Linia Rosie

Buna!

Surpriza!!!

Azi am tras tare si am terminat un nou capitol.

Avertizarea mea de la precedentul ramane valabila!

Enjoy it!

16. Prostule

Edward

Alergam...ghetele mele impiedicandu-se si sarind peste furtunele de incendiu in timp ce ma grabeam spre apartamentul meu. Chiar si politistul care imi ceruse sa vin cu el fusese lasat in praf in urma mea. Am fost intotdeauna un alergator rapid.

S-a auzit o bubuitura si partea de jos a cladirii a devenit invizibila in flacarile care se inteteau.

„DOMNULE, INTOARCETI-VA ACUM!!”, am auzit o voce chemandu-ma din spate, dar am ignorat-o.

Apoi, am lovit un perete. Nu un perete real, un pompier inalt si voinic, care purta o casca, tinea o statie in mana si statea langa o masina de pompieri. Era un barbat mai in varsta, dar nu era deloc slabanog. Am presupus ca el era capitanul sau ceva de genul asta. Si imi tinea calea de a intra in cladire.

„Hei, TU unde mergi?”, a tipat la mine in timp ce ma luptam cu el.

„Aia este cladirea mea, LOCUIESC ACOLO!!”, am incercat sa-l dau la o parte din calea mea, dar acum inca doi pompieri mai tineri il ajutau pe capitan sa ma tina.

„FAMILIA MEA ESTE INAUNTRU!!”, am tipat. „TANYA!!”

„Ajutati-l pe acest barbat si vedeti daca familia sa se afla printre supravietuitori, va rog”, le-a spus pompierul batran celor mai tineri.

„KATIE!!”, am racnit, doi barbati impingandu-ma inapoi impotriva vointei mele. „NU!! DATI-MI DRUMUL!!”

M-au indepartat de cladire catre iarba de peste drum, unde stateau cativa oameni in pijamale, uitandu-se si plangand.

„Acestia sunt toti supravietuitorii pe care am reusit sa-i scoatem, domnule, iti vezi familia?”, m-a intrebat pompierul, in timp ce incepusera sa-mi tremure picioarele.

„Nu”, simteam lacrimi in ochi, indepartandu-ma de cladirea in flacari.

„In regula, da-mi voie sa-ti spun...”, imi vorbea pompierul peste zgomotele puternice, „focul a inceput in jurul orei 3 dimineata – majoritatea oamenilor dormeau cand a izbucnit. Avem zece oameni inauntru care cauta supravietuitori. La ce etaj locuiesti?”

„Al noualea”, am strigat clar, simtind lacrimile curgand pe obraji cand am clipit. „Sotia si fiica mea...”

„Stai linistit, domnule, stai asa”, a spus pompierul apasand pe statia radio. „Scara 12, scara 12, la ce etaj sunteti?”

„La etajul sase”, a raspuns rapid o voce.

Pompierul de langa mine a apasat si i-a vorbit. „La etajul noua, femeie adulta, femeie copil”.

„La ce apartament, domnule?”

„9B”. Am continuat sa urmaresc cladirea, numarand etajele cu privirea, etajul al noualea parand neatins de flacari deocamdata, cel putin asa vedeam eu de aici.

„9B”, a spus pompierul in statia lui. „Apartamentul 9B”.

„Am inteles”, a spus o voce de barbat, apoi nimic.

„Nu pot sa stau aici, trebuie sa ajung acolo”, m-am ridicat si am inceput sa ma indrept din nou spre cladire, dar am fost iar oprit de mai mult de un pompier.

„Eu stiu unde SUNT ele!”, am strigat. „Va pot arata, haideti!”

„Domnule!”, a strigat un alt pompier la mine. „Primele cinci etaje ale cladirii sunt in flacari. Poate avea loc curand o noua explozie. Nu intrati acolo, sub NICI o forma!”

„Ei bine, putem sa luam o scara sau ceva pentru a urca acolo sa ajutam lumea?!”, am intrebat, obtinand de la ei priviri grave.

„Stim ce facem, domnule, va rugam”, mi-a spus pompierul. „Am copii, stiu prin ce treceti, dar...”

„Copiii tai sunt blocati intr-o cladire in flacari?!”, am tipat, complet furios pe tip. „INTREAGA MEA VIATA SE AFLA ACOLO SI TU IMI SPUI SA MA CALMEZ?!”

„Stiu, domnule, stiu...”, incerca pompierul sa fie intelegator, dar nu imi facea nici un bine.

„Ah, la dracu`!”, m-am trezit si mi-am scos telefonul din buzunarul jachetei, formand numarul de acasa. „De ce nu m-am gandit sa sun – s-ar putea sa doarma, dar daca suna telefonul, se vor trezi”.

„Buna idee”, mi-a spus un pompier si l-am lasat sa sune pana cand a intrat robotul.

Era vocea mea, care spunea „Ati sunat la Edward, Tanya...”

Si apoi urma vocea lui Katie „ SI KATIE CULLEN!”

Am inchis ochii si am tremurat, simtind lacrimile calde curgandu-mi pe fata, si mi s-a parut ca a durat o eternitate pana ca robotul sa dea semnalul.

Apoi, vocea mea chicotea si adauga „Va rugam sa ne lasati un mesaj si va sunam noi”.

Atunci, am strigat cu toata fiinta mea.

„TANYA, TREZESTE-TE SI RASPUNDE, ACUM!!”, tipam ca un maniac. „CLADIREA A LUAT FOC, TREZESTE-TE TANYA, ACUM!! KATIE!! VA ROG, CINEVA, TREZITI-VA SI RASPUNDETI, ACUM!!”

Robotul s-a blocat si eu am inchis, sunand din nou si urland in telefon ca un maniac nebun, de inca trei ori. Aproape plangeam, temandu-ma ca fumul le-a ucis deja in somn cand, in timp ce tipam, am auzit un click si vocea mi s-a oprit.

„Tati?”, mi-a raspuns o voce mica si ametita si l-am tras pe pompier langa mine, atentionandu-l ca am primit raspuns.

„Iubito, da, e tati”, aproape am sughitat. „Unde este mami?”

„Doarme, cred”, a spus ea. „Esti suparat?”

„Nu, iubito, nu sunt suparat. Te iubesc, nu ma supar niciodata pe tine...”, acum plangeam in hohote, incercand sa ascund asta. „Mergi sa o trezesti pe mami si nu inchide telefonul, bine?”

„Bine tati, stai asa”, a spus si a plecat, moment in care i-am vorbit pompierului de langa mine. „Familia mea este in viata acolo, SCOATETI-LE AFARA ACUM!!”

El a fugit sa-si anunte superiorul si vorbeau la statiile lor.

„Katie!”, nu mai aveam rabdare, uram sa nu o aud acum. „KATIE!”

„Edward...”, m-a strigat o voce de femeie si am inceput sa deschid usor ochii.

Era intuneric si mi-am auzit vocea respirand. „Tanya?”

Concentrandu-ma mai mult, am clipit de cateva ori si mi-am amintit unde ma aflam. Incovoiat in cutia mea, cu doar un mic cerc deasupra, care imi oferea lumina si aer.

„Ce baiat rau...”, m-a mustrat vocea lui Raven prin acel cerc. „Mai intai spui Katie...acum Tanya...ai atat de multe alte femei in minte. Ar trebui sa te concentrezi la mine acum, tarfa mica”.

Rahat.

Mainile imi tremurau cand s-a deschis o fereastra mai mare in cutie, un cerc foarte mare, lasand putina lumina inauntru, iar fata lui Raven se holba inapoi la mine.

„Baga-ti capul prin asta”, mi-a poruncit si, cu grija, am facut ce mi-a spus, afland ca pe acolo era destul loc sa-mi scot capul din cutie, lasandu-mi restul corpului in interior.

„Limba”, a spus ea fara emotie.

Am scos limba, strangand din pumni in interiorul cutiei, moment in care a deschis un ac de siguranta, lasandu-l sa se prinda de limba mea.

„Asta e Tanya”, a spus ea in joaca, apoi a mai adaugat unul in limba si mi-a spus. „Si asta e Katie”.

S-a ridicat si a plecat, lasandu-ma sa sufar singur acolo. De fapt, nu era cea mai grea pedeapsa. Am crezut ca avea de gand sa ma intepe cu acul. Din fericire, m-am inselat cu privire la asta. Am incercat sa ma uit in jur sa vad ce planuiau sa faca in continuare cu mine dar, din aceasta gaura in care mi se blocase capul, nu puteam sa vad decat podeaua.

Stateam in genunchi in cutie, aplecat, cu mainile pe podeaua cutiei.

Am incercat sa ma gandesc la Bella fiind la mall cu Alice si Rosalie, uitandu-se la lenjerie intima, si asta m-a facut sa zambesc putin. Abia astept sa vad ce aduce acasa. Poate o voi pune sa mi le prezinte ca pe podium.

_________________

Bella

„Nu, nu o sa vi le prezit ca pe podium”, am ras la sugestia lui Jasper si Emmett in mijlocul magazinului Victoria’s Secret.

Radeau si ei, si stiam ca glumeau, dar tot ma inrosisem ca naiba la fata.

„Lui Edward ii va placea asta la nebunie”, a ridicat Jasper o spranceana, uitandu-se la umeras, ridicand spre mine, incercand sa-mi arate. „Iubeste lenjeria intima cu gaura, crede-ma”.

„Inceteaza!”, i-am smuls-o din mana, indreptandu-ma catre cabinele de proba, Alice si Rosalie asteptandu-ma acolo.

„Baietii astia sunt rai!”, le-am informat pe prietenele mele in timp ce ma inchideam in cabina de proba draguta, urand oglinzile din interior in timp ce ma dezbracam.

Stiam ca fetele sunt afara si asteapta sa vada ce probez, asa ca le-am anuntat. „Cred ca ma voi indrepta spre casa dupa acest magazin”.

„Nu prea cred, Bella”, a replicat Alice rapid. „Am fost angajate ca stilisti personali si inca nu am terminat. Scuze”.

„Am o gramada de lucruri de facut azi”, m-am vaicarit, intrand in niste ciorapi negri din dantela, ridicandu-i cu grija in sus pe picioare, in timp ce stateam pe micuta banca matasoasa. „Edward nu este acolo si este o sansa buna sa ascult casetele si sa-mi iau notite”.

„Mai ai trei zile in care sa faci asta, asa ca acum taci”, a oftat Rosalie.

________________

Edward

„Taci!”, a strigat Raven cand am tipat iar, avand fata uda de lacrimi pe care nu le mai puteam retine. „Totul se termina, scumpule...”

Picioarele mele au lovit din reflex, in timp ce se balanganeau la cativa centimetri de podea, legate cu catuse din piele neagra, care zornaiau la fiecare miscare. Pieptul imi era ca o panza de paianjen cu noduri complicate si sfori albe care se impreunau profesionist la spate si se agatau de un carlig din metal deasupra capului. Bratele imi erau legate la spate si stranse inteligent cu o gramada de sfori, care le tineau bine pe coloana vertebrala, si o alta sfoara pleca din spatele zgarzii mele la carlig, pentru a-mi tine gatul si a-l sprijini, astfel incat sa nu atarne dureros. Eram suspendat in aer, cu picioarele desfacute, cu fata in jos, la nivelul privirii lui Raven, care statea in fata mea.

„S-a terminat”, m-a sarutat ea pe buze si a tremurat. „Nu mai plange, catelusul meu. Am terminat sa ma mai joc cu tine pe la spate”.

A aruncat jucaria in cutia mare din plastic de la picioarele ei si a dat din cap la Dylan.

„Sterilizeaza toate jucariile astea, Dylan”, a ranjit la el. „Am terminat cu ele deocamdata”.

„Da, Raven”, a ridicat el cutia si a parasit subsolul.

Incercam sa ma adun, dar in acel moment eram intr-o forma proasta. Trupul nu mi se putea opri din tremuratul violent si lacrimile nu se opreau sa curga din ochi in timp ce gafaiam, adanc indurerat. Urasc sa fiu violat.

„Shhh, shhh, shhh...”, mi-a sarutat Raven toata fata si imi doream sa ma ascund si sa intorc fata, dar nu puteam.

„Asta a fost foarte greu pentru tine, stiu...dar te-ai comportat foarte bine, catelusul meu. Esti foarte puternic”, m-a complimentat.

Un hohot de plans isi forta drumul pe gatul meu impotriva vointei mele, dar lui Raven ii face mare placere asta. Iubea sa distruga barbatii si se bucura cel mai mult sa ma distruga pe mine, Dumnezeu stie de ce. De ce sunt femeile astea bolnave atat de atrase de mine?   

„Uuuuffff...”, se juca cu lacrimile mele, desenand o inima pe obrazul meu, in timp ce eu incercam sa-mi linistesc respiratia. „Lasa-ma sa te hranesc, catelusul meu. Asta te va face sa te simti mai bine”.

A parasit subsolul cand eu atarnam acolo, bratele omorandu-ma, pieptul ma durea de la atatea sfori care ma tineau atarnat, picioarele imi erau neajutorate si departate, atarnand in spatele meu.

Nu ma puteam gandi decat ca – vreau sa merg acasa. O vreau pe Bella.

Aici era intuneric si nimic nu-mi sugera cat era ceasul. Trebuie sa se fi facut tarziu...voi iesi de aici curand. Odata am intrebat-o cat este ceasul in timpul unei sesiuni si AL DRACULUI daca o voi mai face. Ii placea sa creada ca mie imi face placere timpul petrecut cu ea si ca nu vreau niciodata sa plec.

Curand, s-a intors in subsol cu o farfurie plina cu creveti, nu cu pesmeti, ci racorosi si umezi, asa cum ii placeau ei.

„Asta e bun si usor pentru stomacul tau, Edward”, mi-a zambit, luand cojile de pe cativa dintre ei.

Aveam respiratia mai mult sub control acum si am incercat sa uit durerea cand mi-a adus primul crevete la buze.

„Linge”, a zambit.

Am lins in jurul crevetelui alb, gustandu-i sucul dulce, fara sa indraznesc sa musc pana cand nu-mi permitea ea. Azi ma si testa, sa se asigure ca-mi amintesc toate regulile ei. De departe mi se pare ca ma descurcam destul de bine.

„Bun baiat”, imi vorbea ca unui caine. „Mananca”.

Am luat cu grija crevetele in gura si l-am mestecat fara un cuvant, incantat de orice premiu pe care-l puteam primi, mai ales dupa ultima ora prin care tocmai trecusem.

„E bun?”, m-a intrebat si eu am dat din cap. Aici mancarea era intotdeauna de calitate superioara, exact ca si durerea.

Am inghitit, inca neavand voie sa vorbesc, iar ea mi-a dat un alt crevete, poruncind. „Mananca”.

Dylan a intrat cu o galeata mare cu apa, un burete imens, galben plutind deasupra. A mers in jur in spatele meu si am auzit apa clipocind.

Trupul mi s-a incordat si ochii mi s-au mutat in laterale, intrebandu-ma ce se intampla in zona ascunsa vederii mele.

„Relaxeaza-te, iubitule...”, a pus Raven un alt crevete la gura mea spunand. „Mananca”.

Am luat crevetele intre dinti si Raven a vorbit. „Apa este buna si fierbinte. Dylan iti va oferi o curatare draguta, asta e tot”.

Am scancit la asta si Raven a ras de expresia mea.

„Nu cred ca, catelusului meu ii place ca un alt barbat sa-i spele trupul”, m-a sarutat Raven pe obraz cand buretele ud si fierbinte s-a frecat de josul coloanei vertebrale, o cascada placuta si fierbinte de apa cu sapun imi curgea generos pe carne, curgand peste fundul meu, si se simtea atat de al dracului de bine, ca nici macar nu am putut sa-mi retin geamatul care a iesit din mine.

„Catelusul meu este alintat, nu-i asa?”, mi-a spus ea cand am simtit buretele miscandu-se pe partea din spate a picioarelor.

Ochii mi s-au marit putin si am scuturat din cap.

„Vrei ca eu si numai eu sa fac totul pentru tine, nu-i asa catelusule?”, mi-a dat ea un alt crevete adaugand. „Mananca. Nu pot sa te hranesc si sa te spal in acelasi timp, nu-i asa?”

Am scuturat din cap, rugandu-ma sa nu se infurie.

„Si tu vrei sa fi dragut si curat, nu-i asa?”, a intrebat ea, iar eu am dat din cap.

„Atunci, fi cuminte si lasa-l pe Dylan sa te spele”, a sugerat. „Crede-ma, lui nu-i face deloc placere asta. Face ce i se spune si la fel si tu. Mananca”.

_____________

Bella

„Mananca”, mi-a spus Alice cand stateam in zona cu restaurantele, inconjurati de pungi, o bucata de pizza holbandu-se la mine.

„Nu mi-e asa de foame”, am recunoscut. „Nu ma simt bine. Nu mi-e rau...ci doar...nu ma simt bine. Ma duci acasa?”

Emmett si Jasper vorbeau unul cu altul la cativa metri distanta, cu voci joase, stand la masa cu noi.

„Ce tot soptiti voi doi acolo?”, i-a intrebat Rosalie inaintea mea.

„Nimic”, a zambit Emmett larg, ca un copil prins furand fursecuri. „Discutii de baieti. Femei curioase!”

Rosalie l-a lovit in joaca si Jasper mi-a suras bleg, facandu-ma si mai nervoasa.

„Care este problema, Jasper?”, am intrebat, zambind pe jumatate.

„Nimic, Bella”, a ridicat el din umeri, uitandu-se la ceas. „Doar ca...eu si Emmett muncim in seara asta si ar trebui sa ne intoarcem. E trecut de ora 5”.

„Aa, bine”, am sarit eu, fericita ca aceasta zi la mall se incheie, ca sa ma pot intoarce acasa si sa muncesc putin pana vine Edward.

Am inceput sa adun pungile si asa a facut si Alice si, intr-un minut, ne indreptam spre usile de la iesire. L-am vazut pe Emmett mergand mai in fata noastra, vorbind la telefon, mormaind in liniste, dar fiind foarte iritat.

Si-a inchis telefonul si a devenit din nou jucaus, intr-o secunda, si asta mi-a adus aminte de Edward. Presupun ca azi nu m-am distrat deloc din cauza ca mi-a fost foarte dor de el. Asta s-a simtit ca o zi pierduta pe care mi-as fi putut-o petrece cu el, si chiar daca stiam ca Edward a spus ca era bine pentru noi sa luam o pauza pentru ca eu sa ma pot gandi, tot uram sa nu fiu cu el.

Nu ne mai putem spune te iubesc.

Asta ma scoate si pe mine din minti. Ne-am recunoscut sentimentele unul altuia, dar Edward spusese ce m-am temut eu ca era adevarat. Nu schimba nimic. El tot trebuia sa plece in 8 zile.

Am spus ca voi cauta o cale de iesire pentru el. Eu nici macar nu pot sa rezolv un cub rubbick.

Iisuse, ce o sa ma fac atunci cand va expira timpul, daca nu pot sa traiesc fara el o dupa-amiaza?

Alice m-a lasat acasa si am intrat singura, nedorindu-mi o companie in seara asta. Emmett si Jasper venisera impreuna cu masina la mall, asa ca au plecat rapid dupa ce ne-au multumit pentru o zi minunata. Am suspectat ca poate intarziau la munca sau asa ceva, pareau foarte tensionati si ciudati.

Le-am spus sa-l salute pe Edward din partea mea cand ajung la club, si din nou mi s-au parut falsi si au zambit spunandu-mi. „Sigur ca da, Bella. Ne mai vedem”.

Este ceva in neregula cu ei. Poate este o chestie a stripperilor. Poate ca nu le-au placut Alice sau Rosalie. Nah. Ne-am distrat cu totii azi. Doar daca nu se prefaceau, asa cum face Edward cand munceste.

Rosalie si Alice ma cunosteau destul de bine de acum, incat sa stie ca vreau sa raman singura, ma simteam cel mai bine singura, asa ca au respectat asta.

Primul lucru pe care l-am facut, dupa ce am aruncat pungile pe pat, a fost sa dau cu aspiratorul. Apartamentul era foarte curat si Edward a facut o treaba fantastica pastrandu-l asa, dar cand ma aflu in aceasta stare, imi place sa dau cu aspiratorul. Nu am idee de ce, dar ma relaxeaza.

Asa ca, timp de zece minute, pur si simplu m-am holbat la aspirator in timp ce-l miscam inainte si inapoi...inainte si inapoi...ma leagana...intr-un fel. M-am gandit ca Edward este singur la Fire, curatand si vopsind. Poate ca i se face cald si trebuie sa-si scoata tricoul.

Ah, Bella, esti patetica. Inceteaza.

Am aruncat o privire ceasului din bucatarie si arata ora 5:30 seara. Trebuia sa fi mancat la pranz. Acum, voi muri de foame pana vine Edward acasa sa ma scoata la intalnire.

S-a auzit un sunet bazait venind de la aspirator si am observat ca era chiar langa partea de jos a tejghelei. Am oftat si am oprit masinaria si am tras-o mai in spate, uitandu-ma sub el sa vad ce s-a blocat acolo.

Am scos afara o hartie lunga si mi-am dat seama ca era un plic. Aaa, scrisoarea de la Charlie de acum cateva zile.

O imagine rapida mi-a trecut prin minte, amintindu-mi de violatorul meu, luandu-mi corespondenta din maini si aruncand-o peste tejghea. Aah, si este si catalogul meu Lilian Vernon! Trebuie sa fi cazut sub tejghea si eu am uitat cu totul de ele.

Am netezit plicul si am zambit la scrisul de mana al tatalui meu. Puteam sa fiu si intr-o mlastina, ca tata ar gasi o cale sa vorbeasca cu mine. Ma descoperea din nou.

Inainte sa-mi dau seama, stateam pe canapea si deschideam scrisoarea, dorindu-mi sa aud ce se intampla cu el si sperand sa uit de problemele mele pentru o vreme.

M-am rezemat si am citit:

Hei, Bells!

Stau la biroul meu, la ora 2:30 dimineata, plictisit de moarte. Sunt fericit ca locuiesc intr-un oras linistit, dar uneori mi-ar placea niste actiune.

Nu-ti scriu doar pentru ca sunt plictisit, deloc, deci sa nu crezi asta. Tu esti fata mea si vreau sa stiu mereu ce faci.

Deci, ce mai faci? Cum e viata de stundenta? Cum stai cu notele?

Nu-mi place deloc cum suna scrisoarea asta. Suna ca un interogatoriu, nu ca o scrisoare de la un tata pentru fiica lui. Scuze, Bells.

Eu si Billy am fost la pescuit saptamana trecuta si nu o sa crezi cat de mult am prins. Cand erai mica, obisnuiam sa pescuim, iti amintesti? Si prindeam cu greu ceva.

Aa, apropo, m-am ocupat de verificarea pe care ai cerut sa o fac acelui tip, Cullen, care se intalneste cu Rosalie, daca se mai vad, stiu cat de repede schimba Rosalie iubitii.

Ai vrut sa sti despre infractiuni si nu am gasit nimic, dar apoi am verificat alte chestii. Decizi tu daca ii spui sau nu lui Rosalie, dar saracul tip este vaduv, la 26 de ani. Naspa. Si are si o fiica. Dar, din anumite motive, nu locuieste cu el. Locuieste cu parintii sotiei lui, in Jacksonville, Florida. Ben si Angela Cheney.

Ce rusine. A luat foc apartamentul. Micuta a supravietuit, dar nu si mama. Spune-i lui Rosalie ca asta ar insemna ceva prea intens pentru o relatie de-a ei.

Am pus scrisoarea de la Charlie de-o parte si am mers la celelalte pe care mi le-a trimis. Vrusesem ca Edward sa-mi spuna singur despre astea, dar nu ma puteam opri sa nu citesc ce aveam in fata.

Era o copie a unui articol despre foc. Fata si numele lui Edward erau sterse, dar titlul spunea „Pompier mort salvand o fetita”.

Am citit intreg articolul de trei ori, cu lacrimi in ochi. Nu dadea multe detalii, dar spunea ca cele cateva etaje de jos erau in flacari si s-a incercat o salvare de pe acoperis cand tatal acestei micute a sunat-o de pe telefonul mobil si ea i-a raspuns. Tatal si pompierul au vorbit cu fetita pana cand echipa a ajuns pe acoperisul cladirii, sarind pe acesta de pe acoperisul cladirii vecine.

Au inhamat un pompier si l-au lasat usor in jos, pe scara de incendiu din afara apartamentului micutei.

Pompierul o putea vedea pe fetita inauntru, dar ea nu stia cum sa descuie fereastra pentru a ajunge la el. Tatal ii spunea ce sa faca, dar a fost o problema cu fereastra, fiind blocata sau ceva de genul asta, dupa spusele celuilalt pompier care era in contact cu cel de pe scara de incendiu.

M-a durut, cand mi l-am imaginat pe Edward la telefonul mobil incercand sa-i spuna fiicei sale ce sa faca pentru a iesi de acolo, in timp ce cladirea ardea sub ochii lui.

Pompierul era pe cale sa-i spuna fetitei sa se dea inapoi si vroia sa sparga fereastra, dar atunci s-a petrecut tragedia.

Acesta a fost momentul in care primele flacari au ajuns si etajul ardea, incepand sa fie inghitit de focul de dedesubt.

Pompierul a intrat prin fereastra si a luat-o pe fetita in brate si erau pe cale sa fie ridicati inapoi pe acoperis, cand a avut loc o alta explozie, flacarile cuprinzandu-i pe amandoi.

Pompierul de pe acoperis a continuat sa traga si pompierul nu i-a dat drumul niciodata fetitei, chiar daca hamurile aproape luasera foc, inainte ca ei sa ajunga pe acoperis.

Cand au ajuns, pompierul era mort, fetita era vie, dar avea arsuri grave.

Dumnezeule, m-am rugat ca Edward sa nu le fi auzit tipetele la telefon sau la statii...Iisuse, probabil ca le-a auzit.

Am continuat sa-mi imaginez toata intamplarea, auzindu-l pe Edward tipand si plangeam, hohotind datorita imaginilor din mintea mea.

Edward, te iubesc...dar nu am idee cum sa te ajut. Trebuie sa-i recomand pe altcineva sa-i fie medic. Nu pot fi eu. Nu sunt destul de buna si el merita ce este cel mai bun.

Am luat o gura de aer si m-am sters la ochi, deruland caseta si luandu-mi caietul, dand la o pagina goala, pe cale sa scriu despre aceasta noua informatie.

L-am oprit si am auzit vocea lui Edward gemand si maraind in timp ce si eu suspinam, sunetul trupurilor plesnindu-se de tejghea iar si iar. Vechea eu ar fi fost ingrozita si ar fi oprit imediat caseta...dar eu deja m-am schimbat in ultimele cateva zile.

Imi doream sa aud asta...si nu-mi era rusine. Faceam dragoste cu barbatul visurilor mele si nu mi se parea deloc vulgar. Special de minunate erau sunetele si respiratiile lui Edward, chiar si cand terminasem amandoi si ne reveneam din fericitul nostru interludiu, ii puteam auzi gura sarutandu-mi spatele.

Stand pe canapea, m-am imbratisat si am inchis ochii, amintindu-mi...visand...tanjind.

„Bella...”, mi-a soptit vocea lui de pe caseta, in timp ce gura lui imi oferea mai multe saruturi dulci pe corp. Imi puteam auzi foarte vag propriile respiratii sacadate.

Dupa asta, am ascultat pana cand mi-am auzit vocea, cateva minute mai tarziu, suspinand si vorbind. „Reportofonul este inca pornit”. Si apoi, nimic – un sunet al unui click.

M-am holbat afara pe fereastra, stiind ca asta a fost ultima noastra sedinta si apoi am auzit vocea lui Edward. „Edward – sedinta numarul cinci. Bella...sunt eu. Sper ca nu vei asculta asta pana cand nu voi fi plecat...asa ca...pot sa spun orice vreau sa spun...”

M-am ridicat, incuntata dar atenta.

Si-a dres vocea si a continuat. „Vreau sa-ti multumesc...pentru ca ai grija de mine. Stiu ca asta faci. Sper...STIU...ca intr-o zi vei fi un psihiatru minunat. Ai acest dar. Nu ca as sti, tu esti singura cu care am stat de vorba, dar...pot sa vad in ochii tai cat de mult iti pasa. Imi pare rau ca sunt atat de dificil pentru tine...prea greu de citit. Dar ai incercat tot posibilul. Sunt recunoscator pentru asta”.

A facut o pauza, apoi a continuat. „Deci, uite ce nu-ti pot spune niciodata in fata, Dr. Bella. Am meritat sa-mi pierd sotia. Am meritat sa-mi pierd copilul. Nu am fost destul de bun pentru ele si le-am parasit cand aveau cea mai mare nevoie de mine. Le-am lasat sa arda”.

Vocea ii era plansa si ma omora sa ascult asta si sa nu-l am pe el aici sa-mi spuna. Dormeam cand a inregistrat asta? DUMNEZEULE!

„Un pahar cu lapte si 27 de dolari...”, plangea in liniste. „Asta m-a scos din casa in acea seara. Dumnezeule, Bella, sunt un nimic, UN NIMIC! Inca nu ai vazut asta? Ar fi trebuit sa mor in acea noapte. CHIAR am murit in acea noapte. Nu ne-am fi cunoscut niciodata, daca lucrurile ar fi fost asa cum ar fi trebuit sa fie. Imi pare rau ca a trebuit sa te amesteci cu mine. Imi pare rau. Nu sunt destul de bun pentru tine, deloc...si nu pot fi niciodata. Te rog, doar...uita-ma. Pretinde ca totul a fost doar un vis sau ceva de genul asta”.

S-a smiorcait si a luat cateva guri de aer. „Ai grija si fi fericita. Astea sunt doua lucruri pe care nu le poti avea langa mine. Imi pare rau daca te-am ranit vreodata, Bella. Nu a fost cu intentie. A fost foarte minunat...sa fiu parte din viata ta o perioada. Multumesc...pentru ca ai incercat sa ma ajuti. La revedere”.

Lacrimile mi se prelingeau pe obraji, am auzit sunetul cand Edward a oprit reportofonul si m-am ridicat, indreptandu-ma spre poseta dupa telefonul mobil.

Am cautat numarul lui Edward si am apelat. A sunat in apropiere si am urmat sunetul melodiei catre rucsacul lui, luandu-l si punandu-l pe pat.

Am scos totul din rucsac, inainte ca macar sa ma uit mai de aproape la el.

Aveam telefonul lui Edward, o uniforma de politist, catuse, un pistol neincarcat si cateva tricouri si jeansi...si o mica agenda.

Nu-mi mai pasa de intimitate, ma temeam pentru el. Mi-era teama ca ar putea sa incerce sa-si faca rau singur, nefiind sigura cand a inregistrat asta.

Deschizandu-i agenda, am dat la o pagina goala, apoi am dat inapoi o pagina.

Sambata – 12 dupa amiaza – Raven.

Mi l-am amintit mentionand-o pe Raven.

Vrei sa auzi niste povesti infricosatoare? Pot sa-ti povestesc despre Raven.

„Vopsesti la club, ha?”, tremuram cand am rulat in jos de la numele lui Edward la cel al lui Emmett, selectand numele lui pentru a-l suna. „Mincinos mic”.

M-am uitat la ceas si acum indica ora 6:45 seara.

„Bella, ce este, fata?”, mi-a raspuns el cu o voce foarte fericita.

„Emmett, unde este Edward?”, am trecut direct la subiect, in acest moment nefiind in starea de a fi mintita.

„Hmmmm, este jos”, a spus Emmett.

„Minti”, am spus serioasa.

„De unde sti?”, a intrebat Emmett, fara sa recunoasca ceva.

„Sunt psihiatru, d-aia stiu”, i-am replicat. „Nu ma minti, vreau sa stiu unde se afla, acum”.

„Bella, asta e treaba lui”, a spus Emmett, avand un ton serios acum. „Daca vrei sa sti, intreaba-l pe el”.

„Emmett, imi fac griji pentru el!”, mi-am folosit vocea panicata acum. „Am nevoie sa stiu ca este bine, i-am gasit agenda si spune ca azi la ora 12 este cu Raven – si mi-a spus ca va fi acasa in jurul ore 7. Emmett, sunt sapte ore! Mi-a spus ca ei ii place sa-i faca rau!”

„Bine, Bella, stai putin”, parea ca se misca, poate mergea afara pe aleea din spatele clubului. „Bine, acum pot sa vorbesc. Asculta, asta e ceea ce stiu. Ar fi trebuit sa plece de la Raven la ora 5. Inca nu a sunat-o pe Victoria sa anunte, deci asta inseamna ca inca se afla acolo. La 5, am sunat-o pe Victoria de la mall sa vad daca el a plecat, dar ea mi-a spus ca nu. Am asteptat vesti de la el insa, nimic. Si Victoria a spus ca ea nu va suna dupa Edward pana maine. A spus ca el este...pedepsit”.

„Datorita a ceea ce i-am eu facut seara trecuta!”, am terminat, avand lacrimi de furie in ochi.

„Da”, a sunat el atat de trist.

„Tarfa!”, am scuipat, pasind pe podea, moment in care am vazut uniforma de politist pe pat.

„Da-mi adresa”, i-am cerut lui Emmett, apucand un pix si mergand in bucatarie.

____________________

Edward

Raven tinea lanturile deasupra capului ei si le folosea sa se ridice in sus si in jos, in timp ce mi-o tragea din nou. Eram intins pe o masa din lemn si ea era deasupra mea, infipta in penisul meu, iar eu aveam pumnii stransi pe langa mine, avand incheieturile legate cu niste curele din piele in jurul soldurilor, gleznele legate si ele impreuna, din acele catuse pornind un lant catre tavan.

Tipand cu putere, ea isi dadea drumul. Am inchis ochii si m-am fortat sa uit durerea si sa-mi provoc orgasmul, inainte sa-mi fie din nou livrata pedeapsa.

Am gafait mai tare, impingandu-mi pelvisul in sus si in jos pana cand eram pe cale sa-mi dau drumul.

„Raven, imi dai voie sa-mi dau drumul?”, am intrebat asa cum fusesem antrenat.

„Nu inca”, a continuat ea sa se miste fara mila pe mine, in timp ce gemeam, strangand din ochi, incercand sa ma abtin.

Dupa cateva secunde, simteam cum era pe cale sa explodeze din mine si m-am auzit soptind. „Te rog...te rog...”

„Acum”, a spus ea permitandu-mi, moment in care am tipat, trupul tremurandu-mi cand am ejaculat in prezervativul pe care il purtam.

Au mai trecut cateva momente inainte ca ea sa se miste si sa vorbeasca iar.

„Mmmm, futaciosul meu bun”, mi-a mangaiat fata, eu avand ochii pe jumatate deschisi. „Asta este a zecea oara la rand. Esti special”.

M-a sarutat pe piept si a inceput sa se dea jos de pe mine comentand. „Vezi, de asta te vreau numai pentru mine. Dar Victoria vrea sa astept putin. Asa ca voi astepta. Te vreau...si te voi avea. Catelusule, ai vrea sa-mi apartii, tot timpul?”

„Da, Raven”, am inchis ochii si am respirat, simtindu-ma prea slabit pentru ca macar sa vorbesc bine.

„Stiam eu”, a sunat Raven morocanoasa. „Ea ne tine despartiti”.

„Atat de obosit...”, am mormait pe jumatate cand Raven s-a asezat iar asupra mea, indepartand prezervativul si spalandu-ma cu buretele si apa curata, fierbinte.

Mi-a ignorat balbaiala si a vorbit. „Urasc sa te eliberez. Pur si simplu nu concep sa o fac. Este ca si cum...esti destinat sa fi al meu. Esti al meu”.

„Raven...”, am respirat. „Te rog...ma voi intoarce, jur. Dar, daca nu ma eliberezi cand trebuie, Victoria va trimite pe cineva aici”.

„Inca nu a sunat si este trecut de ora 8”, m-a informat Raven. „Ei nu prea ii pasa de tine, cum imi pasa mie. Ramai cu mine”.

M-a sarutat pe buze si am incercat sa-i raspund la sarut, insa eram atat de slabit,  atat de uzat.

Aici avem eu si Raven probleme mereu. Cand vine momentul sa ma lase sa plec, nu vrea sa faca asta. La un moment dat, cand i-am spus ca este timpul sa ma lase sa plec, si-a revarsat furia pe mine. Asa au degenerat lucrurile data trecuta.

Asa ca m-am hotarat sa nu presez prea tare lucrurile de data asta, cerandu-i sa-mi dea drumul. Poate ca se plictiseste de mine in urmatoarele cateva ore si imi da drumul din proprie initiativa.

„Iti va placea aici, cu mine”, m-a sarutat pe barbie si s-a indreptat spre un maner de pe postativul din lemn, la stanga mea, langa partea superioara a peretelui.

L-a rotit si am auzit lantul scrasnind incet. M-am uitat in jos si am inceput sa simt lantul conectat la glezenle mele strangandu-se si ridicandu-mi putin picioarele de pe masa.

„Raven...”, am privit-o putin nervos pe cand continua sa roteasca manerul, facand lanturile sa-mi ridice complet picioarele de pe masa, pana cand mai aveam pe masa numai umerii.

Raven a incetat sa mai roteasca manerul si a mutat cu usurinta masa de sub mine, lasandu-ma sa atarn cu capul in jos, inca avand mainile tintuite pe langa mine.

Buzele ei mi-au atins stomacul si m-a sarutat, vorbindu-mi. „Dormi, ingerul meu”.

Statea pe podea, sub mine, cativa metri mai in spate, zambindu-mi si fredonandu-mi o melodie, ca un cantec de leagan, cantandu-mi sa adorm.

M-am cutremurat, stiind ca orice vroiam sa-i spun acum, ar fi provocat-o. Trebuia sa ma port frumos si sa tac, pana cand se decidea Victoria sa ma scoata din asta.

Bella isi va face atatea griji pentru mine. Rahat. Emmett va avea grija de ea.

Inchizand ochii, m-am prefacut ca adorm, in timp ce ea isi canta cantecelul straniu.

Mai tarziu, dupa ce Dylan a convins-o pe Raven ca lasandu-ma sa atarn cu capul in jos ma va omori la un moment dat, am fost asezat intr-o cusca mica, foarte asemanatoare cu o cusca uriasa pentru pasari, picioarele atarnandu-mi afara printre sipci, in timp ce corpul mi se sprijinea de stalpii din fier, incercand sa inchid ochii intr-o anumita forma de somn, cusca atarnand din tavan, avand bratele infasurate in jurul corpului, cautand dupa putina caldura.

Eram inca in pielea goala, dar stateam mai confortabil ca inainte. Custile nu ma sperie, ma calmeaza.

Custile insemnau ca nu putea sa intre nimeni acolo sa-mi faca ceva. Custile insemnau odihna. Toate lucrurile ingrozitoare se petrec in afara custilor. O cusca este locul in care mergi intre sesiunile de tortura, cand Stapana doarme.

Raven trebuie sa fi mers la culcare. Ma intreb cat o fi ceasul. Ma intreb daca voi iesi maine de aici.

„MAINILE SUS, POLITIA!!”, am auzit deodata tipand de sus o voce de femeie si am tresarit, ascultand cu atentie.

„Sa nu indraznesti sa te misti sau iti zbor creierii!!”, a strigat femeia din nou, moment in care m-am incruntat.

„Bella?”, mi s-a strans pieptul. Ar fi bine sa NU fie ea. Poate ca era doar plasmuirea imaginatiei mele.

„Du-ma la subsol!”, am auzit vocea ca a Bellei poruncind, apoi a strigat. „ACUM!!”

Am auzit miscare deasupra mea si mi-am acoperit penisul cu mainile, in caz ca urma sa am companie aici.

In final, s-a deschis usa de la subsol si lumina s-a strecurat inauntru, fara sa ajunga la cusca mea, in timp ce se auzeam pasi coborand scarile.

Imi era greu sa vad ceva, fiind in intuneric, apoi vazand deodata lumina stralucitoare.

Am putut distinge silueta lui Dylan si o alta silueta mai mica dupa el, purtand o sapca de politist.

„L-a cumparat ea”, i-a spus Dylan politistului din spatele lui. „Este un prostituat, se afla aici de bunavoie”.

„Taci dracului din gura! Scoate-l de acolo!”, a strigat vocea femeii, impingandu-l pe Dylan spre cusca mea.

Dylan a deblocat manivela, coborand cusca pe masa. Apoi, a descuiat-o cu cheia si a facut un pas sau doi in spate.

O alta umbra a unui politist solid a coborat scarile si a spus catre femeia ofiter. „Pune-i catusele acestui tip sus, lasa-ma sa ma ocup eu de asta, in regula?”

Ofiterul mai mic a urcat cu Dylan, dar eu tot stateam in cusca, fara sa ma misc.

Politistul a venit la cusca, s-a aplecat deasupra mea si a aprins lanterna sub fata lui, zambind si vorbindu-mi. „Salut, fratioare”.

„Emmett...”, am soptit, uitandu-ma in jur. „Ce cauti aici?”

„Te salvez”, m-a informat el.

Tot nu ma miscasem inca.

„Unde este Raven?”, am intrebat.

„Incatusata, sus”, a zambit Emmett. „E in regula, Edward, poti sa iesi”.

Am inceput sa ma tarasc din cusca si Emmett a aruncat niste haine pe locul liber de langa cusca.

„Ti-am adus niste haine de la mine cu care sa te imbraci”, a spus Emmett. „Nu eram sigur unde le-as fi gasit pe ale tale si nu am vrut ca Bella sa te vada...sti tu...in halul asta”.

„Aia ERA Bella?!”, am intrebat, sunand putin suparat, dar eram mai degraba ingrijorat, nelinistit...stupefiat. Si ea vrea sa consilieze oameni nebuni? Ea e una dintre ei! De fapt, ea e liderul lor!

„Oo, da”, a ranjit Emmett. „Asta a fost numai ideea ei. Avea uniforma ta de politist si catusele si pistolul. Avea de gand sa vina singura aici, dar nu am putut sa o las sa faca asta. M-ai fi omorat, in primul rand”.

Punandu-mi pantalonii lui Emmett, am fost de acord. „Cu siguranta”.

„Si in al doilea rand...nu a fost corect ca Victoria sa te lase sa atarni aici, mai ales dupa ce s-a intamplat data trecuta”. Emmett a asteptat cat mi-am pus tricoul moale si larg, scancind putin cand mi-a atins spatele.

„Nu te voi mai lasa niciodata sa treci din nou prin rahatul ala”, a continuat Emmett. „Nu uita, am mai fost aici jos inainte, sti tu”.

„Stiu”, aproape ca aveam lacrimi in ochi si a trebuit sa-l imbratisez pe tip. „Multumesc, Em”.

„Haide, sa iesim de aici inainte ca Bella sa-i dea un baston peste cap lui Raven”, a luat-o Emmett in sus pe scari.

„Raven nu mi-a vazut fata”, mi-a spus Emmett cand am ajuns in capatul scarilor. „Bella a luat-o in timp ce dormea. Pe tip nu l-am mai vazut inainte. Trebuie sa fie nou aici. Asa ca, suntem in siguranta”.

Chiar atunci, cand ma indreptam spre bucatarie sa-mi iau hainele si cheile masinii, Bella venea alergand, in fata mea, oprindu-se cand m-a vazut. Am inghetat, vazand cat de multe lucruri reflectau ochii ei: suferinta, ingrijorare, furie, tradare, dragoste, usurare...

Mi-a smuls cheile din mana si s-a intors spre Emmett.

„Edward merge cu mine. Ne urmezi cu masina ta, bine?”, l-a intrebat Bella pe Emmett, ignorandu-ma complet.

„Aaa, da”, a ezitat el, privindu-ma.

Am dat din cap la el, spunandu-i in liniste ca era bine, in timp ce paraseam bucataria.

Emmett i-a aratat masina mea Bellei si ea a deschis portiera soferului, urcand, in timp ce eu am luat locul pasagerului.

A pornit motorul si s-a uitat in spate, scotandu-si casca de politist si aruncand-o pe bancheta din spate inainte sa derapeze, mergand pe aleea de beton care o scotea de pe proprietate, pe drum.

Cand in sfarsit am avut curajul sa o privesc, ea plangea si marea viteza in acelasi timp.

„Bella, vrei sa conduc eu?”, am incercat sa intreb, dar am fost intrerupt la mijlocul propozitiei.

„SUNT ATAT DE FURIOASA PE TINE IN ACEST MOMENT!!”, a strigat ea, lacrimile curgandu-i pe fata.

„Stiu”.

„CUM DRACULUI MA POTI PRIVI IN FATA SI SA-MI SPUI NISTE RAHATURI DESPRE ZUGRAVITUL LA CLUB, CAND STIAI AL DRACULUI DE BINE CA AVEAI INTALNIRE SA FI TORTURAT TOATA ZIUA DE TARFA AIA PSIHOPATA!!”

„Pai, eram...”

„SI APOI FACI IN ASA FEL INCAT ASA ZISII TAI PRIETENI SI EU SA FIM OCUPATI CUMPARAND LENJERIE INTIMA SEXY TOATA ZIUA, IN TIMP CE TU ESTI BRUTALIZAT?!!!”

„Hei, ei SUNT prietenii mei, Emmett tocmai si-a riscat fundul sa te ajute sa ma scoti de acolo!”, am incercat macar sa clarific asta.

Nu o condamnam pentru ca tipa si era furioasa, dar nu-i puteam da voie sa sustina ca Emmett si Jasper nu-mi erau prieteni adevarati.

Bella plangea mai tare si eu aproape ca am sugerat din nou sa conduc eu.

„PUR SI SIMPLU NU INTELEG, EDWARD, CHIAR NU INTELEG!!”, plangea si striga in acelasi timp. „IMI PASA DE TINE, TE IUBESC SI VREAU SA TE SALVEZ, DAR NU POT SA O FAC SINGURA! TREBUIE SA VREI SI TU ASTA! SI MI SE PARE CA NU PREA VREI. PE UNDEVA, AI AJUNS SA TE OBISNUIESTI CU VIATA ASTA!! INTR-O ZI, VEI MURI INTR-UN SUBSOL EXACT CA ACELA – NU INTELEGI ASTA?!

Stateam pe spate in scaun, ma durea peste tot si i-am vorbit. „Ti-am spus, Bella. Cateva ore acolo azi mi-au adus 50 de miare! Daca nu jefuiesc o banca, pentru mine nu este alta cale sa castig atat de rapid acei bani. Tu nu sti – fiica mea are nevoie de ei”.

„Ba chiar stiu!”, a spus ea, stergandu-se la ochiul drept, si a tras masina pe dreapta, holbandu-se fix la expresia mea speriata.

„Stiu despre incendiu si am ascultat mesajul d epe caseta. Si acum iti spun ca minciunile se opresc aici! Imi vei spune tot ce vreau sa stiu, vei fi sincer cu mine oricum ar fi, si de acum inainte vei face ce spun eu in perioada cat suntem impreuna! Sau poti sa cobori acum!!”, a strigat ea.

„Asta e masina mea”, imi venea sa zambesc, dar m-am abtinut.

Numai Bella ma putea face sa zambesc dupa ce trecusem prin asta.

A parut surprinsa de acest fapt pentru o secunda si apoi s-a incruntat mai tare.

„Nu-mi pasa a cui masina este!!”, a racnit. „Esti cu mine sau nu?”

Nu mi-a trebuit mult sa ma decid.

„Sunt cu tine, Bella”, am spus sincer, onest, total.

I-a curs o lacrima din ochi si a intors volanul, revenind pe strada, la o viteza mult mai normala acum.

In final, a vorbit si vocea ii era mica si suna fragila.

„Edward, esti bine?”, a plans. „Vrei sa mergi la spital?”

„Sunt bine, Bella”, uram sa o vad plangand. „Fara spital. Vor pune intrebari”.

„De ce ea...”, a inceput Bella sa intrebe, dar a plans iar.

„Bella, te rog sa nu plangi”, acum simteam si eu lacrimi in ochi. „Voi fi bine. Am nevoie doar de o baie fierbinte si lunga...”

„Bine”, a dat din cap, incercand sa se opreasca din plans.

„Si o noapte in pat”, am adaugat.

„Bine”, a spus.

„Si de Bella mea”, am adaugat la sfarsit, dar nu mai putin important.

A hohotit iar si a trebuit sa tragem din nou pe dreapta pentru a o imbratisa...si pentru ca ea sa ma imbratiseze...cu grija. Saracul Emmett in spatele nostru, trebuie sa creada ca suntem dezaxati sau ceva de genul asta.

Am plans fara cuvinte o vreme si apoi Bella a pornit din nou masina, vrand sa ma duca acasa si sa aiba grija de mine.

Urma sa fie o noapte dura. Stiam ca atunci cand Bella imi va vedea trupul i se va face rau, cu toate ca m-as putea ascunde – Nu. Nu ma mai pot ascunde de Bella. Indiferent ce, ii datorez adevarul. Adevarul gol si urat.

Vroiam sa-i spun ca-mi parea rau, atat de rau pentru ca am ranit-o asa, ceea ce era exact motivul pentru care nu i-am spus unde mergeam azi dimineata, dar acum intelegeam cat de gresit gandisem ca pot sa ascund asta de ea. Bella nu este un copil si nu este proasta. Ma iubeste – si asta este o prostie, dar nu este vina ei. Am gresit mintind-o. Nu voi mai face niciodata asta.

Indata ce am ajuns la Bella, Emmett ne-a dat toate chestiile lui preferate pentru a-mi trata ranile si a intrebat daca dorim sa ramana.

„Sunt bine”, m-am frecat la ochi. „Sunt obosit, in mare parte, si putin inflamat. Se va vindeca”.

„Bella, suna-ma daca ai nevoie de mine”, a imbratisat-o Emmett si ea i-a multumit din nou pentru ca a jutat-o sa ma salveze.

L-am mai imbratisat si eu o data inainte sa plece.

Dupa ce a plecat el, Bella s-a intors si a mers in baie, incepand sa pregateasca cada. Am urmat-o incet si mi-am infasurat bratele in jurul tricoului larg al lui Emmett, fericit ca imi acoperea mare parte din piele.

Apa scotea aburi cand a inceput sa se umple cada si Bella si-a sters ochii, respirand adanc si uitandu-se la mine cu atat de multa dragoste si suferinta in ochi, ca m-a facut sa plang din nou.

„Sunt aici pentru tine, Edward”, a spus, fara sa se intinda sa ma apuce, fiind incantat pentru asta.

„Stiu, Bella”, mi-am auzit vocea spargandu-se.

Ea a respirat si statea in fata mea, fara sa ma sufoce, dandu-mi spatiu.

„Asta va fi greu pentru amandoi”, a spus ea deschisa. „Dar vom trece impreuna prin asta, in regula?”

„Da, Bella”, am tremurat putin.

„In regula”, si-a pus o mana pe stomac, apoi a luat-o de acolo. „Vrei sa te ajut sa te dezbraci?”

„O fac eu”, am spus incet, privind in pamant.

„Bine”, a inchis Bella ochii si i-a mai curs o lacrima, dar nu a sters-o.

„Vrei sa te las singur?”, a intrebat.

„Nu”, m-am trezit raspunzandu-i. „Nu vreau sa-ti mai fac rau dar...dar nici nu vreau sa fiu singur chiar acum”.

„E in regula, Edward”, a pufnit Bella iar. „Vreau sa raman. Vreau sa am grija de tine. Ti-am spus, sunt cu tine pana la sfarsit. Vorbesc serios”.

Si, cu toata emotia mea, i-am raspuns. „Stiu ca vorbesti serios”.

Incet, am inceput sa-mi scot tricoul lui Emmett si i-am urmarit privirea cand am ridicat bratele, dandu-l jos. Spre cinstea ei, nu a facut vreo fata sau sa tipe. Puteam sa vad o multime de linii de un rosu inchis, majoritatea urme de bici, si nu foarte multe taieturi, de la biciul cu o singura coada. Va dura cateva zile sa dispara putin, peste o saptamana sa dispara de tot de pe carnea mea, cel putin.

Dar erau semne urate. Stiam asta.

Aceleasi semne le aveam cu siguranta si pe fund si pe spate, la fel si pe coapsele interioare, cand mi-am scos cu grija si recunostinta pantalonii mari si moi pe care ii purtam.

Bella hohotea de zor si isi stergea ochii cand am intrat in cada, inchizand ochii si crispandu-ma putin cand m-am asezat in apa curata.

Apoi, ea a inmuiat un burete in apa si, cu finetea unui medic talentat, a inceput sa preseze buretele fierbinte pe semnele evidente de pe spatele meu, lasand apa sa-si faca treaba, in timp ce eu am inchis ochii, lacrimi de usurare si emotie miscandu-se incet pe varfurile si vaile fetei mele cand ea mi-a aratat din nou cat de profunda si adevarat era dragostea ei.

Oricine poate spune cuvintele te iubesc – insa Bella mi-o putea spune fara sa deschida gura. Mi-a spus-o toata noaptea. Cu forta a 100 de barbati a stat cu mine restul noptii, m-a spalat, m-a uscat, a intins unguentele lui Emmett pe pielea mea, in timp ce eu tremuram cu totul. Vocea ei dulce, care mi-a spus ca ma iubeste si ca voi fi bine, a fost intotdeauna acolo.

Mergea cu mine in iad si nu s-a plans o data.

M-a imbracat in tricoul pe care mi-l oferise si in pantaloni de pijama lungi, din flanel, m-a acoperit cu paturi, stand intinsa langa mine si mangaindu-mi obrazul de parca eram ultimul barbat de pe planeta si foarte pretios pentru ea.

Mi-a povestit ca sa adorm despre taberele ei de vara si aventurile ca si copil, ducandu-ma intr-un loc tanar si nocent, de care aveam nevoie disperata chiar atunci. Am auzit povestioare despre primele saruturi, plimbari cu barca sub clar de luna, si despre pozne facute impotriva insotitorilor rai din tabara.

La sfarsit, ochii au inceput sa mi se inchida in intunericul de langa ea si i-am vorbit. „Bella...stiu ca am spus ca nu ne mai putem spune te iubesc dar, este in regula daca retrag ce am spus?”

Mi s-a parut ca zambea cand mi-a raspuns. „Daca vrei tu, daca este adevarul, da”.

„Vreau sa-mi retrag cuvintele”, am spus, sigur pe mine.

„Bine”, a spus ea. „Ti le-ai retras”.

„Bella?”

„Da, Edward?”

„Te iubesc”.

„Multumesc, Edward”, a spus Bella pe un ton bland. „Pentru sinceritate”.

O pauza se instalase intre noi si mie imi crestea incruntarea pe frunte.

„Bella?”

„Da, Edward?”

Am facut din nou o pauza.

„Tu...ma mai iubesti...inca?”

Sunt atat de nevoias. Dupa tot ce a facut pentru mine in noaptea asta, tot aveam nevoie sa aud asta...tot imi doream sa aud asta.

„Nici vorba”, a pufnit ea. „Esti o mare bataie de cap”.

O pauza foarte lunga s-a instalat intre noi apoi.

„Edward?”

„Da, Bella?”

„Bineinteles ca te iubesc”, a spus.

Am zambit si intreg corpul meu parca se vindecase prin magie.

„Prostule”, a adaugat ea.

Cum vi s-a parut?

Urmatorul, peste doua zile...

Ana