16. Cu o seara in urma

Edward

Sex in Volvo. Sex in Volvo. Sex in Volvo.

Ar trebui sa compun o melodie despre asta, atat a fost de monumental.

Dumnezeu sa binecuvanteze America, pe bune.

A fost ultima data cand ea a plans in timpul actului si eram incantat de asta. Incepeam sa am complexe si Don era confuz daca sa faca un dans al victoriei pentru o treaba bine facuta sau sa-i aduca o cutie cu servetele si sa comande Beaches de pe Netflix. De atunci, a fost ca o navigare fluida. O navigare fluida incredibila, de fapt, ceea ce ar fi trebuit sa ma faca sa gandesc ca ceva ar putea merge prost mai devreme sau mai tarziu, dar nu a fost asa.

Pentru tot restul lunii iulie, ne-am comportat ca o familie: cina cu copiii, week-enduri cu maratoane de sex cand copiii ramaneau la Renee. Am stat mult de vorba si am petrecut timp impreuna pana cand, in sfarsit, Brady s-a obosit destul incat sa fie dus la culcare. Eu si ea am cam cazut in aceasta rutina saptamanala, avand grija sa nu ne aratam afectiunea in fata nimanui, mai ales a lui Bree, pentru ca se pare ca avea un radar pentru genul acesta de lucruri.

Ne furisam in sufragerie si vedeam un film sau stateam in curtea din spate si vorbeam despre orice...despre tot. Eram destul de sigur ca toata viata nu incercasem niciodata atat de tare sa cunosc pe cineva, insa Bella ma intriga pur si simplu. Nu ca viata ei fusese extraordinar de amuzanta si complexa, dar cred ca asta a fost ceea ce ma facea atat de interesat. Ea era atat de normala.

Au fost mii de momente in timpul acestor sase saptamani in care am incercat sa-i spun ca ma indragostisem de ea. Ca, de fapt, o iubeam. Dar asta era un pas mare pentru mine deoarece nu iubisem pe nimeni de mult timp si nu mai fusesem indragostit asa cum simteam ca sunt acum. La ce as renunta pentru aceasta femeie...ce as face pentru ea...era totul peste propria-mi intelegere si nu prea puteam sa-mi dau seama de acestea.

Erau atat de multe lucruri marunte, se pare, care se adaugau la afectiunea mea pentru ea. Ca felul in care parea nervoasa cand spuneam o gluma jignitoare, numai ca sa izbucneasca in ras in secunda urmatoare, asta pentru ca era la fel de perversa ca si mine. Sau cum se impiedica pe drum drept si apoi se uita in urma ei ca si cand cauta ceva pe podea care sa-i fi provocat impiedicatul. Mai era felul in care se concentra la anumite lucruri, precum sa-i pieptene parul lui Bree si sa i-l stranga in cozi. Sau cum ii saruta genunchii lui Brady cand cadea pe iarba.

Erau lucrurile marunte pe care altii nu le observau, dar pe care eu le vedeam si le inregistram in memorie. Ea chiar ii iubea cu adevarat pe Brady si Bree. La fel si eu. Deci, impreuna, cine stie cata dragoste am putea avea?

Motiv pentru care, in mijlocul lui august, m-am trezit framantandu-mi mainile in timp ce o asteptam pe Bella sa vina la mine in apartament si sa plecam impreuna la Twilight Zone, sa ne intalnim cu prietenii nostri. In seara asta aveam de gand sa-mi fac curaj si sa-i spun ca o iubesc. Si ma speria al dracului sa stiu ca ea s-ar putea sa nu doreasca sa spun asta inca. Nu e ca si cand stabiliseram ca suntem iubiti sau ceva de genul acesta. Nu ii dadusem o hartie pe care sa bifeze Da/Nu/Poate la intrebarea daca ma place. Nu prea era nevoie sa avem discutia asta din cauza ca totul mergea atat de bine si, pur si simplu, 'eram'. Eram impreuna si noi stiam asta.

Prietenii nostrii stiau asta.

Insa familiile si copiii nu stiau. Asta ma facea nervos; sa ma gandesc sa le spun parintilor mei ca m-am indragostit de sefa mea si nu-mi doream sa fiu doar o figura paterna pentru Brady si Bree...ma gandeam cu seriozitate sa le fiu tata. Nu ca ar fi fost o diferenta fata de realitate. Doar ca acum ar fi totul la vedere.

Ah, si mai era si Renee.

Ce dracului. Femeia aia avea nevoie de un pahar de whiskey si de un Valium. Voiam sa discut cu Bella sa nu-i mai lasam pe copii sa mearga la ea in fiecare week-end. O data pe luna parea mai mult decat suficient pentru ei.

M-am uitat la ceas si am respirat calm. Ma simteam prost, dar m-am asigurat ca sunt imbracat mai dragut decat de obicei, cu o camasa gri si jeansi inchisi la culoare. In afara de faptul ca erau rupti, erau draguti. Ce? Nu voiam sa arat ca si cand ma straduisem prea mult, bine?

Trecandu-mi nervos mainile prin par, m-am asezat pe canapea si bateam din picioare intr-un ritm haotic, devenind si mai nervos pe masura ce treceau minutele. In sfarsit, am auzit manerul usii intorcandu-se usor si am fost aproape sa-mi sara inima din piept. Mi-am trecut mainile peste fata si a trebuit sa rad de cat de nervos eram. Nu era ca si cand ii ceream sa se marite cu mine.

In seara asta.

„Uau, arati super”, a spus ea incet, incetinindu-si mersul cand s-a apropiat de canapea.

M-am rotit sa o privesc si am fost nevoit sa strang din buze pentru a nu ramane cu gura cascata. Purta un tricou albastru inchis foarte mulat, si foarte, foarte decoltat, expunand marginile unui sutien din dantela albastru marin. Felul in care acea culoare de albastru ii accentua pielea alba de portelan ma facea sa vreau sa o atac; era frumoasa. M-am intrebat rapid cum aratau chiloteii ei sub acea tinuta...

N-am putut sa-mi opresc zambetul de pe buze cand ea s-a apropiat de canapea suficient cat s-o pot trage in poala mea. A chicotit si m-a incalecat, punandu-si mainile pe umerii mei si pozitionandu-se langa coapsele mele. Am inspirat incet, lasandu-i aroma sa-mi umple narile; florala si usoara, imi amintea de primavara sau de alte rahaturi romantice de genul acesta. Orice era ceea ce purta ma facea sa am o reactie fizica in pantaloni de fiecare data cand o miroseam. Ca si cand, putea sa plece dimineata si daca ar fi fost in bucatarie, eram imediat pregatit sa plec.

Ca si acum.

Dar voiam sa astept in seara asta. Voiam sa vad cum era sa fiu cu ea dupa ce cuvintele imi paraseau buzele; dupa ce ea stia ce simteam. Asa ca, in loc sa-i rup tricoul de pe ea, am sarutat-o. Buzele ii erau dulci si lipicioase, unse cu ceva cu aroma de fructe si am dat ochii peste cap la ideea ca ma va unge pe toata fata cand ii voi da drumul. A suspinat si m-a sarutat mai adanc, incercuindu-mi limba cu a ei intr-un ritm nebun. Incepea sa fie prea mult, asa ca m-am retras si am sarutat-o pe maxilar si apoi pe gat, dar asta m-a adus si mai aproape de decolteul ridicol pe care sutienul ei push-up din dantela albastra mi-l impingea in fata.

Da-o dracului.

Mi-am trecut varful limbii peste ambele umflaturi, simtindu-ma smecher cand ea a gemut si si-a incordat coapsele in jurul meu. Cu un ultim sarut rapid pe cei doi gemeni, am ridicat fata la ea si am zambit. „Ar trebui sa mergem. Arati mult prea sexy in seara asta si, cu cat plecam mai curand, cu atat mai curand te pot aduce aici. Goala. Asa cum ar trebui sa fii”.

„Hai sa ramanem aici si sa dam o petrecere dezbracati cu pizza sau asa ceva”, a glumit ea, leganandu-si soldurile si lingandu-si buzele.

Copilul din mine era gata pentru pizza.

Si Don era gata pentru niste Bella goala.

Insa Marele Edward dorea sa se tina de planul sau.

Am scuturat din cap si am sarutat-o pe buza de jos sugand usor si i-am descurcat mainile de pe gatul meu. „Este tentant, jur. Dar gandeste-te cat de tare ne vom distra cand ne vom intoarce si tu ai fost enervata timp de cateva ore. Aa, si beata”. Am ridicat din sprancene si am ras la ea.

S-a bosumflat si a batut din gene, iar eu aproape ca am cedat. Aproape.

Trebuie sa ajungem in masina cat mai curand posibil, inainte sa-mi pierd curajul de a infaptui asta. „Haide, iti promit ca va merita”, i-am soptit sarutand-o in acel loc sub ureche care o face sa-si piarda mintile.

„La naiba, Edward. Esti asa nesuferit”, a oftat si s-a dat de pe mine stand pe picioarele-i tremurande.

Oftand, mi-am aranjat pantalonii si m-am ridicat sa o iau de mana. „Cel putin, nu esti singura in durere, domnisoara Swan. Sunt un mare masochist in acest moment, asa ca...” A zambit si am sarutat-o inainte sa-i dau una peste fund si sa o trag pe scari.

Nu e ca si cand m-as urca pe scena sa cad intr-un genunchi si sa-mi declar dragostea pentru ea. Nu eram atat de prost...sau romantic. Stiam ca Emmett canta in seara asta, asa ca l-am rugat sa cante acel cantec care ma face sa ma gandesc la Bella de cate ori il ascult. Planul meu era simplu: Lasa-l pe Emmett sa inceapa cantecul, o trag pe Bella in bratele mele si ii soptesc la ureche ca o iubesc. Punct. Sfarsitul povestii.

Ori o spune si ea, ori intra in coma. Incercam sa ma pregatesc pentru ambele scenarii, pentru ca uram sa fiu nepregatit fata de genul acesta de lucruri. Daca mi-o spune si ea, o arunc pe umar si o duc acasa. Daca intra in coma sau tace, voi chema o ambulanta. Asta parea un plan bun dupa cate imi dadeam seama.

Imi doream din tot sufletul sa marturiseasca si ea pentru ca, cu cat ma gandesc mai mult la noi si la unde poate ajunge relatia asta, cu atat mai mult stiu ca este bine. Dar, ma gandeam cam prea departe. Trebuia sa ma concentrez pe prezent...si sa-i spun ceea ce simt.

Emmett nu se vedea pe nicaieri cand am intrat in bar si nu doream sa atrag atentia asupra a nimic mergand in culise sa-l caut. Asa ca i-am trimis un mesaj sa ma asigur ca este inca valabil ce stabilisem.

Raspunsul lui? 'Esti gay'.

Se pare ca lucrurile se vor desfasura fara probleme.

Alice era chiar singura persoana de care cam aveam nevoie sa stea cu ochii pe mine, dar Bella m-a asigurat ca a stat de vorba cu Alice si ca-i spusese ca lucrurile dintre mine si ea nu erau strict platonice. Si, in timp ce Alice s-a opus ideii la inceput, parea sa se mai relaxeze si sa inteleaga ca ceea ce aveam de oferit unul celuilalt este ceea ce ne doream fiecare. A recunoscut asta chiar in week-end-ul trecut inainte sa-i aduc pe copii sa inoate acasa la parintii mei.

Luasem pana si decizia de a vrea sa stau de vorba cu Carlisle despre mostenirea mea. Si ceea ce i-am spus l-a socat atat de tare, incat a ramas fara cuvinte minute intregi, privindu-ma ca si cand eram unul care-i furase trupul fiului sau. Si se pare ca l-a placut pe acest hot de trup putin mai mult decat pe propriul fiu, deoarece tipul chiar m-a imbratisat si mi-a spus ca este mandru de mine.

Si, pentru prima data, chiar am simtit ca este adevarat.

M-am strecurat spre bar in spatele Bellei, ghidand-o cu mana pe spatele ei si concentrandu-ma sa nu merg prea departe si sa o arunc pe bar sa-mi fac de cap cu ea. Jasper m-a salutat din cap si a zambit larg, avand o privire rautacioasa in luminile intermitente ale barului. Alice a tras-o pe Bella intr-o imbratisare si apoi si pe mine, facand un fel de sandvis Bella. Adica, poate ca lui Rose i se potrivea sa apara in Playboy, dar cu sora mea...

Rose ne-a facut politicos cu mana si a facut cu ochiul, facandu-ma sa regret ca l-am implicat pe Emmett in toata asta. Se pare ca nimeni din cercul meu nu este in stare sa tina un secret. „Dumnezeule”, am mormait si m-am intors catre Jasper. „Shot-uri. Vodca. Aliniaza-le”.

El a chicotit si a clatinat din cap, aliniind paharele si umplandu-le. Am impins doua catre Bella si eu mi-am luat trei unul dupa altul. Un pic de curaj lichid nu a facut niciodata rau unui tip, nu-i asa? Mai ales cand este pe cale sa-si rupa inima din piept si sa o ofere, inca batand, unei femei.

Bella a luat o gura de aer fara sa intrebe despre bautura si le-a dat pe ambele pe gat. S-a strambat si a scos limba, razand cand paharele au alunecat pe barul din lemn. „Cred ca acum o sa iau o bautura pentru fete”, a ras.

A stat de vorba cu prietenii nostri o vreme, povestind la modul general. A trebuit sa ma calmez de cateva ori in timp ce discutam cu Jasper, un fior de emotii coplesindu-ma, facandu-ma sa comand mai multa bautura pentru a ma linisti.

La un moment dat, Bella a plecat cu Rose si Alice, dar eu eram pierdut in propriile mele ganduri, ca nici macar n-am acordat atentie. Jasper s-a sprijinit in coate in fata mea ridicand din sprancene. „Realizezi ca Emmett canta de zece minute, da?”

„La naibaaaaa”, m-am intors sa ma uit dupa Bella in multime. Privirea imi era doar putin incetosata, dar ea era atat de scunda ca a trebuit sa o caut pe Rosalie. In final am vazut-o langa scena, dar nu se uita la Emmett. In schimb, se uita in jos.

„Ureaza-mi noroc”, i-am spus lui Jasper si el si-a dat ochii peste cap, gonindu-ma.

Emmett incepuse melodia mea si m-am imbarbatat pentru ceea ce urma. Recapitulasem asta in minte toata ziua si imi doream sa iasa perfect...doar ca nu luasem in considerare ca voi fi beat.

Am inspirat adanc si am luat-o catre scena fixand-o cu privirea pe Rose, care parea ca discuta aprins cu cineva, corpul ei blocand interlocutorul, facand imposibil sa vad cine este.

'Te iubesc, Bella'. Poate ar trebui sa spun 'Te iubesc atat de mult'.

Tocmai ajunsesem in fata scenei cand am vazut-o pe Rose impingand-o pe persoana cu care se certa: Victoria. Am cautat-o din priviri pe Bella si am gasit-o stand intr-un colt, tremurand si plangand cu mainile pe fata, Alice facand tot posibilul sa o calmeze.

Am grabit pasul si am impins oamenii din fata mea, iritat de cei care priveau la orice se intampla in acel moment. Am ajuns la Bella in cateva secunde, intinzand mana sa o intreb ce s-a intamplat.

Alice m-a impins si m-am uitat in jur, confuz in legatura cu faptul ca nu ma lasa in preajma ei. Insa fata lui Alice avea o expresie de dezamagire si Bella nici macar nu se uita la mine.

„Lasa-ma sa vorbesc cu ea!”, am strigat sa acopar muzica, o parte din mine stiind ca sansa si planul meu perfect tocmai se spulberasera, si o alta parte care nu dorea decat sa stiu ca Bella este in regula.

Bella s-a uitat la mine si ochii ei, rosii si jenati, au privit direct prin mine. „Este adevarat?”, s-a inecat ea.

Am facut un pas mai aproape si ea s-a dat unul inspre perete. „Ce? Ce sa fie adevarat?”

A privit peste umarul meu si fata i s-a strambat din nou, lacrimi mari prelingandu-i-se pe obraji in timp ce privea la Rose si Victoria. A aratat cu degetul spre ele si a inceput sa planga. „Victoria a spus ca ai acceptat slujba asta...ca sa te culci cu mine?”

Simteam ca imi curge apa rece prin vene. Cel mai urat cosmar al meu devenea realitate in acest moment si eram mult prea dus ca sa mai spun ceva. Rose a venit langa mine si Alice si-a incrucisat bratele defensiv, incercand sa creeze o bariera intre mine si femeia pe care o iubesc.

As fi putut sa jur ca am ezitat doar o secunda, insa am stat mai mult acolo holbandu-ma la Bella fara sa spun ceva.

Ea si-a sters fata cu mainile si a venit spre mine, inclestandu-si pumnii si incercand sa-si opreasca tremurul buzei de jos. „Edward, este un raspuns cu un singur cuvant. Da sau nu”.

Am inspirat adanc, pregatit sa mint cu nerusinare. Insa nu se intampla niciodata cum planuiesti.

„Da”.

I-au tremurat umerii si a inceput sa planga, ducandu-si fata in maini si trecand pe langa mine spre usa, cu Rose urmarind-o in lumina si aerul difuze. Alice m-a privit cu durere si furie, iar eu a trebuit sa clipesc si sa ma uit in alta parte pentru a nu-i vedea sentimentele din privire.

O mana rece m-a apasat pe brat si am ajuns fata in fata cu Victoria, care arata multumita. „Se pare ca si tu esti pe cale sa fii concediat, tampitule”.

Bella

M-am oprit din alergat la jumatate de strada de bar, lipindu-ma de zidul unei cladiri si trantindu-ma in genunchi pentru a vomita. Am plans si am hohotit, rugandu-ma sa nu lesin si sa fiu in stare sa gasesc un taxi care sa ma duca acasa.

Totul fusese o minciuna. Fiecare cuvant. Fiecare atingere. Fiecare zambet si privire. Toate astea au fost doar pentru a face sex cu mine. Sa-si ia mostenirea de la tatal lui, pentru a face orice isi doreste cand va avea banii in banca.

Folosita.

Ce ironic ca Rose sugerase sa il folosesc eu, si el imi facuse asta in tot acest timp?

Exact ca toata lumea din viata mea.

M-am leganat si m-am oprit sa nu cad, insa am intalnit o pereche de brate calde si subtiri in jurul umerilor mei. „Shhh, Bella. Este ok, scumpo. Hai sa te ducem acasa”, mi-a soptit Rose la ureche, iar eu i-am raspuns printr-un tipat ascutit, singurul meu mod de comunicare fiind prin lacrimi.

Prin minte imi fugeau imagini cu mine si Edward, in ultimele luni, devenind mai apropiati. L-am lasat in sufletul meu. Ii spusesem totul si l-am lasat sa ma cunoasca cu adevarat. Ma indragostisem de el si el, in schimb, m-a folosit la atatea niveluri incat nu-mi puteam da seama cat de adanc ma ranise.

„De ce?”, m-am balbait in pieptul lui Rose in timp ce ma ducea spre masina ei.

„Bella, Victoria este o zdreanta. A spus asta ca sa-ti faca rau”.

„Dar el a recunoscut”, am suspinat incercand sa-mi umplu plamanii cu aer.

Ea mi-a raspuns oftand.

M-am ghemuit pe bancheta din spate cu inima sfasiata si aruncata pe undeva, pe jos. Eram distrusa, nu mai era nimic intreg in mine. Nu puteam sa nu ma intreb daca lui chiar ii pasa de copii sau daca ar fi mai bine sa plece direct si sa-i scuteasca de suferinta.

La naiba cu asta. Le facuse o promisiune lui Bree si Brady si si-o va tine.

Eram atat de incantata ca nu i-am spus ca-l iubesc inainte sa plecam la bar. Imi trebuise toata constrangerea din trup, insa m-am abtinut, sperand sa fiu in stare sa-i spun cand eram singuri si aveam destul timp sa discutam si sa exploram aceste sentimente.

Masina a parcat in fata casei si m-am intors usor, ridicandu-ma si soptind multumiri lui Rose inainte sa ma dau jos din masina impleticindu-ma si sa ma indrept spre casa.

„Raman cu tine”, a strigat Rose si m-am intors spre ea, simtind un inceput de migrena sfasietoare in spatele ochilor.

„Nu, chiar vreau sa fiu singura”, m-am rugat.

A parut sa se gandeasca la asta dezbatand daca este bine sau nu ce face. In final, a dat din cap. „Suna-ma daca ai nevoie de mine. Ai inteles?”

Am urcat incet scarile spre camera mea si am inchis usa in urma, alunecand pe podea si ghemuindu-ma pe covor. Ca si cand acest simplu gest m-ar fi ajutat sa nu ma rup.

Nu o intrebasem pe Victoria decat daca este bine. Trecuse pe langa noi sa ia comanda de bauturi si am observat o vanataie pe bratul ei asa ca, fara sa gandesc, am apucat-o de mana si mi-am trecut degetele peste semnul vinetiu.

„Te-a ranit James?”, o intrebasem. Era evident ca vanataia provenea de la o muscatura. Erau semne mai adanci de dinti in jurul ei, unde se decolorase.

S-a intors imediat cu o fata plina de ura si s-a uitat printre gene de nici nu-i mai vedeam albul ochilor. „Nu stii nimic despre mine si James”, mi-a aruncat in fata.

„Stiu ca nu meriti sa fii ranita”, am insistat.

Si acesta a fost momentul cand s-a dezlantuit iadul. A scapat tava pe jos si a inceput sa tipe la mine. „Cel putin James este sincer cu privire la ce fel de barbat este! Ar putea fi ca Edward, nu-i asa? Ascunzand totul, prefacandu-se a fi perfect? Cat de perfect este el cand te foloseste, ha? Adica, stii ca a acceptat slujba asta de rahat pentru ca primeste o mostenire daca este angajat?”

Facusem un pas in spate, uimita, incrucisandu-mi bratele la piept pentru a ma apara de cuvintele ei.

Ea a ras isteric, uitandu-se cu dezgust la Alice si Rose. „Se pare ca nu ti-a spus nimeni, printesa? Ei bine, ia ghiceste? A acceptat slujba doar ca sa-ti intre in pantaloni si sa-si recupereze banii. Deci, care dintre ei este mai rau?”

Acela a fost momentul cand mi-au slabit genunchii si Alice m-a impins in lateralul scenei, in timp ce Rose se ocupa de Victoria. Imi leganam capul inainte si inapoi, din plamanii mei iesind doar aer in timp ce incercam sa ma adun sa nu cad prada anxietatii care ma presa, facandu-ma sa simt ameteala si sa vad pete gri in fata ochilor.

„Nu stiam”, a murmurat Alice in timp ce ma imbratisa, plimbandu-si mainile pe bratele mele pentru a ma calma. Si muzica era atat de tare, atat de dureroasa, cele cateva cuvinte pe care le descifram imi faceau sufletul sa suspine, ca si cand parti mici din el se rupeau.

Si apoi l-am vazut, cu o expresie confuza si o privire ingrijorata, moment in care m-am lasat trasa in jos. Greutatea cuvintelor ei si realitatea lui stand in fata mea, prefacandu-se...jucand un rol...atat de bine, m-a facut sa ma rup in doua.

Il iubeam.

El isi iubea banii.

Totul era o farsa.

Asa ca, pur si simplu l-am intrebat. Credeam ca raspunsul lui nu ma putea rani mai mult, insa m-am inselat.

Ochii lui inotau, straluceau de la alcool, iar fata ii era fara expresie. „Da”, a spus.

Si asta a fost. Eram goala, vaza imi fusese sparta de un om care nu dorise sa vada ce se afla inauntru, dorise sa vada doar in cat de multe piese ma poate sparge. Asa ca, am stat in fata lui, fara aparare, trantita la pamant de ceea ce eu crezusem ca era dragoste...

Asta m-a adus aici. Pe podea.

Mi-am infipt unghiile in palma si am tipat tare, in timp ce hohotele de plans imi rupeau trupul, pana cand nu am mai avut lacrimi sa plang si ma durea capul. Am inchis ochii si am tremurat pe podea, respirand pe gura, deoarece nu puteam sa respir pe nas.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca m-am auzit scancind numele lui Charlie.

Iarba era calda si printre copaci adia o briza usoara in timp ce mi-am indoit picioarele si m-am lasat un pic pe spate privindu-l cum sta cu fata spre soare. Am dat ochii peste cap si am aruncat cu o piatra in umarul lui, ratand la mustata dar facandu-l sa se intoarca si sa-mi zambeasca amuzat.

„Parul tau arata groaznic”, m-am trezit spunand. Ii placea faptul ca sunt directa si nici macar nu a reactionat la asta.

Si-a pipait parul si suvitele matasoase si blonde au cazut si s-au ridicat la loc cand si-a luat palma de pe ele. „Jessicai ii place”, a spus razand.

„Normal ca ii place”, am mormait si am luat o alta piatra din tarana.

„Esti entuziasmata ca incepi colegiul?”, a intrebat lasandu-se pe spate, imitandu-mi pozitia.

Am pufnit si m-am intins pe spate cu capul sprijinit pe brat, scapand un oftat melodramatic. „Tu esti entuziasmat ca te insori?”

Mike a dat empatic din cap inainte sa se aseze pe o parte sprijinit in cot. „Normal ca sunt. Ne incepem noile vieti, B. Cum poti sa nu fii entuziasmata de asta? Tu pleci la colegiu si vei fi si mai geniu decat esti deja. Iar eu si Jessica vom intemeia o familie...”

M-am ridicat rapid, cu o expresie incruntata pe fata. „Iisuse, Mike. Ai numai optsprezece ani”.

„Si tu ai numai saisprezece, dar asta nu te opreste sa mergi la colegiu”.

Am privit in alta parte si mi-am rontait buza agitata. „Merg la colegiu sa o multumesc pe Renee. Daca ar fi dupa mine, as face altceva timp de doi ani si apoi as merge la colegiu la optsprezece ani, ca o persoana normala. Urasc sa fiu Ciudata, Newt”.

A zambit si s-a ridicat sa ma mangaie pe spate. „Nu ai fost niciodata o ciudata, B. O sa ai o viata minunata. Departe de Forks”.

„Tot ceea ce iubesc se afla in Forks”, i-am spus.

„Si tot ceea ce urasti”, mi-a reamintit cu blandete.

Era adevarat. Intreaga mea existenta se concentra pe a o face fericita pe mama. M-am asigurat ca excelez la scoala, ca am toate temele facute, treburile facute si cina pregatita inainte ca ea si Phill sa vina acasa de la servici, doar ca sa dovedesc cat de demna de dragoste sunt. Orice sa-i fac pe ei fericiti. Orice sa-i fac sa ramana.

Si imi uram viata.

Cu exceptia lui Mike si a Jessicai, dar ei planuiau sa se casatoreasca si sa ma abandoneze. Eram lasata in urma...din nou. Si nu puteam sa fac fata la asta.

„Mike...ce o sa ma fac fara tine?”, am incercat din rasputeri sa-mi retin lacrimile. Nimanui nu-i placea un bebelus plangacios.

A scuturat din nou din cap si m-a mai privit o data. „Vei merge la scoala si vei fi mai buna decat oricare dintre noi, cu timpul”.

„Cine ma va proteja de idioti si profitori?”, am intrebat cu voce sparta si curajul disparandu-mi.

„Tu”.

M-am intors cu fata spre el sa-l vad tintuindu-ma cu privirea.

Ani de zile Mike Newton mi-a fost frate mai mare, protector...m-a salvat de pustii care faceau misto de inteligenta mea. De aceiasi care credeau ca este amuzant sa ma porecleasca Doogie Howser(1) si sa ma tachineze pentru desteptaciunea mea. Aceiasi care m-au determinat sa fiu atenta ce spun in clasa pentru ca ma acuzau ca folosesc un vocabular bogat doar ca sa-i fac pe ei sa se simta inferiori. Asa ca, m-am prostit singura. Si m-am facut si mai vulnerabila oferindu-le ajutorul meu, ceea ce i-a facut sa creada ca voi face temele in locul lor. Sau ca ma pot insela.

In orice caz, i-am lasat sa-mi faca asta doar pentru ca ei sa ma placa. Doar ca sa ma simt acceptata sau placuta intr-un fel. Si de fiecare data, Mike ma trezea la realitate si imi lua apararea. El si Jessica erau singurii care imi reaminteau de cum conta cu adevarat persoana mea. Cum conta prietenia mea. Si acum, ma lasau sa plec singura la colegiu, unde eram sigura ca o dau in bara si o sa las oamenii sa ma calce in picioare.

Presul Swan.

El a citit asta pe fata mea. A stiut.

Mike m-a tras mai aproape si si-a pus bratul dupa umerii mei, imbratisandu-ma. „Pe tine te-am iubit prima, stii”, vocea ii devenise o soapta, iar eu am ras in timp ce o lacrima mi se prelingea pe obraz, pe care am sters-o rapid.

„Dar ai iubit-o pe ea mai mult”, am spus repetand mantra noastra.

Mike ma iubise pe mine prima. Dar asa, ca un frate mai mare, ca un tata. Niciodata nu am simtit mai mult decat o afectiune platonica din partea lui. Dar el era colacul meu de salvare si nu doream sa ma inec.

„Vei fi atat de fericita. Vei deveni un stab la o mare companie. Si vei purta pantofi de cinci mii de dolari. Vei conduce o masina argintie, stralucitoare. Vei avea totul, B. Pur si simplu stiu asta”. M-a strans in brate si m-a mangaiat si am inspirat adanc, incercand sa memorez mirosul si senzatia acestui moment.

„Si daca nu voi gasi niciodata ce aveti tu si Jessica, Newt? Daca nu gasesc niciodata pe cineva care sa ma iubeasca? Cu adevarat. Nu pentru ceea ce pot sa-i ofer, ci pentru cum sunt eu cu adevarat?” L-am privit in ochii albastri deschisi si el a strans din buze iritat.

„Este imposibil sa nu fii iubita, Bella. Tu ai totul. Intr-o zi il vei gasi, asa cum am gasit-o eu pe Jess”.

„Cum voi sti asta?” am intrebat cu speranta crescandu-mi in suflet.

Mike mi-a aruncat acel zambet electric al lui si albastrul ochilor lui a stralucit. „Vei sti, B. Ai incredere in tine...Asculta-ti inima...”

M-am trezit cu o durere de cap, gatul uscat si ochii lipiti. Gatul ma durea al naibii si m-am rostogolit pe o parte pentru a ma intinde pe covor langa usa, gemand si lovind pragul. Inca eram imbracata si jeansii mi se infundau in pielea moale a soldurilor, simtind durere cand ma miscam.

Mi-am trecut usor mana peste fata, am sters transpiratia adunata la baza parului care imi intra in urechi. Visele despre Mike si Jessica ma lasau de obicei in lacrimi si de data asta nu fusese o exceptie. Incet, m-am ridicat si am simtit sangele navalindu-mi in cap, consolidat de mahmureala si plansul excesiv de peste noapte. Am stat tremurand in picioare si mi-am scos hainele, indreptandu-ma cu precautie spre baie. Imaginea din oglinda care m-a intampinat m-a facut sa ma stramb si m-am cutremurat la vederea ochilor. Erau umflati si rosii, dar cel mai mult, erau goi.

Lumina si fericirea care fusese acolo cu doar o zi in urma fusese stinsa si golul pe care il simteam in piept avea ecou in ochii caprui din oglinda.

Cat de rapid poate fi stearsa fericirea.

In timpul dusului, am recapitulat evenimentele noptii trecute si am umplut acel gol din inima cu determinare. Am terminat sa fiu pres de sters picioarele. Am terminat sa fiu folosita. Am terminat sa fiu cine isi doreau altii sa fiu.

Poate ca Edward Cullen a crezut ca poate veni in casa mea sa ma foloseasca, dar s-a inselat. O sa ramana si o sa aiba grija de copii, asa cum le promisese lor ca va face. Mie nu mi-a facut promisuni, insa le facuse lui Brady si Bree. Si daca nu greseam, acele promisiuni includeau expresia 'pentru totdeauna'. Si asta era ceea ce meritau ei, asa ca era un rahat daca el credea ca scapa asa de usor.

Am fost fata in fata cu el cand am spus ca mai degraba mi-as dori sa ramana aici pentru copii, decat pentru mine. As putea sa trec peste ce a fost intre noi. Ceea ce credeam ca este intre noi. Insa el nu va iesi asa din viata acestor copii. Gresea grav daca isi imagina ca putea sa faca ceva pe dragostea pe care ei o dezvoltasera pentru el.

Cand am terminat dusul, astupasem acea gaura din suflet. Nu mai era o rana deschisa, trecusem peste. Il dadusem afara la fel de repede cum il primisem inauntru. Ma puteam determina sa cred ca nu-mi mai pasa de el. Puteam sa-l fac si pe el sa creada asta. Ma pricepeam sa tin oamenii la distanta si sa fiu ceea ce credeau ei ca ar trebui sa fiu. Deci, voi fi ceea ce intentionasem de la inceput.

Eram sefa lui Edward Cullen si era momentul sa stabilim niste nenorocite de reguli.

1. Doogie Howser – personaj principal din serialul Doogie Howser M.D., despre un medic in varsta de saisprezece ani care se confrunta cu problemele adolescentei.
   
   
   O seara minunata va doresc!
   Ana