14. Vreau sa te tin de mana

Edward

Douazecisisase.

Din acest moment, am douazecisisase de ani.

Din perspectiva mea, cam am tot ceea ce-mi puteam dori, si nu eram sigur cum un idiot ca mine a devenit atat de norocos, dar eram. Leneveam in pat intr-o duminica dimineata, langa o femeie frumoasa de care ma indragosteam, si ne pregateam sa-i luam pe cei doi copii care m-au facut sa-mi doresc sa fiu un barbat mai bun, pentru a merge sa petrecem cu familia mea...si asta este momentul in care lumea mea perfecta s-a daramat.

Nu doream sa ma gandesc la intalnirea cu tatal meu si cu privirea lui judecatoare. Nu doream sa ma gandesc sa o vad pe mama privindu-ma ca si cand se intreaba unde a gresit in educatia mea. Si, cu siguranta nu aveam nevoie ca Alice sa-mi urmareasca miscarile ca un papusar, incercand sa faca lucrurile perfecte pentru toata lumea. Doar ca urma ca toate astea sa se intample.

Bella s-a foit in bratele mele si am deschis ochii la fata ei scaldata in lumina diminetii, devenind incet constienta. Asta era 'perfectiunea' mea. Chiar aici. Asta era casa mea.

S-a miscat din nou si am vazut cum deschide ochii incet, confuza de la somn si epuizata din cauza noptii petrecuta impreuna. Intorcandu-se usor, a zambit si a strambat din nas. „La multi ani”.

„Mersi”. Mi-am dres vocea si am mangaiat-o pe buza de jos. „Vrei niste tort?”

Bella a ras si a inchis ochii, punandu-si mana peste fata si oftand. „Nu voi mai privi niciodata la fel Catifeaua Rosie, mersi”. S-a uitat printre degete si a zambit. „Ai emotii?”

Am dat ochii peste cap si m-am trantit pe spate. „Nimic nu-mi da emotii”.

„Mincinosule”.

Am simtit-o strecurandu-se mai aproape si ridicandu-se sa ma priveasca in fata, asa ca am intors capul spre ea.

„Va fi distractiv, promit. Parintii tai vor vedea cum te porti cu copiii si ce treaba buna faci”.

Va fi atat de dezamagita cand isi va da seama cat de improbabil este acest scenariu.

Ridicand din umeri, m-am ridicat si m-am indreptat. „Nu-mi poate pasa mai putin de ceea ce cred ei despre mine, Bella. Sincer”.

S-a ridicat si ea si am inghetat imediat cand i-a cazut patura in poala. Don era genul de tip disperat dupa sani. Si un tip matinal, daca intelegeti unde bat.

Bella a chicotit si si-a muscat buza holbandu-se nestingherita la reactia mea de sub asternuturi. „S-a trezit Don”, a chicotit.

„Aah...ce? Cine ti-a spus despre Don?” Intentia mea de a ramane serios a esuat.

Expresia ei a capatat un ranjet enorm si a chicotit, tresaltand putin in pat si trecandu-si mainile prin par. „Pai, vezi tu, aveam teoria asta ca tu esti genul de tip care isi boteaza scula. Din moment ce sunt sefa lui Alice, nu puteam sa merg sa o intreb direct despre asta. Asa ca am trimis un spion”.

„Stai”, am ridicat mana de parca eram in soc, „altcineva stie despre Don?”

A chicotit si mi-a facut cu ochiul. „Doar Rose. Alice a parut atat de entuziasmata sa divulge aceasta mica informatie despre tine”.

M-am napustit asupra ei lipind-o de saltea si tintuindu-i mainile deasupra capului cu o mana, in timp ce o gadilam cu cealalta. A tipat si a chicotit incercand sa scape, dar eu m-am tinut pe pozitie. Bella radea isteric, fata devenindu-i roz si pieptul rosu. A cautat dupa aer si s-a luptat cu mine in timp ce am gadilat-o neindurator.

„Ah, la naiba”, a ras. „Pe bune, n-am facut pipi de dimineata. Ah, Dumnezeule...opreste-te, te rog. Nu am asternuturi absorbante precum Brady...”

In acel moment am incetat, razand si rostogolindu-ma, ea fugind catre baie. Don a apreciat gadilatul de dimineata si micul spectacol privit pe furis care tocmai se intamplase si eram destul de sigur ca va avea nevoie sa fie satisfacut inainte sa luam copiii de la Renee. Bella a aparut in usa baii zambind cu periuta de dinti in gura, inca in fundul gol.

„Uite”, a spus cu gura plina de pasta de dinti. Mi-a aruncat o periuta de dinti noua.

M-am ridicat uitandu-ma crucis la pachetul din plastic de la capatul patului. „Exista si un motiv pentru care ai o periuta de dinti noua?”

A ras si a intrat in baie sa scuipe in chiuveta. „Da vina pe Renee. Primesc trei din astea in soseta de Craciun in fiecare an”.

Asta a fost un motiv mai bun decat ma asteptasem. La naiba...de unde a aparut toata gelozia asta?

M-am alaturat ei in baie si am inceput sa ma spal pe dinti, in fundul gol si incredibil de excitat. Ea s-a cam holbat la mine in oglinda cu gura cascata si am fost nevoit sa-mi reprim comentariile rautacioase pe care voiam sa le fac. Dupa ce m-am clatit, m-am intors catre ea cu mainile in solduri, nefiind suparat ca Don era indreptat fix spre ea.

„Te comporti de parca nu ai mai vazut niciodata asa ceva inainte”, am ras la ea, moment in care a clipit si a clatinat din cap.

„Banuiesc ca nu am fost prezentati asa cum trebuie?”, mi-a zambit cu viclenie. „Buna, Don. Eu sunt Bella”. A intins mana si mi-a luat scula in mana, facandu-ma sa gem. Si apoi, a scuturat-o, ca o nenorocita de strangere de mana obisnuita.

„Uau, Don, ce strangere de mana ferma”, a pufnit dandu-i drumul, intorcandu-se sa plece in dormitor.

Oh, nu, nu, nu. Nu prea cred. Este nenorocita de aniversare a mea si a lui Don, domnisoara Swan.

Am ridicat-o si am aruncat-o pe umar, lovind-o peste fund in timp ce ea tipa si ma lovea. Aruncand-o pe canapea, am clatinat din cap la ea. „Nu trebuia sa faci asta”.

A ridicat din sprancene si si-a lasat privirea pe erectia mea. „Hmm, sunt destul de sigura ca orice pedeapsa ai de gand sa-mi aplici, va merita cu varf si indesat”.

Asezandu-ma deasupra abdomenului ei, m-am aplecat si i-am sarutat barbia. „Cu siguranta...”

***

Bella arata sclipitor in rochia ei alba si cu slapi in picioare, cu parul prins in acea coada de cal care-mi placea atat de mult. Privea pe fereastra masinii cu un zambet micut pe buze si o usoara nuanta de roz in obraji. Afara era o zi minunata si eram sigur ca pustii vor fi incantati sa inoate, mai ales Brady, din moment ce Joshua se va afla acolo cu Rose...care fusese invitata de Emmett din cauza ca, sa recunoastem, nu aveam atat de multi prieteni.

Am franat usor la culoarea rosie a semaforului, fara sa-mi iau privirea de la Bella care se holba pe fereastra. A inclinat capul si s-a intors sa ma priveasca zambind larg. „Ce?”, a intrebat cu ochii mari si plini de speranta.

Sunt indragostit de tine...

Asta ar fi trebuit sa spun. Insa, copilul din mine mi-a dus mana la gura si, in loc sa aruncam cu o piatra in ea si sa-i spunem ca ne place de ea, el a spus:

„Ai tras un part?”

A ramas cu gura cascata si fata i s-a inrosit. „Ce? Nu! Ce dracului, Edward?”

Mi-am dat ochii peste cap si am pufnit. „Glumeam. Cineva a dat peste un sconcs. Fiind foarte cald afara si toate astea...”

M-a lovit peste brat si a pufnit, incrucisandu-si bratele si dand dezaprobator din cap. „Esti un idiot”.

Deja am stabilit asta.

La dracu' cu toate, ce faceam? Am petrecut o noapte grozava si dimineata a fost la fel de minunata si acum faceam glume cu parturi?

„Sa fiu idiot face parte din sarmul meu”, am mormait si am parcat in fata casei lui Renee.

Bella si-a scos centura si mi-a aruncat o privire urata inainte sa coboare din masina. Am urmat-o, amuzat de situatie. Vreau sa spun, stia cat de imatur sunt. Inca nu se obisnuise cu rahatul asta?

Renee a raspuns la usa aratand la fel de acra ca intotdeauna.

„Buna, mama. Sunt gata copiii?”, a intrebat Bella frangandu-si mainile nervoasa, fara ca macar sa aiba intentia de a-si imbratisa mama. Acum ma simteam prost pentru ca glumisem cu ea. Ce trebuia sa i se aminteasca Bellei era ca este iubita, nu ca se fac glume pe seama ei.

Dar a fost al naibii de amuzant sa o vad rosind si jenandu-se.

Poate ca ar trebui sa-i dau copilului din mine niste Benadryl si sa-l scot din uz pana implinesc treizeci de ani. S-ar trezi la fel de insuportabil, sunt sigur.

Renee ne-a lasat sa intram, salutandu-ma din cap pentru a-mi da de inteles ca mi-a depistat prezenta. Bella s-a miscat rapid spre camerele unde locuiau copiii in week-end si eu am ramas cu mainile in buzunare, privind in jur...din moment ce numai atat mi s-a permis sa inaintez in casa lui Renee. Vreodata.

Ea se holba la mine fara sa respire sau sa clipeasca, in timp ce eu bateam din picior.

Mi-am aranjat manecile camasii, tragand de material si netezindu-l. Femeia asta imi dadea o stare de agitatie.

„Si, e ziua ta”, a spus-o ca pe o afirmatie in loc de intrebare si eu am strans din buze, dand din cap ca da, in loc sa raspund. „Cati ani?”, tonul ei era enervant; rece.

Asta e mama Bellei. Revino-ti, omule.

I-am oferit cel mai bun zambet pe care puteam sa-l construiesc si am ridicat din umeri. „Douazecisisase”.

Ochii lui Renee s-au strans si a inspirat profund. „Nu stiam ca esti atat de apropiat de varsta fiicei mele”.

„Ei bine, sunt”.

I-am putut simti dezaprobarea inainte sa vorbeasca. „Si de ce nu ai o slujba adevarata la varsta asta?”

Nu sunt sigur ce mi-a venit chiar in acel moment. Poate era dragostea pe care o simteam pentru copii sau afectiunea purtata Bellei. Poate din cauza la cum ma tratase ea in week-end, ca pe cineva care merita ceva. Poate era iminenta petrecere spre care ma indreptam. Pana la urma, poate ca erau toate astea la un loc.

Oricare a fost motivul, mi-am pierdut cumpatul chiar atunci si acolo.

M-am aplecat spre ea, cu fata la doar cativa centimetri de a ei, pentru a-i intalni privirea. „Crezi ca grija pentru acesti copii nu este o slujba adevarata? O slujba full time, opt zile pe saptamana? Pentru ca eu nu am program de la noua la cinci, doamna Dwyer. Nu am pauze de pranz sau vacante. Am grija de Bree si Brady de la sase dimineata pana undeva dupa ora unsprezece seara. Ii hranesc. Ma asigur ca raman activi”. Rabdarea mea se subtia si incercam sa imi controlez volumul vocii.

„Ii tin in brate cand plang. Merg cu ei la activitatile scolare. Ceea ce incerc sa spun este ca, la douazecisisase de ani ma ocup de doi copii foarte mici, nemaipomeniti, cu nevoi, care au de-a face cu o tragedie majora petrecuta in viata lor. Si mai am grija si de nasa lor, care pare sa nu fi fost copil niciodata si nu stie cum este sa fie iubita doar pentru cine este ea cu adevarat, in loc de cine ar trebui sa fie”.

Renee a facut un pas inapoi cu ochii mariti si gura cascata.

„Deci, in timp ce imi critici mie decizia de a accepta o slujba care nu se potriveste standardelor tale de excelenta pentru un barbat de varsta asta, nu te insela in a gandi ca sunt mai putin educat sau capabil sa fac altceva. Familia asta are nevoie de mine”.

Atunci, l-am auzit pe Brady alergand direct spre mine dinspre dormitor. „Dee!”, a strigat, nerespirand in tentativa de a mi se arunca in brate.

I-am zambit veritabil si l-am luat in brate, in timp ce el m-a imbratisat. „Hei, amice. Esti gata sa inoti cu Joshua? Si sa mananci hotdog?”

Brady a dat dramatic din cap si a zambit. „Hotdog! Este o petlecele in bultica mea...”, a chicotit si astepta ca eu sa raspund.

Mi-am dat ochii peste cap si l-am asezat din nou pe podea. „Chiar o sa ma faci sa cant asta?” A dat din cap, topaind in timp ce astepta.

Mi-am frecat palma de stomac si am bolborosit. „Ce delicios, ce delicios”. S-a tavalit pe jos intr-un ras isteric. „Gata cu YoGabbaGabba, micutule. Il scoate din minti pe Dee ”.

Brady s-a ridicat si a mai flecarit ceva imbratisandu-mi piciorul. Bree a aparut de dupa colt cu bratele pline si cu o expresie usurata. Bella era chiar in urma ei si Renee si-a luat incet la revedere inainte ca Bella sa-i grabeasca spre masina. Am ezitat la usa si m-am intors spre Renee. „Poate data viitoare incerci sa o imbratisezi. Sau sa-i spui ca o iubesti. Ea imi aminteste constant ca nu stii niciodata cand poti pierde pe cineva apropiat. Cred ca vei regreta daca nu vei spune asta pana la urma”. Si-a muscat buza si a privit in alta parte. „Sau sa arati”, am terminat in soapta. „Sa ai o zi buna, Renee”.

Nici macar nu m-am uitat sa vad daca ea priveste cand am inchis usa.

***

„Bine, copii, ati retinut sa va purtati frumos. Nu alergati in jurul piscinei. Nu aruncati cu mancare”, s-a uitat Bella cu subinteles la Brady. Bree a dat din cap si a asteptat sa-i dam voie sa coboare din masina. Bella si-a terminat prelegerea. „Este aniversarea lui Dee, asa ca va rog sa fiti politicosi cu familia lui”.

„O sa fie bine”, am asigurat-o eu, spunandu-mi acelasi lucru si mie insumi. Ceea ce-i spusesem lui Renee imi rezona in minte si incercam sa-mi limpezesc gandurile in legatura cu ce simteam. Trebuia sa-mi rezolv treburile cu parintii mei. Ar trebui sa le spun ca ii iubesc, exact asa cum ar trebui Renee sa-i spuna Bellei.

Exact asa cum ar trebui sa-i spun eu Bellei.

Si uite asa, toate acele ganduri dragute au zburat pe fereastra cand l-am vazut pe tata stand in usa, holbandu-se la masina in timp ce familia mea isi lua bagajele din masina. Poate ca a fost uimit de Volvo cel dragut si stralucitor. Poate se indragostise de frumusetea Bellei. Poate ca era ingrozit sa ma vada cu copii in or...aparand la usa casei sale dupa doi ani.

Orice gandea Carlisle Cullen nu se referea la cat de al naibii de tare isi iubea fiul. Deoarece expresia de pe fata lui era una a indiferentei reci cand am pasit spre usa. Tatal meu, mereu baiatul de aur – la propriu si la figurat – astepta rabdator la intrare, cu trasaturile fine si netede. Ni s-au intalnit privirile si am zambit putin, stomacul strangandu-mi-se sub ochii lui pe masura ce ma apropiam.

Dand din cap scurt, m-am adresat lui. „Carlisle. Ti-i prezint pe Bella, Bree si Brady”.

A zambit aratandu-si dintii perfecti si albi, scuturand din cap. „Imi face placere sa va cunosc. Piscina este drept in spate si mancarea este aproape gata”.

Bella i-a condus pe copii in curtea din spate si eu am ramas langa Carlisle, pregatindu-ma pentru impact. Ochii lui mi-au cercetat fata la centimetru, procesand daca ma schimbasem de ultima data cand ne vazusem. S-a miscat usor si eu m-am dat in spate crezand vrea sa plece. A strans din buze si a oftat.

„Arati bine”, mi-a spus.

„Mersi. Sunt bine”, am raspuns incet.

Tata era aproape perfect. Stiusem asta tot timpul cat am crescut si acum, ca stateam in fata lui si vedeam ca timpul nu prea il schimbase de cand fusesem copil, era si mai aparent. Tata nu imbatranea, pur si simplu arata si mai bine. Maxilarul ii era si mai ascutit, ochii mai calzi, chiar si parul ii era perfect. Cand eram mic avea parul blond, iar acum avea culoarea platinei. Nu gri. Nu alb. Platinat. Era slab si inalt, puternic si mandru.

Cum sa ma fi asteptat sa traiesc langa omul acesta?

Ceva a stralucit in ochii lui cand l-am privit, iar eu mi-am inotors privirea de teama a ce puteam sa vad acolo daca mai staruiam. A ridicat mana timid si m-a batut pe umar. „Ei bine, la multi ani, Edward”. M-am intors iar cu fata spre el si mi-a zambit trist. „Mama ta asteapta sa te primeasca acasa”.

M-am uitat spre curtea din spate si am inspirat adanc. Acasa. Asta nu era casa mea.

L-am vazut pe Brady alergand spre usa si pe Bella urmarindu-l si inima mi-a tresaltat. Acolo era casa mea. In fuga. Aglomerata si dezordonata. A mea.

Trecandu-mi mainile prin par, m-am indreptat spre usile din spate si am iesit la soare, constientizand sunetele si mirosurile care ma inconjurau in acel moment: gratarul; cloramina; florile din gradina mamei; sunetul apei si rasul lui Brady.

Expresia plina de emotie bruta din ochii mamei mele.

Am inghitit in sec, inghetand pe loc in timp ce ea ma privea de la cativa pasi distanta. Inca era la fel de slabuta si frumoasa. Nici mama nu parea sa imbatraneasca si nici macar nu-mi aminteam sa arate altfel decat cum arata in acest moment. Purta o rochie fluida de vara cu palarie de soare, inelul ei cu diamant imens orbindu-ma de fiecare data cand capta lumina, si parul rosiatic si matasos care ii flutura in briza.

Aveam un punct sensibil in inima pentru Esme Cullen. Indiferent ce simteam pentru tatal meu si educatia mea, pur simplu exista un mod in care o mama isi priveste copilul. A fost de parca aveam din nou patru ani, ascunzandu-ma printre rufe si jurand ca faceam un numar de magie facandu-ma sa dispar. Ea fusese cea care ma incurajase si imi doream binecuvantarea ei mai mult decat orice.

Chiar si acum, stand la cativa pasi distanta, imi doream ca Esme sa fie mandra de mine. Inainte nu as fi putut sa recunosc asta.

Privirea i s-a imblanzit si am vazut stergand ceva ce ar fi putut fi o lacrima pe obrazul ei cand a deschis bratele si a inchis distanta dintre noi, invaluindu-ma intr-o imbratisare. Mirosea a soare si a crini, a balsam Downey si a limonada. Mirosea a Copilarie.

„Buna, mama”, am spus incet, strangand-o mai tare. Cu coltul ochilor am vazut-o pe Alice radiind la mine, entuziasmata de acest tablou. Reactia mea a fost sa ma incordez si sa ma retrag, nedorind sa-i dau lui Alice satisfactia ca ea a avut vreo legatura cu asta, insa mi-am indreptat din nou atentia spre mama din bratele mele, dandu-i drumul.

A facut un pas in spate si mi-a zambit, toata numai lacrimi si dinti. „La multi ani, Eddie”. A ridicat mana matasoasa la fata mea si a oftat. „Ti-am cumparat un tort”, a soptit, ca si cand era doar un secret intre noi doi.

Mi-a cumparat un tort.

Bella imi facuse un tort.

Si apoi l-am mancat de pe ea.

La naiba, Don. Nu acum.

„Mersi. Copiii vor fi entuziasmati sa bage niste zahar in sistemul lor inainte sa ii duc la culcare”, am ras si zambetul ei era ezitant.

Esme s-a intors sa priveasca spre piscina si apoi inapoi la mine. „Deci, si tu lucrezi pentru Bella? Ai grija de copiii ei?”

Am inspirat adanc, pregatindu-ma pentru inevitabila privire de dezaprob care va urma, dar ea nu facu decat sa para interesata. Mi-am dres vocea si am aratat spre ei. „Nu sunt copiii ei. Brady si Bree sunt finii ei. Ambii lor parinti au murit si Bella si-a cam asumat custodia lor”.

Mama a zambit si a dat din cap. „Este foarte nobil”.

„Asa e ea, altruista”, am asigurat-o, uitandu-ma la Bella care vorbea cu Rose si Emmett. „Deci, da, raspunsul scurt este ca am grija de copii. Ca o dadaca”.

Esme a chicotit si a clatinat din cap. „Nu esti mai dadaca, cum Bella nu este doar o nasa, fiule”. A intors fata la mine si ochii i-au stralucit in soare. „Dar esti mai fericit decat te-am vazut vreodata. Esti indragostit”. M-am uitat mirat la ea si ea zambi. „Acei copii te-au schimbat”.

In final am zambit, veridic si cu toata gura, dand din cap. „Mda. Cred ca ai dreptate”.

Dumnezeule, de ce este atat de greu? Nu doream decat sa fiu in stare sa o spun. Aveam nevoie sa o spun, insa imi statea mandria in drum. Eram al naibii de obosit...

Fara sa ma mai gandesc la altceva, am tras-o pe mama la piept si am sarutat-o pe cap. „Te iubesc, mama”, i-am soptit in par. „Imi pare rau ca nu am sunat. Stii ca nu a fost vina ta”.

A tremurat langa mine si s-a agatat de camasa mea, plangand inabusit in timp ce o tineam in brate. Si uram faptul ca eu fusesem cel care o suparase asa. Nu merita asta. Am inspirat adanc si am privit peste capul ei la Bella care privea cu ochii mari si o expresie melancolica.

La naiba. Era numai vina Bellei. Ea se afla in mintea mea. Ea ma facea sa fac toate...rahaturile astea de adult.

„Dee!”, am auzit-o strigand pe Bree si am eliberat-o pe mama din brate pentru ca ea sa se dea in spate sa o lase pe Bree intre noi. „Uite!”

M-am lasat putin pe genunchi si am privit cum Bree deschide palmele si dezvaluie un fluture monarh. „Dragut, Bree. Credeam ca nu-ti plac insectele?”

S-a strambat si a dat ochii peste cap. „Fluturii nu sunt niste insecte adevarate, Dee”.

„Stiu”, am chicotit. „Sa-i dai drumul, bine? Si sa nu-i atingi aripile...pudra de pe ele il ajuta sa zboare si daca se scutura nu-si mai poate folosi aripile deloc”.

„Serios?”, a intrebat Bree ingrijorata.

„Da, serios, domnisoara Bree. Nu credeai ca stiu asemenea chestii, nu?”, i-am aruncat o privire oblica si ea a rosit.

„Esti cel mai destept tip pe care-l cunosc, Dee”, a soptit si s-a aplecat sa ma sarute pe obraz. „Intentionam sa-ti dau fluturele cadou de ziua ta, dar nu vreau sa-l omor”. S-a intors si a ridicat mainile in aer pentru a da drumul fluturelui si am privit cum zboara liber si se aseaza pe o floare.

Am privit in sus si am vazut-o pe mama urmarindu-ne cu mana apasata pe gura si o privire sentimentala. „Bree? Bella ti-a prezentat-o pe mama mea?”

Bree s-a ridicat afectata si a intins mana. „Ma bucur sa va cunosc”.

Esme i-a scuturat usor mana si a ras. „Imi aminteste de Alice”.

Mi-am dat ochii peste cap. „Mie-mi spui”.

Ne-am indreptat spre gratar, unde Jasper si Alice se ocupau de burgeri si hotdog. Alice era extaziata si stiam ca ea credea ca viata este o poveste cu zane roz-stralucitoare-printesa-si-unicornul in care ii dau mamei o imbratisare si totul este frumos in lume. Insa rahaturile nu mergeau asa.

Jasper a aratat cu capul spre frigider. „Vrei o bere, sarbatoritule?” Nici macar nu a asteptat sa raspund ca si aveam o Heineken in mana.

M-am uitat cand la el, cand la Alice, privind peste burgeri. „Pe al meu il vreau roz la mijloc, labagiule”

„Perversule”, a mormait Alice.

I-am oferit cea mai consternata privire a mea. „Mary Alice, cum indraznesti sa presupui ca m-am referit la ceva pervers cand i-am cerut lui Jasper niste carne roz? Nt, nt, domnisoara”. Jasper a pufnit si eu am luat o inghititura lunga din berea mea.

Bree avea atentia mamei si se uitau la florile ei, fara indoiala invatandu-le denumirile si metoda potrivita de a le uda pe timpul verii. Bella era relaxata, palavragind entuziasmata cu Rose si Emmett, in timp ce copiii inotau. „Mai tarziu”, am strigat la Jasper si Alice, fara sa-mi iau privirea de la Bella in timp ce ma indreptam spre ea.

„Dee! Ute!”, striga Brady entuziasmat de pe trambulina.

„Aoleu. Cine ti-a spus ca poti sa te urci pe trambulina, micutule?”, am intrebat grabindu-ma spre el.

„Eu, tati Dee”. Bella a ras si s-a ridicat. „Este in regula, il supraveghez eu. Relaxeaza-te, bine?” I-a facut semn sa sara si el a facut-o, ridicandu-se imediat la suprafata cu ajutorul aripioarelor gonflabile si indreptandu-se catre Joshua. „Este aniversarea ta. Considera ca azi e ziua ta libera”, m-a tachinat Bella.

Cum stopezi instinctul de a-i proteja pe oamenii pe care ii iubesti?

M-am asezat pe scaunul de langa ea, zambind in sinea mea cand ea s-a rezemat si si-a lipit piciorul de al meu. Rose nici macar nu s-a clintit; trebuie ca Emmett este gura-sparta. Emmett mi-a aruncat zambetul lui adormit si mi-a facut cu ochiul, sorbindu-si berea si tragand-o pe Rose mai aproape de el.

„Mai stii ceva de Tanya?”, a intrebat Emmett.

Am dat din cap si mi-am pus berea jos. „A sunat acum cateva zile. S-a intors acasa la parintii ei si incepe sa se...vindece”. Nu eram prea sigur cum sa spun asta, insa acele cuvinte pareau suficiente.

„Ce rahat”, a bolborosit Emmett.

Rose paru confuza. „Sunt pe intuneric aici, baieti. Ce...?”

Emmett si-a dres vocea si a privit in zare cu o expresie indurerata. „Tanya era clienta mea. Era dadaca si o aducea pe Kate la joaca de cel putin trei ori pe saptamana. S-a imprietenit cu Edward si l-a ajutat sa se acomodeze cand s-a angajat la Bella”.

Am dat din cap sa confirm spusele lui.

A continuat, „se pare ca ea avea o aventura cu seful ei si a ramas insarcinata”.

Bella isi musca nervoasa buza si a schimbat o privire cu Rose.

„N-a dat niciun semn timp de o saptamana si cand a revenit, se afla in spital. A pierdut sarcina si s-a mutat in Alaska sa o ia de la capat”, am sfarsit.

„Draguta fata; situatie de rahat”, a cugetat Emmett.

Am privit cu totii la apa si la baietii inotand. Linistea era persistenta si nu-mi placea schimbarea de atmosfera. Asa ca am apucat-o pe Bella si am aruncat-o in piscina, dezabracandu-ma de tricou si aruncandu-ma dupa ea cand iesea la suprafata tipand la mine.

„Cretinule!”, a tipat si a incercat sa ma impinga la fund.

„Hai lasa-ma, oricum aveai de gand sa inoti”, am ras scufundand-o din nou. Imediat am fost inconjurat de Brady si Joshua, stropindu-ma si catarandu-se in spatele meu, incercand sa ma bage la fund. Si, intr-un fel, in mai putin de cinci minute, Emmett a sarit impreuna cu Rose si Jasper a aruncat-o pe Alice.

Bree ne privea si i-am vazut fugitiv picioarele intrand in apa. A facut o mare balaceala, dar zambetul imens de pe fata ei mi-a dat de inteles ca era fericita s-o includem. Eram o masa mare de corpuri, alunecand sub si la suprafata apei, inotand si scufundandu-ne...purtandu-ne ca niste copii. Si distrandu-ne al naibii facand asta. A fost nevoie de cinci dintre noi sa-l bagam pe Emmett la fund si sunt destul de sigur ca s-a lasat scufundat din cauza ca Rose si-a strecurat mana in sortul lui.

Mama ne privea de pe terasa, zambind la jocurile si distractia noastra. La un moment dat a aparut Carlisle si a anuntat ca mancarea este gata, asa ca am iesit sa mancam. Si apoi Bree a decretat ca trebuie sa asteptam cele treizeci de minute obligatorii inainte sa inotam din nou. Brady s-a ghemuit in scaunul de langa mine si a adormit cu capul in poala mea, asa l-am dus inauntru sa-l infasor intr-un prosop uscat si sa-l pun in pat. De indata ce l-am asezat, am iesit din nou afara, trecand incet pe langa biroul tatalui meu. El statea in fata raftului cu carti, holbandu-se la cotorul unei carti pe care o avea in mana.

Ceva in interiorul inimii mele mi-a sugerat sa fac o pauza si am oftat, trecandu-mi mana pe la ceafa. Mi-am dres vocea si Carlisle s-a intors repede, zambind usor si punand cartea la locul ei.

„E timpul pentru tort?”, a intrebat fara sa ma priveasca.

Am intrat in incapere si am clatinat din cap. „Nu. Nu inca”.

A dat din cap si s-a asezat cu greutate in scaun, parand invins. „De ce ai plecat, Edward?”

Mi-au inghetat picioarele stand in fata biroului sau, nesigur de ceea ce intreba. „Plecat? Cand?”

A ridicat fata si o privire severa i-a traversat-o. Asta era. „De ce ai plecat doi ani, Edward? Ce am facut noi asa de grav? Ti-am oferit tot ceea ce-ti trebuia, corect? Tot ce ai cerut. Dar, cu toate astea...ai fugit”.

Am ras diabolic. „Tocmai asta e, tata. Mi-ai oferit orice lucru mi-am dorit. Dar stii ce mi-am dorit cel mai mult?”

Carlisle s-a rezemat in scaunul lui, asteptand.

„Te voiam pe tine, tata. Voiam ca tu sa ma vezi asa cum eram eu. Nu pentru cine doreai tu sa devin pentru ca Alice stabilise standardul pentru orice doreai tu sa fiu. Imi doream ca tu sa ai macar incredere in mine. Sa fii mandru de ceea ce realizam...”

„Am fost mandru, Edward!” Iesirea lui m-a prins nepregatit. „Pe bune, fiule. Ai cumva o perceptie deformata a copilariei tale?”

Nu-mi gaseam cuvintele.

Carlisle a oftat si si-a ingropat capul in maini. „Mamei tale i-a fost atat de greu, Edward. Habar nu ai. A plans...” M-a privit cu ochi bantuiti. „Nu pot sa castig in fata ta, stii. Spui ca vrei sa fiu mandru de tine, dar de fiecare data cand sunt interesat renunti la orice activitate intreprinzi. Este ca si cand ai face-o din rautate”.

Atat de multe pentru ca nu am fost transparent. Si credeam ca sa am o asemenea slujba ma va mentine camuflat.

A aratat cu capul spre usa. „Esti bun cu acei copii, Edward. Dar, daca iti spun asta, ai de gand sa renunti la slujba asta? Doar ca sa-mi dovedesti ca nu pot fi mandru de tine? As uri sa le fac asta acelor copii. Bellei. Nu o cunosc foarte bine, dar Alice vorbeste foarte frumos despre ea si...” A ridicat mainile. „Ce vrei, Edward? Ce trebuie sa fac pentru a repara ceea ce tu crezi ca este stricat?”

Furia mi-a disparut in fata ochilor si l-am vazut pe tatal meu cine era cu adevarat: Un barbat. Un barbat cu defecte care nu putea fi niciodata supereroul pe care mi-l imaginasem eu. Tatal meu era doar un om.

Ca si mine.

„Ce vreau eu?”, am intrebat cu voce tare. M-a privit, asteptand in tacere. „Banuiesc ca vreau ca tu sa faci parte din viata mea. Din aceasta viata...pe care o am cu Bella si copiii. Vreau sa vezi ce fac si cum ma schimb”. I-am intalnit privirea si am oftat. „Ma schimb, tata”.

„Iar eu vad asta”, a soptit.

„Insa, cel mai mult? Vreau sa fiu mai bun”. Imi muscam buzele in timp ce el se gandea.

„Mai bun?”, a intrebat.

„Da, vreau sa fiu un barbat mai bun. Un tata mai bun...ceva de genul asta. Stiu ca nu sunt tatal lor, dar sunt cel mai aproape de aceasta idee pentru cei doi copii. Ceea ce inseamna ca vreau sa fiu mai bun. Mai bun decat tine”. Inima mi s-a oprit in timp ce ultimele cuvinte mi-au parasit gura.

Carlisle a dat din cap si a luat o gura de aer. „Fiecare 'parinte' isi doreste sa fie mai bun decat proprii parinti. Asta inseamna ca tu chiar iti doresti ce este mai bun pentru acei copii”. Gura i s-a transformat intr-un zambet. „Si sunt mandru de tine pentru asta”.

„Mersi”.

S-a auzit o bataie usoara in usa si Alice s-a oprit in prag. „Tort?”

Am iesit cu totii in curte unde toata lumea, cu exceptia lui Brady, era asezata la masa, un tort de ciocolata cu lumanari aprinse fiind asezat in mijlocul mesei. Cerul incepea sa se intunece si vedeam licuricii venind inspre casa din padure, facandu-mi inima sa o ia la galop la amintirea noptii trecute. Bella avea pe buze un zambet care mi-a dat de inteles ca si ea se gandea la acelasi lucru.

Si apoi privirea ei s-a transformat intr-una rautacioasa si am stiut ca se gandea la tort si la crema.

Stateam acolo, in mijlocul adevaratei mele familii si a familiei pe care mi-o doream a mea, in timp ce ei cantau 'La multi ani', inainte sa ma aplec si sa suflu in lumanari. Cand Esme a inceput sa taie tortul, Bella s-a apropiat si m-a tras sa-mi sopteasca la ureche.

„Ce dorinta ti-ai pus?”

Am chicotit si i-am soptit inapoi. „Nu trebuie sa-mi doresc nimic cand deja am tot ceea ce mi-am dorit vreodata”.

A rosit si si-a ferit privirea, mergand sa ia niste tort si asezandu-se langa mama mea.

Cand am fost destul de imbuibati, satui de apa si supraincalziti, ne-am adunat lucrurile sa plecam. Bella i-a luat pe copii dupa ce si-a luat la revedere si a multumit. Si copiii au fost binevoitori, facandu-ma mandru pentru ca erau copii atat de buni. I-am imbratisat pe parintii mei, promitand sa vin curand in vizita si apoi am mers la Volvo.

Bella zambea cand imi puneam centura si, in sfarsit, cand aniversarea mea se apropia de sfarsit, mi-am primit ultimul cadou. M-am intins si am luat-o pe Bella de mana, inlantuindu-ne degetele. In acel moment imi doream mai mult decat orice sa o tin pe ea de mana.

Si am tinut-o de mana tot drumul pana acasa. 

Va doresc un week-end minunat! Bucurati-va de soare si iesiti la aer :)

Kisses,

Ana