Universitatea Edward Masen

Buna!

Avem un nou fanfic de oferit.

Se numeste Universitatea Edward Masen si este tradus de Eva.

Speram sa va placa.

Cititi si comentati, sa stim daca vom continua.

Enjoy it!

Prolog

„...Domnisoara Swan?”

Vocea catifelata a profesorului s-a scaldat in sala de seminar catre tanara cu ochi caprui, care era asezata in spate. Pierduta in ganduri, sau pierduta in traducere, avea capul aplecat si mazgalea furioasa in caietul ei.

Zece perechi de ochi au sagetat la fata palida si la genele lungi, degetele mici si albe strangand pixul. Si apoi, zece perechi de ochi s-au intors catre profesor, care statea perfect nemiscat si a incepuse sa se incrunteze.

„Iham”, un tusit modest la cotul ei i-a atras atentia femeii. Ea s-a uitat surprinsa la barbatul cu umeri largi care statea langa ea. El i-a zambit cu blandete si apoi a mutat privirea spre dreapta lui, inapoi la profesor.

Ea i-a urmat incet privirea si apoi s-a uitat in sus pe sub gene intr-o pereche de ochi verzi, furiosi si cercetatori. Ea a inghitit cu zgomot.

„Astept un raspuns la intrebarea mea, domnisoara Swan. Daca ai placerea sa ni te alaturi”. Vocea lui era rece ca gheata.

Ceilalti studenti absolventi se foiau in scaunele lor si priveau pe furis de la unul la celalalt. Expresiile lor spuneau „Ce l-o fi lovit in fund?”, dar nu au spus nimic.

Tanara a deschis gura pentru un minut si apoi a inchis-o, marind ochii cand s-a holbat in acei ochi verzi care nu clipeau, ca un iepuras speriat.

„Engleza este prima ta limba?”, a batjocurit-o el.

O frumusete cu parul negru asezata la mana lui dreapta a incercat sa-si inabuse rasetul, pierzandu-l intr-un tusit neconvingator.

Toti ochii s-au indreptat inapoi la iepurasul speriat, a carei piele explodase intr-un purpuriu, cand si-a aplecat capul, scapand in sfarsit de privirea profesorului.

„Din moment ce domnisoara Swan pare sa fie la un seminar paralel, intr-o limba diferita, probabil ca altcineva ar fi destul de dragut sa raspunda la intrebarea mea?”

Frumusetea cu parul negru era prea nerabdatoare. Si-a intors trupul cu fata la el si iradia cand a raspuns la intrebarea lui, cu detalii minutioase, dandu-se in spectacol, folosindu-se de maini cand il cita pe Dante in italiana. Cand ea a terminat, a zambit cu aciditate in spatele clasei si apoi a continuat sa se holbeze la profesorul cu par aramiu si a oftat. Tot ce mai lipsea din expunerea ei erau un salt rapid pe podea si o frecare a spatelui ei de piciorul lui pentru a arata ca va fi pisicuta lui pentru totdeauna.

Nu ca el ar fi apreciat gestul.

Profesorul s-a incruntat aproape imperceptibil la nimeni in particular si s-a intors cu spatele pentru a scrie pe tabla.

Iepurasul speriat si-a alungat lacrimile clipind, in timp ce continua sa mazgaleasca, dar din fericire nu a plans.

Cateva minute mai tarziu, cand profesorul mormaia intruna despre conflictul dintre Guelphs si Ghibellines(1), un mic patratel de hartie alba mototolita a aparut pe dictionarul de limba italiana al iepurasului speriat.

La inceput, ea nu a observat-o, dar, inca o data, un slab ‚iham’ i-a atras atentia la barbatul aratos de langa ea. El i-a zambit mai larg de data asta, aproape nerabdator, si a aruncat o privire hartiei.

Ea a observat-o si a clipit la el.

Urmarind cu grija spatele profesorului in timp ce desena cercuri nesfarsite in jurul cuvintelor nesfarsite in italiana de pe tabla, a dus hartia in poala ei, unde a despaturit-o in liniste sub banca.

Masen este un magar.

Nu ar fi observat nimeni pentru ca nimeni nu se uita la ea in spatele clasei, dar el a observat. Imediat ce ea a citit acele cuvinte, o imbujorare diferita i-a aparut pe fata, doi nori roz pe curbele pometilor ei, si a zambit. Nu suficient incat sa-si arate dintii, sau ce ar putea fi gropite in obraji, sau o linie de ras sau doua, ci un zambet, nimic mai mult.

Si-a ridicat ochii mari, maronii ca ciocolata, catre barbat si l-a privit timida. Un ranjet larg si prietenesc i-a traversat lui fata.

„Ceva amuzant, domnisoara Swan?”

Ochii ei caprui s-au dilatat de teroare. Zambetul noului ei prieten a disparut rapid cand s-a intors sa se uite la profesor.

Ea stia bine ca nu trebuia sa se uite acum in ochii lui verzi. Acum, a lasat capul in jos si isi mesteca buza plina de jos intre dinti, inainte si inapoi, inainte si inapoi.

„A fost vina mea, domnule profesor. Intrebam doar la ce pagina eram”.

„Cu greu o intrebare corespunzatoare a unui student la doctorat, Peter. Dar, din moment ce ai intrebat, am inceput cu inceputul. Am incredere ca poti gasi inceputul si fara ajutorul domnisoarei Swan. Aaa, si, domnisoara Swan?”

Coada de cal a iepurasului fricos a tremurat atat de usor cand a ridicat privirea.

„Ne vedem in biroul meu dupa curs. Imediat”.

Nota:

(1) – Guelphs si Ghibelline se refera la conflictul dintre Papa si Imparatul roman din secolele 12 si 13; In cercul 6, cantul 10, Dante ilustreaza in Infernul (Divina Comedie) clasa si conflictele politice.