Linia Rosie

34. Iaduri private si fermele ingerilor

Bella

„Ce ESTE cu tatal meu?”, am simtit un nod imens in piept si gatul mi se infunda in timp ce Emmett statea acolo cu ochii lui blanzi si tristi.

„Nu stiu tot”, a spus Emmett aruncand o privire catre biroul receptiei. „Le-am spus ca sunt fiul lui Charlie, asa ca l-au dus direct in operatie. L-am auzit pe unul dintre ei vorbind de sangerare interna...”

Am trecut de el si am mers la receptie, intrerupand o alta femeie care incerca sa obtina informatii despre sotul ei.

„SCUZATI-MA!”, aproape ca am tipat. „Tatal meu, Charlie Swan, a fost adus aici. Vreau sa stiu in ce stare este. Este in operatie, cred”.

Vreau sa stiu si cum este Edward, dar el abia intrase acolo si era si el singur. Mi-am imaginat cativa oameni in alb in jurul lui Edward, indesand tuburi pe gatul lui, infigand ace in el, ignorandu-i tipetele si intrebarile in timp ce se ocupau de el. Avusese parte de destule in viata lui. Acum urasc asta, dupa tot ce s-a intamplat in seara asta, el trebuie sa treaca iar prin asta, singur.

Sangerare interna. Asta nu e de bine. Il tot vedeam cazand pe spate...pe acea masa...atat de tare...cred acum ca am auzit un sunet ingrozitor. A fost acea masa...sau coloana vertebrala a tatalui meu? Oare doar imi imaginam acel sunet acum?

„Doar un minut, domnisoara, va rog”, a ridicat degetul la mine femeia in varsta cu ochelari mari.

Am pufnit si am intors capul spre Emmett si Jasper, care stateau in dreapta mea. Alice si Rosalie se aflau in stanga mea, incercand sa ma linisteasca. Alice ma freca pe spate.

„Cum era el in ambulanta?”, l-am intrebat pe Emmett.

„Vorbea...”, a inceput Emmett. „Parea in regula. A glumit chiar, spunand ca tu probabil ti-o trageai cu Edward pe undeva. Si apoi, pur si simplu...a tacut si s-a dezlantuit Iadul”.

M-am intors inapoi catre doamna de la birou si acum ea se uita la mine, cealalta femeie de langa mine plecase.

„Care este numele?”, a intrebat ea, facandu-si de lucru cu niste hartii galbene din fata ei.

„Charlie Swan”, am afirmat tare si clar. „S-W-A-N”.

„Este in operatie”, a spus femeia. Uff.

„Stiu ASTA”, m-am incruntat. „Cum se simte? Ce s-a intamplat cu el? Se va face bine?”

„Habar nu am, domnisoara”, a ridicat din umeri. „Nu pot sa intrerup nicio operatie. Va trebui sa astepti pana se incheie. Luati loc si, imediat ce aflu ceva, va voi chema”.

„Mda, bine”, am mormait, intorcandu-ma incet de la birou si impiedicandu-ma catre locurile din sala de asteptare, Alice tinandu-ma de mana si Rosalie holbandu-se la mine cu ingrijorare in ochi.

„Cum este Edward?”, a intrebat Emmett cand ne-am asezat cu totii.

Tremuram, urand asta. Cei doi barbati pe care ii iubeam mai mult decat orice, se afla fiecare intr-o camera de urgenta din spital, luptand pentru vietile lor, fara mine. Si tot ce puteam sa fac era sa stau aici si sa astept un cuvant de la doamna Proasta de la birou.

„Cred ca este bine”, mi-a tremurat vocea. „Insa, nu stiu. L-au dus la urgente si nu mi-au permis sa intru”.

„Va fi bine, Bella”, a pus Jasper mana pe umarul meu. „Amandoi vor fi bine”.

Am scapat o respiratie adanca pe care o tinusem si Alice a intrebat daca vroiam niste apa sau altceva. Cred ca am dat din cap.

„Jasper?”, m-am uitat la el soptind.

„Da?”, s-a uitat el inapoi.

„Victoria este moarta”, am respirat foarte incet. „Am aruncat lumanarea pe bar. Cred ca este moarta. M-am uitat in urma si tot barul luase foc”.

Jasper arata straniu. Parea bucuros, usurat si satisfacut...dar si ingrijorat.

Emmett s-a aplecat in fata, uitandu-se la Jasper.

„Mergi si verifica, Jazz”, i-a dat Emmett permisiunea sa plece. „Noi vom sta aici cu Bella. Intoarce-te si spune-ne ce s-a intamplat”.

„Da”, s-a ridicat el, pe cale sa se grabeasca afara, dar atunci a revenit, uitandu-se la mine.

„Multumesc, Bella”, a spus simplu, apoi s-a crispat din nou la felul cum a sunat. „Imi pare rau. Stii ce vreau sa spun”.

„Stiu”, am incercat sa-i zambesc. „Du-te”.

Cateva minute mai tarziu, toate intrebarile mi se perindau prin minte. Si, saracul Emmett. Il intrebam pe el totul. La unele chestii putea sa raspunda, la altele nu.

„Cand a gasit Jasper acea carpa?”, am intrebat. „Si de ce nu a spus nimic? Am fi putut sari peste toata seara asta!”

„Jasper a pretins ca este dansator de mult timp”, a inceput Emmett. „Eu am stiut de acum doua saptamani, insa niciodata nu i-am spus ceva Victoriei. Credeam ca Victoria era in regula...pana cand am vazut ce i-a facut lui Edward. El era un tip de treaba, stii. In acea noapte l-am ajutat si l-am adus in club...l-am placut imediat. Era sincer...privea pe toata lumea direct in ochi...era puternic. Avea o opinie. Zambea mult. Te-ar fi contrazis daca nu era de acord cu tine. Imediat ce Victoria a pus mana pe el, am vazut schimbarea cate putin in fiecare zi. Este ca si cand ea ii sugea sufletul din el. Curand, Edward nu m-a mai privit in ochi. Intotdeauna privea in jos. Nu putea sa sustina privirea cuiva mult timp. Si niciodata nu se contrazicea. Nu se relaxa niciodata. Ii era teama tot timpul. Nu radea niciodata. Nu de-adevaratelea. Ei bine, asta pana cand ai aparut tu, oricum”.

Emmett s-a incruntat si a continuat.

„Oricum..”, a oftat. „I-am spus lui Jasper sa aiba grija de Edward. Avea probleme, asa i-am spus lui Jazz. Nu stiam nimic despre faptul ca el se afla acolo pentru a-si razbuna fratele. Am crezut ca era un politist sub acoperire sau ceva de genul asta. Nu mi-a spus prea multe. Banuiesc ca inca nu avea incredere in mine. Intr-o seara, Charlie l-a vazut prin zona, supraveghind clubul. Eu si el stateam cu ochii pe loc, asigurandu-ne ca Edward era in regula. Noi facem mereu asta, cand Edward se afla la subsol. Trecuse mult timp de cand fusese acolo, fiind pedepsit. De obicei, el se purta foarte frumos cu Victoria”.

„Charlie si Jasper si-au dat seama curand ca se aflau de aceeasi parte. Charlie i-a aratat lui Jazz schita fratelui sau si Jasper...s-a cam daramat putin. Charlie i-a spus ce s-a intamplat cu fratele lui. Pana in acel moment, Jasper spera ca poate fratele lui mai traia pe undeva, poate traind ca si Edward. Dar atunci, a stiut. Si el, intr-un fel...a cam luat-o putin razna. Isi dorea razbunare. Nu vroia sa o toarne pe Victoria politistilor. I s-a alaturat lui Charlie, purtandu-se ca si cand facea parte din plan. Dar, serios...el isi dorea moartea ei”.

„Jasper mi-a spus ce se intampla”, si-a privit Emmett mainile. „Si am supravegheat subsolul ca niste soimi. Intr-o seara, Victoria mi-a cerut sa aduc un aparat de exercitii in subsol, a doua zi, pentru Edward. L-am avut pe Jasper sa ‚ma ajute’. Edward dormea, parand in regula. Avea pe fata un mare zambet de tantalau. Parea ca era linistit si nu am vrut sa-l trezesc. Atunci, Jasper a descheiat fermoarul din spatele mesei din piele a lui Vic si a luat carpa. Era toata uscata, dar avea sange rosu pe ea. Jasper mi-a spus ce era si eu i-am spus ca ar trebui sa i-o dam lui Charlie. Dar el a spus ca nu. O vroia moarta pe Victoria si daca politia avea carpa, el ar fi primul suspect. A spus ca era sangele fratelui sau si ca acum ii apartinea lui. Jazz a spus ca politia nu ar fi facut decat sa rastalmaceasca lucrurile. Mi-a povestit despre cina pe care o planuia Victoria. Spunea ca ar fi momentul perfect sa i-o plateasca. Politia ar fi putut da vina pe Sir Kevin, pe James sau pe Raven... A spus ca in acest fel, el ar putea avea grija de toata trupa. Sa-i faca dreptate fratelui sau mai mic. Cand mi-a spus ce i-au facut fratelui sau, am cam fost de acord. Noi am jurat sa va pastram pe tine si pe Edward in siguranta. Am fi fost tot timpul cu voi, dar apoi le-am gasit pe Alice si pe Rosalie in biroul Victoriei”.

Atunci, Emmett mi-a aruncat o privire.

„Scuze”, m-am incruntat. „Stii, daca voi, baieti, ati fi avut incredere in noi in legatura cu ce planuiati, ne-am fi putut uni cu totii si am fi venit cu un plan mai bun”.

„Jasper nu gandea lucid, Bella. M-am speriat tare cand Victoria i-a dat lui Edward bautura ei”, a schimbat Emmett subiectul. „M-am gandit ca poate Jasper i-a otravit bautura cu ceva letal. Am alergat inapoi si aproape ca am urlat la el, intrebandu-l daca a facut asta. A fost destul de destept sa nu incerce asta, totusi, stie ca Victoria il hraneste pe Edward la cinele astea. Chiar daca era nebun si dorea razbunare...a incercat sa se asigure ca voi doi nu veti pati nimic”.

„Razbunarea este o tarfa”, am fost de acord, intrebandu-ma daca am ucis-o pe Victoria din razbunare...sau daca am oprit-o sa nu-i mai faca rau lui Edward.

Nu conta.

Tot ce conteaza acum sunt Edward si Charlie. Daca ei trec cu bine prin asta, nu-mi mai pasa de restul.

„Bella?”, m-a atins Emmett pe brat.

„Da?”, m-am frecat la ochii umezi, stiind ca probabil vor trece ore pana voi primi vesti despre cei doi barbati ai mei.

„Tatal tau mi-a salvat viata, Bella. Aveam catuse, dar tot ma luptam destul de bine. Il batusem pe unul dintre tipi si aveam gatul celuilalt intre picioare, gata sa i-l rup. Atunci, cel pe care il batusem s-a ridicat si mi-a pus pistolul la ceafa. Asta este momentul cand a atacat Charlie. Este super de treaba”.

Ma bucur ca foloseste timpul prezent.

„Da, este”, am simtit lacrimi in ochi.

Tata este intotdeauna eroul necunoscut, nevrand niciodata credit pentru ceea ce face, fara sa se bucure de luminile reflectoarelor, apaludand intotdeauna pe altii cu exceptia lui, tinand intotdeauna pe altul pe umerii lui.

I-am creat atatea probleme in tot acest timp. Am vrut dreptate instantanee, ca si Jasper. Am vrut rezultate rapide si nu am fost tacuta cu privire la asta cand am tipat la tatal meu. Poate ca daca nu l-as fi grabit asa cum am facut...poate ca asta s-ar fi desfasurat mai calm.

Poate ca acum nu ar fi in operatie. Si nici Edward.

Tata, Dumnezeule...imi pare atat de rau. Ti-am spus ca o escorta platita mi-a oferit mai multa dragoste si afectiune in doua saptamani, decat mi-ai oferit tu intreaga mea viata. Asta a fost atat de urat din partea mea. Si nu a fost adevarat. Ti-am infipt un cutit in inima pentru ca mi-a fost teama. Aproape ca am crezut ca tu doreai ca Edward sa moara, astfel sa nu mai fie in preajma mea. Tu ai fost langa mine toata viata mea, tata...in absolut tot ce am facut vreodata. Si la primul semn de necaz, eu ti-am intors spatele...si, mai rau...mi-am batut joc de tine.

Te iubesc, tati.

Te rog, Doamne, da-mi sansa sa-i spun din nou asta. Lasa-ma sa am sansa sa spun ca imi pare rau si sa-i vad zambetul uscat cand ma iarta inca o data pentru greselile mele stupide.

Ne-ai salvat pe toti. L-ai salvat pe Edward. M-ai salvat pe mine.

Cand am inchis ochii, mi-au curs lacrimile si am lasat capul in mainile tremurande.

Atunci, Emmett m-a imbratisat soptindu-mi. „Se va face bine. Este un tip in varsta puternic. A auzit la microfon de jocurile tale sexuale cu Edward si a supravietuit. Cu toate ca eu credeam ca il vom pierde in acel moment. Am crezut ca va face echipa cu James si Vic si ca va alerga la subsol sa termine cu voi doi”.

„Mai taci”, nu vroiam sa zambesc sau sa rad, dar aproape ca am facut-o.

„Ziua Recunostintei si Craciunul vor deveni momente distractive speciale pentru voi, fratilor”, a ranjit Emmett.

„Inceteaza”, am incercat sa ascund un zambet, imaginandu-mi-i pe Charlie si Edward schimband cadouri langa brad.

Emmett m-a imbratisat mai tare si eu i-am dat voie. Nu mai avusesem un frate mai mare. Acum ma simteam ca si cand aveam unul. Acum aveam nevoie de unul. Asa ca l-am imbratisat inapoi.

Asta fusese singurul prieten adevarat al lui Edward de-a lungul unor ani ingrozitori. El s-a asigurat ca Edward era hranit si ca ii era cald in noptile cand nimanui nu i-a pasat sau s-a deranjat, chiar si Edward insusi. El a fost umarul pe care s-a sprijinit Edward, protectorul lui, profesorul lui, piatra de care s-a agatat.

El reprezinta familia.

***

Bella

Nu sunt sigura cat timp a trecut pana cand a venit un medic si a strigat. „Familia lui Edward Cullen?”

Eu eram deja in picioare, impreuna cu Emmett si fetele din spatele meu.

„Da!”, m-am adunat eu, tinandu-ma de stomac pe cand barbatul de 35 de ani cu parul negru si ciufulit si piele intinsa statea acolo, in uniforma lui albastra.

„Sunteti cu totii ruda cu el?”, a ridicat el o spranceana, nefiind prost dupa cum se pare.

„Eu sunt fratele lui”, a spus Emmett direct, afirmand asta ca pe un adevar. Era adevarul.

Medicul a dat din cap si a inceput.

„Edward este foarte norocos”, a spus el si stomacul meu s-a relaxat. „A fost putin dificil o vreme, nu puteam sa oprim sangerarea. Dar apoi am avut un miracol. Am cusut artera atinsa. Edward se va face bine. Insa a pierdut mult sange. Incercam sa cautam un...”

„Grupa lui sanguina este aceeasi cu a mea, 0”, a spus Emmett imediat. „Ii voi dona chiar acum”.

„Aah, bine, grozav!”, paru medicul multumit si surprins ca Emmett stia asta si ca aveau si aceeasi grupa sanguina.

Te iubesc, Emmett...atat de mult.

„Atunci, vino cu mine, si te vom pregati”, s-a oferit medicul.

Emmett s-a intors spre mine si m-a imbratisat din nou, bolborosind la mine. „La perioade de timp eram obligati sa facem teste”.

„Multumesc, Emmett”, l-am strans atat de tare, avand din nou lacrimi in ochi. „Multumesc”.

„Nu e nevoie”, a zambit Emmett. „Ti-am spus, suntem frati. Sangele meu este sangele lui. Ma voi intoarce repede”.

Emmett si doctorul plecau, cand i-am oprit.

„Stati!”, am strigat, simtindu-ma prost imediat, din moment ce ne aflam intr-un spital. „Cum se simte Edward acum? Este bine? Il doare ceva?”

„Deloc”, mi-a zambit medicul asigurandu-ma. „I-am dat ceva si acum doarme. Este bine. Promit. Mai tarziu, cand se trezeste, il puteti saluta cu totii”.

„Pot sa-l vad acum?”, am scapat o lacrima, fara sa-mi pese. „Doar o secunda? Nu-l voi trezi, doar am nevoie sa-l vad”.

„Bella, el este bine”, a plimbat Emmett o mana pe bratul meu. „Lasa-l sa doarma putin. A avut o saptamana dura”.

„Tu esti Bella?”, a zambit medicul la mine.

„Da, de ce?”, m-am incruntat.

A zambit putin mai mult. „Mi s-au dat o multime de mesaje pentru tine in timp ce incercam sa ma ocup de el. Nu mi le amintesc pe toate, dar, sa vedem. A fost un te iubesc, Bella, te voi iubi mereu. Apoi a fost – spune-i lui Katie ca o iubesc. Spune-i ca am iubit-o mereu. Spune-i ca imi pare rau ca am lipsit atat de mult timp. Ii tot spuneam lui Edward ca nu va muri, dar el imi tot dadea mesaje. Asta a fost momentul in care am decis sa-l adorm. A vorbit pana in ultima secunda. Ultimul lucru pe care l-a spus a fost ciudat. A spus ,Spune-le ca am murit liber...si fericit’”.

„Asta este Edward al nostru”, a ranjit Emmett. „Intotdeauna dl. Exagerat optimist”.

„Norocul nu este de obicei de partea lui”, vocea mea plansa a spus catre Emmett si medic.

„Azi a fost”, au spus Emmett si medicul in acelasi timp si au ras unul de celalalt.

A trebuit chiar sa zambesc. Se va face bine. Daca as fi putut, chiar acum as fi zburat pana in spatiu si inapoi, urland si razand tot drumul. Plangeam si zambeam in acelasi timp, cand medicul a aruncat o privire in spatele lui si a spus. „Haide, Bella. Iti dau un minut. Doar sa nu ma spui nimanui”.

„Oh, Dumnezeule!”, am suspinat recunoscatoare. „Multumesc!”

„Shhh...”, a zambit el, luandu-ma de mana si ridicand din cap la Emmett sa ne urmeze.

Inainte sa ajugem la camera lui Edward, medicul l-a pasat pe Emmett unei asistente, spunandu-i ei cat sange sa ia de la el. Nu prea ascultam. Aproape ca topaiam ca il vedeam pe Edward.

„Mersi, doc”, a mers Emmett pe alt hol, ridicand sugestiv din sprancene la noi, cu asistenta roscata draguta, in timp ce medicul m-a dus catre stanga.

Camera 43. A deschis usor usa si a soptit. „Sa fii foarte tacuta, bine? Mai este un alt pacient adormit inauntru”.

„Bine”, am fost de acord in soapta, adaugand. „Multumesc din nou”.

A dat din cap si a plecat si eu am intrat.

Peretii erau de un galben pai placut si luminile erau slabe. Am observat ca afara era intuneric inca si am banuit ca erau orele timpurii ale diminetii, inca nu rasarise soarele.

Era trasa o perdea, asa ca nu puteam sa-l vad pe pacientul de langa Edward, insa nu aveam nevoie sa vad pe altcineva. Nu-mi puteam lua ochii de la parul castaniu-roscat care refuza sa stea locului...si chiar si de la fata alba si neteda a ingerului adormit si linistit de la cativa metri distanta.

Patura galbena parea moale si curata si era indesata sub bratele lui. Bratele ii erau drepte pe langa el si patul avea capul usor ridicat. El parea atat de rigid si ca un manechin din plastic, ca o papusa Ken, nimic din zeul ghemuit care era de obicei cand dormea.

Cand m-am mutat mai aproape, am vazut ca avea o branula in mana, cu un petic mic de hartie alba peste locul unde intra acul.

Mi-am simtit barbia tremurand cand suspinam, incercand sa pastrez linistea, acoperindu-mi gura cu mana.

Buzele lui se aflau in acea forma draguta de botic de ratusca pe care am vazut-o prima data cand m-am trezit in acea prima dimineata de dupa. Buzele sunt de un rosu atat de intens.

Nu reuseam cu adevarat sa formulez cuvinte chiar atunci. Mi-am mutat degetele ca o fantoma peste buzele lui, miscandu-le usor peste sprancene...apoi pe pleoape...buricele degetelor alunecand pe pometii adanci, pe ambele parti...am sarutat cu blandete acele buze de baietel, incapabila sa ma abtin. Apoi i-am sarutat mana in care avea branula, de parca sarutul meu putea sa vindece si acolo.

Dragostea este cel mai bun medicament pentru o inima franta.

Era imbracat cu o camasa albastra de spital cu guler alba si asta ii facea pielea sa mi se para si mai transparenta. Arata ingrozitor de palid. Asta m-a speriat. Dar, apoi, are nevoie de sange. Acum are grija Emmett de asta. Sunt sigura ca au mai mult sange pe aici pe undeva.

Puteam sa vad bandaje groase peste rana de glont dintre umar si bust. Sunt sigura ca erau mai multe pe spate, pe unde a intrat glontul. Atunci am realizat ca glontul a trecut prin el. Atunci, este un miracol ca nu m-a lovit pe mine. Nici macar nu ma gandisem la asta, cu tot haosul. Ochii mi s-au marit cand un gand a inceput sa creasca.

Oare l-a lovit pe tata? El se afla chiar langa mine.

Trebuia sa ma intorc inapoi in caz ca aveau vesti despre tata, dar cum sa-l las pe Edward singur?

Inca cateva minute, mi-am spus.

Suspinand, m-am sters la ochii rosii, umflati, si am luat o gura de aer adanca.

Nu ma parasi, Bella...imi spusese in ambulanta.

Nu vreau sa te parasesc. Niciodata.

Eu as fi fost in acest pat acum, daca nu erai tu, i-am vorbit in minte in timp ce-i atingeam parul, ridicandu-l cu degetele mele grijulii. Imi place salbatic, ridicat si nesupus. Exact cum fusese el in seara asta, cand mi-a salvat viata. Exact cum a fost cand a luptat pentru libertatea lui.

„Esti cel mai bun partener”, am soptit, simtind o alta lacrima curgand, holbandu-ma la ochii lui nemiscati...hipnotizata de genele negre foarte subtiri, dar lungi. M-am simtit prost pentru gluma mea de mai devreme, spunand ca il vroiam pe Jasper drept partener. Nu vreau niciodata sa spun ceva care sa-l raneasca, nici chiar cel mai subtil, niciodata. El a avut parte de destula suferinta pentru o viata.

Numai tu, Edward, stiind toate marile suferinte din lume, ai fi putut avea inima si curajul sa te arunci in fata unui glont pentru a ma apara pe mine. Acum, tu esti protectorul meu. Esti barbatul meu. Pentru totdeauna. Nu pot sa simt altceva pentru tine decat dragoste totala si mandrie. Nu ai fost niciodata sclav in ochii mei, Edward. Nu ai putea niciodata sa-mi pari slab sau neajutorat...chiar si cand esti inlantuit gol langa mine.

„Te iubesc atat de mult, Edward”, i-am soptit la ureche, aplecandu-ma si apucandu-i fata in mainile mele blande, sarutandu-i nasul si apoi buzele foarte, foarte grijuliu. „Dragoste este un cuvant prea mic pentru a descrie ce simt pentru tine”.

„Buzitele mele de ratusca”, am zambit la acea gura...atat de adorabila. „Inainte sa-ti dai seama, te vei intoarce in patul meu, ghemuindu-te cu mine. Nu pot sa mai dorm pana cand nu ma tii tu in brate. M-ai rasfatat prea tare”.

Am ridicat patura si i-am strecurat mainile sub ea, asezandu-le pe pieptul lui, aducand materialul auriu din bumbac pana la gat, sub barbie, asa cum ii placea lui.

„Asa, iubitule”, am respirat, atingand patura de pe pieptul lui, fara sa ma apropii de zona bandajata. „Acum, dormi. Sa visezi frumos. Maine iti voi furisa o granisata de cirese. Cred ca ti-ai castigat-o”.

Pacientul de langa Edward, de partea cealalta a perdelei, a tusit in acel moment. Am rotit capul la auzul acestuia.

Tusit. Inhalare de fum?

Ar fi bine sa nu fie. Nu in aceeasi camera. Dumnezeu nu este atat de sucit, nu-i asa?

Din doi pasi ma aflam la perdea si m-am oprit...tremurand. Apoi am deschis-o cu o singura smucitura.

Sa fie James? Sir Kevin? Ce as face daca era asa?

Un batranel micut a tresarit pe cand eu stateam acolo, holbandu-ma la el, cu perdeaua in pumn. A tusit din nou, avand cateva paturi groase peste trupul firav.

„Scuze”, am spus cand si-a acoperit gura. „Te simti bine?”

Dumnezeule, sunt paranoica. Dar apoi, am motiv sa fiu.

A dat din cap si am vazut ca acolo era un urcior cu apa si cateva pahare din plastic.

I-am turnat un pahar si i l-am intins. Probabil a crezut ca eram asistenta, in lumina asta slaba, si si-a sorbit paharul incet in timp ce eu am tras usor perdeaua.

„Doar ma asiguram ca esti in siguranta”, i-am spus lui Edward cand am revenit rapid. „Suntem parteneri, iti amintesti?”

M-am asezat cu grija cu jumatate de fund pe marginea patului, nevrand sa fac ceva care sa-l raneasca sau sa-l deranjeze acum.

Mi-am trecut mainile peste ale lui si am incercat sa nu plang acum. Nu vroiam ca el sa ma auda trista, nu dupa tot ce am facut pentru a ajunge la acest moment.

Am scos inelul prieteniei de pe deget si am tinut degetul lui, alunecandu-l pe cel mic, singurul destul de mic pe care sa i se potriveasca.

„Te casatoresti cu mine, Edward Cullen?”, am soptit, aproape in sinea mea, zambind si cu lacrimile curgand.

Buzele lui s-au arcuit si mai mult, acum aratand usor incapatanat, ca si cand se bosumfla. Respiratia ii era atat de adanca si de calma acum...ma linistea.

„Stiu, tu esti barbatul, este treaba ta sa ma ceri, nu?”, l-am tachinat.

Am luat o gura de aer si am spus. „Avem multe de facut. Multe de invatat. Multe de spus...stiu. Vreau ca asta sa fie bine. Vreau ca asta sa fie fericire. Vreau asta...pentru totdeauna. Ne va lua mult de lucru. Insa, voi face treaba. Voi face orice. Pentru tine. Tu esti viata mea acum. Viata mea, pentru totdeauna”.

Sper ca acum si el simte inca la fel pentru mine. Sper ca nu crede ca a lasat o criminala pentru o alta. Sper ca inca crede ca sunt diferita de celelalte femei pe care le cunoaste. Vreau sa fiu.

Un moment mai tarziu, medicul a aruncat o privire inauntru si eu m-am ridicat, nevrand sa abuzez de cadoul pe care mi-l oferise.

„Vin”, i-am spus medicului si el a asteptat o secunda in timp ce eu m-am mai aplecat o data deasupra printului meu adormit.

„Ma voi intoarce curand, Scula”, am zambit, sarutand mica adancitura din barbia lui si retragandu-ma inainte sa-mi vina sa nu mai plec, adaugand. „Sa fii cuminte”.

Mi-a trebuit toata forta pentru a pleca de langa el, dar am reusit sa o fac...numai ca sa ma intorc in sala de asteptare si sa astept vesti noi despre tata. Medicul care s-a ocupat de Edward a spus ca va incerca sa afle ce se intampla cu Charlie, dar asta a fost cu ore in urma.

Rosalie si Alice se uitau la televizor, la The View, in timp ce eu ma holbam la incaltarile mele, inca purtand rochia furata de la Raven. Imi doresc sa fi avut niste pantaloni lejeri si un tricou...niste sosete din bumbac, calduroase.

A sunat celularul lui Emmett si el a incetat sa mai manance snacks-urile, raspunzand.

„Jazz!”, aproape a tipat Emmett incruntandu-se. „Unde dracului ai fost?”

O serie de da-uri si aha-uri au iesit de la Emmett si apoi a oftat si a spus. „Stiu”.

Apoi, Emmett i-a spus lui Jasper ca Edward era bine si ca acum i se facea transfuzie cu sange de la el si ca tot nu avem vesti despre Charlie.

„Da, este aici”, a spus Emmett. „Stai asa”.

Mi-a intins telefonul si Alice parea putin dezamagita ca el ma ceruse pe mine inaintea ei. Dar ea ma urmarea si asculta intens.

„Jasper?”, am raspuns.

„Buna, Bella”, a spus el. „Sunt la sectia de politie. As fi sunat inainte, dar am avut multe sa le spun acestor tipi, intelegi”.

„Stiu”, am spus, simtind teama ca politia ar sti ca am ucis-o pe Victoria.

„Deci, cand vin sa ma aresteze?”, am intrebat, glumind pe jumatate.

„De ce te-ar aresta?”, a intrebat Jasper. „Sir Kevin este cel care a ucis-o pe Victoria”.

M-am crispat si am intrebat. „Ce?” Lipsa somnului si grijile ma faceau putin idioata in acest moment.

„Sir Kevin si Victoria se certau pentru Edward”, m-a informat Jasper, ca si cand era un fapt si el si-l amintea. „A cazut o lumanare si au sfarsit amandoi in flacari. Nu a supravietuit nici Sir Kevin. Capul lui s-a aprins imediat, din moment ce era acoperit cu alcool”.

Am scapat o respiratie si am soptit. „Multumesc, Jasper”.

Mi l-am imaginat pe Edward trezindu-se si afland ca eu eram la inchisoare pentru crima. Tata nu dispunea de bani pentru un avocat genial si niciodata nu i-as fi facut pe el si pe Edward sa treaca printr-un an lung de procese.

Edward ar trebui sa ajunga la fiica lui cat mai curand. Nu l-as fi vrut stand in primul rand in spatele meu tot timpul, in timp ce eu ocupam boxa acuzatilor in uniforma mea portocalie. Stiam ca ar face-o, dar as uri fiecare zi in parte.

Asta ne-ar ucide pe amandoi.

Sa nu mai mentionez, Edward la bara, mintind, incercand sa ma salveze pe cand spunea nenumarate povesti a lucrurilor pe care Sir Kevin si Victoria le-au incercat pe el. Si apoi inumana descoasere pe care Edward ar indura-o de la procuror, care l-ar rupe in fasii, numindu-l o tarfa benevola si iubitul supus al Victoriei. L-ar face sa arate ca o lepra sleampata, nu ca o victima. Nu mi-ar placea sa-l vad in niciuna din aceste ipostaze, dar asta va parea el sa fie, cand fiecare parte isi va prezenta cazul.

Stirile vor acapara totul. Ben si Angela vor auzi totul despre asta. Si Katie va auzi. Edward va fi la stiri si pe prima pagina a ziarelor, impingandu-i-se in fata microfoane in timp ce incearca in fiecare zi sa paraseasca sala de judecata spunand ‚Nu comentez’.

Colegii de clasa ai lui Katie probabil ca o vor tachina in fiecare zi despre asta. Ne-ar ruina pe noi toti. Ne-ar distruge dragostea.

M-ar distruge pe MINE.

Si, la sfarsit, as fi oricum condamnata. Pentru ca eu chiar am facut-o. Si nu mi-ar parea rau niciodata pentru asta. Nu ma pot vedea stand acolo, indurand toata asta, si neridicandu-ma in picioare sa marturisesc totul, cu mandrie.

„James si Raven au fost arestati”, a spus Jasper in continuare. „Le-am spus totul despre James. Au ascultat ce a inregistrat Charlie. Au auzit planurile lui James pentru tine, Bella. Au auzit-o pe Victoria spunand ca il va pastra pe Edward, folosindu-se de tine sa-l reduca la tacere. Stiu ca ea i-a impuscat pe Edward si pe tatal tau. Vor veni la spital mai tarziu pentru a lua declaratii de la voi toti. Le-am dat carpa si le-am spus despre fratele meu. Acum stau de vorba cu James, incercand sa afle unde este cadavrul. Si cate alte cadavre mai exista. El nu vorbeste inca...dar cred ca o va face”.

In regula, mi-am spus in sinea mea. Victoria CHIAR a murit. Si Sir Kevin la fel. Inca nu stiam multe despre acel barbat, dar am vazut ca l-a speriat al dracului pe Edward. Sunt sigura ca i-a facut rau si lui Edward, intr-un fel. Speram ca ma inselam asupra suspiciunilor mele...dar nu cred ca ma inselam. Sir Kevin il placea pe Edward, imi spusese el noaptea trecuta. Sir Kevin...fusese...cu Edward. Sunt sigura ca a fost fortat, in afara de cazul in care eu sau Katie am fost amenintate din nou. El mi-a spus ca era noul stapan al lui Edward. Si chiar parea ca ii ingrijea ranile lui Edward dupa ce a fost impuscat.

Trebuie ca Sir Kevin sa fi intrat recent in viata lui Edward. Edward imi spusese la sedintele noastre ca nu o mai facuse cu un barbat. Si atunci imi venea sa-mi smulg inima din piept. L-am lasat sa se intoarca acolo. Pur si simplu l-am lasat sa plece, mergand intr-un loc unde a fost violat de un barbat. Asta a fost pedeapsa lui pentru ca i-a pasat de mine in fata Victoriei. Asta a fost pedeapsa lui pentru ca eu am atacat-o in acea seara.

Am stiut fara sa mi se spuna...acesta a fost motivul pentru care microfonul s-a pierdut atat de repede. Edward a dorit sa ne scuteasca pe mine si pe Charlie de asta, chiar daca nu era scutit si el. Ar fi putut sa-si spuna parola si totul se incheia in acel moment. Dar el a vrut sa fie unul din membrii echipei, dorea sa obtina dovezi reale impotriva Victoriei, pentru ca ea sa nu ne mai deranjeze niciodata. S-a sacrificat pe el pentru a avea un viitor. Si-a mai sacrificat o data trupul...pentru noi...pentru fiica lui.

Si mai spune ca nu este puternic.

Imi vine sa ma duc sa-l imbratisez chiar acum.

„Raven mai mult ca sigur va fi eliberata pe cautiune”, a spus Jasper, trezindu-ma din gandurile mele. „Ea nu prea a facut mare lucru. V-a oferit un contract ca supusi ai ei, asta nu este ilegal. Si voi ati spus da. Nu cred ca ea va reprezenta un pericol, chiar si in libertate. Tatal ei este foarte puternic, detine o corporatie. Trebuie sa vina sa-i plateasca cautiunea cu un avocat. Fara indoiala ca o va imbarca spre Puerto Rico pentru ca ea sa nu-l faca de ras sau sa-i ameninte vreo afacere cu acest scandal”.

Am inghitit si m-am gandit o secunda la ea. S-ar putea ca ea sa nu-i para periculoasa lui Jasper, dar eu am vazut-o lucrand cu trupul lui Edward. Este dementa si are o mare pasiune pentru Edward. Dar chiar nu o vad venind dupa Edward sau ceva de genul asta. S-ar putea sa se mute si sa o ia de la capat, gasind un alt amarat de bastard sa-i fie sclav. Un lucru este sigur. Exista oameni cu inima franta in fiecare tara, in fiecare oras. Ma intreb cat de multi Edward exista, asteptand sa-si inceapa iadul, pe cand Edward tocmai isi termina perioada aici.

Vreau sa-i salvez pe toti. Vreau sa vindec toate inimile frante de acolo, inainte ca ei sa devina sclavi sau victime...sau cadavre.

Acum imi doresc mai mult ca niciodata sa devin medic. Trebuie sa fiu psihiatru. Dar, trebuie sa raman aici pentru asta? As putea? Mi-am construit o viata intreaga aici...mi-a placut la nebunie aici. Adoram New York-ul. Avea totul! Forks nu avea niciodata ceva nou. New York putea sa fie diferit in fiecare zi, intotdeauna se schimba si ma surprindea. M-am vazut traind aici pentru totdeauna, cu doar trei saptamani inainte.

Acum, ma tot vedeam in insorita Florida, acoperita de arsuri solare, dar tinand fericita mana lui Katie, pe cand Edward o tine pe cealalta, si ne plimbam pe plaja aglomerata, cautand un loc unde sa ne instalam umbrela.

Oare ma va placea Katie? Oare ma va respinge? Ar fi corect din partea mea sa fiu acolo? Katie si-a asteptat taticul atat de mult timp...si acum l-ar avea...dar probabil ca eu voi umbri aceasta bucurie, strecurandu-ma unde nu eram dorita. Noua iubita a taticului. Probabil ca ea ar crede ca eu sunt cea care l-a indepartat de ea in toti acesti ani. Si noi nu am putea sa-i spunem adevarul.

Ei meritau un timp imreuna, singuri. Ben si Angela vor fi mereu acolo, dar Katie avea nevoie de Edward numai pentru ea, sa-l cunoasca din nou, sa vada ca el inca o iubeste si ca a iubit-o mereu, si ca nimic din toate astea nu au fost din vina ei.

Oare va reusi ea sa experimenteze totul, daca Edward era mereu suparat, spunandu-i sa-mi acorde o sansa?

Nu imi doream sa fiu a treia roata, incercand sa analizez fiecare lucru pe care Katie il spune sau face. Nu pot fi Dr. Bella pentru Katie. Si nu vroiam sa fiu. Nu vreau sa fiu o noua mamica pentru Katie. Nimeni, niciodata, nu-i va putea lua locul. Ea inca nu a facut fata la pierderea mamei ei, din ce mi-a spus Edward. Si el trebuia sa infrunte asta, si inca nu a facut-o.

Vreau sa fiu prietena lui Katie. Daca aveam orice sansa fiu asta...nu ma puteam arata la usa ei tinandu-l pe Edward de mana, in ziua in care el se intoarce la ea. Asta stiam foarte bine.

„Bella?”, a intrebat Jasper, auzind doar respiratia mea indurerata.

„Sunt aici. Scuze”, m-am trezit, indepartand din minte imaginea expresiei lui Edward cand ii voi spune ca nu pot merge cu el.

Ai spus ca nu ma vei parasi. Niciodata.     

Il puteam auzi spunand cuvintele, cu o durere groasa in voce.

„Totul va fi bine, Bella”, a spus Jasper cu incredere. „Si eu vreau sa-ti multumesc pentru cat de curajoasa ai fost noaptea trecuta. Si fratele meu iti multumeste. Baieti, cred ca nu ne vom vedea o vreme. Ne vor pune pe mine si pe parintii mei in programul de protectie al martorilor. Acum incerc sa ma decid daca vreau sa am parul negru sau rosu”.

Am fost nevoita sa chicotesc la asta, chiar daca uram ideea ca Jasper sa fie pus in programul de protectie al martorilor. Dar avea sens. Familia Victoriei probabil ca va vrea un fel de razbunare...sau sa scape de martori pentru ca James sa nu poata fi condamnat pentru nimic. Ma intrebam daca vor incerca sa ne puna pe mine, Edward, Charlie, chiar si pe Emmett, Alice si Rosalie sa intram in program. Oare vom fi nevoiti? Oare avem de ales? Cum va fi Edward cu fiica lui atunci?

„Stai!”, aproape am sarit in picioare. „Dar fiica lui Edward? Este in siguranta?”

„Alice a gasit adresa copilului lui Edward in calculator. A sters o multime de informatii despre Edward, dar cine stie daca James si familia lui stiu unde se afla Katie. Acum, politia din Florida ii supravegheaza. Cu siguranta ca li se va oferi programul de protectie al martorilor, impreuna cu Edward”.

Ei bine, asa se duc visele despre Florida. Probabil ca ii vor muta pe Edward si familia lui la celalalt capat al lumii, in vreun orasel mic si neinsemnat ca Forks. Deci, daca nu intru cu ei in program, ei vor pleca, ascunsi vederii, intr-un loc despre care nu mi se va permite niciodata sa stiu. Nici macar nu mi se va permite sa ma alatur lor mai tarziu, dupa ce Katie petrece niste timp cu tatal ei. Nu mi se va permite niciodata sa stiu unde se afla sau cum sa ajung la ei...niciodata. Il voi pierde.

Atat de mult pentru un fericit pana la adanci batraneti.

Mi-am simtit genunchii tremurand in timp ce ma gandeam la ceva profund de spus cand el imi spune la revedere...dar asta se intampla cand, in sfarsit, a iesit un medic si a spus. „Charlie Swan?”

Am sarit inainte sa ma gandesc si i-am aruncat telefonul lui Emmett. Scuze, Jasper. Meritai un la revedere mai dragut decat asta.

„Sunt fiica lui, Bella”, aproape ca am alergat in medicul mai batran, care era chel si avea o barba carunta, cu Alice si Rosalie langa mine.

„Tatal tau tocmai a iesit din operatie”, m-a informat medicul, cu o expresie incruntata. „A avut multe, multe leziuni, ma tem. Ne-am ocupat de ranile de glont din picior si abdomen. A fost un miracol ca nu si-a rupt spatele, considerand cazatura. Dar piciorul lui, cel care a fost si impuscat, a fost total distrus...peste tot. Si atunci, incercand sa scoatem glontul...a fost imposibil. Doamnisoara Swan...am fost nevoiti sa-i amputam piciorul tatalui tau. Era ori asta, ori ar fi sangerat pana la moarte. Nu a fost recuperabil. Imi pare rau”.

Trebuie sa fi aterizat pe acel picior cand a cazut. Capul mi se invartea. Charlie si-a pierdut piciorul. Astia deja i l-au taiat! Va fi intr-un scaun cu rotile! Va avea nevoie de o proteza! Acum nu mai poate fi politist! Isi va pierde slujba! Sa fie politist inseamna totul pentru Charlie!

„Nu. Stati”, m-am simtit atat de furioasa pe medic deodata, gandirea rationala disparand. „I-ati...taiat piciorul?”

„Nu am avut de ales, domnisoara”, a repetat medicul. „L-am fi pierdut. Am lucrat toata noaptea, sperand ca nu vom fi nevoiti sa facem asta. Insa, toti cinci, a trebuit sa fim de acord intr-un final. Chiar nu exista o alta cale”.

„Dar el este POLITIST!”, am tremurat toata. „Un SEF de politie! Ce ar trebui sa faca el acum?”

Medicul parea incomodat in timp ce Emmett se afla acum in spatele meu, frecandu-ma pe brate, incercand sa ma calmeze.

„Imi pare foarte rau”, a spus medicul privind in jos, intorcandu-se si plecand pe hol.

„Da, bine, pur si simplu PLEACA!”, am tipat mai tare, atragand atentia tuturor persoanelor din sala de asteptare. „Nu poate fi reparat, atunci pur si simplu TAIATI-L! Incompetentii dracului...”

„Bella”, m-a intors Emmett din hol. „Haide, sa privim lucrurile asa – tatal tau traieste”.

„Tu nu il CUNOSTI pe Charlie!”, am plans. „Asta il va omori!”

„Vino...aseaza-te”, m-a asezat Emmett cu blandete in timp ce fetele se holbau la mine, parand triste pentru mine.

„Asculta, Bella”, a inceput Emmett. „Tatal tau este politist. El a stiut toata viata lui ca salvandu-i pe altii...ar putea insemna ca el sa fie ranit in timpul datoriei. Fiecare politist stie asta. Ei accepta asta. Sa-si piarda un picior nu-l va face pe Charlie mai neinsemnat decat este. Iti promit”.

„Asta e vina mea, Emmett!”, m-am apucat de par. „L-am facut sa vina aici, l-am facut sa ne ajute! Chiar acum, ar fi fost in siguranta acasa, in Forks, daca nu eram eu!”

„Atunci, eu as fi fost mort acum”, m-a informat Emmett, limpezind lucrurile pentru mine, privindu-ma direct in ochi. „Edward...ar fi fost mort acum. Adu-ti aminte cine a tras in piciorul Victoriei, exact cand vroia sa-l impuste pe Edward in cap?”

Am plans, urand ca nu puteam sa regret ca l-am chemat pe tata aici sa ne ajute. El jucase roluri majore in toata chestia asta. Poate ca nu era el genul Rambo, dar daca nu era el, este adevarat. Emmett ar fi fost cu siguranta mort. Si Edward probabil ca ar fi fost mort, 90%. Cine stie ce altceva s-ar mai fi intamplat daca Charlie nu lua parte la asta?

„Este in regula”, m-a sarutat Emmett pe cap, pe cand il tineam in maini. „Da-i drumul si plangi. Este fututa treaba”.

Emmett m-a dus curand afara, sa stau in placuta briza a diminetii in timp ce racneam.

Chiar s-a simtit mult mai placut decat sa stau in acea sala de asteptare ingrozitoare, toata lumea holbandu-se la mine, soptind despre mine.

Am inceput sa vad cat de placut este sa fii consolat si ingrijit de catre Emmett si, pentru o secunda, m-am intrebat daca Emmett credea ca eram o durere de cap asa cum probabil fusese Edward pentru el in ultimii cativa ani. Stiam ca el nu se supara dar mi-am promis ca voi gasi o cale sa-l rasplatesc pentru tot ce a facut, nu doar pentru mine...ci pentru Edward. In primul rand el este acest tip mare si infricosator. Dar apoi, cand te atinge, este ca un ursulet urias. Eram atat de recunoscatoare pentru Emmett azi.

Sau poate ca incerca sa-i multumeasca lui Charlie pentru ca i-a salvat viata, avand grija de mine.

In orice caz, a fost foarte dulce. Dar uram faptul ca mai degraba l-as fi vrut pe Edward aici, tinandu-ma in brate, sarutandu-ma...soptindu-mi lucruri de incurajare in ureche. Mai stiam si ca el ar fi fost foarte suparat sa auda despre tata si probabil ar fi facut ce am facut si eu...m-am invinovatit. In acel punct, as fi fost nevoita sa-l aduc pe Emmett sa-i ofere acelasi discurs pe care l-am primit eu.

Imi placea mai mult cand nu spunea nimic. Nu a umplut golul vorbind si dandu-mi tot felul de banalitati dragute. Doar m-a lasat sa plang. Mi l-am imaginat pe Edward...dezbracat si plangand, in timp ce Emmett doar statea langa el, lasandu-l sa planga, insa nu singur.

In final, pe la pranz, m-am gasit destul de curajoasa sa ma intorc in sala de asteptare. Le-am spus prietenelor mele sa mearga acasa si sa doarma putin. Inca erau imbracate cu rochiile minuscule, in picioarele goale, doar cu dres, pentru ca renuntasera la pantofii cu toc cu ore in urma. Au plecat, numai cand am spus ca aveam nevoie de o pereche confortabila de jeansi si un tricou, sosete si tenisi. Au promis sa se intoarca intr-o ora.

Emmett a ramas cu mine, ducandu-ma jos, la cantina. Doar atunci m-am gandit ca poate ar trebui sa-i sun pe parintii lui...sau poate pe Joseph si Katherine. Dar, vrea Edward ca ei sa stie? Daca politia le-a spus ceva din ce s-a intamplat? Nu, am decis eu si Emmett. Edward ar putea sa decida daca vroia sa vina cineva sa-l viziteze.

M-am gandit sa o sun pe mama sa-i spun despre Charlie, dar m-am hotarat impotriva. Ea era pe drum cu Phill, un jucator de baseball din liga a doua. Nu vroiam sa o sun si sa-i cer sa vina aici sa se holbeze la Charlie, fostul ei sot, care abia mai vorbea cu ea, dar sa vrea sa-l vada fara un picior. Ar intreba cu siguranta ce s-a intamplat. Si nu vroiam sa-i explic nici ei asta. Nu acum.

Emmett m-a facut sa ma plimb putin cu el prin spital, acum ca aveam vesti despre Charlie si Edward. Vroia sa iau o pauza de la statul in acea sala de asteptare. Ne-am plimbat prin maternitate si aproape ca mi-a venit sa ma opresc si sa o iau in directia opusa.

Dar Emmett era atat de entuziasmat sa se afle acolo si sa vada bebelusii. Asta m-a surprins. Dar, dupa ce fusese atat de grozav cu mine, nu m-am opus.

Ne uitam prin geam la micutele cutii transparente pe care ei le numeau patuturi. Numele bebelusilor impodobeau fiecare patut si fiecare smoc mic avea o caciulita roz sau albastra, impaturita strans in jurul capetelor lor micute.

Ne-am aratat unul altuia pe cei draguti. Apoi ni i-am aratat pe cei care aratau ciudat. M-am trezit razand de acesta, Jennifer. Nu se oprea din plans. Parea irascibila si buzita de jos se tot arcuia, bosumflata. Asta mi-a reamintit de buzele lui Edward.

„Iubesc bebelusii”, a marturisit Emmett, apoi mi-a aruncat o privire, usor rusinat. Dar eu zambeam la el, asa ca s-a relaxat.

Il puteam vedea pe Emmett fiind grozav cu copiii. Ar fi un tata super.

„Ei nu au facut nicio greseala inca”, a inclinat capul cand se uita la unul. „Pot fi orice...pot FACE orice”.

Dr. Bella se intorsese, stiind de ce lui Emmett ii placea ideea unei placi netede. Sunt sigura ca nici viata lui langa Victoria nu fusese prea placuta. Si ma intrebam de cate ori il ranise si pe el. Am fost atat de concentrata pe suferinta lui Edward, ca nu m-am gandit si la restul dintre ei. Sunt sigura ca ea si-a impartasit nebunia cu fiecare barbat care a lucrat pentru ea.

„Si tu esti liber acum, Emmett”, mi-am incrucisat bratele, privindu-l cu un zambet mic. „Ce ai de gand sa faci?”

„Ei bine...”, a zambit Emmett larg, lovindu-l realitatea in cap, acum avand o stare curata, putand sa mearga oriunde...sa faca orice.

„In primul rand, vreau sa le spun politistilor tot ce stiu”, a inceput Emmett. „Vreau ca James sa putrezeasca in celula lui si vreau sa-l vad acolo, chiar si pentru un minut. Va fi grozav sa-l vad inchis macar o data”.

„In regula, dupa ce iti faci datoria, ce urmeaza?”, am sapat putin mai adanc.

„Hmm...”, a ranjit el, uitandu-se din nou la bebelusi. „Nici macar nu m-am gandit vreodata la asta. Ciudat. Stiu ca vreau sa lucrez afara – nu-mi pasa ce clima este, vreau sa fiu in aer liber. Poate sa ma ocup de animale. Imi plac fermele”.

„Fermele?”, am zambit mai mult, in timp ce am chicotit impreuna.

L-am inteles imediat. Dupa ce a fost acaparat in aceste locuri intunecate si afumate, are sens ca isi doreste sa stea in aer liber, ingramadit in ploaie si zapada, fara sa-l deranjeze frigul dupa tot ce a indurat. Si era dragut ca dorea sa aiba grija de animale. Fara indoiala ca acum oamenii par mai putin atragatori pentru el, dupa tot ce i-a vazut el facand, spre deosebire de de animalele inocente, care nu ranesc niciodata intentionat. Si, sa-i placa fermele...Emmett dorea sa creasca chestii, care odata au fost nimicuri. Vroia sa vada lucruri inflorind si deschizandu-se, in loc sa vada persoane ca Edward inchizandu-se in sinea lor. Dorea sa sape in pamant, simtindu-se curat pe interior la finalul zilei, in loc sa simta tot timpul murdar, pe dinauntru si pe dinafara.

Isi dorea opusul total a ceea ce avusese inainte.

„Nu am fost niciodata la o ferma”, a ridicat Emmett din umeri. „Dar cred ca mi-ar placea. Nu stiu”.

Era atat de adorabil si timid deodata. Nu m-am simtit deloc rau, aici, privind bebelusii, asa cum credeam ca voi simti. Asta era placut. Chiar il plac pe Emmett. Sunt bucuroasa ca Edward l-a avut pe acest frate grozav care a avut grija de el cand locuia la Fire. Pur si simplu dovedeste ca, chiar si in iadurile noastre private, uneori Dumnezeu ne trimite un inger care sa aiba grija de noi.

„Cred ca ai fi un fermier grozav”, am spus. „Esti mare si puternic...si ai arata minunat in acele salopete din denim si cu palarii de paie”.

Radeam amandoi. Si a fost minunat.

I-am luat bratul si m-am sprijinit pe el, frecandu-l pe spate. Si ne-am mai uitat la bebelusi. Sper ca Edward sa se trezeasca curand. Asistentele ne-au promis ca ne anunta cand se trezeste. Nu ar trebui sa mai dureze, dar ma simteam rau dorindu-mi ca el sa se trezeasca, astfel incat sa fie inflamat si incomodat si ingrijorat de vestile despre Charlie. O mare parte din mine dorea ca el sa se odihneasca in continuare, pentru a se bucura in liniste de locul lui fericit.

„Haide, Bella”, a pus Emmett un brat in jurul meu si ne plimbam din nou. „Iti voi spune povestea despre cum s-a pricopsit Edward cu porecla Scula”.

„Emmett?”

„Bella?”

„Ma bucur ca nu ai murit”.

„Pfui, mersi”.

Va doresc un week-end cat mai placut!

Ana