Demonul de Cristal

Cap. 2

Trauma pe care Lara o suferise la aflarea adevarului despre pierderea mamei sale avusese un impact uimitor asupra ei.

Atat de puternic, incat era capabil sa deformeze si cel mai frumos sentiment posibil transformandu-l intr-un cosmar. Durerea care o cuprinsese crescuse, atingand cote maxime. Privindu-l inca dormind, ea realiza ca acest barbat cu ochii verzi reusise sa ii darame zidul din jurul inimii. Acest barbat invatase Demonul sa iubeasca. Mai multe lacrimi ii brazdara frumoasa fata, simtind acum mai clar iubirea ce i-o poarta. Fu ingrozita sa realizeze ca pentru acest el ar face orice, ar fi orice si l-ar urma oriunde. Brusc se ridica, vroia sa plece, sa fuga, sa stearga toate amintirile si sentimentele. Se imbraca grabita, dar indreptandu-se spre iesire se lovi de doi ochi verzi ce o priveau zambind. Edward se apropie vrand sa o sarute, dar ea il opri cu un gest al mainii. Ingrijorarea si teama ca ar fi ranit-o il paralizase, ii era atat de frica sa nu o piarda… Reusind intr-un final sa vorbeasca, acesta o intreba cu glasul tremurand daca a ranit-o. Un ras bolnav umplu camera. Era rasul Larei. Care ii vorbi pentru prima si ultima data inainte sa parasesca camera, spunandu-i : “Cum ar putea sa ma raneasca un barbat care nu e capabil sa ma faca fericita?”

Daca aceasta replica avusese scopul sa il raneasca… ei bine reusise, durerea fiind vizibila pe chipul lui. Cu aceste cuvinte spuse, Lara tranti usa in urma ei. Ramanand singura, dadu frau liber lacrimilor care nu mai conteneau sa se opreasca. Il ranise, dar nu gasise alta modalitate de a-l indeparta. Iesi in viteza din casa si fu usurata ca nu se intalnise cu nimeni, probabil toti dormeau dupa petrecerea de aseara.

Urca in masina si pleca conducand cu viteza, fara o directie. Curand, observa ca imaginile peisajului se schimbasera – fugise, lasase in urma prieteni, familie si pe el. Dar dezamagirea reveni cand realiza ca de ce fugise nu scapase: Durerea. O luase cu ea. Obosita sa mai incerce, se intoarse, conducand spre casa. Ajungand in dormitorul sau isi dorea un singur lucru: sa poata dormi, fara sa se mai trezeasca.

A doua zi, fu trezita de alarma ceasului. Ridicandu-se, privi pe fereastra vazand o noua zi. In acel moment isi jura sa ingroape tot ceea ce se intamplase cu cateva ore in urma. Durerea pe care Lara o simtea era cea mai mare traita vreodata, acum mai mult ca oricand trebuia sa redevina Demonul de Cristal. Credea cu tarie ca asta era singura ei sansa pentru a evita dezastrul. Refuza sa accepte posibilitatea de a avea acelasi destin ca al mamei sale. Refuza sa accepte ca IUBIREA – sentimentul pe care il dispretuise toata viata ii va consacra sfarsitul.

Motivata de aceste lucruri, se intorsese la vechile obiceiuri. Diversele sale activitati ii ocupau aproape tot timpul, intretinand-o dar nefacand durerea mai usoara. Acea durere reusise sa o transforme intr-un zombie, stare din care iesea si intra frecvent. Desi era obosita si coplesita, inca mai spera ca timpul si distanta sa ii faca durerea mai usoara. Din aceeasi dorinta de a-si ocupa timpul liber, evitand astfel o posibila invazie a trecutului, hotari impreuna cu niste prietene sa mearga in clubul pe care de ani de zile obisnuia sa il frecventeze. Ajungand acolo, se aseza la o masa mai retrasa privind multimea cum se distreza. Ochii i se oprira pe cineva, simtind cum pamantul ii fuge de sub picioare. Acolo se afla el, persoana care aproape reusise sa o distruga. Il privi o vreme lunga din acel loc, fara ca el sa observe. Si cand credea ca o durere mai mare decat cea pe care o simtise déjà nu se mai poate, afla ca se insala vazand cum o femeie se apropie de el. Amalganul de sentimente ce o cuprinse era fatal si imposibil de reprodus: Iubire, durere, neputinta, gelozie si intr-un final toate la un loc. Impinsa de o forta inumana, se indrepta spre cei doi. Nu stia ce vroia sa faca, nici macar ce ar trebui sa spuna, inca o data se simtea ca o marioneta in mana destinului. Reusise sa intervina intre cei doi, cu o singura privire criminala o indeparta pe acea femeie. Fara cuvinte, asa cum ea obisnuia, ii ataca buzele acestuia intr-un sarut violent, plin de iubire, durere si frustrare. In interiorul ei se dadea o lupta crancena, o parte din constiinta sa ranita si otravita de atata durere vroia cu disperare si lacomie sa guste macar o secunda din cupa fericirii. Pe cand cealalta parte, tipa neputincioasa, dorea sa se opreasca, dar prea tarziu cei doi se aflau déjà pe bancheta din spate a masinii Larei. Aceasta ii deschise camasa cu o singura miscare rupandu-i toti nasturii. Ochii ei ardeau, controlul pe care il detinuse candva era acum istorie. Se napusti asupra lui inconjurandu-i mijlocul cu picioarele, dorind sa il simta cat de aproape se poate, isi lipi pieptul de al lui, atat de puternic ca ii putea simti bataile inimii. Mainile i se incurcara in parul acestuia, iar gura ei ii prinse flamanda buzele. Acel moment ar fi putut continua, daca sarutarile si mangaierile lui ar fi fost mai putin expresive. Dar, nu! Fara nici un cuvant, Lara se opri iesind din masina. Se lupta din greu cu lacrimile care vroiau sa iasa, suspinele ii zdruncinau pieptul. Vina era coplesitoare… din nou cedase, se blestema si se ura in moduri greu de imaginat. In astfel de momente ii era imposibil sa nu se gandeasca la posibilitatea de a opri durerea, parea mai usor decat sa se lupte cu ea.

Ajungand acasa, intra in dus, dorindu-si ca apa sa spele saruturile si mangaierile pe care inca le mai simtea pe corpul sau. Desi incercase sa ingroape acea etapa a vietii sale, nu reusise. Incercase sa revina la vechea sa viata si vechile obiceiuri, dar esuase mizerabil. Ceva se schimbase, ea se schimbase, atat de mult incat ii era din ce in ce mai greu sa spere ca va mai fi ce a fost ea odata. Isi lasa spatele sa alunece pe faianta uda a peretelui, ghemuindu-se cu capul prins in maini. Se simtea extenuata atat psihic, cat si fizic, in ultimile luni corpul ei fusese intr-o permanenta stare de incordare. Observase de foarte multe ori acest lucru. Ca un instinct de aparare impotriva durerii, corpul pur si simplu i se incorda inconstient. Deschise ochii si ramase surprinsa vazand apa rosie, isi privi bratele, acestea aveau aceeasi culoare. Realiza intr-un final ca acela era sangele ei. Atat de adancita in ganduri nu simtise durerea provocata de unghiile infipte adanc in pielea scalpului. Desi in mod normal ar fi trebuit sa se opreasca aceasta nu o facu, aplica mai multa presiune ranindu-se mult mai profund. In toata acea nebunie in care se zbatea, avea impresia ca orice durere fizica provocata ii facea suferinta mai usoara. Insa aceasta renunta, realizand ca pentru intreg infernul ei ar trebui sa se mutileze si tot nu ar fi de ajuns.

Saptamanile urmatoare au decurs normal, renuntase sa mai faca eforturi inutile si obositoare. Intr-o seara acceptase invitatia lui James de a-l insoti la o petrecere, acesta incercase de mai multe ori sa se apropie de ea dar il refuzase. Imbracata intr-o rochie rosie si lunga, pasi la bratul lui, privind in jur vazu aceleasi fete cunoscute. Gandi pentru un moment ca prezenta ei acolo e o pierdere de timp.

Accepta invitatia lui James de a dansa, era o melodie lenta. Acesta se apropie, imbratisand-o mai mult decat era necesar. Respiratia lui pe fata ei ii facea stomacul sa se stranga. Ii simti mainile plimbandu-se flamande pe spatele ei si brusc tot corpul i se incorda. Creierul ei cauta cu disperare un mod de evadare din inchisoarea lui James. Gandurile atat de profunde ii fura intrerupte de un impuls puternic, atat de puternic incat il izbise pe James de podea. Lara il privi uimita, observand ura cu care acesta tintuia ceva sau pe cineva din spatele ei. Curioasa sa afle motivul care il propagase pe James la podea se intoarse lovindu-se de barbatul pe care il iubea si ura in acelasi timp. Acesta il privea la randul sau pe Jamescu o ura pe care Lara nu o mai vazuse in frumosii lui ochi verzi. Intreg corpul lui tremura avand pumnii stransi. Incet, isi lua privirea de la James, indreptand-o spre ea cu o intensitate care ii provoca ei milioane de frisoane in intreg corpul. Cu o miscare hotarata, acesta o prinse de brat tragand-o din mijlocul petrecerii, mergand cu pasi apasati pe un hol intunecat. Aceasta nu se impotrivi si se lasa indrumata de el, cuprinsa de acelasi urias sentiment care o cuprindea in apropierea acestuia. Acel sentiment era atat de puternic incat ea nu ar fi reusit niciodata sa il descrie in mod corect. Dar cine ar fi putut? Cine ar putea reda corect si intr-un singur cuvant sau intr-o singura fraza: durerea, suferinta, fericirea, dulce si amar? Se oprira in fata unei usi, pe care el o deschise tragand-o inauntru brutal. Desi era intuneric, Lara reusi sa ii intalneasca ochii, inmarmuri vazand verdele atat de frumos mocnind, o flacara ciudata ardea stralucind in ei. Aceasta imagine nascu in ea senzatii capabile sa darame toate legile fizicii, corpul sau ardea si ingheta in acelasi timp la temperaturii uriase. Nu isi vorbeau pentru ca nu ar fi existat cuvintele potrivite. Privirea lui nu mai exprima iubirea si tandretea de alta data, acum era rece, dura, plina de hotarare si suferinta. Ca o abstractie de la tot ce e normal, aceste sentimente pe care le citi in ochii lui nascura in Lara un gram de bucurie. Nu ii vroia raul, il iubea mai presus de orice lege, dar ideea ca si pe el il doare la fel ca pe ea o facea sa se simta mai bine. Fara nici o avertizare, mana lui se infipse dureros in parul ei, tragandu-i capul si prinzandu-i gura intr-un sarut scos din cel mai dulce si dureros iad. Fara sa mai ceara voie, limba lui intra violent in gura ei dominand-o. Mainile lui nu mai imparteau mangaieri, erau hotarate si apasate, vroiau doar sa ia. Si luau fara sa ceara. Sanii o dureau de la presiunea pe care acesta o exercita, dar nu il opri, era cea mai dulce durere pe care ea o gustase. Cu o singura miscare, o impinse pe pat napustindu-se asupra ei ca un pradator. Lara reusi o singura secunda sa ii intalneasca ochii, gasind in ei un singur lucru: determinare. Felul posesiv in care mainile si gura lui o devorau era pentru ea ca un bilet dus-intors spre iad. O duceau pana in iad, oferindu-i posibilitatea de a se intoarce, doar pentru a o trimite din nou. In mai putin de o secunda ii scoase rochia, imaginea sanilor ei rosii si tari il facura sa ii atace fara ratiune. Gura lui hotarata ii acoperii sanul drept sugandu-l si muscandu-l, in timp ce sanul stang era supus celei mai nebune torturi oferite de mana lui. Deliciul sexual pe care acesta il oferea ii transformase Larei sangele in lava, topindu-i si ultimul gram de putere. Edward opri cateva secunde dureroasa tortura, admirandu-i sanii, ce pareau acum doua deserturi gemene si erotice. Cobori privirea si ochii i se oprira pe taramul ei feminin, vederea i se tulburase, se simtea atat de tare ca durea, penisul ii prinsese dimensiuni uriase, era fierbinte si pulsa. Isi lasa mana sa alunece de pe sani, pe abdomenul ei, coborand incet si deschizand ceea ce pentru el reprezenta portile pacatului. Incepu sa maseze cu miscari apasate zona ei extrem de umeda si fierbinte, gemetele ei ii intunecau gandirea. Dorindu-si mai mult, introduse un deget in interiorul ei, provocandu-i un urlet animalic. Incepu sa faca miscari usoare scotand incet degetul din ea dar introducandu-l cu forta. In tot acest timp o privea fascinat, felul in care extazul ii transfigura frumoasa ei fata i se parea impresionant. Dorind sa ii ofere mai mult, mai introduse un deget, facand-o sa isi arcuiasca spatele. Penetrarile lui ii facura cunostinta cu cele mai adanci mistere ale ei, innebunindu-l. Violentele ei spasme ce ii cutremurau corpul erau ca un raspuns la toate rugaciunile lui. Ochii ei strans inchisi, tremuratul violent al corpului si fata strabatuta de milioane de placeri pe care el i le provoca, erau o imagine mirifica pe care si-o grava in memorie sa nu o piarda niciodata. Nemaisuportand el singur acest infern al placerii, se pozitiona intre picioarele ei, pe care le ridica pe umerii sai penetrand-o… Puternic. Afundandu-se in ea, adopta un ritm urgent si plin de nevoie, acesta nu oferea nimic, vroia doar sa ia. Mainile ii cuprinsera din nou sanii ei umflati, masandu-i intr-o perfecta concordanta cu ritmul urgent in care se afunda in ea. Total pierduta intr-un abis al pasiunii, Lara nu putu sa gaseasca nici urma de tandrete in aceasta actiune a lui. El doar o poseda in cel mai infernal si dulce mod in ceea ce parea a fi acum pentru el o lupta pentru suprematie. Si cu o durere mai mare decat credea ca e al sau suflet capabil isi dadu seama cine va castiga la sfarsitul acelei nopti. Cu o miscare hotarata el ii prinse talia intorcand-o si pozitionandu-se la spatele ei, relua penetrarile violente. Simtindu-l alunecand puternic in ea, ii provoca orgasm dupa orgasm. Gemetele si suspinele ei erau muzica pentru urechile lui. O privea supusa pentru prima data, pierduta si inlantuita, schita un zambet realizand victoria. In sfarsit reusise sa stapaneasca acel demon. Acea femeie, acel trup fusese creat exclusiv ca sa distruga. Si totusi lui i se potrivea atat de bine, de-ar fi cautat in toata lumea stia ca alta nu ar fi gasit. Infernalul atac al soldurilor sale continua pana cand nemairezistand isi infipse degetele in coapsele ei si explodara amandoi, lasand valul sau de viata sa o inunde. Se intinsera pe pat unul langa altul respirand greu, incercau sa asimileze cele intamplate dar nu reusira. Ratiunea cedase.

Dimineata, Lara se lovi de cei mai profunzi ochi verzi, privind-o. Hotarata sa nu mai lupte cu destinul in timp ce il privea, incerca sa gaseasca cuvintele potrivite prin care sa ii recunoasca sentimentele. Deschise buzele pentru a incepe dar Edward o intrerupse: “Atat de slaba!“ Tonul batjocoritor era acolo mai mult decat evident. Cu orice hotarare data peste cap, ea ramase nemiscata ca o frumoasa statuie de marmura, asimiland cuvintele lui. Imagini cu felul in care cedase ii invadara mintea, iar tradatoarele de lacrimi ochii. Acum intelegea… si ea credea la fel… si, Doamne, cat se mai ura pentru asta. Trebuia sa plece, aproape ca nu se putu misca, durerea o tintuise. Lacrimi amare de ura si infrangere ii curgeau pe obrajii ei palizi. In timp ce se imbraca, adevarul cuvintelor lui o bantuiau ca o fantoma: “Atat de slaba!“ Isi incalcase propriul juramant si se simtea exact asa cum el o numise. Inainte de a parasi camera se intoarse si cu un zambet amar menit sa distruga tocmai prin lipsa de adevar ii spuse: “Atat de patetic…intr-o incercare atat de patetica de a fi barbat!“ Tranti usa in urma ei iesind alergand din casa, durerea urla la propriu in ea de aceasta data. Acea ultima replica, desi cantarea cea mai mare cantitate de minciuna posibila, iesise doar din dorinta de a-i provoca acelasi lucru acestuia. Isi conduse in viteza masina pana in fata unui local unde opri. Intrand, se aseza la o masa din separeu comandand o bautura alcoolica, in speranta ca acesta ii va amorti simturile, dar fara rezultat. Durerea si suferinta erau nimicitoare… prea mult. Disperata, isi scoase telefonul cautand cu ultimile puteri o solutie. Curand, usa separeului se deschise si intra Mike, prietenul sau, zambetul acestuia disparu vazandu-i fata distrusa. Se apropie in tacere punand un mic pachet pe masa din fata ei si intorcandu-se spre usa. Atat de adancita era in durere ca nici nu realizase prezenta lui. Cu mainile tremurand desfacu pachetul imprastiind praful alb pe masa. In disperarea de a face durerea sa treaca il consuma pe tot. Stia ca intrecuse masura dar nu ii pasa. Simti imediat efectul drogului, dar nu si cel dorit, acesta ii amortise corpul nu si durerea sfasietoare. Obosita, iesi din local conducand spre casa, privi prin geamul masinii vazand ca ploua, o ploaie marunta, zambi gandindu-se ca cerul ii impartaseste durerea. Milioane de imagini din seara trecuta ii umpleau mintea, cuvintele lui ii rasunau iar si iar. Sute de lacrimi i se scurgeau din ochi ca o jertfa adusa unui pacat pentru care nu mai inceta sa plateasca. Inchise ochii puternic si scutura violent din cap, vrand sa le opreasca pe toate. Un sunet strident ii inunda auzul, deschizand ochii singurul lucru pe care il vazu erau farurile unui camion. Un zambet micut ii rasari in coltul gurii inainte sa alunece printre umbre. Sopti cu glasul stins: “Am reusit…am facut durerea sa dispara!“, apoi cazu intr-un somn adanc, din care nu urma sa se mai trezeasca vreodata.

Va doresc o saptamana minunata! :)