I'M BACK!!!!!

Hello!

In primul rand vreau sa-mi cer scuze pentru indelungata mea absenta de pe blog.

In al doilea rand, vreau sa le multumesc celor care au ramas fideli povestilor de aici, precum si nou-venitilor, carora le urez un „Welcome!” calduros.

Multumesc in special Marianei Radoi, pentru toata sustinerea si ingaduinta. Tu ai mai tinut blogul pe linia de plutire...

Nu vreau sa sune a justificare, insa, sa cresti un bebelus e foarte greu, a durat ceva pana m-am acomodat cu puiul meu...are nevoie de toata atentia mea.

Intre timp, am trecut si printr-o incercare foarte grea, mi-a murit primul „copil” - Charlie – catelusul meu, care da si numele acestui blog...a fost un moment dureros si ii multumesc Domnului ca l-am avut pe bebe si m-a ajutat sa trec mai usor peste aceasta tragedie (l-am primit pe Charlie cand aveam 11 ani si el avea 1 luna...a murit la 15 ani de cancer osos, luand cu greu si cu durere decizia de a-i pune capat suferintei...l-am ingropat la bunici si nu am reusit sa imi fac curaj sa-i vizitez mormantul :((()

Trecand peste asta, revin cu un nou capitol din fanfic-ul in lucru „8 zile pe saptamana”.

Referitor la YMMDCT, nu am vazut sa se fi publicat ceva...voi urmari.

Nu promit cate un capitol pe zi, insa cel putin unul pe saptamana va pot oferi.

Ma bucur ca am reusit sa-mi fac timp pentru blog si sper sa fiti multumiti de mine si de ceea ce gasiti/cititi aici.

Enjoy it!

Ana

6. Regele Soarelui

Edward

James.

Toc.

James.

Toc.

JamesJamesJamesJamesJames.

TocTocTocTocTocTocTocToc.

„Ai ucis castravetele”, a spus Bree incet de la masa.

Am ridicat privirea ametit. „Ce?” Uitandu-ma la tocatorul din fata mea, am marait. „Atunci, fara salata in seara asta”.

„Oricum nu ne place salata”, a spus ea din locul ei de la masa, unde statea cand gateam eu. Avea pe masa o carte deschisa si parea plictisita de moarte. „Esti suparat?”

„Nu”, am mintit.

„Nu este frumos sa minti”.

Stergandu-mi mainile pe pantaloni, am mers la masa si m-am asezat langa ea. „Nu te-ai saturat sa fii atat de matura, Bree?”

„Nu”.

„Ar trebui sa te joci. Adu-ti o prietena aici. Adu pe cineva sa ramana peste noapte”.

„De ce?”, fata ii era schimonosita de confuzie.

„Pentru ca este distractiv”.

A ridicat din umeri si a privit in jos.

„Hai sa facem ceva distractiv vineri seara, ce zici?”

Ochii lui Bree s-au marit de suspiciune. „De ce esti cu noi aici vineri seara?”

Am decis ca sinceritatea era cea mai buna metoda cu copiii acestia. „Ea are o intalnire”.

„Ce?”, s-a incruntat ea, unindu-si sprancenele. „Dar...tu o placi. Nu-i asa?”

Opaaaa. De unde a venit asta?

Sa mai ascunzi lucruri de copii.

„E draguta”, i-am raspuns, sperand sa inghita asta.

Expresia ei spunea ca stia mai mult. „Dar noi nu vrem ca ea sa aiba pe altcineva”.

S-a fastacit si Brady in bucatarie prinzand o farama de discutie.

„Daca sta altcineva cu ea, atunci tu va trebui sa pleci. Corect? Daca vine alt barbat aici, atunci tu pleci!” Bree incepea sa se supere si Brady parea speriat de reactia ei neasteptata.

„Calmeaza-te”, am linistit-o. „Nu plec nicaieri”.

Brady a venit si s-a agatat de piciorul meu, aratand deznadajduit. „Ramai, Dee”.

Tragandu-l in poala mea, m-am aplecat sa-l privesc in ochi. „Promit. Nu plec nicaieri, ma auzi?” Doream sa-i spun ca nu aveam de gand sa-l las singur in cada sau sa-l uit pe terenul de joaca. Doream sa o asigur pe Bree ca aveam de gand sa fiu aici cand va sosi acasa. Ca o voi lua de la cursurile de balet.

Dar, si mai important, doream ca ei sa faca ceea ce doreau sa faca.

„Deci, care este planul? I-am spus Bellei ca voi sta cu voi vineri seara. Il pot invita pe prietenul meu, Emmett. Putem face pizza? Ne uitam la filme? Voi alegeti”.

„Dee?”, m-a strigat vocea mica a lui Brady. „O poti face pe matusica B sa ramana cu noi acasa?”

Am clatinat din cap. „Ea a facut o promisiune unui tip pe nume James. A spus ca trebuie sa-si tina promisiunea”.

Bree a inchis cartea cu zgomot. „Atunci, o facem noi sa ramana acasa”.

Bella

Conducand spre casa joi seara, am avut o revelatie: Era numai vina lui Rose.

Cand James venise la noi, la bar, Rose palavragea numai despre Emmett si despre cum venise acolo sa-l intalneasca. Bineinteles ca James deja stia ca Alice era cu Jasper, din moment ce niciunul dintre noi nu era orb precum Edward. Si din moment ce nu eram sigura de cum stateam eu si el, nu voiam sa izbucnesc in fata sorei lui ca ma frecasem de el cu o seara in urma si ca mi-am dat drumul de doua ori in poala lui.

James avusese impresia ca eu eram singura, ceea ce era adevarat, teoretic. Mi-a dat numarul lui, si eu l-am luat din politete, gandind ca daca Edward vedea asta ii sugera putina competitie sanatoasa. Aveam toata intentia sa-l iau pe Edward acasa si sa-l aduc in patul meu pentru a ne petrece noaptea. Nu eram sigura cat de departe am fi ajuns, dar imi doream sa ma atinga. Imi doream sa ma sarute. Imi doream sa doarma langa mine si sa ma stranga in brate si sa ma faca sa ma simt...in siguranta. Dorita.

Vreau sa spun, la naiba...trecuse atat de mult de cand iesisem in oras. Si pentru Rose, la fel. Poate ca el avusese dreptate si nu ar fi trebuit sa ne destrabalam pe melodia Girls Gone Wild pe scena, dar...era libertate acolo. Pentru cateva minute scurte am uitat ca viata mea era total si complet diferita.

Uitasem ca nu mai eram doar eu.

Eram Bella Swan. In varsta de 24 ani si singura, cu un tip super care ma privea de la bar si dorea sa-mi intre in pantaloni la fel de tare pe cat imi doream si eu sa intru intr-ai lui. Iesisem in oras cu prietenii si ar fi trebuit sa ne distram.

Si el m-a privit de sus de parca eram un gunoi...o tarfa sau ceva de genul asta. Ca si cand, doar pentru ca ma ocup de acesti pusti, nu mi se mai permitea sa ma distrez sau sa am o viata. Ca si cand el s-ar fi distrat cu mine. Caci eram potriviti unul pentru celalalt. Asa ca am lasat garda jos si am sfarsit fiind ranita in acest proces.

Povestea vietii mele.

Si, pe cand stiu ca a fost vina mea pentru ca am neglijat sa-l pun la curent cu situatia mea, nu a durut mai putin ca el m-a vazut in acel fel. Ca a gandit ca aratam disperata si depravata.

Raspunsul lui la admiterea mea nu a fost ce ma asteptasem, deloc. Suparat? Poate. Intelegator? Speram.

Dar el a fost nervos si eu nu luasem asta in considerare, pe bune.

Ah, si sa nu mai spun ca rahatul despre Alice si Jasper a cam inrautatit lucrurile. Am vazut cum intreaga lui lume se cam rupe in doua. Si m-a privit de parca era vina mea.

Asta m-a ucis.

Cand a iesit din cladire, aproape ca l-am pierdut. Si James era chiar acolo, consolandu-ma si soptindu-mi chestii despre cum putea el sa aiba grija de mine si alte rahaturi. Eram atat de al naibii de confuza ca nu aveam abilitatea sa leg doua propozitii, asa ca atunci cand a sugerat sa luam cina vineri, eu doar am aprobat din cap.

Emmett s-a oferit sa ma conduca acasa, evident ca Rose ne insotea pentru a se putea intoarce cu el fara nebuna obsedata de munca.

Tot drumul spre casa ea a sporovait despre cat de idiot este Edward pentru ca a facut acele comentarii. Despre cum ea este mama si ii este permis sa se distreze cum naibii vrea. Cred ca acela a fost momentul in care Emmett s-a hotarat ca Rose i se potriveste, deoarece fiul ei i se parea foarte simpatic, vorbind numai despre el pana cand m-au lasat acasa.

Iar eu eram atat de nervoasa si suparata in acelasi timp. Ce ar fi trebuit sa-i spun lui? Ca a avut dreptate si ca nu ar fi trebuit sa ma destrabalez asa? Sau ca era un idiot sovinist pentru ca m-a facut sa ma simt mai putin umana, fiind...uman?

Voi fi sincera...cand am auzit dusul mergand, primul meu instinct a fost sa-mi scot pantalonii si sa ma alatur lui. Mi-am imaginat cum trageam perdeaua vazandu-l stand sub dus, stralucitor si ud...muschii tari intarindu-i-se in timp ce se spala. Acel trup uimitor al lui, palid si suplu, in spatele acelei perdele. Chiar si dupa tot ce facuse, aveam nevoia disperata de a-l atinge.

A trebuit sa ma lupt cu impulsul de a-i folosi penisul pe post de suzeta pentru a ma adormi.

Vreau sa spun, la naiba. Ganduri oribile si murdare, cu mine stand in genunchi in fata lui, sub dus, oferindu-i cea mai buna si performanta partida de sex oral, pentru a-l calma suficient incat sa-i spun ceea ce doream cu adevarat.

Pana cand a deschis nenorocita aia de gura.

Si atunci, amintirile ultimilor doi ani...la naiba, ultimii mei zece ani, s-au revarsat catre mine si el m-a determinat sa-mi reamintesc totul. M-a facut sa strig in gura mare ceea ce ma straduisem sa ingrop. Si acum, emotiile pe care le trezise in mine nu erau doar pofta si dorinta oarba. Era durere si tristete...era emotie dincolo de intelegere.

Dar, pana la urma spusese ca ramane.

Moment in care mi-am amintit ca-i spusesem lui James ca voi iesi cu el.

Ce fel de zdreanta isi calareste Dadacul intr-o noapte si este de acord sa iasa la intalnire cu altul in urmatoarea? Se pare ca eu.

In timp ce ma gandeam la asta, mi-am dat seama ca poate asa era cel mai bine. Poate ca daca ieseam cu James, nu ma mai gandeam deloc la Edward. Ne-am concentra pe copii si am conlucra sa-i facem sa se simta protejati cu noul aranjament. Am putea sa functionam doar la nivel profesional...

Pe cine dracului pacaleam? Imi doream sa-i simt mainile pe cap, tragandu-ma de par in timp ce-l faceam sa-mi strige numele.

Gandul la acel scenariu m-a facut sa pierd putin controlul masinii.

Pun pariu ca penisul lui are un nume...

Cand i-am spus despre intalnire, mi-a dat un raspuns rece, insa nu a inceput o cearta. Nu s-a suparat. A cam fost de acord si a spus ca va sta cu copiii in acea seara. Si in urmatoarele seri se purtase de parca totul era normal. Era acolo cand ajungeam acasa, si mancam impreuna daca era destul de devreme, ori se retragea jos daca trecuse ora de culcare a pustilor.

Nu l-am mai vazut in prosop.

Imi era al dracului de dor de prosopul ala...

Imi era dor de pieptul lui.

De bratele lui.

De muschii lui abdominali.

Fir-ar al dracului, ce imi facea barbatul asta? Mai crezusem eu inainte ca fanteziile mele erotice erau rele inainte sa ating marfa cu adevarat. Acum aveam ocazia sa ma las si am avut mai mult de o oportunitate in ultima saptamana cand ma puteam trezi la realitate de la chestiile psihopate pe care doream sa le fac unor parti ale corpului sau.

A dracului pornografie online.

Aah. Ma intreb daca s-a mai publicat ceva la vreuna dintre povestile mele...

Am tras masina in garaj si am oprit motorul. Sunetul muzicii bubuind din sufragerie m-a cam lasat confuza. Era trecut de ora de culcare a copiilor...lucrasem peste program la un proiect si eram sigura ca ei dormeau la ora asta.

Ocolind intrarea in sufragerie, nu am facut decat sa ma opresc in loc si sa ma holbez cu ingrijorare. Copiii se jucau...si radeau. Amandoi. Bine, de fapt toti trei.

Si jucau Beatles Rock Band.

Ramai nemiscata, inima mea.

Am rumegat scena in creier, pentru a o putea inchide pentru totdeauna intr-o cutie de catifea din inima mea: Brady era la tobe. Edward era la chitara. Iar Bree canta din toti rarunchii. Si ea se pricepea. Era atat de buna, incat mi-a saltat inima si jur, pe viata mea ca mi-au dat lacrimile vazand-o purtandu-se ca un...copil.

Edward batea din picior, incercand sa-l faca pe Brady sa tina ritmul, in timp ce Bree isi unduia soldurile si tinea microfonul. "She was a daaaaay tripper. A one way ticket yeah. It took me soooooooooo long…to find out. But I found out."

Edward incerca sa cante la chitara, insa era atat de atent la copii, incat pierdea ritmul. Cand s-a terminat melodia, el i-a dat un cot in coaste lui Bree: „Esti buna, Bree. M-ai cam luat la suturi, dar esti buna”.

Ea a pasit si a aratat spre Brady. „Fara injuraturi, Dee”.

El a ras si a dat din cap. „Scuze. Voi mai lucra la asta”.

„Ati cantat grozav”, am spus cand am intrat. S-au intors cu totii spre mine cu niste ranjete mari si adorabile pe fata.

„Haide, Lennon. Avem o chitara pentru tine”, a spus Edward, licarul din ochii lui vazandu-se de la distanta. S-a intors si a inceput sa caute prin lista de melodii. Am mers si am ridicat instrumentul muzical, privind cu grija inainte de a-mi pune breteaua la spate.

„Habar nu am ce trebuie sa fac”, am marturisit.

Edward a ranjit. „Bun. Atunci inseamna ca suntem toti in aceeasi oala”.

„Mike ii iubea pe cei de la The Beatles”, i-am soptit la ureche si el a dat din cap ca si cand stia deja.

„Am avut de ales intre asta si noua generatie pop sau cum s-o chema. Bree a spus ca parintilor ei le placea Beatles...” S-a intors sa ridice o spranceana la Bree. „Si din moment ce Bree dadea din fund in camera ei pe niste melodii indecente”, s-a aplecat sa-mi spuna la ureche, „Stiai ca melodia Three a lui Britney este despre tavaleala cu doi tipi, nu?”

Am ramas cu gura cascata de surprindere.

El a dat din cap. „Mda, nu-mi vine sa cred ca raha...chestiile astea se difuzeaza azi la radio”.

Am izbucnit in ras cu atata forta, incat am crezut ca voi cadea. „Esti asa un ciudat”, am suspinat. „Tati Dee, luand-o razna din cauza a ce asculta Bree”.

M-a lovit in umar cu chitara din plastic. „Acum, razi. Curand va avea un iubit, ce vei face atunci?”

„Baietii sunt niste tampiti”, s-a imbufnat Bree.

„Hei. Unde ai invatat cuvantul ala?”, am intrebat.

Si-a dat ochii peste cap. „Citesc”.

„Dee? Nudder?”

M-am uitat la Brady si el radea cu o gura mai mare decat il vazusem in...ani de zile. Edward mi-a aratat putin cum sa cant si apoi a ales melodia urmatoare. „Ultima, si trebuie sa mergeti la culcare. Maine avem planuri mari”.

Mi-am inclinat capul intrebatoare. „Ce e maine?”

Bree a oftat. „Intalnirea ta”.

Edward a lasat capul jos, infrant. „Bree. Secrete, iti amintesti?”

„Plofesoala spune ca secletele nu sunt bune”, a sarit Brady.

Fir-ar al dracului. Nu l-am mai auzit vorbind asa de mult dintr-o data.

„Nu sunt bune”, l-am asigurat. „Oricum, nu este un secret. Domnul James vine sa ma ia la ora sapte”.

S-au uitat unii la altii si au dat din cap. „Ar trebui sa fie distractiv”, a bolborosit Edward.

A dat drumul la ecran si Bree batea din picior in ritm. Ooh, I need your love babe. Guess you know it's true. Hope you need my love babe, just like I need you." Parea atat de serioasa pe cand se concentra la melodie. "Hold me, love me. Hold me, love me. I ain't got nothin' but love babe…Eight days a weeeeek…"

Brady lovea la fiecare a treia bataie, iar eu eram nasoala peste limite. A fost cu adevarat cel mai placut moment petrecut in ani de zile.

Melodia s-a terminat si Bree a ridicat microfonul. „Versurile astea au fost nebune”.

Edward a oftat. „Da-le o sansa. Sunt Englezi”.

„Tipii Englezi sunt sexy”, i-am reamintit.

El a ridicat capul si s-a uitat la Brady. „Ai auzit, pustiule? Accentul britanic este cheia. Trebuie sa te plimbi si sa vorbesti ca ei”.

Brady a strambat din nas si a ras. Edward a zambit si l-a luat in brate pentru a-l duce sus. „La culcare, spiridusule. Mergem in parc dupa scoala. Trebuie sa te odihnesti”.

I-am privit urcand scarile si inima m-a sagetat vazandu-l cum imi iubeste copiii.

„Este un tip grozav”, a spus Bree incet. „Chiar il iubim”. Dand din cap, l-a urmat pe scari.

Ce dracului faceam iesind in oras cu James? Aveam tot ce-mi doream chiar aici.

Edward

Am mers devreme sa o iau pe Bree de la scoala. Era imbracata cu uniforma asta mica de scoala Catolica, care m-a bulversat din cauza ca era la o scoala particulara, nu Catolica, astfel ca ai crede ca uniformele sunt constituite din...tricouri polo sau rahaturi d-astea. Oricum, era imbracata cu fusta.

„Ti-am adus niste schimburi”, am spus intorcand capul spre locul din spate.

S-a intors sa priveasca, scotand un scancet enervant pe gura. „Nu am mai purtat acel tricou de o vesnicie. Si unde ai gasit tenisii astia? Nici macar nu mi se mai potrivesc”.

„Am incercat”, i-am reamintit. „Poti sa alergi si imbracata asa cum esti, daca asta preferi”.

Brady era tacut ca de obicei, si de indata ce am ajuns in parc m-a luat de mana si ne-am plimbat in jurul locului de joaca. Dorea sa se catere pe statuile din mijloc, asa ca am mers acolo. S-a catarat si Bree si am petrecut timpul la soare discutand despre cate ceva.

Doream sa discut cu ei despre trecutul lor, insa nu eram psiholog sau ceva de genul asta. Nici macar nu eram tata...si sa fiu al naibii daca l-as fi cautat pe tatal meu sa-i cer vreun sfat. Asa ca am petrecut restul dupa-amiezii vorbind putin si plimbandu-ne. Brady m-a tinut de mana si Bree a stat pe langa mine, lucru ce m-a facut sa ma simt bine cu adevarat dintr-un anume motiv. Ei aveau nevoie de mine. Si, intr-un fel, stiam ca si eu aveam nevoie de ei.

„Cat este ceasul?”, a intrebat Bree, trezindu-ma din gandurile mele.

O privire la ceas si am vazut ca se facuse ora sase.

Ea a ridicat sprancenele si s-a uitat inspre masina. „Trebuie sa mergem!” A luat-o la fuga spre masina. Brady mi-a dat drumul la mana si a alergat dupa ea, ceea ce insemna ca si eu trebuia sa fug dupa ei. Indata ce am ajuns la masina, Bree isi arunca nervoasa mainile in jur.

„Haide, trebuie sa ajungem acasa”.

Am privit-o suspicios. „Ce se intampla, Bree?”

Brady a chicotit si si-a acoperit gura cu mainile. „Pinguini”, a bolborosit el.

Habar nu aveam despre ce vorbea.

Ne-am intalnit cu Emmett acasa. Si el era cu fiul lui Rose, Joshua. Parea sa aiba in jur de sase ani...recent incepusem sa ma pricep la ghicitul varstelor.

„Mare pas”, am spus dand din cap. „Cum de stai cu fiul ei in seara asta?”

El a ranjit. „Saptamana asta am fost la ea acasa in fiecare noapte. Nu a avut nicio retinere sa ma prezinte pustiului si el este chiar super. I-am spus ca tu stai cu copiii in seara asta si ca veneam aici. Ea avea niste cursuri, asa ca mi-a spus ca pot sa-l iau si pe el”.

„Inca ma uraste?”, am intrebat, sperand ca raspunsul va fi nu.

„Nu esti in topul ei 10, asta este sigur”, a spus el zambind, „iti voi pune eu o vorba buna”.

Ne-am luat arsenalul si am mers in curtea din fata, in timp ce Bella se pregatea inauntru. Brady alerga spre mine cu Joshua pe urmele lui. Aveau vopsea pe toata fata si ma intrebam daca va iesi usor la spalat. Adica, eu eram cel care trebuia sa ma ocup cu micul patat.

„Ata e pentu noi?”, a intrebat aratand spre galeata.

Am chicotit, „Da. Dar nu incepeti pana nu va spun eu, bine?”

„Super”, a spus Joshua, ochii lui albastri luminandu-se. Scutura din carliontii blonzi si batea din palme nerabdator.

Am auzit deschizandu-se usa din fata si Bree a iesit imbracata in jeansi si un tricou negru. „Ce?”. Parea jenata. „Voiai sa fiu o printesa? Eu sunt Skipper”.

Mi-am inabusit un zambet acoperindu-mi gura. „Normal ca nu”.

„Bree!”, s-a auzit vocea unei fetite de peste curte. Bree si-a intors privirea si a facut cu mana unei fetite satene care alerga pe peluza.

„Cine este?”, am intrebat-o.

Si-a dat ochii peste cap. „Jennifer. Locuieste la trei case mai incolo. Ai spus sa aduc o prietena. „Ea este Private”.

Emmett a chicotit.

I-am strans pe copii si le-am dat instructiunile impreuna cu armele. Uitandu-ma la ceas, am retinut ora. „Cincisprezece minute. Razboi!”, am tipat, si pustii s-au imprastiat pe peluza ascunzandu-se dupa copaci.

„Ai facut vreodata chestia asta cand erai copil?”, l-am intrebat pe Emmett.

El a chicotit. „Inca mai fac chestia asta”.

Am ras si i-am privit pe copii cum se urmareau, insa nimeni nu juca asa cum trebuie. „Hei!”, i-am strigat. „Scopul jocului nu este sa fugiti!”

Adica, destrabalati-va dar, la naiba...urmati niste reguli. Altfel, nu este decat un joc plictisitor de urmarire.

Am auzit o masina parcand si mi-am acoperit fata cu mainile, pregatindu-ma. „Stiu ca James este amicul tau, insa chiar vreau sa-l omor cu mainile goale”.

El a dat din cap. „Mda. Si eu as vrea sa-l omor. Si nu-mi este amic, asa ca da-i drumul”.

Am auzit pasii pe trotuar si deodata au izbucnit tipetele copiilor alergand in curtea din fata, destul de aproape de DJ-ul James.

A fost aproape ca si cand totul s-ar fi petrecut cu incetinitorul. James mergea pe trotuar, trecandu-si mainile prin coada lunga si aranjandu-si elasticul din par. Purta din nou jeansii negri si mulati cu niste ghete negre si o geaca din piele neagra de motociclist...facuta din piele adevarata, am presupus. Si, spre ghinionul lui, nu era atent la ce se petrece imprejur.

Tot ce am auzit a fost „Kowalsky!”, sunand cu incetinitorul, ceva de genul "K-o-o-o-o-waaaaalskiiiiii".

Vezi, baloanele din apa nu prea fac zgomote cand sunt lansate.

Si toate opt lansate odata nu ti-ar da niciun avertisment.

Umplusem baloanele la maxim, asigurandu-ne in urma catorva teste ca vor exploda imediat. Ma gandisem ca pustii nu doreau sa fie loviti cu un cauciuc umed mai mult decat un adult, asa ca daca se spargea la impact, ar fi facut mai putine pagube.

Cand a lovit primul, am fost socat. L-a lovit in cap, si s-a spart imediat, mutandu-i fata din loc cu forta. Urmatoarele au venit unul dupa altul, intr-un torent de apa si cauciuc explodat. El tipa si incerca sa se fereasca, dar copiii erau mai rapizi.

„Rico!”, a strigat Jennifer. „Reincarca!”

Niciodata nu-i vazusem alergand atat de repede ca atunci cand au fugit la galeata sa reumple baloanele.

James fusese lovit cu opt baloane cu apa, udat pana la refuz si lovit de copiii sub opt ani. Intentionat. Sa spun ca radeam cu lacrimi ar fi fost o afirmatie modesta. Practic, ma tavaleam pe iarba, cautand dupa aer.

James arata ca un sobolan ud.

Tipa si dadea haotic din maini, in timp ce copiii alergau spre el cu noile baloane. Emmett statea pe margine si radea in hohote de strategiile lor.

Am auzit deschizandu-se usa din fata si un oftat de neincredere inainte ca Bella sa tipe. „Incetati! Ce fac astia mici?”

Am privit-o cu lacrimi in ochi si m-am inecat. „Se joaca Pinguinii din Madagascar...”

Si-a strans privirea si i-am zarit un mic zambet in coltul buzelor. S-a adunat si a fluierat mai tare. „Destul! Dl. James nu a dorit sa se joace”.

James statea impietrit pe trotuar, cu mainile pe fata pentru a se apara. Era ud leoarca si tremura, aratand ca naiba si putin cam...enervat.

M-am adunat de pe jos si i-am chemat pe copii la mine. Au venit cu totii, cu barbiile sus, mandri de ce au facut. „Nu-i frumos”, am mormait, incercand sa-mi pastrez o mina serioasa. „Am discutat asta...numai cei cu crema de pantofi pe fata erau in joc”.

Bree si-a dat una peste frunte. „Am uitat. Scuze, Dee”. A dat din gene jucaus si a lasat buza de jos la Bella.

Mi-am dat una peste fata si tremuram de ras. James incerca din greu sa-si scurga apa din par si din haine. Bella era langa el, consolandu-l, Dumnezeu stie din ce motiv. S-a intors spre mine, ochii stralucindu-i de suparare. „Dee, ai niste haine sa-i imprumuti lui James? Avem rezervare...”

Mi-a cazut fata si m-am uitat neincrezator la ea. „Pe bune?”

„Da”, a dat ea din cap.

Intorcandu-ma sa vad expresia socata a lui Emmett si fetele confuze ale copiilor, am ridicat din umeri. „Dap. Spune-i sa se schimbe in baia de pe hol”. Am alergat in camera mea si am cautat in fundul sifonierului o pereche veche de jeansi si un tricou cu nasturi. Multumit cu ce gasisem, am alergat sus si am batut la usa baii. James nici macar nu a vorbit; a crapat usa si a intins mainile.

I-am dat lucrurile si m-am intors in curte. Bella era cu Emmett si ii certa pe copii pentru comportamentul lor. Ei nu pareau deloc impresionati de talentul ei disciplinar. Am privit-o si am inspirat. Purta o rochie mica, draguta, albastra si tocuri inalte.

Tocurile pe care le voiam infipte in umerii mei in timp ce eram deasupra ei.

S-a intors sa ma priveasca si a clatinat din cap dezamagita, iar eu mi-am dat ochii peste cap in timp ce mergeam catre ea. Cateva minute mai tarziu, am auzit usa deschizandu-se si a trebuit sa ma tin tare sa nu cad si sa mor de ras chiar acolo, in iarba.

James purta jeansii mei vechi. Erau mult prea lungi pentru el si fusesera intorsi de cel putin trei ori ca sa-i vina. Tricoul pe care i-l dadusem era mare si de mine si ii atarna pe coapse. Stiam ca nu-l va baga in jeansi si ca va arata ca un pusti de clasa a cincea ce poarta hainele taticului. Saracul de el, era cea mai amuzanta faza pe care o vazusem in ultimele zile.

„Banuiesc ca cincisprezece centimetri fac o diferenta mai mare decat am crezut”, am mormait si Emmett chicotea pe infundate.

Bella m-a plesnit peste brat si m-a impuns cu degetul. „Poarta-te frumos”.

Am ridicat din umeri si m-am intors la copii. „Haideti, este timpul sa facem pizza”. Au tipat cu totii si si-au luat la revedere de la Bella in timp ce abia au trecut pe langa James si s-au indreptat spre usa.

Am trecut pe langa el si i-am facut cu ochiul. „Puicuta are copii. Ce poti sa faci?”

Bella

Imi venea sa mor. Asta se transforma usor in cea mai proasta intalnire din viata mea. Ce pierdere a naibii de timp cu aranjatul.

Am sosit la local, dupa douazeci de minute de mers cu masina cu James, care nu facuse decat sa se planga si sa acuze ca Edward planuise toata treaba.

Ii vazusem fata lui Edward si, in timp ce credea ca e amuzant, parea la fel de socat ca oricine. Asa ca am petrecut o ora luandu-le apararea.

Imi era clar ca James dorea doar sa mi-o traga si ca nu era interesat sa se vada cu o femeie care avea copii. Lucru cu care trebuia sa ma obisnuiesc de acum, asa ca macar ca incepusem bine.

A sugerat sa mergem la un film si jumatate din timp si l-a petrecut incercand sa puna mana pe sub rochia mea, moment in care am aruncat punga cu popcorn pe care o umplusem cu unt...in capul lui ud si deja unsuros.

Asta a cam incheiat seara.

Sa vorbim despre o calatorie ciudata spre casa.

Abia trasese pe dreapta cand am sarit din masina fara ca macar sa ma deranjez sa-i spun noapte buna sau altceva. Gandindu-ma mai bine la asta, m-am intors si i-am batut in geam. L-a coborat si i-am aruncat cincizeci de dolari.

M-a privit cu rautate.

„Zgarcitule”, i-am spus inainte sa plec din nou.

Era trecut de zece cand am intrat in casa si ma asteptam ca, copiii sa fie in camerele lor, dar pe cand intram in sufragerie, am dus mana la gura si am suspinat la privelistea din fata mea. Edward intinsese canapeaua si dormeau toti trei.

El era intins in mijlocul patului, cu bratele intinse in laterale. Brady era in pozitie fetala pe o parte si Bree era intinsa pe spate cu capul pe pieptul lui, parul ei lung si blond cazand pe camasa lui si pe brat.

Voiam sa fac o fotografie pentru a imortaliza momentul pentru totdeauna.

Si voiam sa ma ghemuiesc si eu langa ei. Cautand o posibilitate sa ma strecor acolo, am realizat repede ca locuiam cu o banda de porcusori. Nu era spatiu pentru mine si m-a durut putin inima stiind ca pierdusem asta.

Dar in acelasi timp...sa ies la o intalnire l-a facut pe Edward sa para...feroce. Si mi-a placut acea privire primitiva cand am cerut haine de schimb pentru DJ.

Zambind in sinea mea, am inchis televizorul inainte de a-i inveli. Piciorul lui Edward s-a miscat putin si l-am auzit suspinand.

„Bella”.

A fost suficient cat sa ma excite. M-am luat frustrata de cap si incercam sa-mi amintesc unde am pus laptopul. Seara asta era cu siguranta una a erotismului online.

M-am trezit intr-un miros de sunca arsa si cu sunetul alarmei de incendiu inchizandu-se. Grabindu-ma pe scari, am inghetat la intrarea in bucatarie. Totul era un dezastru.

Usa din spate era deschisa si am urmat norul de fum in curtea din spate unde Edward arunca resturile arse. A ridicat privirea cand m-a auzit apropiindu-ma si ochii lui adormiti s-au marit.

„Brady a vrut sa ma ajute cu pregatirea micului-dejun. Jur, m-am intors numai putin si el trebuie sa fi dat focul mare la sunca”. Ochii lui imi analizau trupul in timp ce-l priveam neincrezatoare. „Iti iese sfarcul”, a spus dand din cap.

M-am uitat in jos si m-am inrosit toata, indesandu-mi sanul in maiou. „M-ai speriat al dracului”, l-am certat.

A ras si a aruncat tigaia la spinare. A trecut pe langa mine si s-a oprit langa urechea mea. „Arati fierbinte dimineata. Chiar si cu capita de fan din cap si creionul gen Amy Winehouse...”.

„Inceteaza”, am marait la el si l-am plesnit peste ceafa.

„Ce?”, a ras cand intram. „Ti-a fost dor de mine azi-noapte?”

„De parca ti-as spune”. Am intrat in casa si Brady se uita speriat din colt.

„Inveti”, l-a incurajat Edward. „Nu fi trist. Vom incerca din nou”. Edward s-a ocupat de alarma si s-a intors la frigider.

Brady a dat usor din cap si s-a intors sa-l cuprinda pe Edward de picior. Edward i-a ciufulit parul, chicotind si scotand alta sunca.

„Unde este Bree?”, am intrebat.

El a zambit si s-a intors catre mine. „E la Jennifer”.

Si uite asa. Ea isi facuse prieteni.

Zambind satisfacuta, am urcat in camera mea si m-am spalat pe fata. Dupa ce m-am spalat pe dinti si mi-am imblanzit parul strangandu-l in coada, mi-am pus halatul si am coborat din nou.

Edward statea singur la masa band cafea si citind ziarul.

„Acum, unde s-a dus Brady?”, am intrebat si m-am intins dupa o ceasca de cafea.

El nici macar nu a ridicat privirea. „E la el in dormitor, isi alege tinuta pentru azi”.

„Wow. Se intampla multe chestii pe aici, nu?”

A ridicat capul si mi-a adresat cel mai delicios zambet pentru care as fi avut vreodata sansa sa ma ud. „Dap, cam asa e”.

Asezandu-ma langa el in fata farfuriei pe care mi-o pregatise, m-am sprijint in mana si am oftat.

„Ce?”, a intrebat el amuzat.

„Vreau sa iau si parte la astea...”

A impaturit ziarul si m-a privit serios. „Atunci nu mai munci atat de mult. Si nu mai iesi cu fraieri”.

M-am aplecat in fata si m-am holbat la buzele lui. „Dar tu esti atat de sexy cand ma intalnesc cu fraieri”.

„Sunt, nu-i asa?”, a zambit din nou.

Am inghitit cu zgomot si am dat din cap. „Dap. Ca un om al cavernelor”.

„Hmm”, a fredonat si s-a miscat un pic mai aproape, buzele lui iesind din raza mea vizuala deoarece erau prea aproape de ale mele.

„Imi spui numele in somn”, am soptit, privindu-l in ochi. S-au marit si apoi s-au ingustat. „Ma face sa-mi doresc sa te ling...”

„Dee!”, a tipat Brady din usa.

Am tresarit si Edward s-a smucit, lovindu-si genunchii de masa datorita surprinderii.

„Fir-ar al dra...”. Si-a muscat buza si s-a inrosit la fata din cauza durerii de la genunchi si abtinerii de la injuraturi.

Brady parea speriat. „Imi pale lau...”

„E in regula”, a suspinat Edward.

Brady a venit si a asezat pe masa un pachet de carti. „Ale lui tati”, a spus usor si a aratat spre cartonasele de baseball. „Pentu tine”, a zambit larg si l-a batut pe Edward pe coapsa. Intorcandu-se spre mine, s-a intins si m-a pupat pe obraz. „Te iubesc”, a soptit.

„Si eu te iubesc, micutule”.

Mi-a zambit inainte de a pleca in sufragerie sa se uite la desene animate.

Edward se holba uimit la cartonase. „Nu pot sa le iau”.

„Ba poti”, am spus inghitindu-mi nodul din gat. „El vrea sa ti le dea tie”.

Deoarece, pentru Brady, aceste cartonase erau cel mai de pret lucru al lui. Si dandu-le lui Edward, spunea simplu ca se astepta ca el sa fie aici pentru totdeauna.

Super, nu???? Astept comentariile voastre...