Linia Rosie

31. Disparut

Edward

„Cred ca ai platit pentru mica ta lipsa de judecata”, a spus Victoria, legandu-si cordonul la halatul ei alb, avand un zambet dulce si iertator cand m-am holbat inapoi la ea de pe X-ul din camera, gleznele si incheieturile mele fiind legate la fiecare capat metalic al acestuia, o centura lata din piele in jurul taliei mele goale, tinandu-ma in siguranta acolo.

„Maine, poti sa pregatesti clubul pentru mica noastra petrecere din jurul orei opt”, a sugerat ea. „Asigura-te ca bucatarii au tot ce le trebuie, curata totul la fel de meticulos ca intotdeauna si fa-te dragut. Te voi anunta in jurul orei sase cu ce te vei imbraca”.

„Da, Victoria”, am raspuns, simtindu-ma deja putin incomod dupa cateva zile fara dus si sudoarea de pe mine mirosea urat. „Multumesc”.

I-am multumit pentru ca ma scapa atat de devreme de pedeapsa si o mare parte din mine era paranoica in legatura cu asta. Inainte nu m-a lasat niciodata sa scap atat de repede, si pentru nici un motiv bun. Am inceput sa ma tem de aceasta cina pe care o dadea ea maine seara. Cred ca sunt departe de a fi trecut prin pedepsele ei. Asta este doar un alt joc al mintii pe care il joaca ea. Ma face sa ma relaxez si apoi imi arunca urmatorul lucru.

Urasc sa simt tot timpul aceasta incertitudine. Este ca o boala care ma omoara incet...din interior spre exterior.

Vreau sa vorbesc cu Katie. Vreau sa urmaresc din nou Sponge Bob cu ea. Vreau sa miros parul Bellei. Vreau sa stau cu Katherine in bucatarie. Vreau sa cant la pian cu Joseph. Vreau tot ce nu pot avea.

Singura mea raza mica de speranta crestea din cenusa faptului ca urma ca ea sa ma lase hoinaresc liber prin club, toata ziua de maine, poate chiar si seara.

Asta inseamna ca pot sa caut acea carpa cu sange pe care am ascuns-o, sa-mi iau lucrurile din camera si sa fug. Poate reusesc chiar sa gasesc si mostra mea de sange undeva, in biroul Victoriei, daca se afla acolo. Asta poate fi prea mult de sperat, prea convenabil. Probabil ca este undeva, la ea acasa, ascunsa si incuiata bine. Nu-mi pasa. As avea dovada crimei impotriva ei. Si, in sfarsit, as fi liber.

Mi-a descuiat catusele si la incheieturi si la glezne, apoi pe cea din jurul taliei mele si a poruncit. „In patru labe si taraste-te dupa mine, iubitule”.

M-am supus si maraiam in sinea mea ca acum ma scotea de aici. Si aici se afla carpa de care aveam nevoie. Mi-am spus ca nu conteaza. Maine voi fi lasat singur aici pentru a pregati totul si asta includea si subsolul. Avea nevoie de o curatare buna din moment ce locuisem aici, fiind constant pedepsit in ultimele cateva zile. Eram sigur ca imi va da cheia.

„Da, Victoria”, am spus cu o voce calma cand am inceput sa ma tarasc incet dupa ea, in timp ce ma conducea afara din subsol.

Singurul mod de a ma mai intoarce aici ar fi sa o infurii intr-un fel, pentru a fi din nou pedepsit. Daca planul A esua, acesta era planul B. Mi-am pastrat privirea in jos, insa am auzit-o incuind usa de la subsol, ca de obicei.

Urca inspre club si muzica era tare si se aflau clienti acolo, tipand si aclamand. Eram total dezbracat si am vrut sa ezit cand m-am catarat pe scari, catre ele. Eram hidos de ciufulit, neras si miroseam si m-am simtit rau in interior sa ma prezint asa in fata clientelor, insa ea imi spusese sa o urmez.

„Nu ma pierde in intuneric”, mi-a aruncat o privire inapoi. „Daca te pierzi, esti pe cont propriu”.

Vroia sa spuna sa ma tarasc dupa ea in pielea goala, prin club si printre toate femeile de acolo. La dracu`.

„Da, Victoria”, am reusit sa spun, insa puteam sa-mi aud slabiciunea din voce.

Singura mea consolare venea din faptul ca era intuneric cand am ajuns pe holurile cu camerele private. Din cand in cand, auzeam o femeie sau doua iesind dintr-o camera, trancanind cu voce tare la vederea fundului meu gol, in patru labe, urmarindu-mi stapana. Am scancit cat de infundat am putut, pastrandu-mi privirea pe partea din spate a picioarelor Victoriei, stiind ca daca le pierdeam, eram carne cruda intr-o vizuina cu lei infometati, imediat ce trecem acea linie rosie in club.

Am incercat sa ma concentrez pe altceva cand am trecut peste linia rosie in haos. Vocile femeilor m-au inconjurat si eu imi tineam privirea pe picioarele Victoriei, o lumina slaba, albastruie colorandu-le in timp ce le urmam, cat de repede puteam.

„Dumnezeule, uita-te la fundul ala!”, a spus vocea unei femei si eu m-am uitat chioras, urand sunetul, in timp ce o varietate de maini au inceput sa ma atinga acolo.

Una sau doua dintre maini se simteau catifelate si mangaietoare pe fesa mea dreapta. Celelalte cateva ciupeau si frecau, aproape imi framantau carnea in timp ce eu am continuat sa ma tarasc, sperand ca nu ma miscam prea repede sau prea incet.

Sa ofensezi cateva dintre aceste femei era o rugula de neiertat. Cateva dintre femeile astea erau furioase, urau barbatii, victime inselate de barbati si ar pedepsi orice barbat care pare sa le dispretuiasca pe ele sau avansurile lor. Am invatat acea lectie din timp, aici, si nu o voi uita niciodata.

Femeile nu sunt neajutorate, fiinte fragile. Ele pot fi rele si puternice in furia lor, ca orice barbat.

Am incercat sa tin pasul cu Victoria, insa ea se indepartase cativa pasi de mine. Apoi, am simtit pe cineva asezandu-se pe spatele meu, calarindu-ma de parca eram un cal.

„Uooooo!”, a exclamat vocea unei femei tinere, in timp ce eu continuam sa ma deplasez in liniste. „Diiiii!”

Am simtit ceva subtire si stramt incercuindu-mi gatul si ma ineca. Am auzit voci diferite razand si am incetat sa ma mai tarasc si m-am apucat de gat pentru a elibera stramtoarea de acolo. Victoria a continuat sa mearga si aproape ca nu o mai puteam vedea deloc.

„Victoria”, m-am inecat, insa sunt sigur ca nu ma putea auzi datorita muzicii.

„Oo, nu, nu!”, a intetit stramtoarea curelei posetei ei fata de pe spatele meu si eu am deschis gura, simtind cum imi scapa ultima picatura de aer.

„Incearca sa scape”, a chicotit ea si eu mi-am pus mainile inapoi pe podea, fara sa ma misc, stiind ca acum eram blocat. Multumeste clientele. Asta era regula mea numarul unu si intotdeauna faceam asta. Sunt sigur ca asta dorea Victoria mereu de cand m-a adus aici. Poate ca asta este un test, pentru a vedea cum interactionez acum cu doamnele, dupa ce fusesem cu Bella.

„Este dragut!”, a comentat o alta voce, in timp ce eu am strans din dinti uitandu-ma la podea si lasandu-le sa ma dezmierde. Curand s-au plictisit de fundul meu si apoi penisul meu a fost apucat si examinat.

„Oh, DUMNEZEULE!”, a anuntat vocea unei femei mai in varsta. „Trebuie sa simtiti asta! Este al dracului de GIGANTIC!”

Intreaga camera s-a invartit si cand am aterizat pe spate, mi-am dat seama ca m-au rostogolit si ca ma aveau in toata splendoarea in fata lor.

Am auzit cateva suspine si una dintre voci vorbind. „Ahhhh, fata lui este frumoasa!”

„Eu nici macar nu ma uit la fata lui!”, a raspuns o alta femeie razand cu toata inima, in timp ce siluetele lor intunecate dansau in intunericul din jurul meu.

Am simtit o mana ferma in jurul penisului si a fost tras aproape cu violenta, in timp ce un cor de reactii de surprindere a crescut dintre femeile din jurul meu. Radeau si priveau cum penisul meu incepuse sa se intareasca in stramtoarea necunoscutei care indraznise sa ma apuce.

Apoi, am simtit o alta femeie atingandu-ma. O pereche de maini ma apucase de glezne si isi invartea degetele mari pe oasele gleznelor in timp ce le tintuia. Gura mi-a fost sufocata de o pereche de buze de una care s-a aplecat deasupra mea si care avea ruj din plin si si-a bagat limba in gura mea. O alta femeie statea pe pieptul meu si, inainte sa-mi dau seama, aveam mainile deasupra capului, fiind tinut de alte cateva femei. As fi putut lupta cu ele, insa stiam ca nu aveam voie sa fac asta. Si asta facea parte din slujba mea ca dansator aici. Si Victoria ma urmareste, fara indoiala, cautand dupa orice schimbare la mine. Trebuia sa-i arat ca nu m-am schimbat, chiar daca se petrecusera un milion in interiorul meu.

Am gemut cand a urmat o alta femeie sa ma sarute si am incercat sa sarut inapoi, dar am fost distras de multele guri care lingeau si sugeau la penisul meu, in timp ce mana dura continua sa ma manipuleze fara mila.

Cureaua posetei cuiva se afla inca in jurul gatului meu, dar macar acum nu mai era atat de stransa. De fapt, imi odihneam capul pe poseta in timp ce ma luptam sa-mi deschid buzele si sa raspund la sarut fiecarei perechi noi de buze care mi se prezenta.

Se parea ca toate vocile erau fericite cand m-am supus lor. M-am trezit incepand sa gem si sa marai in timp ce eram impins din ce in ce mai repede catre eliberare. Singurul lucru bun cu privire la eliberare era ca poate fetele ma lasau sa plec indata ce se petrecea.

„Haide, arata-ne...”, a poruncit vocea unei femei mai in varsta, in timp ce diferite perechi de dinti ma muscau de sfarcuri, urmate de limbi infometate.

Cand mi-am dat drumul in sfarsit si am urlat, am fost inecat de limba cuiva, care se indesa in gatul meu. Am explodat, inchizand ochii, chiar daca eram orb in intuneric, si am simtit guri umede lingandu-ma si devorandu-ma pana am terminat.

M-au mai sarutat alte cateva seturi de buze dar, cu cateva comentarii, toate vocile si umbrele s-au retras usor si eu eram singur pe podea. Chiar si poseta fusese smulsa de sub capul meu cand m-au parasit.

Am fost gata sa ma ridic, insa mi-am amintit de ordinele Victoriei si am revenit in pozitia de tarare, indreptandu-ma rapid catre biroul ei, fara alte incidente.

Am dat sa deschid usa, insa era incuiata si am expirat furios, ciocanind cu putere in timp ce stateam cu genunchii pe trepte. Dupa cateva momente, s-a deschis usa si eu am respirat usurat, tarandu-ma in biroul Victoriei, cu putin mai multa usurinta pe covorul moale, oprindu-ma in patru labe inaintea biroului ei, asteptand, cu privirea in covorul alb de dedesubt.

Usa de la birou s-a inchis in urma mea si i-am simtit unghiile gadilandu-ma pe fese si in sus pe coloana vertebrala, jucandu-se in parul meu in timp ce s-a asezat pe marginea biroului ei, uitandu-se in jos la mine.

„Ai avut parte de putina distractie in plus pe drumul spre aici?”, m-a tachinat, chicotind usor in sinea ei.

„Da, Victoria”, am raspuns, doar numarand secundele pana cand voi fi lasat singur, maine.

„Oooo, nu a fost atat de rau, nu-i asa?”, a zambit ea si eu m-am fortat sa zambesc la ea.

„Nu, Victoria”, am mintit, pretinzand ca pentru mine a reprezentat o eliberare mica si placuta.

„Micul meu vagabond”, a oftat ea, adaugand. „Vino aici”.

M-am ridicat, stiind ce inseamna ‚vino aici’ cand e vorba de Victoria. Ma dorea si era momentul sa-mi pun o expresie fericita, un penis tare si sa prestez pentru ea.

***

Edward

In momentul in care Victoria m-a lasat sa ies din biroul ei, era dupa ora inchiderii, poate in jurul orei 3 dimineata, cand am fost pus pe liber si mi s-a spus sa merg jos si sa curat lucrurile.

Primul lucru pe care am vrut sa-l curat era eu insumi si, cand am intrat la vestiare, nu era nimeni acolo, multumesc Domnului. Eram gol si sfarsit si nu prea vroiam sa vad pe cineva pana cand nu faceam un dus fierbinte si ma barbieream. Trebuie sa fi petrecut cam 45 de minute sub apa fierbinte, doar lasand-o sa ma inmoaie si sa-mi mangaie trupul, inainte ca macar sa ma samponez si sapunesc. Ma aflam la chiuveta, barbierindu-ma, aproape gata, cand am auzit pe cineva in vestiar.

Erau Emmett si Jasper, vorbind si schimbandu-se in hainele de strada, avand inca pantaloni pe ei, dar fiind la bustul gol. Jasper isi scotea uniforma militara si Emmett costumul de Tarzan. Erau o priveliste pentru ochii vatamati si vocea aproape ca mi s-a spart cand i-am atentionat de prezenta mea.

„Hei, baieti”, am zambit, folosind un prosop mic de pe umarul gol pentru a-mi sterge niste crema de ras de pe marginea maxilarului.

„Edward!”, a parut Emmett surprins, in timp ce Jasper doar se holba. „Ai iesit!”

„Stiu”, i-am impartasit socul si i-am imitat expresia. „Cred ca am fost eliberat mai devreme pentru buna purtare sau ceva de genul asta”.

„Esti bine?”, ma privea Jasper cu o seriozitate intensa pe care nu o mai vazusem niciodata in ochii lui. De obicei el era tot timpul cel fericit si norocos. Desi, nu si acum.

„Sunt bine”, m-am sters pe fata, acum simtindu-ma mult mai uman. „Adica, sunt mort de obosit, dar sunt bine. De fapt intru sa curat totul de pe podea si apoi merg la culcare. Ma simt de parca nu am dormit de o luna de zile”.

„Te voi ajuta la curatenie”, s-a oferit Emmett si s-a bagat si Jasper. „Si eu”.

„Oooo, mersi”, am acceptat. Victoria nu a avut niciodata o problema cu privire la asta. De multe ori dansam pe muzica noastra preferata in timp ce faceam curatenie dupa ce se incheia seara. Cred ca aici ne potriveam cu totii.

Eram in jeansi si tricou, cateva minute mai tarziu, in picioarele goale, ca de obicei, si intorceam scaunele invers si le asezam pe mese, indepartand si fetele de masa. La inceput, conversatia a fost lejera. Ne-am pus la curent cu ce era nou in ultimele doua saptamani. Jasper a mentionat ca avea o alta intalnire cu Alice si, in timp ce ma bucuram pentru el, nu am putut sa nu simt o urma de tristete, imi era dor de Bella. Ma intrebam ce facea ea si cum mergea scoala. Stiam ca in acel moment, ea se afla in pat, dormind sub asternuturile ei preferate si aproape ca nu am mai putut sa respir dorindu-mi sa fi fost acolo cu ea.

Cele doua saptamani ale noastre trecusera prea repede. Prea repede. Disparusera. Ma agatam de ziua de maine si de obtinerea acelei carpe cu sange. Daca asta mergea prost intr-un fel, eram mort.

S-au stins luminile din biroul Victoriei si tocurile ei coborau scarile. M-am incordat cand Emmett m-a privit si am intors spatele locului unde ea va aparea curand, debarasand o alta masa.

„Noapte buna, bombonelelor”, statea ea acolo, asteptand ca noi sa-i uram acelasi lucru.

M-am intors si am indreptat privirea in jos, insa Emmett si Jasper nu au facut-o. Lor li se permitea sa o priveasca in ochi.

„Noapte buna, Victoria”, am spus toti trei in acelasi timp, Emmett punand mai mult entuziasm in afirmatia lui decat mine si Jasper. De fapt, Jasper se incrunta putin. M-am intrebat din ce cauza.

„Edward”, a strigat ea si eu am ridicat putin privirea.

Atunci, ea a facut ceva miraculos. Mi-a aruncat cheile clubului. Setul ei de chei. Cheile de la subsol.

Le-am prins chiar in centrul palmei, cand ea a adaugat. „Directivele mele pentru maine sunt pe biroul meu. Sa faci o treaba buna”.

„Voi face, Victoria”, i-am promis, inima mea dandu-se peste cap de bucurie pentru ca ma aflam la o dimineata de a scapa de aici. Maine voi fi cu Bella! Imi venea sa hohotesc tare doar gandindu-ma la asta.

„Ne vedem la sase”, si-a tuguiat buzele in directia mea si a plecat catre vestiare, catre iesirea din spate, ca de obicei.

Am bagat cheile in buzunar si m-am intors la asezarea scaunelor pe mese si acum parea sa creasca o liniste ciudata intre noi trei.

Asta era ciudat. De obicei, dupa ce pleca Victoria, puteam sa fiu mai mult eu insumi si sa vorbesc liber si la fel si ei, stiind situatia noastra. Dar acum, nimic. Poate ca ar trebui sa sparg gheata.

„Si, ce v-a tinut aici atat de tarziu?”, am intrebat. Normal, dansatorii plecau de aici pana la ora 2 dimineata.

„Am avut o chestie privata...”, a spus Emmett. „O sedinta privata cu femeia asta. Ne-a placut pe amandoi, asa ca...”

„Credeam ca tu nu...”, m-am uitat la Jasper, „faci chestiile astea, Jazz”.

„Acum trebuie”, a ridicat el din umeri. „Am o problema cu banii. Victoria m-a luat in vedere pentru chestii extra”.

„Aaa”, mi-a parut asa de rau pentru Jasper si am simtit cum mi se strange stomacul. „Scuze, Jazz. Ce s-a intamplat?”

„Mama”, a ridicat el din umeri. „Probleme de sanatate”.

„Aa, Edward”, s-a bagat Emmett nepoliticos. „Vrei ceva ajutor maine la curatenie si la restul? Stiu ca Vic are o cina eleganta care se va petrece maine seara in camera din spate. Oricum, eu voi fi chelnerul”.

„Mda, si eu”, a spus Jasper. „Barman. Apoi, mai tarziu, dansez. Pot sa ma alatur voua mai tarziu, daca este in regula”.

„Este ceva ciudat aici”, am ranjit si amandoi au inghetat pentru o secunda. „Voi doi va oferiti sa ma ajutati toata ziua, in timpul vostru liber, fara sa fiti platiti? Sunt cumva pacalit?”

„Nu vrem decat sa ajutam”, a ridicat Emmett din umeri. „Suntem prietenii tai, ce naiba, Edward”.

„Stiu, imi pare rau”, am zambit. „Nu am vrut sa sun atat de...nerecunoscator. Am vrut doar sa spun ca...ma pot descurca. Sunt in regula”.

Emmett si Jasper s-au privit unul pe altul, fara sa spuna ceva si, pentru o fractiune de secunda, am avut un soc de frica gandindu-ma ca ei stiu despre Sir Kevin. Cu siguranta era o privire de mila catre mine, schimbata intre ei in acel moment, insa eu m-am facut ocupat in loc sa aduc asta in atentie acum.

Cu toate ca eram ingrijorat, acea poveste...acea ZI...va muri pentru mine. Nu as putea sa-i spun nici Bellei despre asta. As muri. Nu ma va mai privi niciodata la fel. Asa cum este acum, mi-era teama ca ea nu ma va mai privi din nou fara acea mila in ochi, pe care tocmai am urmarit-o schimbata intre cei doi prieteni ai mei.

„Stim ca esti bine”, a lovit Jasper un scaun in timp ce-mi zambea cu afectiune. „Insa te acoperim, Edward. Nu ne deranjeaza sa stam prin preajma sa te ajutam cand ai nevoie de noi”.

Stiu ca ei sunt constienti ca voi fi sclav maine seara, numai dupa acest mesaj pe care tocmai mi l-a livrat Jasper. M-am simtit atat de jenat si rusinat ca ma vor vedea amandoi in acel hal, in spatiu deschis, nu in spatele usii subsolului. Emmett ma vazuse in destule situatii umilitoare inainte, dar Jasper, niciodata.

Oricum, poate ca seara de maine nu va avea loc deloc. Daca am acces la subsol si imi iau carpa din locul ascuns, voi fi la Bella inainte de amiaza. Va trebui sa-l sun pe Ben sa-i spun sa plece din casa pentru cateva zile, doar pana cand voi fi sigur ca nu vine nimeni acolo sa se razbune. Trebuia sa intru in biroul Victoriei, maine, si sa iau orice informatii cu privire la mine, mai ales adresa fiicei mele, si a Bellei.

Le-am multumit amicilor mei pentru loialitatea lor si apoi restul curateniei s-a desfasurat in liniste. Din cand in cand, il auzeam pe Jasper soptindu-i ceva lui Emmett si incetau sa mai vorbeasca cand ma uitam la ei. Poate ca stiau cat de mult imi pasa de Bella si simteau ca nu mai pot avea incredere in mine. Poate ca acum credeau ca eram impotriva lor si a Victoriei, intr-un fel. M-am tot gandit sa spun ceva care sa sfarseasca aceste ganduri, insa nu mi-a venit nimic in minte. Nu ca as fi vrut sa-i mint, oricum, negandu-mi dragostea pentru o fata normala, o viata normala.

Curand, clubul era destul de curat si Emmett si Jasper si-au luat la revedere de la mine, in timp ce i-am urmat catre iesirea din spate a clubului.

„Aa...Jasper?”, am spus cand ne-am apropiat de usa. Emmett iesise deja si nu se uita in urma sa vada daca Jasper il urmeaza.

„Da?”, s-a intors el spre mine si mi-a zambit, tinand rucsacul in mana si agatandu-l de umar.

„Eu...”, am inceput, aproape privind in jos ca de obicei, dar apoi am ridicat privirea si am spus-o. „Imi pare foarte rau pentru...tine...ca ai nevoie de bani pentru mama ta”.

„Aah”, a privit departe pentru un moment, parand usor rusinat. „Nu-ti face griji, Edward, este in regula”.

„Nu, vreau sa spun...”, am oftat. „Imi doresc sa fi avut niste bani pusi de-o parte...sa ti-i dau. Ce vroiam sa-ti spun era ca...nu exista alta modalitate de a face rost de bani?”

„Poate”, avea Jasper o expresie ciudata pe fata. „Ce vrei sa spui?”

Mi-am dres vocea si am vorbit. „Eu...am fost ca tine nu cu mult timp in urma. Stiu cum este cand simti ca nu ai alta alegere. Si ai face orice pentru a-ti sustine familia, chiar si...extra chestii, aici. Dar vreau sa-ti spun ceva ce mie nu mi-a spus nimeni niciodata. Nu o face”.

Jasper s-a incruntat si era pe cale sa vorbeasca din nou, dar l-am intrerupt.

„Incepi dansand. Apoi faci cateva chestii in plus. Curand, te oferi sa faci mai mult. Victoria iti va oferi sume nebunesti de bani pentru o noapte de munca. La inceput ti se va parea atat de bine. Apoi, inainte sa-ti dai seama, apartii ei”.

„Edward...”

„Ia un imprumut de la banca sau poate sa incerci la alte rude sa te ajute”, am sugerat. „Jefuieste o banca mai intai, daca esti nevoit. Dar nu o lasa sa te atraga in asta. Nu vei mai scapa niciodata”.

„Stiu, Edward”, a spus el, avand o privire intensa cand a pus mana pe umarul meu. „Te rog sa nu-ti faci griji pentru mine, bine? Nu am de gand sa ma las atras, promit”.

„In regula”, am decis sa-mi inchei discursul deocamdata, dar stiam ca voi tine un ochi pe Jasper pentru a ma asigura ca nici macar nu va fi tentat sa arunce o privire la calea asta, dar sa mearga pe ea. As uri sa stau de-o parte si sa privesc cum altcineva devine ceea ce sunt eu acum. Asta ar fi cea mai ingrozitoare crima dintre toate, crima de a sta si a nu face nimic.

„Ai grija, Edward”, a spus Jasper cand a plecat, lovindu-ma usor in umar. „Ne vedem maine”.

„Pa”, am asteptat ca el sa plece, apoi am incuiat usa din spate.

Aproape am alergat cand m-am intors, iesind de la vestiare, catre camerele private, apoi pe scari in jos, catre etajele inferioare ale clubului Fire. Am ajuns la subsol si, dupa cateva incercari de chei nepotrivite, le-am gasit pe cele corecte si am descuiat usa.

Sunt in subsol...singur...liber.

Am intrat si am aprins lumina alba. Amuzant cum nu simti mirosul cand esti prins inauntru, numai dupa ce ai respirat aer proaspat si te intorci realizezi ce cusca de la zoo este locul asta.

„Am iesit de aici”, am marait cu triumf cand m-am napustit catre masa din piele si am desfacut fermoarul de dedesubt, bagand adanc mana inauntru, cautand dupa carpa aspra pe care o mototolisem acolo.

Victoria iubea aceasta masa si imi spusese cum fusese prima ei piesa de mobilier pentru sclavie. Avea valoare sentimentala si stiam ca nu va scapa niciodata de ea. In plus, carpa era inauntrul pielii, sigilata, la adapost de mizerie si umezeala.

Unde dracului este?

Am continuat sa caut inauntru, fara sa gasesc altceva cu exceptia cauciucului dinauntru.

„Haide”, am respirat, simtindu-ma gretos cand am intrat si mai adanc, toata mana pana la umar aflandu-se inauntrul pielii.

„RRRRRRRRR”, am marait, smucind pielea de pe masa, fara ca macar sa-mi pese daca am rupt-o sau nu.

„Nu...nu...”, am cautat si scuturat pielea, fara sa gasesc ceva. Nici o carpa. Nimic.

„Ce?”, am tremurat cand m-am uitat din nou, acum simtind interiorul sacului din piele cu ambele maini. „Te rog...”

Dupa zece minute de cautari, tot nu gasisem nimic.

Am cazut in genunchi, apucandu-ma strans cu mainile de par, simtind lacrimile incetosandu-mi privirea, in timp ce incercam sa ma gandesc la o explicatie, la ceva...

Numai Victoria se joaca aici. Ei bine, Sir Kevin a fost cu mine aici toata acea prima zi, insa nu l-am vazut deloc facand ceva la masa asta. Nu putea sa fie el. Trebuie sa fie Victoria.

A gasit-o. La naiba.

Am clipit si am simtit lacrimile alunecand pe fata mea in timp ce ma holbam la pielea din poala mea.

Daca ea a gasit-o, stie ca eu am pus-o acolo. Daca stie ca eu am pus-o acolo, stie ca incerc sa o distrug. Poate din cauza asta s-a purtat Sir Kevin bland cu mine. Dar ea a fost atat de draguta de atunci, sau cel putin asa s-a prefacut. Ce pune la cale?

„Bella”, am respirat ridicandu-ma si grabindu-ma pe hol, lasand usa deschisa si alergand pe scari, urcand cate doua trepte, indreptandu-ma la usa din fata a clubului si deschizand-o, stand pe strada in picioarele goale.

„CHARLIE!”, am strigat, uitandu-ma in intuneric si nevanzand nimic. Dar stiu ca el se afla acolo, undeva, si ca ma poate vedea. „VINO AICI, ACUM!”

Am intrat si am pasit de cateva ori, stergandu-ma furios la ochi in timp ce asteptam sosirea lui Charlie.

Sunetul usii deschizandu-se mi-a atras atentia si acolo era Charlie, privindu-ma intrebator in timp ce stateam nemiscat, pregatit sa spun cuvintele ingrozitoare pe care trebuia sa le spun.

„Ce s-a intamplat, Edward?”, a spus el pe tonul lui jos, tacut.

„A disparut”, am spus si trupul ma durea peste tot.

„Ce a disparut?”, s-a holbat el la mine, cu o voce mai puternica.

Viata mea, fiica mea, Bella mea, sperantele mele, visele mele...

„Carpa!”, m-am inecat. „Tocmai am avut sansa sa intru singur acolo si a DISPARUT!”

„La naiba”, a oftat Charlie adanc, privind in podea.

O liniste mortala a umplut aerul. Sunt mort...si acum stiu asta.

„Mergi si protejeaz-o pe Bella acum”, aproape i-am poruncit. „S-ar putea ca Victoria sa fi trimis pe cineva dupa ea. Daca o cunosc, si o cunosc, va vrea sa ma invete o lectie mare, o lectie pe care sa nu o uit, ca data trecuta. Va face ceva ingrozitor pentru a ma pune la locul meu. Data trecuta, a fost baiatul. De data asta, va fi ea”.

„Cum ramane cu fiica ta?”, a intrebat Charlie, parand foarte ingrijorat.

„Inca nu va face asta”, am gandit cu voce tare. „Fiica mea ma tine langa Victoria, nu va pierde aceasta carte jucand-o impotriva mea. Stie ca daca imi raneste fiica toate pariurile cad. Voi merge dupa ea cu tot ce am, nu ma voi mai supune ei. Imi va rani fiica doar daca fug sau dispar. Vrea sa ma pastreze supunandu-ma ei, dorindu-mi sa fiu al ei. Ai incredere in mine. Mergi la Bella”.

„Dar, si apoi?”, m-a intrebat el.

„Ia-o acasa, in Forks”, abia am putut sa spun cuvintele. „Acolo va fi mai in siguranta si, dupa o vreme, o voi convinge pe Victoria ca nu ma gandesc sa fug. Stai aproape de ea o vreme, apoi ar trebui sa fie in siguranta”.

„Dar, cu tine cum ramane?”, s-a incruntat Charlie, confuz.

„Cu mine cum ramane?”, l-am privit sever.

„Acum cum te mai scoatem de aici?”, a intrebat Charlie.

„Nu mai incercam”, am privit la podea. „Raman”.

„Dar, trebuie sa...”

„Nu pot sa PLEC!”, am inchis ochii, strigand, mai suparat pe mine decat pe el. „Daca aveam vreo dovada impotriva ei, daca aveam acea carpa, as fi liber si ea ar merge la inchisoare. Fara nimic, nu am cum sa plec. Va pune mana pe fiica mea”.

„Asculta, Edward”, a inceput Charlie.

„Charlie, te rog sa pleci”, am mers si i-am deschis usa, holbandu-ma la maner, nedorind sa vad mila din privirea lui.

„Protejeaza-ti fiica”, am adaugat. „Te rog”.

A oftat si a inceput sa se indrepte incet spre usa deschisa.

A parut o vesnicie inainte ca el sa se opreasca acolo si sa se intoarca spre mine pentru ultima oara.

„Ce sa-i spun Bellei?”, a intrebat foarte incet, sunand morocanos.

Ochii m-au intepat la mentionarea ei si interiorul mi s-a rasucit in agonie. Nici un mesaj pe care l-as putea trimite nu ar usura lucrurile. Ea va suferi. O va durea sufletul, asa cum ma va durea si pe mine mereu de acum inainte. Puteam sa ofer doar un singur mesaj.

„Spune-i ca imi pare rau”, am evitat contactul vizual cu Seriful Swan. „Nu am vrut niciodata sa o ranesc asa. Ma va uita, cu timpul. Du-o acasa, in Forks. Scoate-o din locul asta nenorocit”.

„Am auzit asta”, a fost Charlie de acord, acum pasind afara. „Edward...ma voi intoarce. Nu renunt atat de usor. Indata ce Bella este in siguranta, ma intorc sa te scot si pe tine de aici”.

„Bine, Charlie. Ai grija de ea”, am zambit, fara sa cred asta in totalitate, dar stiam ca Charlie era un om si un politist bun si dorea sa ma ajute. Dar chiar si el, fiind politist, stie ca, uneori, unii oamnei nu pot fi salvati. Unii oameni aluneca printre crapaturi si nu au parte de un fericit pana la adanci batraneti. Acum, eu eram unul dintre acei oameni.

„Noapte buna”, a spus el cand s-a intors si a plecat, moment in care am inchis si incuiat usa.

Aveam treaba de facut in cateva ore. Prima zi a sfarsitului vietii mele era maine si cel putin imi doream sa ma odihnesc putin inainte sa trebuiasca sa indur asta. M-am intors la subsol pentru a pune totul in ordine si sa-l incui inainte de a merge la culcare.

Acum, nu trebuia decat sa astept lectia Victoriei si dezvaluirea ei ca stia de bucatica mea de proba pe care o ascunsesem in masa ei. M-am rugat pentru Emmett si Jasper, alaturi de Bella si Charlie si Katie in acea seara. Da, m-am rugat. M-am rugat sa nu fie ranit nimeni altcineva din cauza mea. Apoi, m-am gandit la Katherine si Joseph. Nu m-am putut opri din plans cand m-am intins in pat in intuneric, vazand atat de multe figuri.

Nu ma voi mai apropia niciodata de unul dintre ei. De fiecare data cand o fac, ei sufera. Este mai bine doar sa stau singur, asa cum eram inainte.

Bella va fi ultima persoana pe care o voi iubi vreodata.

Acum as putea sa merg pe acoperis sa-mi dau drumul sa cad. As putea sa merg in subsol sa ascut lamele Victoriei si sa-mi tai venele. Poate ca mai intai m-as incuia in cusca, doar pentru a-i transmite un mesaj.

Da, inca sunt sclavul tau. Dar sunt un sclav mort. Poti avea trupul meu, dar nu ma poti avea pe mine. M-ai pierdut. Nu m-ai avut niciodata.

Nu. Atunci, ea i-ar face rau lui Katie. Poate ca i-ar omori pe Katie si pe bunicii ei, doar pentru a-mi da ultima lovitura, chiar si in moarte. Ea ura sa piarda. Asta era un concurs pentru ea.

Sunt atat de singur. Sunt atat de prins in capcana. Am crezut cu sinceritate ca maine voi fi cu Bella, alunecand din ce in ce mai departe.

Eu si Bella in parc, cu Katie...disparut.

Bella si Katie mandre de mine pentru ca lucram cinstit, uitandu-ma fericit in sus cand ma intorceam acasa dupa o zi de munca...disparut.

Bella intr-o rochie alba, tinand boboci de trandafiri si mergand spre mine, avand lacrimi in ochi...Katie in fata ei, fetita cu florile, aruncand petale roz pe matasea alba de pe podea...disparut.

Visul cu Bella insarcinata cu copilul meu...si eu sarutandu-i burta imensa...disparut.

Imaginea haioasa a lui Charlie in costum negru conducand-o pe Bella pe culoar catre mine, expresie lui de piatra, privirea plina de furie mortala impotriva mea in timp ce se apropiau...m-a facut sa rad printre hohotele de plans...dar, de asemenea...disparut.

Nu am dormit deloc...nici nu m-am odihnit. Si cand m-am uitat la ceasul digital, numerele rosii indicau ora 8:43 dimineata.

Timpul sa ma pregatesc pentru zi. Aveam multe de facut. Sclavii au intotdeauna multe de facut.

***

Bella

Petrecusem noaptea la Alice. Dupa ce am vorbit cu ea, s-a hotarat sa vina sa ma ia pentru a nu fi singura. Mi-a promis sa ma ajute. A spus ca si Rosalie va ajuta. Vom gasi o cale, vom face un plan. Nu era imposibil.

Trebuie sa fi fost foarte obosita pentru ca toate asigurarile ei sunau atat de reale pentru mine. Am crezut-o, pentru ca tonul ei era plin de pasiune si forta, incat am simtit-o si eu.

Am incercat sa dorm, dar am tot continuat sa ma trezesc, asudand, chemandu-l pe Edward sau gandind ca Alice era el, tinand-o in brate si mangaind-o in timp ce dormeam. Ea a fost mereu atat de draguta si intelegatoare. Nici macar o data nu s-a enervat pe mine.

Nota pentru mine: Nominalizeaz-o pe Alice pentru sanctificare dupa ce se termina totul.

Era aproape 6 dimineata cand ea m-a trezit cu blandete spunandu-mi. „A sunat telefonul tau mobil. Era tatal tau”.

Mi-a intins telefonul si eu m-am ridicat, frecandu-ma la ochi, oftand.

Am ascultat mesajul pe care mi-l lasase el.

„Bella, unde esti?”, a intrebat Charlie. „Sunt la tine acum, nu esti aici. Sunt ingrijorat. Suna-ma imediat ce primesti mesajul asta. Mersi”.

„Ce dracului!”, am tipat cand l-am sunat pe Charlie. „Ar trebui sa-l supravegheze pe Edward!”

„Bella!”, a raspuns el, parand usurat.

„Tata, ce se intampla?”, am intrebat cu o teama in voce. „Ce s-a intamplat cu Edward? Ar trebui sa-l supraveghezi!”

„Bella, unde esti?”, a intrebat Charlie ignorandu-mi intrebarile.

„La Alice”, am izbucnit. „Spune-mi!”

„Edward este...bine”, a oftat Charlie. „Se pare ca acea proba pe care a ascuns-o a disparut acum, intr-un fel. A avut o sansa sa o ia in seara asta si nu era acolo. Sunt sanse ca Victoria a gasit-o si a distrus-o. Vin acolo. Care este adresa lui Alice?”

„Tata, nu, intoarce-te si protejeaza-l pe Edward!”, m-am incruntat. „Doar pentru ca nu exista dovada nu inseamna ca el nu este in pericol. Daca Victoria a gasit acea carpa, atunci Edward ar putea fi ucis! Nu lasa sa se intample asta! Intoarce-te la el!”

„Bella, nu”, a spus Charlie un pic mai tare. „Edward mi-a spus sa te protejez. Crede ca s-ar putea ca Victoria sa vina dupa tine pentru a-i da lui o lectie. Vreau sa te scot de aici. Mergem acasa, in Forks, azi”.

„TATA!”, am simtit lacrimi in ochi. „Nu! Nu-l parasesc! Te-am chemat sa ma ajuti, nu sa ma escortezi inapoi in Forks! Asta este casa mea! Edward este casa mea! Daca tu vrei sa te retragi, atunci fa-o. Dar eu raman aici. Il scot pe Edward”.

Am auzit un oftat si apoi o liniste mortala.

„Tata...”, am spus. „Am mai multe sa-ti spun. Am un plan. Nu-ti va placea, dar...James, profesorul meu de psihiatrie, a venit la mine ieri seara. Mi-a spus ca este fratele Victoriei. Si Victoria l-a invitat pe el si pe mine...la club, sa luam cina...in seara asta. I-am spus ca voi merge”.

„Ce?”, a marait Charlie in receptor.

„Incercam sa facem un plan”, am ramas calma. „Mi-ar placea sa fi si tu implicat. Dar acum sunt membru al echipei, nu spectator”.

„Esti momeala, Bella!”, a tipat el.

„Daca nu vrei sa te implici in plan, inchid si te vom suna dupa ce se termina”, l-am avertizat. „Da sau nu?”

A marait din nou, urand asta.

„Tata...”, mi-am auzit vocea spargandu-se. „Sunt indragostita de el. Atat de indragostita. Nu voi fi in stare sa am pace pana cand el nu este acasa cu mine. Am nevoie de el, tata. Te rog. Ajuta-ne. Am nevoie si de tine”.

O alta pauza de liniste.

Apoi... „Da-mi adresa, Bella”.

Se baga! Stiam eu ca va fi langa mine. Nu trebuia sa-i placa, dar a fost intotdeauna langa mine cand am avut nevoie de el. Si Dumnezeu stie ca acum am nevoie de el.

Va multumesc din suflet pentru rabdare, pentru sustinere si pentru incurajarile si bunatatea voastra!

Deoarece urmatorul capitol are 26 de pagini, nu mai vreau sa dau un time limit...va voi anunta pe parcurs de aparitia lui.

Va doresc un week-end cat mai frumos!

Ana