Linia Rosie

29. Un lucru pe care ea nu il stie

Edward

Picioarele imi sunt al dracului de vatamate. Incerc din nou sa le flexez, indoind pe fiecare sub mine, folosindu-ma de mana si tinand cateva secunde...apoi pe celalalt. Este putin mai bine. Dar merg inca cateva trepte, simtind smucitura lantului oprindu-ma din nou.

M-am intors si am facut un pas sau doi in partea opusa, nevrand sa continuu sa merg, dar este mai bine decat sa stau intr-un singur loc. Mentine sangele in miscare. Mergi.

Pot sa simt saliva la colturile gurii si a curs pe tot gatul si mi-a ajuns pe piept acum. Trebuie sa fi trecut ore de cand Victoria m-a lasat singur aici. Sau poate ca doar asa mi se pare.

Maxilarul dureros imi pulseaza din nou, amintindu-mi de mingea neagra din cauciuc care mi-a tinut buzele deschise. Este bagata strans langa fundul gurii si lantul care este atasat de minge este legat de ceva de deasupra, care imi permite sa fac cativa pasi inainte si inapoi in centrul camerei, dar nu-mi permite sa ating nimic din ce vad. Dovada de care am nevoie era la mare distanta acum, chiar daca aveam mainile si picioarele libere.

Fara sa gandesc, am atins cu degetele lanturile subtiri care intrau prea mult in obrajii mei, lasand semne pe piele, conectandu-se la ceafa cu un lacat greoi. M-am trezit scancind cand am incercat din nou sa-mi bag degetele pe sub lanturile de pe fata, chiar daca numai pentru a masa pielea si muschii de dedesubt, care de asemenea nu se bucurau de stramtoare.

Tot fara folos. Am incercat chiar sa-mi sug obrajii pe dinauntru, dar nu a mers nici asa. Nu ar fi trebuit nici macar sa incerc sa le dau jos. Daca o fac si nu le pot pune la loc pana apare ea, sunt terminat.

Asa ca, sunt inabusit si calusul este securizat in spatele meu. Nu pot nici macar sa ma uit in jos, daca as vrea sa fac asta. Ma pot uita direct inainte si in sus, dar la nimic mai jos de atat. Ma pot aseza, dar nu pot sta, nu pot nici macar sa ingenunchez, nu ca as vrea asta. Sunt atat de obosit. Nu am dormit toata noaptea si cred ca azi este ziua de maine.

Am incercat sa ajung la perete, poate m-as putea sprijini de el. Nu a mers nici asta. Nu pot sa ajung la pereti. RAHAT! Tot ce pot sa fac este sa stau in picioare si sa merg. Si stomacul meu a luat-o razna. Asta e situatia.

Victoria...ma poate face sa sufar chiar si cand nu se afla aici. Probabil ca acum doarme acasa...sau face cumparaturi. O multime dintre pedepsele ei sunt asa. Nimic care sa ma raneasca fizic, nimic care sa se vada la suprafata...numai in interior. Infometare...pozitii dificile de indurat ore intregi, singur...umilinta. Sper sa nu mai existe barbati dominatori in viitorul meu. Nu voi lasa sa mi se intample de doua ori asta. Ma voi lupta...voi lupta pana la moarte inainte sa mi se intample din nou asa ceva.

Probabil ca Charlie este foarte nervos pe mine chiar acum. Ma intreb ce face. Nu veni aici, Charlie. Nu. Nu-i spune nici Bellei. Probabil ca acum isi face destule griji.

Lanturile au zdranganit din nou si ma intorc, facandu-mi pasii epuizati, in timp ce usa incuiata ranjeste la mine, batandu-si joc de trupul meu gol de sclav, complet liber, cu exceptia calusului si a lanturilor, dar totusi prins ca un sobolan in cusca.

Ma frec la ochi, dorindu-mi sa nu ma doara atat de la lipsa de somn. Ii inchid, pasii find memorati de lant, in timp ce aproape adorm mergand. Bucura-te de acest timp al tau, imi spune mintea, este mai bine decat sa o ai pe Victoria aici. Ei bine, asta e adevarat. Dar as da orice sa ma pot intinde cateva minute, chiar daca e doar pe podeaua dura.

Mi-e sete. Si foame. Si va trebui sa fac pipi in ceva timp. Voi fi nevoit sa ma scap pe podeaua din ciment, daca ea nu vine curand. Si voi fi pedepsit si pentru asta. Exact asa cum vrea ea. A trebuit sa beau toata sticla aia de apa. Dumnezeule, sunt prost.

Si sunt al naibii de sictirit sa ma plimb inainte si inapoi aici! Asta este suficient pentru a ma scoate din minti! Pun pariu ca nu o voi vedea toata ziua. Sunt nevoit sa indur asta. Pana la urmatoarea pozitie distractiva in care ma aseaza.

Am incercat sa-mi misc putin bratele, in loc sa le las sa atarne ca niste carnati, m-am intins dintr-o parte in alta, mi-am arcuit spatele de cateva ori, masandu-mi muschii incordati si gambele cat de bine am putut, pe unde am putut ajunge.

Dumnezeule, cat de mult? Ma simt de parca ma aflu aici de ZILE intregi, plimbandu-ma inainte si inapoi ca un animal in cusca!

M-am trezit incepand sa marai si sa gem cu voce tare, exprimandu-mi disconfortul si neplacerea. Si, din nou, am inceput sa smucesc si sa trag cu putere de lanturile care se afundau in colturile sensibile ale gurii mele, aproape taindu-mi obrajii, moment in care am tipat si am renuntat din nou, fara sa obtin vreo usurare, inclestandu-mi pumnii cand am inceput sa fac pasi mai mari si mai furiosi, scurtand fiecare pas inainte sa ma intorc si sa o iau din nou de la capat.

Am avut chiar fantezii cu privire la ideea apucarii lantului care iesea din mingea din gura mea, sa-l smucesc in jos atat de puternic cat imi permite greutatea mea. Dar, nu, nu pot sa las vreo dovada a faptului ca am facut asta, cand se intoarce ea. Nu pot nici macar sa-i arat furia mea sau sa tip la ea. Urasc asta cel mai mult.

Mi-am imaginat scena in mintea mea, eliberat de calus in timp ce gustul sangelui de la colturile buzelor inlocuieste vidul uscat care se afla acolo inainte. Ea ranjeste la mine, asteptandu-mi vocea calda, afectuoasa. Dar nu o obtine. In schimb, eu tip „Multumesc pentru nenorocita de odihna, TARFA!”

Ea se holbeaza si intinde bratul, indreptand un bici spre mine. Il prind in mana, simtind taietura si sangele umed in palma, dar sunt obisnuit cu durerea. Il infasor in jurul gatului ei si ii tintuiesc spatele in pieptul meu.

Ea suspina si se incordeaza instantaneu, in timp ce eu inchid biciul in jurul gatului ei subtire, ca de sarpe si ii tai tot aerul. Unghiile ei perfecte zgarie pe la spatele ei la mine, insa eu sunt in afara razei ei.

„MORI, pizda!”, marai in urechea ei, ultimele cuvinte pe care ea le va auzi. „MORI!”

Ochii mi se deschid cand lantul mi se smuceste din nou, facandu-ma sa ma intorc incet si sa o iau de la capat. Simt ca s-ar putea sa cad curand, daca trebuie sa continuu asa.

Cateva batai in usa si eu intorc capul, incretind fruntea la acest sunet.

Cine bate la usa aici? Este in timpul zilei. Clubul ar trebui sa fie gol acum.

Astept, sa vad daca se intampla din nou. Poate ca imi pierd mintile.

Bataia se aude din nou, un pic mai tare.

„Edward?”, se aude vocea unui barbat. „Sunt Emmett!”

„RRRRRR!”, ii raspund, inabusit de calus, dar chiar si eu imi pot auzi strigatul disperat din voce.

La dracu`! Ma intorc spre usa si merg pana cand nu mai pot. Sunt atat de departe de usa.

Duc din nou mainile la ceafa, jucandu-ma fara folos cu lacatul care ma tinea prizonier. Scancesc si renunt din nou.

„Inabusit, ha?”, a intrebat el, stiind prea bine.

„MMMMMM!”, am incercat sa sun mai putin suferind ca mai devreme.

„In regula”, a spus. „Mainile libere?”

Am incercat sa spun da, insa cu mingea in gura mi-a iesit un „MMMMSSSS!”

Nu pot sa ajung la nimic. Uneori, bateam in cusca daca eram inauntru si eram inabusit. Doua batai pentru da...una pentru nu. Asta nu era prima data cand Emmett ma verifica aici in timp ce Victoria era plecata.

Am aplaudat de doua ori, cu putere, usurat ca macar putem comunica intr-un fel.

Vroiam sa-i spun sa nu riste sa fie prins, dar sunt sigur ca era atent. Era inteligent si o cunostea pe Victoria chiar mai bine decat mine.

„Bun”, a spus clar. „Esti bine?”

Am aplaudat de doua ori, spunand da. Imi ieseam din minti si eram vatamat, dar bazic, eram bine.

L-am auzit tragand de lacat si dand o lovitura furioasa usii si imi vorbea. „Imi doresc sa pot intra acolo, frate. Imi pare rau. Ti-a dat ceva de mancare?”

Am aplaudat o data. Ei bine, primisem o chifla veche, dar asta era ieri.

„Tarfa!”, a clocotit el afara, lovind din nou usa.

Am aplaudat o data. Nu, Emmett! Nu lovi usa si nu o strica, isi va da seama! Intoarce-te sus, voi fi in regula.

S-a linistit acolo, afara, si l-am auzit respirand putin mai greu. Chiar parea suparat ca fusesem pedepsit. Chiar este un prieten grozav. Ma simt putin mai bine, stiind ca am pe cineva atat de aproape caruia ii pasa, chiar daca nu poate sa intre.

„Rezista acolo, Edward. O sa incerc sa ma intorc mai tarziu”, a spus el, sunand de parca isi dorea sa fi oferit mai mult, dar era destul. Mi-a dat putere. M-a pastrat in alerta.

Si m-am plimbat din nou.

Nu a spus nimic despre Bella. Banuiesc ca ea nu l-a sunat. Bun. Ma intreb ce face Charlie afara, acum. Sper ca nu incearca sa intre aici intr-un fel.

***

Charlie

In regula – microfonul este mort. Am inteles asta. Urmareste clubul. Se pare ca Victoria, femeia roscata despre care mi-a povestit Edward, a plecat devreme dimineata asta, si nu a mai iesit sau intrat nimeni...pana acum.

Un tip inalt, cu parul negru. Am facut cateva notite. Par negru, tuns, bine facut, muschiulos. Un dansator, poate. Mai mult ca sigur. Asta poate fi pustiul pe care mi l-au descris drept...Emmett, spun notitele mele. Edward il considera pe tipul asta prieten. El este singurul aici in acest moment, in afara de Edward. Poate ca voi vedea curand ceva actiune pe aici. Poate ca-l va elibera pe Edward. El se afla la subsol, mai mult ca sigur.

Am verificat gunoiul si lazile si nu contineau cadavre. Cipul lui Edward inca il localiza in interiorul clubului, deci trebuie sa fie acolo. Tipul asta care intra, probabil ca se afla acolo sa-l verifice pe Edward, sa se asigure ca este in regula. Sper ca nu vine sa-l tortureze pe Edward, poate scoate ceva informatii de la el.

E timpul sa fac o plimbare prin jur, in spatele clubului, sa ma asigur ca nu iese nimeni.

Folosesc strazile invecinate pentru a ma furisa in preajma clubului.

Celularul meu vibreaza din nou. Ma uit la el in timp ce merg si vad numele Bellei. Din nou? La naiba, Bella, incerc sa lucrez la un caz aici. Singur, fara acoperire sau cale de scapare. Stiu ca iti pasa de pustiul asta, dar, te rog, lasa-ma sa-mi fac treaba. Urasc sa o mint si sa-i spun ca totul este in regula. Ea poata sa vada direct prin asta. A mai facut-o inainte. Daca nu se intampla ceva maine, care sa-mi dea un indiciu cu privire la ce se intampla acolo, va trebui sa-i spun adevarul. Si sa gasesc o cale sa intru.

Daca se intampla ceva acestui pusti, ea nu ma va ierta niciodata. Trebuie sa fiu atent si sa am rabdare. Nu pot sa vorbesc acum, Bella. Din nou, nu raspund la telefon, lasand-o in intuneric.

Imi doresc sa fi baut o bere chiar acum. Dar, nu, sunt de servici. Locul asta nu are si o noapte a barbatilor sau asa ceva? As putea fi un client, cu toate ca nu stiu daca as putea sa par incantat sa vad o gasca de baieti frecandu-se pe scena.

Poate pot sa-mi pun o vesta din piele si sa-l intreb pe dansatorul cu par negru despre asta. As putea sa par ca sunt nou in oras, doar curios.

Dar atunci, am observat ceva ciudat in timp ce mergeam pe Brewster Avenue, catre intrarea din spate a clubului. Ma uit chioras, simturile mele de politist mirosind ceva...si ma indrept spre el...pregatit sa actionez cu precautie...pregatit sa pun cateva intrebari.

***

Bella

Ma aflu in clasa si, din nou, tata a ales sa nu-mi raspunda la telefon. Te urasc, Charlie!

Nu, nu te urasc.

Dar sunt al dracului de suparata pe tine! Spune-mi CEVA, SA FI AL NAIBII!

Sunt la cursul de Psihologie, ascultand vocea lui Edward de pe prima caseta – sedinta numarul unu. Stam cu totii in liniste, reascultand casetele subiectilor nostri, luand notite cu privire la ce auzim acum.

Imi amintesc acea prima zi...dupa ce aproape ca el plecase de la mine, dupa ce aflase ca eu vroiam sa-l studiez, si dupa ce am fost de acord sa ne acordam timp egal...cuvintele lui erau in sufletul meu, inca...pentru totdeauna.

„Sunt pregatit, dr. Bella”, a spus cu o voce calma. „Poti sa-ti faci de cap cu creierul meu...si mai tarziu, cu trupul meu. Desi, cred iti va placea unul mai mult ca celalalt”.

A chicotit, aruncandu-mi o privire de baietel. Nu am putut sa nu-i zambesc. Este atat de dragut cand rade.

„In regula”, am inceput, apasand pe butonul reportofonului si vorbind. „Edward Cullen – sedinta numarul unu”.

„Doar Edward”, a spus ferm. „Edward...bine?”

Privirea nu-i parea insultata, doar intreba.

„In regula, Edward – sedinta numarul unu”, m-am corectat. „Te deranjeaza cand iti folosesc numele de familie?”

„Nu am nume de familie cand lucrez”. Inca folosea o voce politicoasa, holbandu-se la tavan.

Probleme de familie.

„Ai familie?”, am intrebat.

A inchis ochii si deja puteam sa spun ca ii este greu.

„Nu, am aterizat aici din spatiu, cand aveam trei ani”, a spus el plin de sarcasm.

„Edward...”, aproape am ranjit.

„Parintii mei stiau ca planeta noastra va exploda, asa ca m-au pus in nava asta mica...”, a continuat, ranjind putin, cu ochii indreptati spre mine.

Trebuia sa fiu rabdatoare si intelegatoare cu el. Incercam.

Evitare.

Am asteptat, fara sa spun ceva, pana cand el s-a decis sa vorbeasca. Inca avea cecul meu in buzunarul de la spate. Vroiam sa aduc asta in atentie, dar nu am facut-o. Trebuia sa-l las sa vina la mine.

„Da, am avut o familie”, a spus incet, cu ochii inchisi din nou.

„Ai avut...”, am repetat. „Ce s-a intamplat cu ei?”

„Nimic”, a scapat un oftat mic. „Adica...nu stiu. Nu ma mai vad cu ei”.

Asta nu m-a surprins.

„Ei stiu ca tu...lucrezi la Fire?”, am intrebat, dorindu-mi ca asta sa sune mai mult ca o discutie reala, nu sa-l bombardez cu intrebari. Din acest motiv aveam nevoie de aceste repetitii. Trebuia sa devin mai buna la asta. Practica va fi singura metoda prin care sa devin mai buna.

„Nu”, inca isi tinea ochii inchisi. „Nu cred. Am inceput sa lucrez acolo dupa ce am pierdut legatura cu ei”.

Hmmm. Altceva l-a despartit de familia lui. Interesant.

„Edward...”, imi placea sa-i spun numele, imi doream sa se simta bine discutand cu mine. „Ce te-a determinat sa incetezi sa mai vorbesti cu familia ta?”

„Pot sa-ti pun...niste intrebari...dupa ce raspund la una de-a ta?”, s-a uitat la mine cu acei ochi ai lui...chiar as putea spune nu la orice isi dorea el?

Asta este profesionist? Pacientii nu pun intrebari personale medicilor lor.

„Te rog?”, a adaugat.

Am oprit caseta si m-am intors in prezent, fara el, si lacrimile imi curgeau pe fata. Aici trecusem linia, linia dintre a fi doar un observator la a fi prietenul lui, iubindu-l...lasandu-l inauntrul meu...in timp ce incercam sa ajung inauntrul lui. A fost gresit din punct de vedere profesional. Dar chiar si acum, nu pot sa regret. Acum el este diferit. Dar ii este lui mai bine asa? Chiar acum se afla la subsol, facandu-i-se lucruri ingrozitoare! Ce am facut? L-am lasat sa plece!

Si de ce nu ma suna tata inapoi? Daca lui i s-a intamplat ceva ingrozitor?

„Randul meu”, spunea Edward pe caseta si mi l-am amintit cum mi-a zambit, masurandu-ma din cap pana in picioare.

„Bine”, i-am raspuns, sunand nervoasa.

„Ai avut vreodata un orgasm?”, a izbucnit. Si cand am auzit asta am ras cu voce tare, avand lacrimile in ochi cand mi-am auzit reactia socata de atunci.

„Dumnezeule!”, am suspinat, sunand ca o educatoare de la scoala.

Ce stiu eu? Si Edward m-a schimbat pe mine. Nici macar nu am recunoscut vocea femeii. Asta nu mai sunt eu deja. Si ma bucur.

„Ce?”, a intrebat el cu nevinovatie. „Este o intrebare cu raspuns da sau nu, am crezut ca este una usoara”.

Una usoara. Da, vazandu-l acum ca se intoarce la lumea lui, imi dau seama ca aceste intrebari odata dificile erau foarte usoare si lejere, in comparatie cu adevarul lui Carlisle si Esme, fiica lui, sotia lui, Victoria.

James a trecut pe langa mine si mi-a lasat pe banca o hartie cu fata in jos, mergand la studentul urmator si lasandu-i si lui una pe banca. M-am uitat in jur, ne dadea inapoi intrebarile noastre de saptamana trecuta, inainte sa-mi iau cele cateva zile libere.

Nu simteam ca vreau sa ma uit. Mai degraba as asculta bataia de joc distractiva si libera a lui Edward, eu jucand rolul terapeutului vindecator al jucariei lui sexy, lipsita de respect. Insa am oftat si am intors hartia, curioasa cu privire la ce am facut.

Un ‚A’ rosu se afla in coltul din dreapta al paginii, subliniat, si sub linie era un mesaj de la el.

Trebuie sa stam de vorba. Ne vedem in seara asta, la 10:00, la Moe’s Pizza.   

M-am incruntat, dar nu l-am privit. Mi l-am amintit aparand la usa mea cu cafea. Daca asta era vreun fel de tentativa de intalnire, ii voi zdrobi bilutele in pepperoni. Dar poate ca vroia sa discutam despre scoala. Sala de curs este locul pentru discutia asta, nu Moe’s Pizza. Am impaturit testul si l-am bagat in dosar, apasand butonul play, revenind la vocea lui Edward.

***

Edward

Am gemut cand mi-a pulsat din nou piciorul, lacrimi de slabiciune curgandu-mi din nou in timp ce am continuat sa merg, chiar daca trecusera ore intregi de cand faceam asta. Buza imi sangera si imi placea gustul. Era mai bun decat cauciucul.

Mai devreme, picioarele mi-au cedat si m-am prabusit pe podea. Partea de jos a picioarelor mi s-a sprijinit de podea in timp ce atarnam acolo, lanturile sapandu-mi in piele, taindu-mi colturile gurii, moment in care am tipat, uitandu-ma in sus, intreaga mea greutate fiind trasa de singurul lant de deasupra mea, zdranganindu-si batjocura la durerea mea.

A trebuit sa ma ridic din nou in picioare, tinand cu mainile de lanturile ce-mi ieseau din gura pentru a-mi ridica picioarele obosite, instabil, dar in picioare. Pentru o vreme, doar am stat, uitand de blestematul de mers inainte si inapoi...inainte si inapoi. Am stat in picioare, simtindu-mi picioarele tremurand si trupul plangandu-se, dorindu-mi odihna...dorindu-mi somn...dorindu-mi sa ma intind...doar pentru un moment.

Si tot nu a venit nimeni.

Ma simteam atat de slabit, incat am crezut ca murisem. Imi este atat de foame. Am nevoie de apa. Am nevoie ca nenorocita asta de minge sa fie scoasa din gura mea! Continuu sa salivez si nici macar nu incerc sa o mai sterg. Nu mai dau doi bani. Imi vine sa-l strig pe Emmett, blestemata sa-mi fie mandria. Insa nu pot. Va incerca sa intre aici, daca el considera ca sunt ranit, si va sfarsi aici cu mine din cauza asta.

Impotriva vointei mele, si dezgustat de mine, imi aud vocea scancind. „Victoria”.

Este inabusita, insa ma pot intelege. Si ma simt ca un tradator, spunandu-i numele, dorindu-mi ca ea sa vina.

Chiar acum, in timp ce ma aflu aici, ea este Dumnezeu. Ea este apa. Ea este mancare. Ea este odihna. Ea este viata. Ea conduce. Si urasc asta. O urasc pe ea. Si, din nou...imi doresc s-o vad moarta.

Cat este ceasul? In ce zi suntem? Am fost aici timp de doua zile...sau trei zile? Este doar o zi?

Te rog, Victoria, te rog, da-mi putina apa! Te voi implora, daca asa iti place. Gatul imi este atat de uscat. Este ca un smirghel.

Trece o alta eternitate.

Merg din nou, ochii devenindu-mi mai uscati...picioarele mai impiedicate. Bratele incep sa mi se infasoare singure la piept si nu stiu sigur de ce. Poate ca am nevoie sa fiu tinut in brate. Mi-e dor de bratele Bellei. Katherine...Bella...Katie...Tanya...te rog, Tanya, tu poti veni aici sa ma salvezi. Tu poti. Te rog sa ma ierti si sa ma scoti de aici.

Aud zgomot de metal si incuietori. Aproape am plans numai de la bucuria de a auzi aceste sunete, insemnand ca vine cineva aici. Nu-mi pasa cine este, se deschide usa! Dumnezeule, da! Multumesc!

Cand figura Victoriei intra in camera, eu marai si tremur cu mainile atarnate pe langa mine, nu sunt sigur cu ce expresie o privesc, insa nici macar nu puteam sa ascund ce simteam in acel moment.

Epuizare, usurare, fericire...foame, furie?

Avea in mana o sticla de apa si o punga maro si eu m-am intins in fata, dorindu-mi sticla cu toata inima. Am strigat, simtind lantul reamintindu-mi de limitele mele si am scancit, gafaind fara jena, in timp ce am inclestat lanturile ce-mi intepau obrajii, maraind de durere.

„Asta nu a fost o idee buna, nu-i asa?”, a zambit ea cu afectiune la agonia mea, ca si cand ma lasase cu numai cinci minute in urma.

Am racnit mai tare, sunand foarte ostil si furios, fara sa dau doi bani cand violenta mi-a smucit capul...si atunci am renuntat si m-am holbat la ea.

Ea s-a oprit in loc si se holba inapoi la mine.

„Asa imi multumesti tu pentru ca ti-am adus cina si niste apa rece?”, s-a incruntat si a tipat la mine.

„Douasprezece ore in asa hal nu sunt suficiente pentru tine?”, a intrebat, dandu-mi raspunsul.

Douasprezece ore ma lasase asa. Mi s-au parut doisprezece ani.

Odata, am crezut ca ei ii pasa de mine, in felul ei limitat. Dar, cu siguranta nu ii pasa. Eu nu i-as face ei sau oricui altcuiva asa ceva timp de doua ore si ea ma lasa aici douasprezece ore?

Mi-am inabusit cateva obscenitati la adresa ei si am continuat sa inclestez lanturile care tineau acea chestie in gura mea. Maxilarul imi era amortit si ma indoiam ca puteam macar sa vorbesc indata ce chestia asta era scoasa.

„Inceteaza!”, a strigat ea la mine ca si cand eram un tigru antrenat care nu-si facea trucurile. „Inceteaza chiar acum sau voi pleca pentru alte douasprezece ore! Calmeaza-te, Edward. Respira”.

Gafaiam si suspinam in acelasi timp, lasand din nou demnitatea la urma. Am vazut sticla cu apa si umezeala stropilor de gheata topiti pe ea in timp ce o tinea in mana si punga maro mirosea foarte bine si avea o marime medie.

M-am holbat la astea si mi-am lasat respiratia sa se calmeze. Am simtit o alta lacrima curgandu-mi din ochi si si-a facut drum in jos pe obraz, in timp ce am incetat sa mai fac zgomot. Incet, mi-am luat mainile de pe lanturile de pe fata si le-am lasat pe langa mine, relaxandu-mi degetele, fara sa mai tin pumnii stransi.

„Bun baiat”, a asteptat ea, urmarindu-ma ceva mai mult timp inainte de a se decide sa aiba incredere in mine.

Fara sa se indrepte spre mine, a pus punga pe podea cu sticla cu apa si si-a incrucisat mainile, spranceana ei ridicata aratand ca ea detine comanda aici, in ciuda izbucnirii mele.

„Nu ti-a placut asta, nu-i asa, baiete?”, paru multumita ca pedeapsa ei a avut impact.

Fara prea multa putere pentru a minti, am tremurat si am scuturat usor din cap, rugandu-ma la Dumnezeu sa pot manca si bea curand.

„De aia se cheama pedeapsa”, mi-a comunicat.

„Mmmmmm”, i-am raspuns, inchizand ochii rapid cand am mirosit si mai puternic mancarea. Este fierbinte, cred.

„In regula, Edward”, si-a fluturat parul, oftand si venind catre mine, stand in fata mea, tinand o cheie mica in mana.

S-a mutat la spatele meu, plantand un sarut intre omoplati, si am auzit un zgomot scurt si lantul din jurul fetei mele s-a slabit. Acum tinea in maini lanturile care fusesera date jos de pe fata mea si saracul meu maxilar abia s-a deschis pentru a lasa mingea sa iasa.

„Saracutul meu iubit”, a uguit cand mi-a scos mingea din gura, storcandu-mi obrajii impreuna.

Am respirat gemete de usurare si durere, inghitind aerul fara restrictii, cazand pe jos in patru labe, aproape opintind aerul racoros, curat. Picioarele imi tremurau violent si ma dureau din nou, si am cazut iar, intins pe podeaua rece si dura, lasandu-mi obrazul dureros sa stea pe ea, in timp ce sufeream fara cuvinte la picioarele ei.

Spre uimirea mea, nu m-a certat si nici nu m-a ridicat in genunchi. M-a lasat sa zac acolo si imi venea sa-i pup picioarele pentru aceasta placere. As fi facut-o daca as fi avut energia de a-mi ridica capul. Am inchis ochii si, pentru o secunda, somnul a fost aproape mai atragator decat mancarea si apa.

„Saracutul de tine”, a spus si nu pot sa spun daca era simpatica sau sarcastica.

„Rostogoleste-te, iubitule”, a spus, batandu-ma cu mana peste fund, moment in care am scapat o respiratie grea, impingand o mana in podea si simtind cum ma rostogolesc pe spate, fara ca macar sa-mi pese de nuditatea mea in acest moment.

Ea statea pe podea, fara pantofi, langa mine, tinand sticla cu apa.

„Vino aici. Deschide”, a spus fara vreo urma de dominatie, alunecandu-si mana sub capul meu, ridicandu-l putin in timp ce eu am deschis usor gura, asteptand vreun truc.

„Tadaaa, baiete”, a zambit cand a pus sticla la buzele mele si eu am simtit umezeala rece, cereasca curgand inauntru.

Am scapat un sunet de orgasm in timp ce se ducea pe gat si am inghitit. Vroiam mai mult si ma simteam tare intre picioare cu cat imi dadea mai mult, auzind gemetele de orgasm cand a lasat sa-mi curga putin pe buze, apoi in gura, moment in care eram pe cale sa pun mainile pe sticla, apoi le-am lasat la loc in laterale, nedorind sa fac ceva care sa distruga asta. Primeam apa si as fi mancat rahat daca mi-ar fi permis sa pastrez asta in continuare.

„Aaaaa”, am inchis ochii, gemand cand beam, gasindu-mi cuvintele dupa cateva inghitituri bune. „Uuuh, multumesc! Multumesc, Stapana!”

Cuvintele imi sunau nearticulate si lenese si ma durea maxilarul cand vorbeam.

Zambetul ei a crescut la asta si s-a jucat cu degetele in parul meu, oferind un raset incantator in timp ce eu inghiteam mai mult.

„Numai tu poti avea erectie din cauza ca iti dau apa”, a zambit, indepartand apa si asezand-o langa ea, moment in care am tremurat usor, fara sa-mi iau ochii de pe sticla.

„Imi pare rau”, am gafait. „Imi pare rau”.  

„Nu, este in regula, Edward”, azi era foarte draguta. „Imi place sa te vad excitat cand te recompensez. Imi spune ca nu te prefaci”.

„Nu...nu...”, ii sarutam mana cand mi-a atins buzele umflate. „Nu...”

Am sarutat fiecare deget, lingand si sugand unul in gura, fara sa ma gandesc la altceva decat sa obtin mai multa apa si sa mananc.

Pot sa fiu puternic in interior mai tarziu. Am nevoie de mancare, apa si somn mai intai. Ma intreb ce este in punga. Miroase bine, dar nu-mi dau seama.

„Stai”, a aratat spre nasul meu si a luat sticla de apa cu ea cand s-a aplecat peste penisul meu ridicat.

„Uita-te la penisul asta minunat”, l-a apucat de baza, in jurul trunchiului. „Mi-a fost dor de acest penis talentat”.

Am respirat putin mai tare, dar nu-mi pasa ce vroia ea sa-mi faca mie sau lui, stateam intins si era un paradis al dracului, impreuna cu gustul apei, inca prezent pe limba si pe dintii mei.

A turnat niste apa pe penis si eu am scapat un geamat cand raceala m-a intepat putin, si apoi, cand m-am uitat in jos, a deschis gura si penisul meu a disparut inauntru.

Gemeam si maraiam ca un animal, nu ca o persoana. Nu conta cine fusese sau ce-mi facuse ea azi, acum imi oferea placere si apa, promisiunea mancarii apropiindu-se. Nu m-am opus sau sa-mi fi dorit cu adevarat sa o fac. Am primit placerea pe care mi-o oferea si m-am bucurat cu lacomie de fiecare secunda, urandu-ma si mai mult cu fiecare secunda trecuta.

Nu ceda, Edward. Ceva imi vorbea din interior. Ai trecut prin mai rau de atat, ramai puternic. Aminteste-ti ce te-a invatat Bella. Fa ce trebuie pentru a supravietui, da, dar nu ceda. Nu o lasa sa se joace cu tine. Ea este cea care te-a incuiat si te-a inabusit in ultimele douasprezece ore, nu uita asta. Nu ceda in fata vocii ei calde si a gurii umede si fierbinti. Da-ti seama ca ea incearca sa te distruga. Trezeste-te.

Sunetele umede de jos nu au facut decat sa se adauge slabiciunii mele. Imi auzeam mintea vorbind, dar trupul imi era foarte slabit in acel moment. Am incercat sa ma abtin, dar orgasmul meu deja se apropia cu repeziciune. Am continuat sa privesc la punga cu mancare, ca un caine maidanez.

„Stapana...”, am marait. „Va rog, pot sa ejaculez?”

„Deja?”, a intrebat ea in timp ce ma freca in mana si m-am simtit rusinat.

„Da, imi pare rau, Stapana”, am inchis ochii, inclestandu-mi maxilarul deja strans.

„Nu”, a spus pe un ton sever. „Nu am terminat inca de supt. Abtine-te”.

Am tremurat si am incercat sa ma abtin, Sir Kevin aparandu-mi in minte din nou, si am simtit gura Victoriei in jurul meu, stramta si umeda pe lungimea mea. Amintirea lui sugandu-ma m-a ajutat sa ma abtin putin mai mult. Aproape ca am plans, asa cum am facut atunci, dar sunt bucuros ca nu am facut-o.

„Ce baiat bun”, a spus putin mai tarziu, acum frecandu-ma cu duritate in mana. „Ejaculeaza – ACUM!”

Am gemut si am respirat. „Multumesc...multumesc, Stapana”.

Si o secunda mai tarziu am explodat, tipand is urland in timp ce-i umpleam gura.

Cateva secunde mai tarziu, ma lingea si ma sugea putin mai mult, gemetele si sunetele mele facand-o sa zambeasca in timp ce ma freca acolo, uitandu-se la fata mea.

„Gata pentru cina?”, a intrebat deschizand punga.

Mi-au venit lacrimi in ochi si aproape ca m-am intrebat singur ‚ce dracului?’, insa, in schimb, am intrebat-o pe ea. „Serios?”

„Stiu, sunt prea buna cu tine”, mi-a raspuns. „Am spus fara mancare doua zile si uite-ma aici, gata sa te hranesc”.

„Multumesc, Stapana”, am spus cu o sinceritate reala in voce.

Cateva minute mai tarziu, stateam din nou cu fata la podea, bratele intinse acolo in jurul bolului din plastic cu paste si sos de branza. Erau ravasite si umede in timp ce le sugeam in gura, dar fierbinti si delicioase, moment in care scoteam sunete de multumire.

Ea era ocupata sa ma plesneasca peste fund cu ambele maini, pregatindu-ma pentru o bataie buna. Loviturile ei erau destul de puternice si cu mainile goale, si ar fi putut ca, la un moment dat, sa provoace lacrimi unui sclav nou, insa fundul meu era obisnuit sa fie biciuit si plesnit. Asta era o mangaiere placuta pentru mine in timp ce mancam si de fiecare data scoteam cate un sunet de surpriza cand lovitura ei era mai dura decat celelalte.

Mestecam o inghititura mare de paste, inchizand ochii in timp ce penisul mi se intarea pe podeaua de ciment de sub mine, sunetele palmelor ei pe fundul meu impingandu-ma mai departe, in timp ce incercam sa-mi termin masa, inainte ca ea sa aduca biciul sau bastonul. Acum imi plesnea partea stanga a fundului si am simtit sos pe varful nasului cand m-am aplecat pentru o alta inghititura.

„Esti asa un porcusor”, a chicotit in spatele meu, maraind de efort in timp ce continua sa ma raneasca, primind drept raspuns la reactiile ei numai gemetele mele de excitare.

Ma simteam mult mai bine acum...mai puternic. Nu stiu ce planuise pentru mine maine, dar ma simt pregatit. Ma concentram din nou, inclestand in sufletul meu imaginea Bellei in iarba, jenat de cat de slab fusesem mai devreme. Victoria se pricepe, imi stie slabiciunea, stie cum sa ma pedepseasca. Stie cum sa ma puna rapid la punct.

Dar este un lucru pe care ea nu-l stie.

O sa o omor.

Mintea mea decisese asta. Trupul este de acord. Imediat ce obtin ce-mi trebuie, ea va suporta furia MEA. Si nu va primi indurare. Numai moarta va mai scapa de mine. Va fi incet...ca ziua mea cu Sir Kevin. Agonizant, o tarare spre mormantul ei.

Zambesc in timp ce ling castronul, luand ultimele urme de sos cu limba subtire.

Imediat dupa bataie, mi s-a permis sa termin apa si apoi Victoria m-a sarutat, gura si limba mea lucrandu-le cu putere pe ale ei, transmitand multumirile mele.

„Da, si eu te iubesc”, m-a impins usor, intrerupand sarutul, moment in care buzele mele s-au inchis peste barbia ei, limba mea rotindu-se in jurul marginii ei, ochii mei fixand-o cu adoratie in ochi.

„Trebuie sa deschid clubul”, a zambit cand am inceput sa-i sarut carnea de sub barbie, muscand cu blandete, gemand pe sub respiratie.

„Inceteaza, Edward”, si-a indreptat fata fericita si s-a ridicat. „In patru labe, baiete”.

M-am supus, cazand in patru labe, holbandu-ma la podeaua de sub mine.

„Nu ai dormit de o vreme”, mi-a reamintit. „Ai castigat odihna”.

Am zambit, simtind un val de incantare arzand prin mine.

„Multumesc, Stapana”, am respirat.

„Atunci, in cusca pentru dormit cu tine”, m-a mangaiat pe par.

M-am tarat in fata, catre coltul camerei. Cusca pentru dormit seamana cu a unui animal care trebuie transportat la alta gradina zoologica sau ceva de genul asta. Eram in stare sa ma tarasc inauntru si puteam sta in patru labe acolo. Imi intra tot corpul inauntru, puteam sa stau intins pe spate si avea pe podea o pilota pentru confort, daca mi se permitea una. Acum era acolo si aproape ca plang la frumusetea cuverturii moi si albe, in timp ce o ating cu mainile si genunchii, si astept in patru labe, fara sa ma misc pana cand nu mi se spune.

Usa custii se inchide in urma picioarelor mele goale si aud lacatul incuindu-se, sigilandu-ma inauntru.

„Intinde-te, iubitule”, spune ea imediat si eu zambesc ca un copil, imbratisand pilota, infundandu-mi fata in ea, vocea mea torcand de bucurie.

„Bun baiat”, mi-a zambit inapoi, in timp ce eu i-am multumit din priviri. „Dormi, ingerul meu. Maine este o noua zi”.

„Multumesc, Victoria”, m-am trezit spunandu-i. „Te iubesc”.

Si imi va face mare placere cand vei fi a mea, in aceasta camera, in curand.

„Si eu te iubesc, durduliule”, m-a tachinat, dar am continuat sa zambesc, prea comod ca sa-mi pese. „Maine...timpul pentru antrenament”.

„Da, Victoria”, m-am ghemuit in pilota, simtind din nou erectia sub mine.

„Noapte buna”, a spus in final, de la usa, stingand luminile de tot si am simtit un alt geamat de fericire crescand in gatul meu inainte sa-l pot suprima.

„Noapte buna”, am soptit cand s-a inchis usa pe exterior, toate lacatele inchizandu-se la locul lor.

Si am adormit. Un somn minunat, cald si bland...si acum ma aflam cu Bella in parc...culegand o margareta din iarba bogata si racoroasa, care ne mangaia trupurile goale, in timp ce soarele ne saruta pielea de deasupra.