Linia Rosie

25. Cel mai bun medicament

Edward

„Victoria nu este doar o pestoaica sau o detinatoare de club”, spuneam in lumina difuza a camerei de hotel a lui Charlie, in timp ce el si Bella se holbau la mine. „Este nebuna. Ea ucide”.

Charlie era pregatit sa-mi auda povestea si tinea un pix si caietul sau, insa nu scria. A continuat sa ma priveasca si eu nu i-am evitat privirea de data asta. Aveam nevoie ca el sa vada ca spuneam adevarul – in ochii mei.

„Ai vazut-o ucigand pe cineva, Edward?”, a intrebat el, fara sa arate vreo reactie pe fata.

„Da”, am inghitit in sec, stiind ca trebuia sa spun intreaga poveste. Emmett era singura persoana careia ii spusesem vreodata. Si asta a fost dupa ce s-a intamplat...nu am mai vorbit de asta de atunci...insa nu mi-a iesit niciodata din cap.

„Nu stiu cu siguranta de ce a facut asta”, am inceput. „Poate ca el a vazut ceva ce nu trebuia sa vada sau ii fusese oferit ei de catre cineva din familie pentru a dispune de el...nu stiu aceasta parte. Insa pot sa-ti spun ce am vazut”.

Charlie a dat din cap si scria ceva, dar am banuit ca era pregatit ca eu sa continuu.

„S-a intamplat la scurt timp dupa ce devenisem al Victoriei. Dupa tot acel ritual cu sangele...”, am spus, incercand in mintea mea sa ma intorc la acea noapte, pentru a nu uita nici un detaliu...in timp ce spuneam povestea cu voce tare.

Inca nu eram de incredere pentru a umbla singur prin club la acel moment. Victoria nu ma avea definitiv ca si sclav al ei. Eram guraliv, uneori ma contraziceam cu ea, vroiam sa-mi dea voie sa-mi vizitez fiica din cand in cand, si mormantul Tanyei, lucruri care nu mi se permiteau.

Nu am incercat niciodata sa fug, insa ma aflam in timpul antrenamentelor. Stateam in subsolul de sub Fire, in cusca mea, care semana exact cu cusca vampirului de deasupra, in care urma sa prestez intr-o zi.

In pielea goala, ca de obicei, in acea seara nu fusesem ranit sau speriat, doar infometat. O asteptam pe Victoria, sperand ca-mi va aduce ceva de mancare. In acea zi nu am facut decat sa-mi invat pozitiile, ce porunci imi va da ea pentru a executa acele pozitii si cum sa-i vorbesc pe tonul potrivit cu respect...si cum sa ma abtin de la vorbit sau chiar si de la a striga de durere, pana cand mi se dadea permisiunea sa fac asa.

Psihic, eram terminat si nu mancasem toata ziua. Ea spusese ca inca nu meritam. Fusesem singur in camera luminata slab timp de doua ore, cand am auzit-o intorcandu-se.

Numai ca, ea nu era singura. Am auzit vocea inabusita a unui barbat, inainte sa vad pe vreunul dintre ei, insa vocea era foarte speriata si stresata.

Victoria l-a tarat pe acest adolescent inauntru, el putea sa aiba in jur de 18 sau 19 ani. Era aratos, avea par blond auriu si ten bronzat, arata ca un tip tipic din California. Era in pielea goala si avea o lesa si zgarda in jurul gatului, si incheieturile ii erau incatusate la spate. Venea in genunchi, pe jumatate tarat de Victoria, si fata ii era uda de lacrimi, trupul ii era putin ud de la sudoare.

Nu parea ranit si nici nu sangera pe undeva, insa ceva il facuse sa tremure si sa planga in hohote cand m-au privit in liniste in propria mea inchisoare mica.

Pentru un moment ingrozitor, am crezut ca ea ma va pune sa-i sug penisul acestui baiat sau ca ma va forta sa i-o trag lui...sau ca il va pune pe el sa mi-o traga, impotriva vointei amandurora...acum imi pare rau ca primul meu gand a fost pentru mine, insa la inceput nu eram obisnuit cu durerea, inca nu aveam cuvantul ei ca nu trebuia sa prestez cu barbati, inca. Inca nu eram total distrus in acel moment. Insa asta s-a schimbat curand.

Aproape ca am vrut sa vorbesc cu ea, dar mi-am amintit de orele de antrenament din acea zi si nu am vorbit pana cand nu mi s-a permis.

„In genunchi”, mi-a poruncit Victoria, in timp ce stateam in fundul gol in cusca.

M-am ridicat fara un cuvant si am ingenuncheat, asigurandu-ma ca stateam drept si am dus mainile la spate, asa cum ma invatase ea, tinand capul sus, privirea in jos.

„Foarte cuminte baiat”, mi-a dat Victoria o picatura de lauda dupa o zi lunga.

Baiatul legat si cu calus in gura, cu o multime de benzi adezive in jurul capului de cateva ori, m-a privit cu disperare...avea respiratia scurta si gafaita in timp ce incerca, intr-un fel, sa comunice cu mine din priviri. Avea un ochi albastru...celalalt ochi era verde.

„Vreau sa te uiti la el”, m-a informat Victoria si am ridicat privirea pentru a-l vedea pe tip in intregime.

„Edward, s-ar putea sa ai impresia ca sunt slaba pentru ca sunt femeie”, mi-a spus ea, cu un ranjet scurt pe buzele vopsite. „Ma lasi sa-ti platesc datoria si acum imi faci viata grea. Crezi ca acum ai ceva de spus cu privire la viata ta. Si te opui mie si antrenamentului meu. Nu complet...insa pot sa-ti vad privirea cand iti poruncesc ceva, incruntarea cand te inchid in cusca. Este timpul sa inveti cine este seful. Si sa vezi ce lucruri ingrozitoare ti se pot intampla daca nu ma multumesti si nu mi te supui asa cum trebuie”.

Acum m-am intors in prezent, uitandu-ma la Bella si apoi la Charlie cand am luat o gura de aer, nevrand sa retraiesc fiecare detaliu al acelei nopti, insa stiind ca trebuia sa fac in sfarsit ceea ce este corect. Corectitudinea este intotdeauna grea.

„I-a luat ore”, m-am uitat la Charlie, speriat de ce ar putea arata privirea Bellei daca ma uitam la ea. „Mie mi s-au parut ore. L-a torturat pe pusti. Nu ma refer la tortura prin biciuire. A inceput cu degetele lui si o pereche de foarfeci pentru carne. Fara sa-i adreseze vreun lucru pustiului, a inceput sa-i taie varfurile degetelor, spunand ca trebuie sa indeparteze orice i-ar trada indentitatea lui, daca ii vor gasi cadavrul. Mai tarziu, i-a scos si dintii. I-a mancat varfurile degetelor...in timp ce el privea...si tipetele lui erau...”

M-am cutremurat si, in cateva secunde, Bella statea langa mine, tinand un brat in jurul meu si tinandu-ma de mana. Charlie nu a comentat la asta, lua notite, afisand o expresie rece pe fata.

„I-a facut placere”, am informat. „Asta m-a speriat cel mai tare, in afara de blestematele de imagini pe care nu le voi uita niciodata. S-a jucat cu el si l-a batjocurit cand l-a ucis. Si nu s-a grabit. Am continuat sa respir uscat si sa ma inec, daca as fi avut ceva in stomac, as fi vomitat tot timpul. Am implorat-o, am tipat si am plans sa se opreasca...apoi, mai tarziu, cand saracul pusti era tocat in bucatele peste tot si inca traia, am implorat-o sa puna capat. Sa-l scoata pe pusti din mizerie, macar. Tot ce mi-a spus ea a fost, priveste si invata, Edward. Priveste si invata”.

„La un moment dat, aproape ca m-a facut sa mananc unul dintre degete, cand stomacul meu a facut zgomot la al patrulea deget pe care l-a taiat. Am reactionat atat de urat, ca nu m-a fortat sa o fac, multumesc Domnului”, am continuat. „Mi-a spus ca sunt slab si ca trebuia sa vad asta, chiar daca era doar o data...pentru a-mi cunoaste locul. Mi-a spus ca asta mi s-ar putea intampla mie, fiicei mele, parintilor mei...oricui cu care aveam vreo legatura. Nu am putut sa spun nimic in acel moment, eram atat de scarbit si respingator pana la final...nu am facut decat sa plang. Atunci am fost distrus. As fi fost de acord cu orice ar fi vrut ea dupa toata asta”.

„A parut sa se plictiseasca sa ma puna sa privesc si de suferinta pe care o induram amandoi, eu si pustiul. Si-a scos chiar si hainele cand se apropia de final. Chiar si cand se parea ca pustiul murise, ea a continuat sa-l cioparteasca. De fiecare data cand am incercat sa nu ma uit, tipa la mine sa privesc, altfel imi voi pierde si eu ochii”.

„A infasurat bucatile in plastic si le-a pus intr-o cutie mare din plastic”, am spus, taind trecutul de la radacina si dand fiecare detaliu. „Mi-a descuiat cusca si m-a fortat sa stau in mizeria de sange in patru labe. Tremuram ca o frunza si plangeam, insa ei nu i-a pasat. Spunea ca vrea sa vada daca mi-am invatat lectia cu privire la opunere si plangeri. M-a pictat cu sange pe nas si pe obraji, mi-a scris ‚curva’ pe frunte...’tarfa’ pe spate...radea si se juca, in timp ce ma decora cu sangele saracului pusti. Am crezut ca aproape mi-am pierdut mintile, incercand sa stau nemiscat in timp ce ea facea asta. M-a fortat sa ling niste sange de pe podea. Spunea ca ma va face un animal de companie cuminte. Spunea ca da putere. A lins si ea niste sange. Este o psihopata totala. Am stiut in acea seara. Mai tarziu, am suspectat ca familia ei se folosea de ea sau de club drept perdea cand vroiau sa omoare oameni sau sa dispuna de ei. Oameni care se puneau in calea lor sau care puteau si probabil erau martori la ceva ce facusera ei. Nu am stiut niciodata nici macar numele pustiului”.

„Ai vazut-o vreodata ucigand pe altcineva in afara de el?”, a intrebat Charlie, luand mai multe notite.

„Nu”, am raspuns. „Dupa asta, am facut tot ce a spus ea pentru a o tine departe de fiica mea. Nu a trebuit sa-mi mai arate niciodata asa ceva”.

„Asta se intampla cu ani in urma”, a gandit Charlie cu voce tare. „Ai ingropat cadavrul?”

„Nu, a chemat pe altcineva sa-l ia de acolo”, am raspuns. „Nu stiu daca l-au ingropat...sau daca l-au ars...sau ce au facut cu el”.

„Fara cadavru, nu exista dovezi”, s-a incruntat Charlie.

„Exista o dovada”, am spus, sperand ca nu faceam o greseala. Ei s-au uitat la mine si eu am luat o gura de aer.

„Victoria m-a pus sa curat podeaua in acea seara...si sa folosesc furtunul pentru a ma spala. A avut foarte mare grija sa adune prosoapele insangerate. Dar, cat a fost ea plecata, am gasit o carpa si am curatat. Am udat acea carpa cu niste sange. Si am ascuns-o in acel subsol”.

„Dumnezeule”, a scapat Bella o respiratie acum. „Cu asta, va merge la inchisoare pentru crima. Edward ar putea depune marturie impotriva ei”.

„Stai asa, Bella”, i-a aruncat Charlie o privire si chiar si eu stiam ca nu poate fi asa de simplu. Charlie m-a privit si m-a intrebat. „Esti sigur ca inca se afla acolo?”

„Nu pot fi 100% sigur”, am recunoscut. „Nu am mai fost acolo in ultimele doua saptamani. Era acolo inainte sa plec, asta stiu. A trebuit sa curat echipamentul de acolo si am facut-o inainte sa vin la Bella. Am verificat...se afla acolo”.

„De ce nu ai mai spus nimanui asta?”, a intrebat Charlie.

„Nu stiu daca pot avea incredere in politia din acest oras, tinand cont de ce este familia Victoriei”, am spus. „Nu am vrut sa-mi risc fiica. M-am temut pentru mult timp, apoi, mai tarziu...nu am avut destula incredere in nimeni pentru a spune. Nici macar Emmett nu stie ca am acea carpa. In momentul in care am facut asta, am sperat ca poate, intr-o zi, voi avea curajul sa o arat cuiva. Nu mi-am dorit ca pustiul sa fi murit asa si sa nu existe nici o dovada ca el a fost acolo. Toata durerea prin care a trecut el...”

Nu au spus nimic.

„Am incredere in tine, Charlie”, am afirmat, privindu-l fix in ochi. „Ti-o voi da tie. Singurul lucru este ca...mai intai trebuie sa o iau de acolo”.

Charlie m-a privit si a inteles ce spuneam...si ce gandeam.

„Esti in stare sa faci asta, Edward?”, a intrebat Charlie cu gravitate.

„Da”, am spus hotarat. „Sunt”.

„Stai. Ce?”, a intervenit Bella, clar suparata cu privire la ce discutam noi acum.

M-am uitat la ea si am zis. „Trebuie sa ma intorc. Pentru o vreme. Dupa cateva zile, voi avea voie sa umblu liber din nou. Victoria merge acasa, paraseste clubul cu orele tot timpul, lasandu-ma singur acolo. Imediat ce am acea singura sansa sa iau carpa, pot sa plec de acolo. Eu si Emmett suntem singurii carora ea le lasa cheia de la subsol. Ma pot intoarce luni si, daca ma port foarte frumos, poate ca pana la sfarsitul saptamanii o fac sa ma elibereze”.

„Nu!”, a strigat Bella la mine, lacrimile stralucindu-i in ochi, in timp ce Charlie privea cu tristete. „NU! Tata, spune-i ca nu poate sa faca asta! Edward, nu te intorci acolo!”

„Bella, asculta-ma”, i-am luat ambele maini, privind-o in ochi. „Victoria are incredere in mine. Pot sa intru acolo fara sa ridic suspiciuni. Locuiesc acolo. Este perfect. Nu va ghici niciodata ce incerc sa fac. Ea inca mai crede ca mi-a frica de ea. Ma pot preface ca mi-e frica de ea. Sunt un actor bun la rahatul asta”.

„Nu, este prea periculos”, s-a opus ea. „Tata, poti sa mergi la politie si sa le ceri un mandat de perchezitie sau asa ceva?”

Charlie a oftat si a scuturat din cap.

„NYPD nu va elibera un mandat de perchezitie fara o alta dovada ca acolo a avut loc o crima”, a spus Charlie. „Nu le va pasa de povestea lui Edward, pentru ca el este o tar...”

Eu si Bella l-am privit pe Charlie cand s-a oprit si ne-a privit scuzator.

„Scuze”, a spus si si-a terminat propozitia. „Politia nu-l va asculta pe Edward pentru ca el este prostituat. Vor crede ca el incearca sa-i faca rau pestelui din motive personale. In plus, asa cum a spus Edward, nu putem diferentia politistii buni de cei rai in orasul asta. El are dreptate. Ea nu va avea niciodata incredere intr-un politist sub acoperire care sa mearga acolo si vor dura luni de zile pana va capata increderea ei. Daca avem o sansa la asta, Edward ar cam trebui sa mearga, sa-i recastige increderea destul cat sa ia dovada...si apoi sa fuga ca dracu` imediat ce o gaseste. Daca facem asta in alt fel, riscam ca fiica lui sa pateasca ceva, sa nu mai vorbim de noi”.

„Cand te asteapta ea inapoi?”, m-a intrebat Charlie, luand notite din nou.

„Luni dimineata, in zori”, am raspuns si am auzit-o pe Bella crescandu-i respiratia, mainile apucand strans de par si apoi alunecand spre ochi.

Am incercat sa o linistesc, soptindu-i si tinand-o in brate, sarutandu-i degetele, in timp ce privirea lui Charlie era concentrata in caietul sau.

„Urasc asta”, a strigat ea. „Urasc asta al dracului”.

„Vor fi numai cateva zile”, i-am spus linistind-o. „O cunosc, ii stiu obiceiurile, rutina. Sunt cea mai potrivita persoana pentru a face asta. Nu poate intra nimeni altcineva la subsolul acelui club, cu exceptia mea. Ce dracului, pentru primele doua zile, ma voi afla in acel subsol 24/7!”

„Edward, ea te va rani”, a strigat Bella la mine.

„Putin”, am recunoscut. „Insa, cu Victoria, este mai degraba o umilinta pentru mine. Vrea sa ma vindec si arat bine facut la corp pentru a putea incepe din nou sa lucrez. Crezi sau nu, clientele ma ranesc in mare parte. Ea este destul de blanda cu mine. Banuiesc ca din cauza ca de obicei nu-i creez probleme. Si, daca ma intorc si ma port super dulce cu ea, s-ar putea sa uite de noaptea in care ai atacat-o si ma va ierta mai repede. Stiu ca este dementa, dar, in propria ei nebunie, se poarta ca si cand ma iubeste...eu sunt catelul ei. Devine nemiloasa doar daca crede ca o desconsider in vreun fel”.

„Pot sa ascund un microfon in tine”, a spus Charlie. „Banuiesc ca acolo stai gol in majoritatea timpului”.

Am dat din cap la Charlie, rusinat sa-i recunosc lui asta, dintre toti oamenii.

„Poti sa ascunzi un microfon sub limba. Indata ce te afli in subsol, si nu esti urmarit, il poti planta undeva pentru ca noi sa putem auzi ce se intampla. Si te pot injecta cu un cip de localizare”, a gandit Charlie cu voce tare. „Astfel, stim tot timpul unde te afli”.

„In regula”, am fost de acord.

Uram ideea ca ei sa asculte tot ce va trebui sa-i spun Victoriei si ce va trebui sa indur cand ma voi intoarce acolo. Oare va asculta si Bella? Tocmai mi i-am imaginat pe Charlie si pe Bella in masina lui, ascultand cum sunt pedepsit si mi-a venit sa mor. Nu pot sa o las pe ea sa auda asa ceva. Nu-mi placea nici macar sa auda Charlie.

„Avem putin timp in care sa pot face rost de aceste lucruri si sa creionez niste planuri pentru luni”, scria Charlie furios. „Nu am nevoie de NYPD, ma pot descurca sigur”.

Bella doar asculta, tremurand si incercand sa fie increzatoare ca tatal ei. Stiam ca vom avea o discutie lunga, mai tarziu, la ea.

„Mai intai, vreau sa-ti pun niste intrebari, Edward”, a dat Charlie pagina si mi-a aruncat o privire serioasa.

„Bine”, am asteptat.

„Ai participat la aceasta crima sau la oricare alta, chiar daca ti s-a poruncit sau ai fost fortat?”, a intrebat, acum fiind un politist pe deplin.

„Nu”, am spus imediat, sperand ca el nu ma suspecta.

„Ai ajutat la ispitirea sau rapirea cuiva la locul Victoriei?”, a intrebat mai departe.

Bella a ridicat privirea la mine si la tatal ei, avand o urma de soc in privire cand am raspuns.

„Nu, niciodata”, am scuturat din cap de cateva ori.

„Ai ascuns vreodata sau ai scapat de vreun cadavru?”

„Nu, Charlie”, am spus. „Doar am curatat sangele de pe podea al acelui singur pusti, iti jur”.

Dupa o holbare lunga la mine, Charlie a vorbit. „Te cred, Edward. Sunt bucuros. Nu mi-ar placea sa te trimit si pe tine la inchisoare, dupa ce se termina toate astea. Bella nu m-ar mai lasa sa aud si sfarsitul”.

Glumea sau vorbea serios? Nu puteam sa spun. Expresia lui Charlie este foarte greu de citit. Ca si a fiicei lui, uneori.

„Eu sunt doar sclavul ei – un obiect sexual pentru ea. Ca un animal de companie – un caine”, am informat. „Nu m-ar fi pus sa fac nimic de genul asta. Exista altii care fac asemenea lucruri pentru ea. Barbati pe care nu i-am vazut niciodata”.

„De ce nu mi-ai spus mie nimic din toate astea?”, a ridicat Bella vocea la mine. „Toata terapia pe care am facut-o...nu ai spus niciodata ca ea a ucis pe cineva. Ai spus ca iti era prietena!”

„Imi pasa de tine, Bella. Te-am placut”, am spus. „Insa nu prea stiam cum sa o spun. La inceput, ai fost o clienta. Nu aveam incredere totala in tine. Nu stiam ce ai face. Daca sunai la politie, ne-ai fi ucis. Nu am vrut sa te vad pe TINE ciopartita!”

Ea s-a uitat la Charlie si el s-a incruntat la amandoi.

„Cand Victoria a scos cutitul la tine, in acea seara la club, aproape ca am facut un atac de cord”, am marturisit. „I-am spus Victoriei ca daca incearca sa te raneasca, va trebui sa o opresc. Din acest motiv vrea sa ma pedepseasca atunci cand ma intorc. Am sfidat-o. Ea vede ca imi pasa de tine. Cu toate ca, nu te-ar fi ucis intr-o camera plina cu martori. Si chiar nu vrea sa ucida fiica unui serif de politie. Insa ea poate ucide in alte moduri. Poate sa faca sa para totul un accident. Unul care sa nu aiba nici o legatura cu ea”.

Bella a inceput sa planga acum si m-a apucat de tricou uitandu-se la mine.

„Si daca afla ce faci?”, a suspinat. „Si daca te prinde? Te va ucide ca pe acel baiat!”

Charlie a mormait chiar atunci ca nu ar lasa sa se intample asta niciodata si, in acelasi timp, eu ii vorbeam ei.

„Nu o voi lasa sa ma prinda”, am promis. „Bella, vreau sa fac asta. Nu mai vreau sa fiu un las. O vreau pe fiica mea. Te vreau pe tine. Acesta este singurul mod la care ma pot gandi, pentru a scapa de ea”.

Acum, Charlie imi arunca acea privire, dupa ce am spus ca o vreau pe Bella. O privire care spunea ‚nici macar nu indrazni sa te gandesti la asta’. Ma ajuta el cu Victoria, dar asta nu inseamna ca ne-a binecuvantat ca si cuplu.

„Si, familia ei?”, a intrebat ea. „Ai spus ca au sangele tau in caz ca incerci sa fugi. Tot pot face ceva sa te raneasca dupa ce merge ea la inchisoare”.

„Poate reusesc sa gasesc si asta cat sunt acolo. Insa, ma indoiesc ca lor le pasa de mine”, am incercat sa o conving de asta. „Eu sunt doar animalul ei de companie. Daca ea este inchisa pentru crima, probabil ca ei se vor supara pe ea pentru ca a fost atat de neatenta si s-a lasat prinsa. Nu vor vrea sa aiba de-a face cu ea. Vor fi multumiti ca jocurile lor sunt inca in picioare. Ii vor intoarce spatele si o vor lasa sa putrezeasca. Cel putin, asa au stat lucrurile in Nasul”.

Bella ma privea socata, intrebandu-se daca chiar aveam de gand sa-mi incred viata si viitorul intr-un film.

„S-ar putea ca, tradandu-si familia, ea sa obtina o micsorare a pedepsei”, a fost Charlie de acord. „Probabil ca o vor baga intr-un program de protectie a martorilor, dupa ce se da sentinta in cazul ei. Poate ca vom fi norocosi si ei o vor elimina cat se afla inca la inchisoare”.

Charlie a sunat atat de serios. Sperand ca o va ucide cineva pe Victoria...

„Poate ca si Emmett poate tine ochii pe tine pentru noi”, a spus Bella. „Daca ceva merge prost, ma poate suna. Sau il pot suna eu”.

„Nu-mi place sa-l implic in asta, Bella”, am oftat, apucandu-ma de baza nasului. „Nu sunt destui dintre noi in pericol, daca ceva merge prost? In plus, avem microfonul”.

Wow, asta seamana cu Burn Notice. Nu m-am simtit niciodata atat de viu. Imi place cum se simte, sa complotam la caderea Victoriei, cu mine drept fundas.

Charlie mi-a mai pus un set de intrebari, precum schita clubului, intrarile si iesirile, usile incuiate si usile descuiate. Puteam sa spun ca facea tot ce-i statea in putere pentru a-mi asigura siguranta, in caz ca ceva mergea ingrozitor de prost. Este posibil. Am promis sa fac tot posibilul si sa am grija.

Apoi, Charlie m-a pus sa-l descriu pe baiat...si, spre uimirea mea, Charlie i-a schitat figura in timp ce am incercat sa-i dau cat mai multe detalii. Chiar si Bella a fost uimita, nestiind ca el poate face asta si ca poate desena atat de bine. Charlie a zambit usor, incapabil sa ascunda faptul ca era mandru de el pentru ca ne-a impresionat cu talentele lui.

In ceva timp, ma uitam la o schita grozava a fetei pustiului pe care il vazusem in acea noapte.

Charlie a spus ca poate sa trimita schita prin fax in Forks si sa ii roage pe oamenii lui sa caute dupa persoane disparute din zona New York, sa vada daca apare ceva.

L-am avertizat din nou pe Charlie cu privire la mersul la club si plimbarea prin zona, insa el a ranjit la mine si a spus ca nu este prima lui zi la slujba. Putea sa obtina informatii fara sa se apropie de club sau de sectiile de politie de aici. Nu a spus niciodata cum va reusi asta, numai ca eu sa-mi fac treaba mea si sa-l las pe el sa o faca pe a lui.

Pe drumul spre casa, Bella a tot continuat sa-mi arunce acea privire. Aproape ca a incercat sa ma scoata din acest plan, dar eu i-am spus cu blandete ca mintea mea deja era implicata. Charlie mi-a aruncat o privire diferita cand am plecat de la el de la hotel. S-ar putea sa-mi fi imaginat eu, insa as putea sa jur ca am vazut respect in privirea lui. Nu puteam si nu vroiam sa ma razgandesc. Luni, va trebui oricum sa ma intorc la ea. Cel putin, in acest fel, am un plan de scapare si de rezerva. Chiar si Charlie a fost de acord ca aceasta era cea mai buna modalitate de a pleca. Periculoasa, da...dar ce nu este periculos in lumea mea, in acest moment?

Am incercat sa schimb subiectul.

„Parintii mei vor veni la noi maine”, i-am reamintit, avand bratele in jurul ei. „Nu stiu ce vor spune, dar trebuie sa fiu pregatit pentru orice. Vreau sa-mi inchid sentimentele...insa nu stiu daca mai pot face asta. Nu vreau sa-mi pese, dar imi pasa. Nu-i pot lasa sa vada ca imi fac rau. Trebuie sa fiu de piatra”.

„Nu asta este raspunsul, Edward”, a spus Bella uitandu-se in sus la mine, imblanzindu-se putin acum, ca nu mai discutam despre Victoria. „Este in regula sa arati ca suferi...si ca iti pasa. Insa nu te poti lasa coplesit. Nu te poti lasa distrus. Nu face greseala acum, pentru ca ti-ai gasit puterea, sa crezi ca trebuie sa fi facut din otel tot timpul. Fi puternic. Si sensibil. Poti sa fi amandoua. Nu-ti pierde latura vulnerabila, sufletul. Iti iubesc sufletul atat de mult, este atat de plin si dulce. Echilibreaza, Edward. Tot ce este drept in viata este echilibrat. Acum nu deveni nemilos doar pentru ca poti”.

A trebuit sa-i zambesc. Cum de stie intotdeauna sa spuna cele mai corecte lucruri?

„Da, Bella”, mi-am folosit raspunsul de animal de companie cuminte, stiind ca o va scoate din minti.

„Termina cu asta”, m-a lovit peste brat. „Nu mai esti o jucarie”.

„Nici macar o jucarie educationala?”, am zambit mai larg, incercand sa ma aplec si sa-i capturez buzele.

„Nu”, s-a bosumflat putin.

„Ce zici de o faptura de actiune?”, am continuat sa ma joc, facand o alta incercare fara succes spre gura ei, cand ea s-a smucit departe.

„Asta ramane de vazut”, mi-a intors spatele, incrucisandu-si bratele.

M-am bosumflat si m-am strecurat in jos pana cand buzele mele erau chiar in spatele urechii ei. „As fi fericit sa fiu papusa ta preferata...intins in patul tau...asteptand sa vi si sa ma imbratisezi...cu un zambet mare de idiot cusut pe fata”.

S-a intors si m-a imbratisat strans, respirand fierbinte in gatul meu, gadilandu-ma putin, in timp ce ii inhalam aroma de capsuni din par, incapabil sa-mi ascund zambetul mare de tantalau, doar permitandu-mi-se sa am un contact fizic cu ea dupa o lunga perioada.

Mai tarziu, intorsi in apartamentul ei, am luat singurul si preferatul meu tricou de dormit si am zambit, amintindu-mi de prima seara in care l-a pus Bella pe mine, in timp ce eu ma simteam atat de confuz, intrebandu-ma daca ea deja se plictisise sa faca sex cu mine. Chiar nu am stiut ce planuise in acea seara. Acum, stiu. M-a transformat intr-un barbat, cand eu eram o umbra. Cum multumesti cuiva pentru un asa miracol?

„Bella?”, am zambit la ea cand a intrat in dormitor, imbracata in pijamale, un tricou si pantaloni scurti din bumbac.

„Ai uitat iar cum sa te imbraci?”, a zambit ea.

„Nu am uitat”, m-am incruntat pe jumatate. „Doar ca tocmai imi aminteam cand mi-ai dat asta”.

A zambit mai larg si m-a sarutat cu blandete, facand ca parul de pe maini sa mi se zbarleasca.

L-am ridicat la ea si am intrebat. „Poti sa il pui din nou pe mine?”

„Ma bucur ca Edward dragutul inca se afla prin zona”, a luat tricoul si a tras gulerul peste capul meu, repetand cuvintele de atunci, nu exact la fel, dar aproape.

„Stiu ca eu am facut regula numarul unu”, a spus incet. „Dar sper ca sti...ca esti mai mult decat pectorali perfecti si abdomen neted pentru mine”.

Apoi, a intrerupt acel discurs pentru a mai adauga ceva, cand imi tragea manecile peste brate.

„Te iubesc, Edward”, vocea aproape ca i s-a spart cand m-a privit. „Stiu ca ar trebui sa fiu curajoasa, insa sunt atat de speriata. Daca ti se intampla ceva, nu stiu daca pot...”

A lasat sa-i scape un hohot mic si eu i-am cuprins fata micuta cu mainile, facand-o sa se uite la mine.

„Nu se va intampla nimic”, i-am promis, sperand ca privirea mea intensa sa o faca sa creada asta. „Cu exceptia faptului ca Victoria va merge la inchisoare. Si, cand se va termina totul, ma voi intoarce la tine. Nu ma va opri nimic sa ma intorc la tine. Nu voi permite. Nu voi avea odihna pana cand nu vei fi din nou in siguranta. Pentru o ultima data, va trebui sa pretind ca sunt sclavul ei. O fac pentru tine...si pentru Katie. In sfarsit, voi face asta pentru un motiv bun. Bella, tu esti forta mea acum. Tu esti viata mea acum. Odata mi-ai spus sa fac ce vroiam fara sa cer permisiunea, fara sa intreb tot timpul daca este in regula. Acum trebuie sa fac asta. Nu-mi place ca trebuie sa ma impotrivesc TIE, pentru prima data cand incerc asta, insa tu m-ai invatat asta. Te rog...crede in mine. Ai incredere in mine. Ma voi intoarce. Dumnezeule, zici ca sunt Arnold Schwarzzenegger".

A ras si m-a sarutat si am simtit cum mi se inchid ochii, iubind atat de tare atingerea ei. De fiecare data cand ma saruta sau atingea, se simtea mai bine decat ultima data.

„Cred in tine, Edward”, a soptit in timp ce ma imbratisa. „Si am incredere in tine. Voi fi aici, asteptand sa te intorci”.

„Te iubesc, Bella”, i-am acoperit gura cu saruturi, acum ca vorbeam cu ea. „La naiba, te iubesc”.

„Taci sa fa-ma odata”, mi-a poruncit, muscandu-ma de gat si sugandu-mi pielea de acolo cu putere.

Aproape ca am ras, gandindu-ma ca poate am invatat putin cam mult unul de la altul. Acum, eu eram fetita indragostita lulea si ea era tigroaica infometata si seducatoare.

„Da, Bella”, am glumit, simtind cum ma tranteste in pat.

„Am placerea sa te initiez in numarul meu preferat”, a respirat Bella. „Saizecisinoua”.

Dumnezeule, Mireasa lui Frankenpenis s-a trezit! Si...uite-l...Dr. Frankenpenis s-a trezit si el acum.

„Ai mai facut asta inainte?”, am zambit, surprins de inocenta mea Bella. Eei, pe cine pacalim? Nu mai este asa de inocenta. Dar asta e in regula. O iubesc pe Bella sexy si excitata.

„Uff, inceteaza sa ma mai intrebi asta tot timpul si treci la treaba”, imi deschidea nodul de la pantaloni, lasandu-i sa cada, expunandu-mi fundul brizei racoroase de mai ce venea de la fereastra.

„Sa trec la treaba?”, am falsat agresiunea si am trantit-o jos, smucindu-i cu duritate hainele de pe ea, in timp ce scotea scancete infundate. Mi-am scos pantalonii si am intors-o, ridicand-o in brate, cu fata in jos, avand mainile tintuite bine de spatele ei cand atarna cu capul in jos, parul ascunzandu-i fata cand m-am ridicat, facand doi pasi inapoi de langa pat. A scapat un tipat scurt si picioarele ei indoite erau de ambele parti ale capului meu si, inainte sa mai poata spuna vreun cuvant, limba mea se invartea furioasa inauntrul ei.

Daca vrea 69, o sa-i dau eu 69. Dar nu va fi usor si distractiv pentru ea. Incearca sa-mi sugi penisul cand atarni cu capul in jos, Dr. Bella.

„Treci la treaba”, i-am poruncit, muscand-o cu fermitate, moment in care a tipat, tinandu-se cu mainile de spatele meu pentru suport, alunecand rapid mai jos si infigandu-si degetele in fundul meu.

A incercat sa-mi localizeze penisul si aproape ca am ras in timp ce ea incerca sa faca fata pozitiei actuale.

„Bella, acum, ori s-ar putea sa te scap”, am impins-o verbal sa ma ia in gura, zambind in sinea mea de cat de rau pot sa fiu cand am inspiratie.

Cu o mica respiratie inabusita m-a gasit in sfarsit si am simtit gura fierbinte, umeda si stramta inchizandu-se in jurul meu.

„Lasa-ma sa-ti arat numarul MEU preferat”, am corectat-o si mi-am infundat limba adanc in buzele trepidante si mici ale pasaricii ei, auzind-o scapand un tipat inabusit in timp ce-si misca capul inainte si inapoi pe penisul meu, acomodandu-se rapid cu leganatul...o eleva silitoare.

Pun pariu ca nu a mai facut niciodata o asa pozitie 69. O devoram...gustandu-i sucurile si dorindu-mi din ce in ce mai mult...nu a trecut mult pana cand i-am pustiit fiecare centimetru din carnea moale din fata mea. In acelasi timp, gemeam si incercam sa-mi pastrez controlul in timp ce Bella probabil ca livra cel mai bun sex oral pe care l-am experimentat vreodata. Banuiesc ca sa fie cu capul in jos a functionat pentru ea. Pentru mine a functionat cu siguranta.

Limba ei continua sa se invarta in jurul capului meu si sa se incordeze pe lungimea penisului si apoi ma elibera exact cand nu mai puteam suporta si lingea pe laterale si isi muta in sus si in jos gura stramta, complet peste tot, umezeala fiind desfundata si groasa...si al dracului de incredibila! Sunetele ei de la supt ma impingeau si mai aproape de limita in timp ce m-am aruncat complet in a-i oferi la schimb cel mai bun sex oral din viata ei.

Am reusit chiar sa ne duc in sufragerie sperand ca mai pot rezista putin inainte sa-mi dau drumul...insa asta nu a fost de ajutor, asa ca ne-am dus inapoi in dormitor. Asta a parut sa o incante si sa o sperie pe Bella in acelasi timp, si tipetele ei de dorinta au crescut mai mult cand m-am mai miscat putin in jur.

Fetita mea murdara...tarfa mea cu capul in jos. Este ceva ce nu m-ar lasa sa-i fac? Oare nu voi auzi niciodata cuvintele lo mein de pe buzele Bellei? Dumnezeule, o iubesc!

Acum isi dadea drumul...tipand si incordandu-se in jurul limbii mele. I-am dat o limba extra pe varf si asta a facut-o sa urle ca un coiot. Nu-mi mai puteam retine orgasmul mult timp si aproape ca am avut in acelasi timp cu ea, am anuntat-o pe Bella ca urma sa-mi dau drumul...si apoi am explodat...sperand ca ea se simte bine inghitind cu capul in jos.

Am intins-o pe spate atunci, pe pat, in caz ca avea dificultati de inghitire. Parea in regula. Fara inecari sau tusiri. Nu am spus asta, insa am fost atat de mandru de ea. Asta nu era fetita care nici macar nu vroia sa se uite la penisul meu in prima seara. Ce zeita superba. Eram incantat ca aveam rolul meu in trezirea acesteia pentru prima data.

Am stiut ca o vroiam pe Bella numai pentru mine...si ca voi lupta pentru ea, pentru a fi in viata mea, dupa ce ma eliberez de Victoria...insa, o mica parte din mine se intreba...daca probabil vor exista alti barbati care se vor bucura de ea intr-o zi...experimentand toata frumusetea si lucrurile nevorbite care o constituiau pe Bella Swan. Si am fost gelos pe ei. Nu vroiam sa o impart.

Ma holbam in jos la expresia ei, care statea pe pat chiar langa penisul meu satul si moale.

„Dumnezeule”, a suspinat Bella, privindu-ma cu un zambet mare pe fata.

„Ma gandesc ca ar trebui sa stam intinsi in pat, nu-i asa, domnisoara Treci la Treaba?”, am chicotit, miscandu-mi incet degetul de la varful nasului ei micut...in sus, spre fruntea ei.

„Nici macar nu mi-a trecut prin cap sa o facem in acel fel”, s-a minunat ea la mine de parca eram David Copperfield. „A fost...ah, Dumnezeule!”

„De acord”, m-am asezat in genunchi mai aproape de ea, sarutandu-i buzele cu fata in jos, gustandu-i limba...jucandu-ma cu degetele in suvitele ei lungi si negre.

Ne-am sarutat si am lenevit mult timp. Mainile mele nu se mai saturau de sanii ei plini si fermi si mi-a facut placere sa o ciupesc de sfarcuri si sa o aud reactionand la durerea slaba si placuta pe care o experimenta, in timp ce ea mi-a lins sfarcurile si a sarutat si muscat oriunde ajungea pe pieptul meu.

„Din nou”, am marait in final, catarandu-ma pe trupul ei, sarutandu-i bustul, mutandu-ma catre destinatia mea delicioasa.

Mi-am tinut trupul deasupra ei ajutandu-ma de mainile tintuite de saltea, in timp ce ea gemea, gasind din nou penisul meu foarte intarit si lingandu-l bine de data asta, inainte sa il ia intre buze.

Am scapat un geamat puternic, simtind cat de extra sensibil era acum Frankenpenis, in timp ce am inceput sa ling scurt buzele umflate si carnoase din fata mea, tachinand-o in timp ce ma tachina si ea simultan. Am suflat un aer rece peste clitorisul ei mic si roz, auzind-o cum scapa un tipat jos de placere chinuitoare.

Nu am putut sa nu zambesc ca un demon la asta. Mi-am pus buza de sus peste clitorisul ei si am suflat aer fierbinte...si am inchis buzele dupa ce am incalzit micutul mugur tremurator. A uitat cu totul de penisul meu timp de o secunda sau doua, rasuflandu-si tipetele de sub mine.

Urma sa ne dam amandoi drumul rapid runda asta...si cred ca stiam amandoi asta.

***

Bella

Azi este sambata, ziua 13.

Nu am vrut sa ma trezesc atat de devreme, insa Edward le ceruse parintilor lui sa se asigure ca ajung aici cat de repede pot. L-am intrebat de ce si mi-a spus ca le face bine sa se trezeasca devreme, sa-si seteze alarma la ceas, fiind nevoiti sa se adapteze orarului lui pentru o schimbare.

Am servit un mic dejun rapid si scurt cu paine prajita si lapte si m-am intrebat daca ar trebui sa le pregatesc ceva de mancare parintilor sai, iar el a pufnit si mi-a interzis sa le pregatesc ceva.

„Ei nu au pregatit niciodata o masa pentru mine”, a spus el, avand la loc masca lui rece si severa, in timp ce se imbraca.

Nu-l puteam condamna pentru ca se simtea asa, si mai degraba mi-l doresc puternic si lejer dacat smiorcait si slab cand vin ei sa-l vada...insa nu-mi placea sa-l vad purtandu-se cu cruzime. Am vrut sa spun ceva, dar nu eram sigura cum sa ma exprim pentru el.

Dr. Bella din sinea mea imi spunea ca este bine pentru el sa-si arate furia. Eu il invatasem sa o dezlantuie...si acum asta facea. Ar trebui doar sa-l las sa reactioneze oricum vrea si sa fiu acolo sa-l ajut sa treaca prin toate.

„In visul meu, cand au venit parintii mei sa ma vada”, a spus Edward cand ne imbracam. „Eram dat cu totul peste cap, mi-am tot schimbat hainele, si cand au intrat ei, am fost paralizat de frica, inghetat langa perete, holbandu-ma pe fereastra afara”.

S-a mustrat la propria amintire si a scuturat din cap, punandu-si jeansii lui obisnuiti si un tricou gri confortabil, care ii imbratisa foarte placut formele.

„De data asta nu fac asa”, a bolborosit, aproape ca pentru sine. „Eu conduc aceasta intalnire”.

„In regula, Edward”, deodata mi-a fost teama de el. „Nu voi interveni”.

„Nu, Bella, nu vorbesc despre TINE”, zambetul i s-a intors deodata si expresia lui grava s-a disipat. M-am simtit atat de usurata. A venit la mine si mi-a luat mana si a sarutat-o. „Fara tine, nu as fi avut niciodata curajul sa-i vad. Aminteste-ti cand ne-am cunoscut, ca am spus ca mai degraba as fi intepat cu ace decat sa vorbesc cu ei?”

„Da”, i-am aruncat o privire pe sub gene.

„Ei bine, inca simt acelasi lucru”, a recunoscut. „Insa nu le voi permite sa ma darame. In sfarsit voi spune lucrurile...pe care nu am fost in stare sa le spun inainte”.

„Sunt atat de mandra de tine, Edward”, m-am uitat la el. „Uita-te la tine acum”.

„Inca este destul de greu pentru mine...sa ma port asa...”, a spus, ochii lui vulnerabili stralucind intr-ai mei. „Insa imi place. Se simte bine. Si imi place la nebunie felul in care ma privesti cand sunt...asa. Ma simt ca un barbat. Nu m-am mai simtit asa...de foarte mult timp”.

L-am strans in brate si i-am simtit buzele pe tampla, cand s-a auzit o bataie la usa.

Edward s-a incordat putin si eu l-am privit in fata, luandu-mi la revedere in liniste de la ochii lui verzi si blanzi...urmarind cum ochii verzi, severi, calmi si intunecati se grabesc sa le ia locul.

„Este timpul”, a respirat, luand o gura adanca de aer. M-a mangaiat pe mana si a sarutat-o iar, dandu-i drumul si miscandu-se singur catre usa...mersul unui leu.

A deschis usa rapid si a ramas uimit la cuplul frumos de partea cealalta a pragului. Nu-i puteam vedea expresia foarte bine, insa vocea lui avea volum...a spus doar, „Intrati”.

A deschis usa larg si le-a permis sa intre. Ei au parut imediat jenati si incomodati, cu toate ca parca coborasera direct din paginile revistelor GQ si Vogue. Haine la moda, fete perfecte, par perfect, machiaj perfect...m-am simtit prost imbracata cand au intrat si mi-au aratat un suras nervos.

Usa s-a trantit in urma lor si femeia, mama lui, a suspinat si a intors capul spre fiul ei.

„Inainte sa va asezati”, vocea lui era ca gheata si la fel si privirea cand s-a uitat la ei. „Mai intai avem niste treburi de care trebuie sa ne ocupam. Sper ca ti-ai adus carnetul de cecuri”.

„Da”, s-a uitat Carlisle confuz la fiul sau, in timp ce Edward si-a incrucisat bratele, ca un rege care se uita la un taran.

„Scrie-i un cec Bellei Swan pentru patruzeci de mii de dolari”, a poruncit Edward fara nici o emotie.

Am simtit cum imi cade gura, dar Edward mi-a aruncat o privire care insemna – 'nu spune un cuvant'. Si, si mai socant, tatal lui FACEA asta! Fara ca macar sa intrebe de ce sau pentru ce. Trebuie sa fie frumos sa fi bogat. Desi, se pare ca nu i-a facut fericiti pe niciunul dintre Culleni.

Carlisle a rupt cecul din carnetul lui si i l-a intins lui Edward, fara sa spuna nimic. Edward mi l-a intins mie si a zambit putin, vorbindu-le parintilor lui. „Asta a fost pentru doua saptamani de terapie excelenta, de care am avut nevoie in primul rand din cauza voastra. Ati scapat ieftin. Ea merita mult mai mult. Luati loc”.

Fara sa ma gandesc la asta, am inceput sa ma grabesc sa ma asez inainte ca Edward sa se supere pe mine...cand i-am vazut ochii, m-am simtit mai bine. Mi-a zambit, asigurandu-ma tacut ca nu eu eram cea caruia ii dadea ordine.

Inainte sa ma pot concentra, Carlisle si Esme Cullen stateau langa mine pe canapea si Edward a luat loc in fotoliul din fata lor, imaginea increderii, ochi verzi intunecati...furie. Insa controlat si relaxat in comportament.

„Inca nu-ti pune carnetul de cecuri de-o parte, Carlisle”, i-a spus Edward tatalui sau. „Acum, un mic test pentru tine. Scrie un cec pentru nepoata ta. Un cec pentru toate operatiile de care va avea nevoie in urmatorii zece ani din viata ei. Esti medic, cu siguranta sti preturile. Vreau sa vad cat de mult iti pasa cu adevarat. Vreau sa vad daca inima ta este cu adevarat atat de uriasa ca si contul tau din banca. Scrie”.

Acest Edward este genial...dar si foarte infricosator. Ma bucur ca se afla de partea mea.

Carlisle a oftat si a inceput sa scrie.

„Daca oftezi din nou...”, ochii reci ai lui Edward l-au tintuit pe tatal lui. „Iti voi rupe falca. Daca simti ca te deranjez sau ca iti cauzez cel mai mic disconfort, atunci imagineaza-ti cum s-a simtit nepoata ta in toti acesti ani, sa nu mai vorbim de mine. Nu ai idee prin ce suferinta am trecut cu totii. Nu ai blestematul de drept sau privilegiu sa INDRAZNESTI sa oftezi. Scrie cecul”.

Esme i-a aruncat lui Carlisle o privire de repros sever, in timp ce Carlisle s-a intors in liniste la completarea cecului. Nu am indraznit sa incerc sa arunc o privire, dar atunci Carlisle l-a rupt si l-a intins fiului sau. Aproape ca n-am putut sa respir cand s-a uitat Edward la el, fara sa arate vreo reactie in expresia lui.

„Asta va acoperi facturile de la spital, operatiile, medicamentele...si facultatea”, a vorbit Carlisle foarte bland. „Si, de asemenea...orice altceva va mai avea ea nevoie – haine, o masina...”

„Ai trecut”, l-a impaturit Edward in doua si l-a indesat in buzunarul de la tricou. „Ati venit aici sa-mi spuneti ceva. Spuneti”.

Oh, Doamne, Edward ma impresiona al dracului. Acum chiar facea contact vizual cu tatal sau. Stiu ca ar fi trebuit sa ma simt incantata ca mi-am primit banii inapoi, plus inca douazeci de mii de dolari, si nevoile lui Katie vor fi satisfacute, in sfarsit, de catre familia Cullen. Imi venea sa ma ridic si sa dansez...insa toate astea s-au evaporat la noua forta si curajul lui Edward. Vreau atat de tare sa-l sarut.

„S-ar putea ca tot sa vrei sa-mi rupi falca dupa ce vorbim, insa, sunt pregatit pentru asta”, si-a pus Carlisle carnetul de cecuri pe masuta de cafea.

„In primul rand, ar trebui sa sti...”, a inceput Carlisle, uitandu-se la mainile sale impreunate. „Eu nu sunt tatal tau biologic”.

La asta, ne-am uitat cu totii la Esme Cullen.

Ea s-a indreptat putin si si-a dres vocea.

„Edward...”, acum putea cu greu sa-si priveasca fiul in ochi. „Cand eu si tatal tau ne-am casatorit, ne-am dorit o multime de copii. Eram foarte indragostiti si tatal tau era deja medic, lucrand la Urgente. Ani de zile am incercat sa avem un copil, insa nu am reusit. Tatal tau a facut teste pentru amandoi...si am aflat ca eu eram in regula...dar Carlisle...nu putea avea copii. A sustinut ca nu a stiut niciodata asta inainte sa ne casatorim”.

Ultima propozitie avea multa tensiune in ea si nu a trecut neobservata de catre Carlisle.

„Nu am stiut, Esme, pentru a milioana oara!”, a marait Carlisle, apoi a incercat sa-si domoleasca tonul si se holba.

„Oricum...”, a continuat Esme. „Carlisle a sugerat alte optiuni. Insa eu nu vroiam copiii altor barbati, ii vroiam pe ai lui. Dupa o lunga perioada de timp, mi-am dat seama ca trebuia sa accept asta. Ca nu vom putea avea copiii nostri naturali. Am inceput sa ma gandesc la adoptie...dar si asta ma intrista. Nu stiu de ce. Eram tanara si proasta...egoista, dorindu-mi ca totul sa fie perfect si cum vreau eu. Acum imi dau seama cat de insensibila a fost atitudinea mea. Ar fi trebuit doar...sa fiu mai flexibila...mai deschisa spre alte posibilitati”.

Si-a dres vocea si l-a privit pe Edward. Insa el se uita la ea cu o privire plina de forta care chiar m-a lovit, stand langa ea. Esme a luat o gura adanca de aer si a continuat.

„Intr-o seara, am dat o petrecere la noi acasa. O chestie cu retragerea unui medic cu care lucra Carlisle. In acea zi am fost atat de trista. In acea dupa amiaza lucrasem cu copiii la spital, eram voluntar acolo din cand in cand. Imi placea la nebunie. Intr-un fel, ma facea sa ma simt mai bine, sa fiu in preajma lor, sa am grija de ei. Nu eram asistenta medicala, dar le puteam aduce o perna, ii puteam ajuta sa manance, ma jucam cu ei, le citeam povesti. In acea seara nu aveam o dispozitie pentru o petrecere mare, sa fac pe gazda pentru peste 100 de persoane. Insa mi-am jucat rolul de sotie a medicului, pretinzand ca sunt fericita si rafinata, incantand pe fiecare dintre ei”.

Asta mi-a reamintit de prestatia lui Edward cand le servea pe acele femei la Fire. Hmm. Interesant.

„Eram mai beata decat puteam sa admit”, s-a uitat Esme la degetele ei oftand. „Am inceput sa beau mult de cand am aflat ca nu putem avea copii. Eram deja alcoolica. Insa nu eram niciodata beata in preajma copiilor. Macar de asta m-am asigurat mereu”.

„Am urcat intr-unul din dormitoarele de sus pentru a ma intinde”, a spus Esme. „Era intuneric si eu eram atat de ametita si obosita. Nu stiu cat timp a trecut, dar...deodata se afla un barbat in camera cu mine...era in pat cu mine...ma saruta si...a inceput sa-mi scoata hainele”.

Edward a privit-o cu o expresie neschimbata. Carlisle se holba la verigheta sa, apoi la pantofii sai, asta il deranja cu siguranta la culme si nu dorea sa arate.

Apoi, mi s-a parut ca privirea rece a lui Edward era exact ca a lui Carlisle. Acum il imita pe tatal lui?

„La inceput”, a vorbit Esme cu curaj din nou. „Nu l-am oprit. Nu stiam daca era un vis sau realitatea. Camera era intunecata, dar ii puteam vedea parti din expresie acum, si atunci, intr-un fel. Puteam sa vad ca era foarte frumos...si mirosea atat de bine. Si...sarutul lui a fost minunat. L-am lasat sa ma atinga si eram aproape goala cand mi-a aparut in minte imaginea lui Carlisle. Si uite asa, am stiut ca nu a fost un vis. Era adevarat. Si el isi descheia fermoarul la pantaloni”.

„Atunci, am incercat sa ma ridic”, a spus Esme, strangand din pumni cand isi amintea. „Am spus ‚NU’ si am incercat sa-l dau de pe mine. M-am luptat, chiar am facut-o! Insa el era atat de puternic...si dur. Si-a pus mana peste gura mea si...el...mi-a tras-o”.

„I-am spus lui Carlisle ce s-a intamplat”, i-a aruncat Esme o privire mortala sotului ei. „Insa lui ii pasa mai mult de acuzatiile asupra pretiosilor lui colegi medici asociati, decat sa puna mana pe barbatul care ma violase”.

Mainile lui Carlisle s-au framantat acum si a ridicat capul la Esme.

„NU la asta ma gandeam!”, a incercat Carlisle sa-si pastreze un ton civilizat, vorbind printre dintii albi si stransi. „Tu erai BEATA! Nu ai putut sa-mi spui nici macar cum ARATA barbatul! Numai ca era frumos si saruta grozav! Nu puteam sa chem politia! As fi devenit o bataie de joc si Dumnezeu stie ce s-ar fi intamplat cu cariera mea, cu reputatia mea, daca as fi acuzat pe cineva numai pe baza povestii sotiei mele bete si depresive! Avocatul nostru ti-a spus, nu aveam un caz solid! Si ai spus chiar si tu ca l-ai lasat sa te dezbrace si sa te sarute...nu aveam cum sa trimitem pe cineva la inchisoare pentru viol! Tu i-ai dat voie sa ti-o traga. Nu te-ai opus. De ce nu poti sa admiti adevarul? M-ai inselat”.

„BA NU!”, a tipat ea cu lacrimi in ochi. Carlisle nu a mai spus nimic.

Edward s-a uitat la Carlisle si am avut senzatia ca am vazut o urma de dezgust acolo, pentru un minut. Insa Edward tot nu a spus nimic si nu a facut decat sa-i urmareasca.

„Taci, Carlisle”, a suspinat Esme. „Asta este povestea mea, nu a ta”.

Carlisle s-a oprit si Esme a continuat. „Vezi suportul pe care l-am avut de la iubitul meu sot. Asa ca am incercat sa uit ca s-a intamplat vreodata. Insa am continuat sa beau. Carlisle era tot timpul plecat, lucra noptile la Urgenta. Imi era atat de teama sa dorm singura in fiecare seara dupa tot ce se intamplase. Am tot continuat sa visez ca el se intorcea. Imi pierdeam mintile. M-am afundat din ce in ce mai adanc in alcool”.

„Cateva luni mai tarziu, am aflat ca eram insarcinata. Carlisle a spus ca nu stia nimeni ca el nu putea sa faca copii. Am fi spus ca era copilul nostru. Asta ar fi fost in regula. Imi doream atat de tare sa am un copil. Edward...imi pare rau, insa in acel moment...nu am vrut sa te am pe tine. Nu-mi doream copilul acelui barbat. Imi era teama de el...il uram. Ma atacase. Nu mi-am dorit copilul. Insa Carlisle a spus ca nu puteam face avort. Nu ar fi permis asa ceva. A spus ca asta era o crima”.

„Te-ar fi ucis pe interior sa faci asta, Esme”, a inchis Carlisle ochii si a marait cuvintele. „Ti-ai dorit atat de mult un copil...si ti s-a indeplinit dorinta. Nu ai fi fost in stare sa traiesti daca l-ai fi ucis pe Edward. Te-am dus la terapie. Am incercat sa te ajut. Nu ma face pe mine sa par ticalosul aici”.

„Terapie in afara orasului”, a pufnit Esme. „Nu cu niste medici decenti care l-ar fi putut cunoaste pe el sau pe colegii lui amici. M-ai dus la asistenti sociali. Dezintoxicare. Institutii mintale”.

„Beai tot TIMPUL!”, a strigat Carlisle. „Este un miracol ca Edward s-a nascut sanatos cu toate rahaturile pe care le turnai pe gat”.

„Poate ca tu ar fi trebuit sa ma ajuti, in loc sa ma duci din loc in loc, ca pe un prizonier, pana ma faceam bine, o fetita curata gata sa vina acasa si sa faca pe sotia pentru tine!”, s-a aparat Esme.

„Te rog, poti sa te calmezi?”, a intrebat-o Carlisle. „Stai de vorba cu fiul tau si cu prietena lui. Ai putina demnitate, te rog”.

„Taci”, a spus Edward deodata, tot calm si neclintit ca un munte, holbandu-se la Carlisle.

„Ce?”, a parut Carlisle uimit.

„Am spus sa taci”, s-a incruntat Edward la tatal lui. „Las-o sa spuna ce are de spus. Inceteaza sa-i spui mereu ce sa faca. Intotdeauna i-ai dat ordine. Asta nu i se va intampla aici. Poate sa spuna ce doreste si in orice fel isi doreste. Si, cand iti dau eu voie, vei vorbi si tu. Insa, deocamdata, taci”.

„In regula”, a parut Carlisle frustrat si furios, insa si-a inchis gura.

„Multumesc”, i-a spus Esme lui Edward.

„Nu-mi multumi”, i-a aruncat Edward aceeasi privire rece. „Inca mai ai multe de explicat. Continua”.

„Niciunul dintre locurile unde m-a trimis Carlisle nu m-a ajutat”, a spus Esme. „Nimic nu mi-a sters acea noapte din minte. Vezi, nu aveam voie sa spun nimanui ca am fost atacata, deci cum m-ar fi putut ajuta ei? Aproape ca am spus oamenilor. Insa imi era teama ca daca o faceam, voi fi singura cu un bebelus si fara sustinere. Nu aveam alta familie care sa aiba grija de mine, nu-l aveam decat pe Carlisle. Uram asta...insa aveam nevoie financiar de el...si chiar dupa tot ce s-a intamplat, simteam ca inca il iubeam si ca poate lucrurile vor merge bine cand s-ar fi nascut bebelusul”.

„Nu s-a intamplat asa”, a spus Esme dupa o pauza scurta. „Edward, ai fost un bebelus superb, si foarte fericit, si sanatos. Edward, atunci ma aflam intr-un loc foarte intunecat. O latura ingrozitoare din mine aproape isi dorea ca bautura sa-ti fi facut rau...imi doream sa fi cazut si sa sufar un avort...sa fi existat complicatii in timpul nasterii. Odata, chiar am stat in capatul scarilor, dorindu-mi sa cad pentru ca tu sa nu te nasti. Nu aveam nimic cu tine, Edward. Aveam cu barbatul care mi-a tras-o in acea seara. Din acest motiv ma simteam asa. Acum stiu asta, dar atunci...te-am condamnat pe tine. Te-am urat pentru ca nu erai fiul lui Carlisle. Te uram pentru ca erai fiul unui strain care ma atacase. Nu m-am putut lega de tine asa cum ar fi trebuit. Nu am vrut sa te vad sau te tin in brate”.

M-am uitat la Edward si el privea putin in jos, insa era atat de curajos si puternic, chiar si in fata acestei povesti ingrozitoare – si a propriei lui mame care ii spunea aceste lucruri. Imi venea chiar mie sa-i dau una, doar auzind-o spunand acele cuvinte. Dar apoi am incercat sa ma pun in locul ei...as putea iubi copilul cuiva care m-a violat? Este o intrebare foarte dificil de abordat.

„Katherine...”, a spus Esme cu lacrimi in ochi. „Era o femeie adorabila la vreo treizeci de ani, care lucra pentru noi. Mi-a placut mult de ea. Era blanda si cu picioarele pe pamant...si odata avusese un baietel...cu mult timp in urma. Dar a murit cand avea un an, a avut o problema in somn. Am intrebat-o daca va avea grija de tine. A fost de acord, bineinteles. Uneori, o auzeam cantandu-ti, leganandu-te sa adormi. Odata m-am uitat pe furis la voi si pareati amandoi atat de fericiti unul cu celalalt. Am vazut ca te iubea...si tu o iubeai pe ea. Asa ca am lasat lucrurile asa. Te-am evitat tot timpul. Inca beam...si incepusem sa avansez la droguri. Ii furam retetele lui Carlisle si imi scriam singura retete, obtinand orice vroiam. A fost usor”.

„Carlisle nu era niciodata prezent”, a spus Esme. „Am sperat ca macar va incerca sa-ti fie tata, daca eu nu-ti puteam fi mama, insa el muncea tot timpul. Facea ture toata noaptea si ziua isi gasea de lucru in afara casei. Ani de zile nu ne-am vorbit si am lasat angajatii sa te creasca fara noi”.

„Si eu aveam sentimente, Esme”, s-a incruntat Carlisle. „Si eu am incercat sa ma leg de tine, Edward. Insa, de fiecare data cand te vedeam, ma ucidea faptul ca nu erai al meu. Ca eu nu puteam avea proprii copii. Si ma intrebam daca Esme a fost atacata cu adevarat sau daca doar ma inselase. Nu semanai cu mine si aveai ochii verzi. Nimeni din familia mea sau a lui Esme nu avea ochii verzi. A fost doar o iluzie...nu mai eram indragostit de Esme si nici ea nu ma mai iubea. Nu simteam altceva decat vina, furie sau tristete de fiecare data cand incercam sa petrec timp cu tine, Edward. Imi pare rau. Stiu ca nu este deloc vina ta. Acum stim amandoi asta”.

Putin cam tarziu pentru asta, m-am gandit in sinea mea. Daca familia asta ar fi facut terapie impreuna, la modul corect, cu un medic bun, am gandit, poate ca acum ar fi fost in regula cu ei. Si nu s-ar fi intamplat nimic din toate astea.

„Am stat impreuna cat ai crescut tu”, a afirmat Carlisle. „Nici macar nu sunt sigur de ce nu am divortat”.

„Pentru ca intreaga poveste ar fi iesit la iveala si Carlisle nu vroia sa barfeasca cineva, din cauza asta”, a spus Esme.

„Nu, nu este numai asta motivul”, a spus Carlisle. „Am crezut ca daca eu si Esme divortam, ea ar fi aruncat toata jumatatea ei de bani pe droguri si s-ar fi sinucis intr-o zi. Supradoza. Am tot incercat sa o ajut. Sa incerc asta sau clinica de dezintoxicare. Am inceput sa o duc in aceste calatorii, prin toata lumea, in locuri unde am crezut ca va primi ajutor. Locuri in care povestea, daca o spunea, nu ar fi ajuns pana la noi in oras. Poate ca am gresit cu asta, insa traiam intr-o comunicate mica si draguta. Vroiam sa pastrez numele nostru fara pata. Am muncit prea mult pentru a fi privit ca...”

S-a oprit si a luat o gura de aer.

„Ca un gunoi?”, a terminat Esme propozitia lui. „M-a privit intotdeauna de sus pentru ca eu nu am fost bogata cand ne-am casatorit. Toti banii au fost ai lui. Imi amintea mereu ca nu aveam nimic. Si ca daca plecam, iar nu voi avea nimic...ca voi fi un nimeni. Aceste amenintari m-au tinut drept Doamna Cullen. Orice dragoste ne-am purtat unul altuia murise, asa gandeam. Insa el a continuat sa incerce sa ma ajute. Nu a divortat de mine, asa ca am ramas cu el. Nu eram fericita, dar...eram sigura...in siguranta. Inca imi era frica de barbatul care m-a violat in acea seara. El nu a plecat niciodata, chiar si dupa ce au trecut anii. Cateodata, chiar am incercat sa te vad, Edward, sa ma joc cu tine. In vacante, de Craciun si la aniversarile tale, am fost acolo. Si chiar am incercat sa te iau in brate si sa te sarut. Dar nu am putut niciodata sa-ti simt dragostea...sau sa te fac sa o simti pe a mea. Si, am mai vazut si ca...o iubeai pe Katherine ca si cand era mama ta. Si chiar a fost. Nu credeam ca este corect din partea mea sa pretind ca sunt mama ta cand ea era cea care facea aceasta treaba, iubindu-te ca si cand erai fiul ei. Tu chiar erai al ei, Edward. Dragostea v-a facut mama si fiu. Eram fericita ca simteai asta langa ea. Stiam ca eu nu-ti puteam oferi asa ceva”.

„Il voi lasa pe Carlisle sa spuna acea poveste”, i-a aruncat Esme o privire lui Carlisle. „Spune, Carlisle”.

„Cand tu ai crescut si ai mers la liceu, lucurile pareau ca vor deveni...putin mai bune”, a spus Carlisle. „Mama ta a gasit un medic care ii placea si incetase sa mai ia droguri. Abia mai bea ceva. Nu era vindecata, dar...arata si se simtea mai bine. Era plecata cu lunile, facea tratament in California. Eu eram tot timpul singur. Nu fusesem cu o femeie...de ani de zile. La acea vreme, eu si Esme eram casatoriti doar de fatada”.

„Am cunoscut o femeie la spital”, si-a dres Carlisle vocea. „Am crezut ca era la facultate. Lucra voluntar cu copiii bolnavi, invatandu-i sa picteze. Semana atat de mult cu Esme, atunci cand era tanara. Si era atat de buna cu copiii. Imi amintea de ea. Numai ca ea era foarte fericita si radea tot timpul. Stralucea. Am incercat sa stau departe de ea, dar ma trezeam tot timpul in zona unde se afla si ea”.

„Obisnuiam sa ma ‚lovesc’ tot timpul de ea, ‚din greseala’, dupa ce termina cu copiii. Ea servea mereu cina la cantina spitalului. Pretindeam ca ma aflam acolo, servind cina singur. Am inceput sa luam cina impreuna de trei ori pe saptamana. Eram prieteni, nimic mai mult. Insa, curand...eram foarte atrasi unul de altul. Am flirtat, am inceput sa ne tinem de mana la masa...in final am invitat-o la o intalnire. Nu i-am spus niciodata ca eram casatorit. Si i-am spus ca ma numeam Carlisle Bonham. Era tanara si nu a pus niciodata intrebari. Stiam amandoi ca nu mergeam la o intalnire normala. Am rezervat un apartament foarte frumos la un hotel finut si ne-am intalnit acolo. Am facut dragoste. Dupa aceea, mi-a spus ca nu era studenta. Era in ultimul an de liceu. Mi-a spus ca fusesem primul ei barbat. Si mi-a spus ca era indragostita de mine”.

„M-am panicat”, a spus Carlisle. „Imi pasa de ea. Si eu o iubeam. Dar nu ma puteam casatori cu ea si nu puteam sa las sa se afle ca ma intalneam cu o liceeana. Speram ca Esme se va face bine curand si ca ne puteam ocupa de casnicia noastra, imediat ce ea era total vindecata. Si daca aceasta fata se gandea sa ma santajeze sau ceva de genul asta? Daca ramanea insarcinata? Nu vroiam sa pierd totul. Am plecat in acea seara, dupa ce ea a adormit. Mi-am mutat din nou turele pentru noapte si nu am mai incercat niciodata sa o vad pe acea fata. Am crezut ca am uitat-o...cu timpul. A trecut mult timp”.

„Ma gandeam tot timpul la ea, insa nu m-am asteptat niciodata sa o mai vad”, s-a uitat Carlisle la Edward. „Insa s-a intamplat. Cand ai adus-o in acea seara la cina”.

Privirea lui Edward s-a transformat intr-una ucigatoare acum, dar a ramas in fotoliu si i-am observat incordarea. Pumnii i s-au inclestat.

„Nu cred ca ea si-a dat seama ca tu erai fiul meu pana cand nu m-a vazut”, se holba Carlisle la pantofii lui in timp ce vorbea. „Ea m-a privit surprinsa, dar cred ca reactia mea la ea a fost cea pe care a observat-o toata lumea. Nu mi-am putut ascunde panica si socul la fel de bine cum a facut-o ea”.

„Nu m-am putut uita la ea, Edward”, a recunoscut Carlisle. „Am stiut in acea seara, cand am privit-o si i-am auzit vocea, ca inca o mai iubeam. Si mama ta era acolo, la masa...si tu pareai atat de indragostit de ea. A trebuit sa plec de la masa. Si am fost gelos pe tine, Edward. Atat de gelos si furios, ca nu puteam gandi corect. Asa ca te-am amenintat, fara sa te cunosc foarte bine, cu luarea banilor daca te mai vedeai cu ea. Am fost un ticalos. M-am folosit de mama ta in acele amenintari. Am crezut ca asta va functiona”.

„Insa Katherine si Joseph te-au crescut bine”, a spus Carlisle. „Nu m-ai ascultat si ai ales-o pe Tanya. Inainte sa-mi dau seama ce faceam, sunam la tine la scoala si anulam totul. Eram plin de ura si vroiam sa-ti fac rau. Te tratasem ca pe fiul meu si ti-am dat tot ce era mai bun...dar te-am lovit cu putere din cauza Tanyei. Inca o doream. Si nu vroiam sa o vad cu tine, sau macar sa stiu ca era cu tine”.

„Esme m-a infruntat si a tipat la mine, intreband de ce iti faceam asta. A spus ca nu-mi va permite. Spunea ca iti datoram o sansa la o viata buna. Eram aproape beat in acel moment si am acuzat-o din nou ca s-a iubit cu tatal tau, spunand ca nu m-a iubit niciodata...dupa tot ce facusem pentru voi amandoi. I-am spus ca inventase toata treaba cu violul, ca avusese o aventura. Te-am numit copil din flori si mama ta s-a repezit la mine. M-am intors si am lovit-o. I-am spus ca nici ea nu te iubea. Si ca asa trebuiau sa fie lucrurile. I-am spus ca ai plecat – ca nu te mai intorceai si ca ar trebui sa se bucure ca ti-am taiat tot. Sa te vada, oricum era prea dureros pentru ea. I-am spus, pentru binele tau, sa te lase in pace. Ca ar trebui amandoi sa te lasam in pace de acum inainte. Sa te lasam sa-ti traiesti viata fara noi. Noi nu ti-am fost niciodata cu adevarat parinti. Esme nu te-a mai mentionat niciodata, nici acea seara. S-a intors in California si o vedeam uneori. Nu facem decat sa ne toleram reciproc acum, fara sa ne spunem prea multe. Am incercat sa te uitam...si unul pe altul, sperand ca asta va sterge durerea”.

„Am incercat sa tin ochii pe tine, sa ma asigur ca tu si Tanya erati bine”, a spus Carlisle. „Ti-am pierdut urma la putin timp dupa ce ai plecat, dar apoi am auzit ca tu si Tanya v-ati casatorit. Am luat-o din nou razna. Tot nu-mi trecuse de ea, sperasem ca poate va veti desparti sau ca poate ea imi va scrie sau ma va suna, incercand sa explice. Dar ea nu a facut-o. Pana dupa ce v-ati casatorit”.

Ochii lui Edward erau indreptati cu rautate spre tatal lui.

„Ti-a scris?”, a clocotit el.

Carlisle a dat din cap. „A spus ca era indragostita de tine. Te vroia pe tine, nu pe mine. M-a acuzat pentru anularea facultatii tale si pentru ca te-am aruncat in Iad. Spunea ca acum ma uraste si ca nu ma vroia in apropierea niciunuia dintre voi. Mi-a spus ca era insarcinata cu copilul tau si ca era fericita. Spunea ca te va face fericit, ca intr-o zi te va trimite inapoi la facultate si ca va indrepta lucrurile. Chiar te-a iubit, Edward. Puteam sa simt asta doar din pasiunea cu care mi-a scris. Dar eu eram indragostit de ea inca. Eram atat de furios pe ea, dar tot o doream”.

„Gandul ca te-ai casatorit cu ea si ca asteptati un copil m-a ucis”, a marturisit Carlisle. „M-am tot gandit la o metoda sa o castig inapoi si apoi mi s-a facut rau numai ca am gandit asa. Nu stiu de ce nu puteam sa o uit. Timpul nu a minimalizat ce simteam pentru ea. A fost ca si cand avea ceva asupra mea, care nu disparuse niciodata. Am inceput sa folosesc droguri. Le luam de la spital si nu a aflat nimeni. Nu-mi mai pasa deloc de medicina...nu mai auzeam atat de des de mama ta. Am inceput chiar sa ma intreb care este motivul pentru a mai trai. Imi doream sa mor”.

„Cand s-a nascut copilul, am aflat despre asta si am aflat ca ati numit-o Kaitlyn. Mi-am dat seama ca se apropia de Katherine, numele. Oricum, am petrecut mai multi ani luptandu-ma cu dependenta de droguri. Abia am practicat medicina in acei ani. Nici macar nu-mi mai pasa ce credea lumea. Si apoi am auzit despre moartea Tanyei. Am auzit despre ce a patit Kaitlyn. In acel moment eram inca dependent de droguri. Aveam inima franta, stiind ca Tanya a murit urandu-ma, ca te-a iubit. Si acum nu voi mai avea niciodata sansa sa o mai vad vreodata. Eram plin de ura impotriva ta. Te-am invinovatit. Am fost gelos pe tine”.

„Mai tarziu, cand ai venit acasa cu Kaitlyn, eram drogat. Esme era acasa in acea noapte, si ea foarte beata. Ii spusesem ce se intamplase cu tine si asta a daramat orice progres pe care ea il facuse. A cazut rapid pe masura ce vina si teama au inconjurat-o rapid. Eram amandoi foarte terminati. Cand ai venit, batand la usa si implorand sa o ajutam pe fiica ta, nu eram eu insumi. Inca eram furios si te uram. Inca o doream pe Tanya. Nu am lasat-o pe Esme sa te ajute, i-am interzis sa faca ceva pentru tine si copilul tau. I-am spus sa scape de tine sau ii taiam si ei totul. Esme era dependenta. Drogurile si alcoolul insemnau mai mult pentru ea decat orice persoana. A acceptat astea in locul tau si al fiicei tale. Ti-a spus ca nu te putem ajuta si ti-a inchis usa in nas”.

Esme plangea in liniste, fara sa nege cuvintele lui Carlisle, nu-l putea privi pe Edward acum.

A fost o pauza lunga si m-am indoit ca Edward va putea face fata la toate astea. Dar expresia lui era tot de piatra cand se uita la ei doi.

Aproape ca am spus ceva, dar nu am facut-o.

Edward s-a ridicat in picioare si s-a intors cu spatele la noi, sprijinindu-si mainile de tejgheaua din bucatarie si respirand profund, incercand sa asimileze tot ce spusesera ei. La un moment dat, m-am temut ca plangea, insa nu am intervenit. Daca avea nevoie de mine, voi fi acolo. Trebuia sa-l las sa infrunte asta in felul lui.

In final, Edward a vorbit pe un ton foarte jos, aproape imperceptibil.

„Nu m-ai iubit niciodata”, a spus, nu pe un ton aspru, ci aproape trist...ca si cand raspundea la o intrebare pe care o avusese mereu in minte, a spus-o aproape...pentru el insusi.

Parintii lui nu au spus nimic. Se uitau unul la celalalt fara sa vorbeasca.

„Nu”, a spus Esme adevarul plangand. „Nu te-am iubit. Si pentru asta imi pare cu adevarat rau. Am facut totul gresit. Si chiar daca te-am ranit, ma bucur ca nu am facut parte din viata ta, Edward. Ai fost crescut cu dragoste. Esti un barbat bun. Esti mai bun fara noi. Nu am vrut sa-ti spunem lucrurile astea ingrozitoare. Un alt motiv pentru care nu ne-am apropiat de tine. Dar chiar am vrut sa explicam lucrurile, pe cat de dur este adevarul. Iti datoram macar asta. Fi fericit ca nu te-am iubit. Te-am fi distrus si pe tine”.

„Eu si mama ta...inca suntem casatoriti, dar nu mai suntem un cuplu”, a spus Carlisle. „Am facut terapie impreuna si separat ani de zile. Dupa ultima oara cand v-am vazut pe tine si pe fiica ta, dupa ce am realizat cum te-am respins cand aveai cea mai mare nevoie de noi, am decis sa facem orice pentru a ne face bine. Sa ne facem bine pentru tine. Stim ca acum nu ne vrei si nu ai nevoie de noi in viata ta, Edward. Este prea tarziu si s-au intamplat prea multe intre noi in trecut. S-ar putea sa nu ierti niciodata. Si noi nu iti cerem sa faci asta”.

„Dar iti vom da mereu tot ce iti trebuie, pentru Kaitlyn”, a adaugat Esme. „Daca nu ne vrei in preajma ei, vom intelege si asta”.

Edward era tacut si ochii lui pareau batrani si obositi cand m-a privit. Imi era asa de teama ca se inchidea in el si nu se exprima. Apoi imi era teama ca va elibera totul si ca nu voi fi in stare sa-i salvez pe parintii lui.

„Toata viata m-am intrebat ce am facut...ce am spus...de v-a facut sa ma urati atat de mult incat sa nu fiti langa mine”, a spus el pe un ton jos. „Dar acum...ca va stiu intreaga poveste...sa stiti ca nici macar nu mai conteaza. Pesoana care am fost acum doua saptamani ar fi fost distrusa sa afle ca tatal lui a fost primul barbat al sotiei lui si ca el a iubit-o pe ea si nu pe mine. As fi fost devastat sa aud cuvintele mamei mele ‚nu, nu te-am iubit niciodata’. M-ar fi ucis si m-ar fi ingropat si mai adanc in propriul meu Iad. Dar am plans prea mult datorita lucrurilor asupra carora nu am avut control. Nu mai pot varsa lacrimi pentru voi. Nu pot nici macar sa va urasc. Si sa va aud spunand ca nu m-ati iubit niciodata nu prea ma raneste pentru ca...eu nu v-am iubit niciodata. Nu v-am cunoscut niciodata. Ati fost niste umbre in viata mea. Visam sa va am, parintii perfecti...si nici macar nu am realizat ca deja aveam parintii perfecti. Katherine, Joseph...stiu ca intr-un fel nu le-ati permis sa ma contacteze. Asta se sfarseste acum. Ii voi suna in doua saptamani si ii voi vedea, oricand vreau eu. Nu vreau sa vad pe niciunul dintre voi acolo, cand ii vizitez pe ei”.

Edward a facut o pauza si a vorbit. „Nu va elimin din viata mea. Nu ati fost niciodata in viata mea pentru a face asta. Am propria viata de indreptat si propria fiica de crescut acum. Nu mai pot cara si greutatea voastra. Mi-a rupt spatele toata viata. Asa ca, va dau drumul. Sper sa va gasiti drumul. Dar nu pot sa las ura sa ma distruga prin interior. Katie are nevoie de mine si eu nu vreau sa fac aceleasi greseli pe care le-ati facut voi”.

„Voi fi acolo. In fiecare zi. Vreau sa-i ofer ei toata dragostea mea si ceva in plus. Trebuie sa o fac sa vada ca taticul ei o iubeste. Trebuie sa o fac fericita. Si nu pot sa fac asta daca va urasc pe voi in fiecare minut. Deci, cu toate ca mi-ar face mare placere sa-ti rup fundul, Carlisle, pentru ce i-ai facut sotiei tale...si sotiei mele...nu o voi face. Chiar daca mi-ar face placere sa te urasc, Esme, pentru ca nu mi-ai fost niciodata mama si pentru ca ai iubit banii si drogurile mai mult decat m-ai iubit pe mine, nu o voi face”.

„Nu meritati. Si tocmai mi-am dat seama ca Tanya m-a iubit cu adevarat. Am fost la fel de nemilos cu ea cum ai fost tu cu Esme...ti-am urmat reteta, chiar daca nu avem acelasi sange. Inca mi-ai fost otrava din vene. Ura mea pentru voi doi a ucis-o pe Tanya inainte ca incendiul sa aiba loc. Si, la un moment dat, ar fi distrus-o si pe fiica mea. Nu va mai las sa ne ucideti. Deci, nu sunteti morti pentru mine...sunteti doar...nimic pentru mine, in acest moment”. 

Amandoi se holbau la Edward, nestiind ce sa spuna. Nici eu nu stiam ce sa spun, cu exceptia faptului ca Edward era uimitor de inteligent si extrem de iertator, ca intotdeauna.

Nu a spus-o chiar pe fata, dar in sufletul lui, ii iertase pe ei pentru tot. Nu avea de gand sa-i imbratiseze sau sa-i sarute sau macar sa-i implice in viata lui, insa nu trebuia sa faca astea. In sufletul lui, i-a lasat sa plece cu toata durerea pe care i-au provocat-o. Avea dreptate, si in legatura cu Katie. Nu ar putea fi niciodata un tata bun pentru ea, in timp ce ducea toate rahaturile astea in suflet. A aruncat totul intr-o gramada mare la picioarele parintilor sai. Si avea de gand sa plece liber, sa-si gaseasca drumul inapoi la Katie.

O parte din mine spunea ca poate ar trebui sa tipe si sa-l loveasca pe Carlisle...dar ce bine ar face cuiva, mai ales lui? Cred ca el a stiut toata viata ca ei nu l-au iubit, doar ca nu stia motivele.

Edward a asteptat un minut sau doua si nici parintii lui nu s-au miscat si n-au vorbit. In final, Edward a deschis caietul meu si a rupt o pagina goala, scriind ceva.

A impaturit-o o data si a luat o gura adanca de aer, mergand si intinzand hartia lui Carlisle.

„Astea sunt adresa si numarul de telefon ale lui Ben”, a spus, inca plin de durere, dar calm si controlat. „Aici locuieste nepoata voastra. Daca vreti sa va revansati cu ceva fata de mine, faceti-o iubind-o pe ea. Chiar daca este numai un telefon sau o felicitare de aniversare, o vizita o data pe an. De aici puteti sa incepeti sa aratati Tanyei cat de mult va pasa cu adevarat, si mie. Acum puteti sa plecati”.

„Dar, Edward...”, a luat Carlisle hartia.

„PLECATI acum!”, a urlat Edward cu putere, plin de flacari si fara control. „Inainte sa fac ceva. AFARA!”

Edward ne-a intors din nou spatele, holbandu-se la tejghea, asteptand ca ei sa plece. Incerca din greu sa se abtina si sa fie puternic. Stiam ca strigatul catre parintii lui sa plece a fost doar pentru ca nu avea incredere in el pentru a se abtine prea mult timp.

„In regula, Edward”, a ajutat-o Carlisle pe Esme sa se ridice si s-au indreptat rapid spre usa, deschizand-o si iesind incet.

Esme a spus un lucru scurt inainte sa iasa.

„Multumesc ca ne-ai vazut, Edward”, si-a sters ochii, stricandu-si machiajul, suspinand. „Esti foarte curajos. Imi pare rau”.

Usa s-a inchis si ei au plecat. Dumnezeule, ii uram. Scuze. Imi doream sa o urmaresc pe Esme in hol si sa-i pocnesc nasul.

Edward a scapat un marait inabusit si gafaia, avand fruntea pe tejghea, pumnii in ochi.

Am mers imediat la el, l-am imbratisat si i-am mangaiat parul, nevrand sa-i vorbesc chiar acum sau sa incerc sa fac pe Dr. Bella. Pur si simplu l-am iubit, sperand ca era destul.

A scapat acest raget de leu, lovind cu pumnul in tejghea de cateva ori, ca si cand ii lovea pe ei.

Ce as putea sa spun sa imbunatatesc lucrurile? Poate ca acum aveam nevoie de James. Asta era mult de infruntat. Cred ca aici sunt cam depasita de lucruri.

„Edward...”, am spus imediat ce s-a linistit putin. „Stiu ca toate astea sunt cele mai ingrozitoare lucruri prin care ai trecut vreodata. Mai rele decat Raven chiar. Nici macar nu-mi pot imagina ce simti. Nu cred ca sunt destul de pregatita pentru a te ajuta acum. Poate ca ar trebui sa-l sunam pe profesorul meu pentru a te ajuta”.

„Nu, Bella, TU”, i s-a spart vocea putin si suna de parca plangea.

S-a ridicat, fara sa-i fie teama sa-mi arate ca plange si s-a agatat de mine, aproape dureros, spunand. „Te vreau doar pe tine. Te rog. Am nevoie de TINE. Tu esti medicul meu. Nu vreau pe altcineva. Te rog, Bella? Nu...”

„Bine, Edward, in regula”, l-am asigurat. Uram sa-l aud implorandu-ma sa raman medicul lui, de parca l-as abandona acum. „Sunt aici pentru tine mereu. Voi fi medicul tau. Este in regula”.

A scapat o respiratie de usurare si l-am auzit hohotind infundat de cateva ori, ingropandu-si fata in parul meu.

„Pentru ce merita...”, l-am mangaiat pe spate. „Ai procedat complet perfect in felul in care ai facut fata. Nu am mai fost niciodata atat de impresionata de cineva. Nu stiu cum te-ai descurcat asa de bine cum ai facut-o...dar sunt al dracului de mandra de tine”.

„Tu mi-ai facut asta, Bella”, i-a sunat vocea putin mai calma acum, respirand fierbinte pe vena mea carotida. „Tu m-ai invatat cum sa-i infrunt. Esti o femeie minunata...si un medic asemenea”.

Cred ca imi acorda mult prea multa incredere. S-ar putea sa-l fi ajutat in timpul acestor doua saptamani, dar adevarul este ca Edward este cel care a preluat controlul si care a invins frica si durerea de a se apropia atat de acest capitol ingrozitor al vietii sale. Acum nu va fi doar bine...va lua foarte mult timp sa accepte tot ce au spus parintii lui, dar sa infrunte asta. Dar eram increzatoare ca acum Edward era in stare sa se descurce. Nu mai era deloc slab. Avea un motiv pentru care sa lupte...si a ajuns in final sa-si dea seama de acest motiv. Este din nou pregatit sa traiasca.

„Cand te-am intalnit prima data, te-am dus in camera Treaz”, ma mangaia Edward pe fata si ma privea adanc in ochi. „Credeam ca esti dulce si naiva si ca aceea era camera potrivita pentru tine. Cat de putin stiam...tu ai fost cea care m-a trezit pe mine”.

„Scumpule...”, m-am trezit soptind, stergandu-i lacrimile cu degetele. „Ma bucur ca plangi. Face bine. Elibereaza-te”.

„Ma simt atat de obosit”, a respirat Edward, lasand o alta lacrima sa-i curga pe obrazul drept. „Pana in maduva oaselor, ma simt epuizat”.

„Vino”, m-am miscat in spate, luandu-l de mana si tragandu-l dupa mine. „Hai sa ne intindem. Te voi tine in brate si putem sta de vorba. Cum suna asta?”

Mi-a oferit un zambet slab, placandu-i ideea, si nu era nimic sexual in privirea lui. Chiar imi doream doar sa-l tin in brate si sa vorbim. Sa fiu Dr. Bella, doar leganandu-l si mangaindu-l, in timp ce se vindeca si isi impartasea suferinta cu mine.

„Minunat”, a raspuns cu o voce fragila, apoi a adaugat. „Dragostea este cel mai bun medicament pentru inima franta”.

O seara frumoasa si o saptamana usoara!

Astept reactiile si comentariile voastre...

Kisses,

Ana