica si murdara”.

____________

Bella

Pot sa fac asta, pot sa fac asta, pot sa fac asta.

Pot sa fac asta.

M-am intrebat daca Edward chiar a vrut sa plece azi dimineata sau daca a fost metoda lui de a ma face sa ma port frumos si cu grija data viitoare cand vom mai face terapie. James spusese ca Edward era un maestru al manipularii si eu incepusem sa ma intreb daca era adevarat sau nu.

Edward trebuie sa stie cat de mult imi pasa de el si poate ca foloseste asta in avantajul lui, spunand ca pleaca, astfel ca eu sa-l implor sa ramana. Dar eu nu m-am rugat cu adevarat. Mi s-a intrezarit ca el nu se simtea in elementul lui cu mine, pentru ca nu-i da nimeni ordine si poate ca ii lipsea asta in mintea lui. Se simtea nesigur si fara control fara asta.

Asa ca, pentru un moment, am devenit conducator. I-am poruncit sa ramana si el a ascultat. Asta este asa o putere mare pe care o poate avea oricine asupra oricui. Numai cineva atat de dulce, increzator si bun ca Edward se poate lasa cu totul pe mainile altora, asa cum facuse el.

Ar trebui sa incerc sa distrug asta la el, cand tot asta ma aduce atat de aproape de el? Va trebui sa ma asez curand si sa ascult casetele si sa incep sa-mi scriu cateva concluzii si suspiciuni cu privire la el, atunci cand nu se afla prin preajma. Poate il pot face sa plece la o plimbare sau sa faca un comision.

Dar, ceea ce suspectam era clar:

Ceva ingrozitor i se intamplase Tanyei. Mi-e teama ca ea este moarta.

De asemenea, cred ca are un copil sau mai multi pe undeva. Desenele animate Sponge Bob, comportamentul lui de pusti indica asta. Asta ar explica pe bune de ce se simte el blocat in aceasta viata si simte ca nu-si poate pierde slujba, cum a spus el. Si cred ca, la un moment dat, Edward si-a dus copilul la parintii sai, in ciuda felului in care ei l-au tratat, intr-un moment disperat, si ei i-au inchis usa in nas cu inima rece.

Mi-am facut o nota mentala sa-l rog pe tata sa-i localizeze. Poate ca va merge sa faca pace cu ei. Intotdeauna exista doua variante ale povestii, nu-i asa? Poate ca Edward ii suna, daca o intalnire fata in fata este prea dificila. Nu m-am gandit la reactia pe care o voi primi cand ii voi spune asta lui Edward. Dar cred ca, in acest fel, pot afla mai mult din poveste si, in acelasi timp, Edward poate incepe sa se vindece daca a pierdut ceva din ura lui pentru ei.

Nu spun ca ar trebui sa-i ierte. Spun ca ar trebui sa elimine furia pe care a strans-o din cauza lor.

Aveam cu mine caietul si un pix, cand eu si Edward am luat un taxi spre un loc numit Studiourile Eagle. Dintr-un motiv, aproape ca am crezut ca vom merge intr-o camera de hotel sau la vreo casa, dar parea ca acest film avea un buget mai mare de atat. Nu era o productie Dreamworks, dar nu era nici la cel mai de jos nivel asa cum banuisem. Poate ca va fi bine. Mda, bine, Bella, spune-ti tu asta. Drogato. Ei planuiesc sa-l raneasca pe Edward. Din nou. Care parte din asta este in regula?

La un moment dat, Edward a incercat sa-si frece degetele pe jeansi, intre picioarele mele, chiar pe bancheta din spate a taxiului, cu soferul stand in fata, dar am fost mandra sa-l opresc, in ciuda fiorului rapid care ma apucase.

In acel moment incercam sa ma port profesionist si sa ma intaresc pentru a suporta aceste urmatoare cateva ore. Poate ca el incerca sa-mi distraga atentia de la aceste chestii, dar mi-am spus ca trebuie sa fiu mai puternica ca pana acum. Nu voi fi in stare sa-i rezist lui Edward sau sa-l opresc din a ma seduce, dar as putea incerca sa limitez asta pentru ca asta sa se intample numai in timpul lui, nu in al meu. Oh, te rog, pe cine pacalesc? Il doresc chiar acum si este ora 11:32 dimineata! Dumnezeule, sunt slaba.

„Nu uita, Bella”, m-a luat Edward de mana si m-a mangaiat putin. „Tot ce vezi este interpretare. Daca tip sau orice, nu te supara. Este interpretare. Totul. Vei vedea intre scene. Bine?”

„In regula”, am dat din cap cand taxiul a incetinit si s-a oprit in fata unei cladiri de birouri.

„Mersi”. Edward l-a platit pe taximetrist si acesta a vorbit pe un ton foarte entuziasmat. „Whoaaa! Mersi, FRATE!”

Si atunci, el chiar a sarit din taxi si mi-a deschis portiera, luandu-mi mana si ajutandu-ma sa cobor. Edward trebuie sa-i fi lasat un bacsis gras.

Edward a considerat asta amuzant si i-a strans mana soferului cand a coborat. Era imbracat si el intr-un tricou si in jeansi si nu parea deloc elegant cand am intrat in cladirea imensa si inalta. Arata atat de noua si frumoasa, incat m-a surprins si pe mine. Nu stiu de ce mi-am imaginat mereu moteluri pline de purici si goale, depozite murdare, cand ma gandeam la turnarea unui film porno. O multime de surprize.

L-am urmat pe Edward si el s-a indreptat catre lift, apasand pe 10. Inca ma tinea de mana si mi-a facut cu ochiul cat am asteptat. Ma intrebam daca aratam atat de speriata pe cat eram.

Usile argintii s-au deschis si au iesit cativa oameni din cabina. Am intrat si eram singuri cand Edward a apasat pe 10 si usile s-au inchis.

„Stai!”, am aratat spre coltul drept la el in timp ce m-am indreptat in coltul meu din lift. „Edward, poarta-te frumos”.

„Dar, Bella...lifturile!”, a continuat Edward sa se apropie de mine. „Sunt facute pentru sex!”

Imi saruta gatul si apoi l-a lins, cand s-au deschis usile. Am sarit afara si el m-a urmarit, alergand ca un copil de-a lungul acelui hol de marmura. Aici era foarte liniste si arata elegant si am vazut o receptionera stand la un birou. Mi-am domolit vocea, dar el nu a facut-o. M-am simtit de parca deodata ar trebui sa fim cuminti si rezervati. Apoi mi-am amintit ce cautam aici. Ma intrebam cum se prezinta cineva receptionerei de aici.

‚Aa, salut, eu sunt Spunk Ramson (porecla lui Robert Pattinson) si azi filmez aici Penisuri Mari Trepidante’.

Iisuse.

M-am hotarat sa stau de-o parte si sa-l las pe Edward sa se ocupe. Dandu-mi o palma peste fund, Edward nu avea pic de rusine fata de frumoasa fata de la birou.

Ea m-a ingropat. De zece ori. Pielea ei era alba ca fildesul, fara defecte, si parul negru ca abanosul era strans la spate cu o panglica lunga. Arata ca matasea. Avea mult machiaj la ochi dar era intins cu experienta, iar buzele ii straluceau cu o culoare de coral. Costumul ei era decoltat, iar sanii foarte mari ii erau pe jumatate expusi vederii nostre.

Aproape ca m-am holbat la sanii ei, apoi a trebuit sa ma fortez sa ma uit la florile de pe birou. Astea sunt mamici?

Edward a observat-o cu greu si si-a sprijinit bratele pe tejgheaua din lemn lucios dintre ei, spunand. „Salut. Edward – 7589”.

Am suras superior la asta. Foarte inteligent. Numere de cod. Fara nume de familie. Tipii astia cu siguranta fac asta de ani de zile si stiu cum sa o faca intr-un mod elegant, legal.

Dar cum sa stiu eu asta, eu abia am ajuns aici? Daca ar sti Charlie unde ma aflu chiar acum...Hristoase! Imi va pune o centura de castitate si nu-mi va mai da voie sa ies din camera.

Ea s-a uitat la cateva carduri si apoi i-a zambit.

„Da, Edward”, a salutat ea. „Esti in camera 45. In jos pe hol, ultima usa pe stanga”.

„Multumesc”, i-a zambit el inapoi, luandu-ma de mana si conducandu-ma. Cred ca pentru mine este in regula daca nu am un numar de cod.

Edward ma tinea aproape de el, avand bratul in jurul taliei mele si mi-a soptit. „Ultima sansa sa te razgandesti, Bella. Nu trebuie sa mergi cu mine”.

„Vreau”, am mintit. „Si, Edward...”

M-am oprit si am vazut ca suntem aproape de usa respectiva. El m-a privit, curios, ca si cand nu stia ce voi spune sau face...la fel si eu.

Vroiam sa-i spun ca il iubesc, ca urasc sa-l vad trecand prin asemenea suferinte, chiar si false, si ca, daca as putea, i-as da tot ce am pentru ca el sa nu mai fie nevoit niciodata sa faca rahaturile astea. Pentru prima data in viata mea, mi-am dorit sa fi fost bogata.

„Da?”, a intrebat el in final, cand eu doar ma holbam la el, fara sa spun ceva.

Si nu am facut decat sa-l tin. Sa-l imbratisez cum am facut in acea noapte, inchizand ochii si vrand ca el sa nu intre acolo. Dar nu-l pot opri. In plus, daca Victoria il raneste vreodata datorita a ceva ce l-am determinat eu sa faca sau sa nu faca, nu mi-as putea ierta niciodata asa ceva.

„Oh, Bella...”, a sunat el atins de sentimentele mele pentru el si mi-a mangaiat parul de pe spate. „Nu...ti-am spus ca totul este interpretare. Nu fi trista. Distreaza-te. Toata asta este numai distractie. In regula?”

„In regula”, am incercat sa zambesc cand el m-a sarutat rapid si a deschis usa.

In aceasta camera, am fost usurata sa vad trei canapele mari din piele, un frigider in colt si un pat mare in celalalt colt.

„Asta este o camera pentru relaxare, intre scene sau dupa filmare. Orice doresti de baut se afla in frigider, fa-te comoda si...”, a inceput Edward sa-mi explice si atunci am auzit o voce de barbat chemandu-l. „Edward! Ai venit devreme!”

„Salut, George”, a zambit el gratios si i-a strans mana barbatului. Acest tip avea o statura medie, par lung castaniu si carliontat si avea putin peste greutatea normala. M-am gandit ca era cineva din spatele scenei. „Bella, el este George, este regizorul nostru de azi. George, ea este Bella, asistenta mea”.

Am zambit, nefiind sigura daca eram imbracata corect sau daca stiam cum ar trebui sa arate asistenta lui Edward, dar George nu a parut surprins, asa ca am intrat in joc. Am vazut un afis pe peretele de deasupra uneia dintre canapele si era in rosu cu negru, cu un scris scrijelit pe el, care spunea ‚Barbati in’.

„Ei bine, ai venit destul de devreme dar, daca vrei, machiajul asteapta”, ne-a condus George pe un alt hol pe langa canapele si pe o usa era lipita o bucata de hartie pe care scria ‚Coafura si Machiaj’, cu carioca neagra.

„In regula, super”, a spus Edward pe cand il urmam pe tip.

„Si, la inceput, fara costum, gol”, i-a spus George lui Edward atat de nonsalant, ca si cand cineva ca mine comanda un burger.

Edward a ranjit si a comentat cu George. „Trecem direct, ha? Fara decor sau altceva?”

El a parut amuzat, deloc rusinat.

„Nu pentru aceasta”, si-a dat George ochii peste cap. „Sti cum sunt femeile astea”.

„Da”, a ras Edward si m-a condus de mana in cabina de machiaj.

Asta era o camera mare cu scaune si cu oglinzi in fata lor, dar si cu trei dusuri si chiuvete in spate, impreuna cu prosoape aranjate la locul lor, pe rafturi sau pe jos.

O femeie statea acolo, vorbind la telefonul mobil. Parea draguta, in tricou si jeansi, ca mine, parul rosu strans sus in coada de cal, machiaj perfect, si purta tenisi albi nu pantofi cu toc cui.

Cand am intrat noi, s-a intors si a zambit larg. Inchizand telefonul fara un cuvant, a tipat ascutit. „EDWARD! IUBITUL meu!”

Si, in cateva secunde, se imbratisau ca niste prieteni vechi. M-am trezit si eu zambind, dar mi-am amintit ca el nu o bagase pe ea in mica lui lista de prieteni.

„Buna, RED!”, i-a zambit el si a pupat-o pe obraz cu afectiune. „Nu mi-au spus ca tu te ocupi azi de noi”.

„Bella, ea este Red”, ne-a prezentat Edward politicos. „Red, Bella, asistenta mea. Sa ai mare grija de ea azi, bine?”

„O sa am, o sa am”, mi-a zambit ea larg. „Ma bucur sa te cunosc, scumpo”.

„Si eu”, am zambit.

Ce dracului fac aici?

„Ei bine, ai venit mai devreme, ca de obicei”, l-a complimentat Red pe Edward, care ridica din umeri, apoi mi s-a adresat mie. „Asta este un baietel foarte cuminte”.

N-am putut decat sa rosesc si sa rad slab la asta.

„Vino si ia loc”, i-a rotit Red scaunul lui Edward si el s-a uitat intai la mine.

„Bella, poti sa stai pe scaunul de langa mine, daca vrei”, m-a privit Edward in ochi sa se asigure daca sunt in regula.

„Bine”, m-am asezat pe locul liber de langa el si l-am urmarit cum se aseaza si el.

„Iti fac corpul dupa fata”, l-a informat Red si l-a acoperit cu o capa, ca si cand era pe cale sa-l tunda, legandu-l la ceafa.

Si asa, Red a inceput sa-l dea pe Edward cu fond de ten pe fata, potrivindu-se cu culoarea pielii lui, aplicandu-l cu un buretel umed, intrebandu-l despre Victoria.

„Este bine”, a raspuns el, fara sa spuna prea multe in prezenta mea.

I-am ascultat in timp ce Red ii povestea ca o femeie numita – ce ziceti de asta – Nikki Sinn, va fi cea care il va domina azi. I-am urmarit reactia lui Edward si a parut ca zambeste si-si da ochii peste cap.

Apoi, Red s-a apucat sa-i aranjeze parul cu gel. Arata uimitor de sexy.

In aproape jumatate de ora, fata lui Edward era chiar mai frumoasa ca inainte, daca asta este posibil, si apoi Red a luat capa de pe el si i-a spus. „Faci sa-mi fie atat de usor, deja esti atat de superb de la natura”.

Edward a ras si a inceput sa-si scoata tricoul, avand grija sa nu-si strice machiajul fetei. S-a miscat spre prosoapele de pe podeaua de langa dusuri si m-a privit, poate de teama ca voi pleca sau nu voi vrea sa vad asta.

I-am zambit, pretinzand ca scriu in caietul meu cand si-a scos jeansii si chilotii. Aa, stai. Eu sunt asistenta lui. Ar trebui sa fiu acolo.

Am inchis caietul si m-am grabit acolo, adunandu-i hainele de pe jos si impaturindu-le frumos, obtinand un zambet mic de la Edward, care urmarea cum imi joc rolul.

Red nu a acordat prea multa atentie trupului lui Edward cand a inceput sa pulverizeze cu acel pistol pe spatele lui. Am observat, cu toate ca nu pulveriza ca un furtun, ca spatele lui Edward arata mult mai neted, chiar fara defecte, pe masura ce ea ii pulveriza machiaj pe piele.

Edward, cand s-a intors spre mine pentru a fi dat pe piept, chiar a inceput sa glumeasca si sa vorbeasca cu mine in timp ce priveam.

Dupa asta, lui Edward i s-a dat un un halat de baie moale, negru si am iesit din acea camera.

Apoi, am mers pe platou – Edward spusese ca il ajuta sa se acomodeze inainte de a filma, asa ca am mers in camera urmatoare.

Nu era nimeni aici in acest moment, camerele erau la locul lor si gata de filmari. Mi s-a facut rau, chiar acolo, pe ‚platou’. Era un donjon care avea o cusca mica, o cutie din lemn, o scara (intinsa pe jos si ridicata pe o alta cutie) si un perete plin de bice asortate, calusuri, vibratoare, lanturi, jucarii si unelte.

Se afla acolo o cutie imensa cu fiecare model diferit de prezervativ si, cand m-am uitat in sfarsit la expresia lui Edward, mi-a venit sa plang.

Avea o expresie incuntata de dezgust si tristete si nu incerca sa ascunda asta.

„Edward?”, am spus incet. „Nu trebuie sa faci asta, sa sti. Este alegerea ta”.

„Nu e asta”, m-a privit in ochi. „Nu vreau ca tu sa vezi asta, Bella. Am crezut ca ma pot descurca, ca esti aici cu mine...dar...asta nu va fi fals, Bella. Este real. Imi vor face chestii...chestii pe care nu ar trebui sa le vezi niciodata. Banuiesc ca este cum ai spus tu, am incercat sa ma folosesc de asta pentru a te indeparta. Dar nu pot sa-ti fac asta. De ce nu te duci tu acasa si voi ajunge si eu dupa ce termin aici?”

„Atunci, vino cu mine”, am spus, tinandu-l de mana. „Stiu ca nici tu nu-ti doresti sa te afli aici, Edward. Te rog. Hai sa plecam de aici. Hai sa iesim afara, unde este soare si iarba, te rog Edward”.

Mi s-a parut ca ia in considerare asta si inima mi s-a umplut de speranta.

„Vor fi probleme, Bella”, m-a informat fara emotie.

„Nu plec fara tine”, am spus, atingandu-i obrajii cu mainile. „Daca ramai si faci asta, voi fi aici si voi urmari fiecare minut. Voi fi lipita de tine indiferent ce iti fac ei. Nu te voi abandona. Dar, daca vrei sa pleci, atunci putem sa plecam. Trebuie sa alegi. Fa ceea ce vrei TU sa faci...”

O lupta interioara se dadea in el, in spatele acelor ochi delicati ai sai, si apoi mi-a zambit, aratand ca un copil obraznic si mi-a vorbit. „Sa mergem”.

Nu-mi venea sa cred! Era ca un miracol de magie! M-a luat de mana si m-a condus pe hol, am trecut pe langa cativa oameni care nu ne-au spus nimic si, inainte sa-mi dau seama, eram afara pe hol, inchizand usa 45 in spatele nostru.

Te iubesc atat de mult, Edward.

„Aaaaa, stai, pe aici!”, a chicotit si m-a tras in jos pe un alt hol, in timp ce eu radeam si il urmam intr-o alta camera, pe care scria 39.

Aici era intuneric si eu ma gandeam ca ne ascundem de cineva pe care recunoscuse Edward pe hol. Eram atat de usurata ca iesisem de acolo si am chicotit, apoi am simtit mana lui Edward la gura, tinandu-ma langa el, cand s-aau auzit pasi pe hol...si au disparut.

S-a aprins lumina si mi-a eliberat gura.

„Opaaaa, scena de spital”, a spus Edward in timp ce ma concentram pe ceea ce chiar arata ca o camera de spital, impreuna cu tot felul de recuzite. Medicamente, vata, ace de jucarie.

„Acum, suntem in fantezia mea”, a zambit el privind in jur, punandu-si stetoscopul. „Vino aici, Bella”.

Am fost atat de fericita sa aud ca are propriile fantezii, asta era prima oara cand auzeam asa ceva.

Venind la el, l-am lasat sa puna stetoscopul pe tricoul meu, pe inima, in timp ce asculta.

„Chiar functioneaza?”, am intrebat putin cam tare, moment in care el a scancit si mi-a acoperit din nou gura, in timp ce eu incercam sa nu rad. Banuiesc ca vocea mea ridicata nu era acelasi lucru pentru urechile lui.

A dat din cap la mine, zambind in timp ce a mai ascultat inca un minut si ceva.

Am soptit. „Ce spune?”

A zambit mai mult si a chicotit, dar eu deja stiam ce i-ar spune inima mea daca ar ascula-o – Te iubesc – Teiubesc – Te iubesc...

„Bate foarte rapid”, mi-a impartasit.

Edward s-a miscat o secunda de langa mine si a mers in coltul camerei, gasind uniforma medicului. Si-a scos halatul si si-a pus-o, o urma draguta de pudra albastra pe pielea lui alba.

„Domnisoara Swan, dvs. sunteti foarte bolnava”, a aruncat halatul pe jos si s-a intors spre mine, incuind usa.  

„Edward, vei intra in necazuri mari...cu Victoria, din cauza asta?”, am intrebat ingrijorata.

Poate ca ar trebui sa ne intoarcem. Nu vreau ca Edward sa fie ranit nici de ea. Dar se pare ca indiferent ce face el, intra in necazuri.

„Shhh...”, si-a pus bratele pe umerii mei si m-a intins pe masa de examinare. „Te balbai incoerent. Esti extrem de dezorientata”.

Am ras si am inceput sa ma plang, dar Edward a scos un termometru si mi l-a indesat in gura, spunand. „Nu vorbi timp de 2 minute. Tine asta sub limba”.

Tremurand usor, l-am tinut acolo si l-am simtit scotandu-mi tricoul.

„Domnisoara Swan, nu va speriati”, a spus. „Eu sunt medic. Trebuie sa fiti examinata amanuntit”.

Apoi, mi-a scos sutienul si m-a intins la loc pe masa, mutandu-se la jeansi, descheindu-i, in timp ce eu imi stransesem nervoasa mainile pe langa mine, si apoi mi-am simtit chilotii alunecand, cand am scos un alt sunet inabusit.

„Va rog, domnisoara Swan...nu fiti dificila”, a spus medicul. „Nu mi-ar face placere sa va sedez”.

Am auzit cateva sunete si cand m-am uitat in jos l-am vazut tragand acele scarite din lateralele mesei si le-a fixat in lateralele mele.

„Nu!”, am incercat sa vorbesc, dar Edward a venit spre fata mea si mi-a tras termometrul din gura, privindu-l, in timp ce eu ma uitam nervoasa la el.

„Wow”, a spus cu multa ingrijorare. „Ai o febra foarte mare. Intinde-te, domnisoara Swan. Nu ar trebui nici macar sa vorbesti”.

„Nu am febra”, m-am hotarat sa-i raspund cand s-a aplecat putin, aducand o catusa de spital si prinzandu-mi mana cu ea, strangand putin mai tare in timp ce eu am scancit ascutit, adaugand. „Hei!”

„Shhh...”, s-a mutat Edward la cealalta mana a mea in timp ce cea legata se zbatea in lateral si, intr-un moment, aveam si mana stanga legata. „Esti atat de bolnava, incat poti halucina si te poti rani singura, domnisoara Swan. Stai nemiscata. Te voi ajuta eu”.

„Nu sunt bolnava!”, am sustinut, miscand putin din brate in timp ce el umbla intr-un sertar, scotand afara o minge mica cu legaturi.

„Trebuie sa-ti pastrezi puterea...”, a spus calm si mi-a mangaiat obrajii cu una dintre maini. Am deschis gura si mingea rosie, mica a intrat direct in gura mea, umpland-o si tinandu-mi buzele usor departate in timp ce el mi-a intors capul si mi-a trecut rapid breteaua pe dupa ceafa, scotandu-mi parul prin ea si lasandu-l pe umeri.

Am scapat cateva tipete inabusite cat m-am zbatut, atat de uda si excitata cand el s-a plimbat in jurul mesei si mi-a vorbit incet in timp ce-mi ridica fiecare picior pe scarita.

„Ai nevoie de o examinare interna minutioasa”, m-a informat, ignorandu-mi sunetele incoerente. „Si s-ar putea sa fie nevoie sa fi inchisa pentru mult timp, sub ingrijirea mea. Pana simt eu ca esti destul de potrivita pentru a fi eliberata din nou in lumea reala, imi apartii mie. Deci, daca as fi in locul tau, as coopera si m-as face bine”.

M-am smucit sub legaturi, arcuindu-mi spatele in incercarea de a scapa. Aveam bretele din piele in jurul genunchilor si ma tintuiau locului, si apoi el mi-a desfacut larg picioarele si scaritele s-au miscat din nou, blocandu-se.

„MMMM!!!”, am incercat sa tip putin mai tare, incercand sa ridic capul si apoi l-am lasat sa cada din nou pe masa, trupul meu incordandu-se si tremurand din greu cand el s-a mutat la sanii mei, maingaindu-i si framantandu-i cu mainile in timp ce vorbea, inca bland si incet.

„Examinarea sanilor este foarte importanta, domnisoara Swan”, a spus cu autoritate, ciupindu-ma cu degetele de sfarcuri, in timp ce eu ma rugam de el cu gemete inabusite. „Ar trebui chiar sa ti-i examinezi singura, in fiecare zi, la dus”.

„Sanii tai sunt foarte sanatosi...si frumosi”, a gangurit si a zambit in jos la mine, aplecandu-se, lingandu-i si muscandu-i, buzele lui catifelate inchizandu-se si deschizandu-se deasupra, in timp ce eu continuam sa ma prefac ca imi este frica si ca ma opun.

Pumnii mi-au tresarit si picioarele au lovit atat cat puteau cand mana lui s-a plimbat pe stomacul meu spre clitoris, miscandu-se in cerc dintr-o parte in alta, in timp ce eu tremuram fara folos.

„Domnisoara Swan, esti mult prea bolnava pentru a te opune asa”, m-a avertizat Edward din nou, apucandu-ma de par si privindu-ma in ochi, nas in nas cu mine. „Inceteaza chiar acum sau te adorm pentru trei zile”.

Am incetat sa ma mai misc si l-am privit in ochii frumosi.

„Acum, vrei sa fi cuminte?”, a intrebat.

Am dat din cap, scapand inca un sunet smiorcait cand s-a aplecat pe mine si m-a sarutat pe buze, chiar daca eram inabusita.

„Ce fata dulce si bolnavioara”, a comentat, mergand la piciorul mesei si adaugand. „Si acum esti a mea”.

M-am uitat la el si a inceput sa-si puna o pereche de manusi din latex, plesnindu-le de incheieturi.

„Poate ca, dupa examenul vaginal, ti-ar placea unul anal?”, m-a tachinat zambindu-mi superior.

„NU!”, am incercat sa vorbesc prin mingea din gura. „Nu, te rog!”

„Shhh, bine atunci, fi cuminte in timpul celui vaginal si voi sari peste cel anal”, m-a informat.

Am tacut si am inchis ochii cand i-am simtit degetele alunecand in mine, umezeala facilitandu-i intrarea. Am gemut tare si am simtit inca un deget...si inca unul...mi-am arcuit spatele si am gemut in timp ce el le scotea si le baga incet.

„Asa, domnisoara Swan...”, a tors, continuand sa-si arcuiasca si sa-si miste degetele mai adanc, arcuindu-le si aplecandu-le. „Ai incredere in medicul tau ca te va vindeca. Stiu cum sa te fac sa te simti mai bine...”

Dupa momente binecuvantate ca acesta, dupa ce deja avusesem un orgasm, si-a dus gura la pasarica mea si a inceput sa linga, sa muste si sa suga, despartindu-mi buzele cu degetele, lingand mai adanc.

Tipand si scancind, trupul meu impingea si se pierdea in agonia glorioasa a senzatiilor date de gura, buzele si limba lui.

Mi-am dat din nou drumul, si din nou, si el nu s-a oprit, plonjand inauntru cu rautate cand eu nu mai puteam sa suport.

La sfarsit, si-a dat jos pantalonii de medic si penisul lui erect si uluitor ma ameninta ca sabia unui samurai.

„Acum, fi o pacienta cuminte, domnisoara Swan”, a spus, si m-a penetrat cu totul, arcuindu-ma si scapand iar un geamat deformat, tintuita si deschisa si iubitoare, in timp ce medicul meu se misca inainte si inapoi, pentru a mi-o trage incet.

________________

Bella

O ora mai tarziu, eram amandoi satuli si sfarsiti si eu am fost declarata vindecata de catre Dr. Cullen. Aveam hainele pe mine si Edward era in halatul negru.

„Ai incredere in mine”. Edward m-a luat de mana si a sarutat-o, conducandu-ma pe furis inapoi in hol, chiar langa camera 45. Acolo se afla un buton de alarma si el a l-a apasat, s-a auzit un clopotel si apa a inceput sa se imprastie peste noi.

„Haide!”, m-a smucit cu putere in timp ce eu tipam din cauza apei reci si am intrat din nou in camera 45, asezandu-ne pe canapeaua din piele.

George, Red si alti cativa au iesit in fuga din alte camere, strigand si incercand sa apere de apa camerele de filmat. O fata dezbracata a iesit in fuga din camera de machiaj, parand foarte enervata si foarte uda.

Edward s-a uitat la George si a intrebat. „Ce e asta?”

„Nu stiu, frate, imi pare rau”, tinea George o camera cu un prosop pe ea. „Trebuie sa fie un incendiu in cladire. Se pare ca s-a incheiat pe ziua de azi. Va trebui sa reprogramez asta. O sa o sun pe Victoria sa te anunte. Scuze”.

Am zambit si am chicotit cand m-a privit Edward, sarbatorind din priviri, avand parul ud si machiajul putin intins.

O alta observatie: Edward Cullen este genial. 

Pentru urmatorul, va anunt maine.

Ana