32. O CALATORIE DE 3 ORE, CUM DRACU?!

BELLA

Daca am fost vreodata complet rosie si rusinata, nu se compara cu acest moment. Cinci persoane se holbau la mine, de parca asteptau un raspuns chiar in acel moment.
„Fara presiuni”, am ras agitata, incercand sa le distrag atentia. Trebuie sa fi functionat, pentru ca au izbucnit cu totii in ras. Chiar si Edward a ras, inainte de a ma pupa pe cap.
Am continuat sa mancam tortul, iar eu nu ma puteam opri sa nu ii cer lui Alice sa-mi mai arate inelul. Era splendid.
„Wow, Jasper, cine stia ca ai gusturi asa bune”, am glumit, in timp ce tineam mana lui Alice aproape de ochi.
„Pai, a crescut langa mine”, a ras Rosalie.
„Iar eu iti multumesc ca ti-ai lasat amprenta fantastica asupra lui”, a spus Alice, inainte sa-l sarute pe Jasper.
In cele din urma, au inceput mici discutii intre cupluri. Fiecare era ocupat sa discute cu celalalt. Edward ma tinea, iar eu doar ma uitam la prietena mea si la, acum, viitorul ei sot.
„Par atat de fericiti”, am spus incet, incat Edward abia m-a auzit.
„Normal ca sunt fericiti. Se iubesc”, mi-a raspuns el, si am putut simti zambetul din vocea lui. „Sora mea mai mica se marita”.
M-am intors sa-i vad fata. „Cum te simti in legatura cu asta?”, l-am intrebat.
„Stiam ca se va intampla, mai devreme sau mai tarziu. Ea e sora mea mai mica, si sunt trist sa o pierd, dar, pentru ea, sa aiba o viata plina de dragoste cu Jasper, este al doilea lucru cel mai important care mi se intampla”, a spus, uitandu-se zambind la mine.
Am ridicat o spranceana. „Oh? Si care este primul lucru important care ti s-a intamplat?”, l-am intrebat.
„Sa duc o viata de iubire cu tine”, a spus, inainte sa ma sarute. Oh, acum il iubeam pe tipul asta.
Apoi, m-a lovit un gand. „Emmett nu se afla pe scara ta?”, am ras.
„Emmett are o scara numai a lui”, a ras si el.
„Vorbiti despre mine?”, a intrebat Emmett.
„Discutam despre greutatea ta”, am ras eu.
Ne-am implicat cu totii in conversatii, intrebandu-l pe Jasper despre cum a planuit asta. De unde a luat inelul. Si cat timp i-a luat sa-si ia inima in dinti, sa puna intrebarea. Macar o data, altcineva a rosit in locul meu.
Ceata a inceput sa invaluie barca, dar, la inceput, nimeni nu s-a gandit la asta. O ceata nu era un motiv de ingrijorare. Dar, vremea s-a schimbat curand, cerul s-a deschis si a inceput sa ploua (bine, eram in Forks). Am intrat in luxosul yaht.
„Deci, sa inteleg ca nu ai planuit prea bine si vremea, Jazz”, a ras Rose, in timp ce incerca sa-si scuture parul.
Jasper ne-a adus tuturor prosoape de la baie, sa ne putem usca, si ne-am afundat in conversatii, in timp ce furtuna s-a intetit, facand barca sa se balansese mai tare. Curand, vorbeau numai baietii, in timp ce noi ne ghemuisem in ei. Incercau sa aiba o discutie normala, si era evident ca faceau asta pentru ca sa ne asigure pe noi, fetele, ca totul era in regula. Si ar fi tinut asta daca nu ar fi aparut capitanul cu vestile.
„Sistemul nostru de navigatie s-a stricat, iar ceata este prea densa ca sa vedem unde ne aflam, sau macar cat de aproape de tarm suntem. Dar, fiti calmi, furtuna nu va mai dura mult. Daca se continua la noapte, avem trei cabine pentru voi, unde sa dormiti”, ne-a informat el, inainte sa plece.
„O sa murim!”, a spus Emmett cu o privire speriata, imbratisand-o pe Rosalie.
„Nu o sa murim, Emmett”, l-am linistit eu.
„Bella, suntem pierduti pe ocean, pe furtuna. Am putea sa murim”, a spus Alice, in timp ce-l strangea mai tare pe Jasper.
„Nu vom pati nimic”, m-a ajutat Edward sa-i linistesc, chiar daca ei nu credeau.
Eu si Edward am acceptat rolul de a fi cei calmi din grup, chiar daca eu eram speriata de moarte, dar nu-mi puteam lasa prietenii sa vada asta. Macar o data, trebuia sa fiu puternica pentru ei. Cred ca infricosarea lui Alice l-a speriat pe Jasper mai tare decat situatia in sine, asa ca el isi tinea logodnica, in liniste. Pe de alta parte, Emmett si Rosalie erau convinsi ca vom esua pe undeva, si ca nu vom trai ca sa ne putem intoarce acasa.
„Emmett, linisteste-te”, am incercat sa-i spun.
„Nu-mi spune sa ma linistesc! Stiu cum va fi, am mai vazut asta. ‚Oo, hai sa mergem intr-o calatorie de trei ore. Va fi super’”, a spus cu o fata batjocoritoare. „Sti ce li s-a intamplat acelor oameni? Au naufragiat pe o insula pentru ani. ANI, Bella. ANI!”
„Bine, dar nu compara situatia de acum cu Insula lui Gilligan”, a spus Edward, si cred ca am fost singura care a detectat urma de umor din vocea lui. Aproape ca m-a facut sa rad, dar m-am abtinut, sa nu-i supar pe prietenii nostri.
„Eu nu voi sfarsi, dracului, ca Gilligan!”, a exclamat Emmett.
Nu m-am putut abtine sa nu rad. „Emmett, oricum nu vei fi Gilligan”.
„De acord. Cu siguranta ai fi Skipper”, a ras Edward cu mine.
Deodata, l-am vazut pe Emmett cum se mandreste. „Skipper a fost intotdeauna preferatul meu”, a spus el, crescandu-i un zambet pe fata.
„Eu cine as fi?”, a intrebat Rose cu blandete, aratand inca speriata, dar si curioasa.
„Pai, tu ai fi Ginger, normal. Nimeni altcineva nu ar fi in stare sa poarte o rochie de seara pe o insula, in afara de tine”, i-am spus. Deodata, toata teama i-a disparut de pe fata si ne-a zambit.
„Sti, mereu am crezut ca are stil”, a zambit ea.
„Si era sexy”, a adaugat Emmett, facand-o pe Rose sa rada.
„Eu vreau sa fiu doamna Howell”, a exclamat Alice deodata, cu un zambet larg pe fata. „Sotii Howell erau mereu asa de nebuni si haiosi! Mi-a placut de ea!”
„Banuiesc ca asta ma face pe mine sa fiu domnul Howell. Chiar daca eu cred ca nu sunt atat de prost dispus”, a comentat Jasper, facandu-ne pe toti sa radem de el. „Ce? Nu sunt”.
Am dat cu totii din cap ca si cand am spune ‚da, bine, cum zici tu’. El nu parea ca apreciaza prea mult gestul, ceea ce ne-a facut pe toti sa radem.
„Bine, atunci voi doi cine sunteti?”, ne-a intrebat Jasper pe mine si pe Edward. Noi ne-am uitat unul la altul si am ridicat din umeri.
„Ma simt in stare sa fiu Gilligan”, am ras eu. „Dumnezeu stie ca sunt destul de neindemanatica”.
„Nu, cu siguranta, nu!”, a spus Alice, parand aproape ofensata.
„Nu, in niciun caz”, a fost Rose de acord.
„Bine, atunci noi cine suntem?”, a intrebat Edward.
„Profesorul si Mary Ann, bineinteles”, a spus Alice zambind. „Toata lumea stie ca ei o faceau tot timpul pe insula, ceea ce se potriveste cu voi doi”, a ras ea.
„Edward e perfect in rolul Profesorului!”, a ras Emmett plesnindu-se peste genunchi.
M-am intors catre iubitul meu. „Sa fi in stare sa construiesti un radio din nuci de cocos, si sa nu fi in stare sa repari o gaura in barca”, am spus sarcastic. „Cum vine asta?”, am ras.
El a ridicat din umeri. „Poate ca nu m-am suparat sa naufragiez pe o insula cu o fata frumoasa, care se invarte prin jur imbracata in pantaloni scurti si un tricou zdrentuit”, mi-a raspuns el.
„Profesorul ne-a tinut intentionat pe insula?”, a intrebat Emmett, ca si cand era adevarat, iar el era ingrozit.
„Sincer, Skipper”, a intrat Edward in joc, „M-ai condamna?”, a intrebat, inainte de a ma saruta incet si mult, iscand fluieraturi de la prietenii nostri.
„Hmmm, poate ca Profesorul si Mary Ann ar trebui sa mearga in cabina”, a ras Jasper.
„Oo, a trebuit sa vorbesti. Skipper, Profesorul si Gilligan dormeau in aceeasi coliba, in timp ce domnul si doamna Howell, Dumnezeu stie ce faceau in coliba lor de miere”, m-am aparat eu.
„Eram casatoriti!”, s-a ofensat Jasper.
„Indiferent. Puteati sa fiti batrani si casatoriti, dar toata lumea stia ca erai excitat ca dracu”, a ras Rose. Radeam atat de tare de scenariul nostru imaginar, incat ajunsesem culcati unii peste altii.
„Sti, cand vorbim asa despre asta, nu suna asa de rau”, a spus Emmett razand. Ne-am holbat cu totii la el. „Bine, inainte sa ma judecati, sa ne gandim un pic la asta. Va fi de mancare, putem construi un adapost. Nu vor fi grijile responasbilitatilor. Fara griji despre bani sau servici. Si, cel mai important, ne vom avea unii pe altii. Nu exista altcineva cu care sa vreau sa naufragiez pe o insula, cu exceptia voastra”.
De fapt, a fost chiar dragut cand a pus problema asa. Si, pe cat de nebuneasca era ideea, eram de acord cu el, nu ar fi fost atat de rau.
„Ne-am putea casatori pe plaja”, a spus Alice incet, cu un licar visator in ochi, in timp ce Jasper a sarutat-o pe cap.
„Eu tot as vrea o nunta extravaganta”, a spus Rose. „Bine, destul de extravaganta pe cat iti poti permite, fiind naufragiat pe o insula”, a adaugat razand.
„Se face tarziu. Poate ca ar trebui sa incercam sa dormim in acele cabine”, a sugerat Jasper.
Am fost de acord si ne-am ridicat, indreptandu-ne spre cele trei cabine de la capatul yaht-ului. „Simtiti-va bine in coliba voastra de miere, domnule si doamna Howell”, am ras eu, inainte sa inchid usa cabinei mele si a lui Edward.
Era mica. Abia incapea micul pat care era acolo. Dar sincer, la ce fel de camera sa te astepti pe o barca? M-am dezbracat de rochie sa dorm in lenjeria intima, iar Edward a procedat la fel.
Ne-am ghemuit impreuna in patul mic, stand fata in fata, si m-am bucurat sa fiu in bratele sale. M-am simtit extrem de multumita cand mirosul lui declicios ma invaluia cu fiecare respiratie a sa. „Este aproape dragut”, i-am spus. „Daca nu ne rataceam sau ceva, ar fi fost destul de romantic”.
El a chicotit tare. „Ar fi fost si mai bine daca patul era un pic mai mare si daca eram singuri”, mi-a facut el cu ochiul, facandu-ma sa rad.
„De ce, Profesore, mintea ta e mereu la asta?”, l-am intrebat in joaca.
„Nu, numai cand ma aflu in preajma ta”, a zambit el, inainte de a ma saruta adanc.
A trebuit sa intrerup ca sa pot respira, iar mainile lui au inceput sa-mi mangaie abdomenul. „Edward”, am spus cu respiratia taiata. „Nu putem sa facem asta. Ceilalti sunt foarte aproape de noi. Iar patul asta e chiar mic”, am incercat sa-i spun, insa bucurandu-ma de felul in care mainile lui imi mangaiau coapsele, in timp ce el ma saruta intre sani.
„Patul va parea mai mare daca ai sta deasupra mea”, a tors el, uitandu-se la locul unde ma sarutase.
„Edward...”, l-am avertizat, dar nu prea a avut efect datorita respiratiei mele sacadate. Il puteam simti langa pielea mea, inainte sa-i simt limba lingandu-ma pe piept, facandu-ma sa gem de placere.
„Offf, hai maa. M-am logodit in seara asta, iar voi faceti sex. Nu e corect”, s-a plans Alice prin peretele subtire.
„Nimeni nu se opune sa faceti acelasi lucru”, i-a strigat Edward inapoi.
„Bine, faceti-mi un cadou de logodna si nu faceti sex in seara asta”, a insistat Alice.
„Bine, Alice. Dar numai pentru ca te iubesc”, i-am spus.
„Multumesc”, a tipat ea inapoi. „Noapte buna”.
„Jur ca femeia asta are mai mult control decat noi asupra vietii noastre sexuale”, a spus Edward, facandu-ma sa rad de el.
„O singura noapte. Sunt sigura ca o sa supravietuiesti intr-un fel”, i-am spus.
Ne-am petrecut urmatoarele clipe bucurandu-ne unul de compania celuilalt, inainte sa adormim. A parut ca dormisem numai cateva minute cand barca s-a balansat violent, fiind aproape sa cad din pat.
M-am ridicat si mi-am pus rochia, iar Edward si-a pus repede pantalonii. Am iesit din cabina sa vedem ca toata lumea procedase ca noi. Am alergat impreuna pe punte.
„Ce dracu s-a intamplat?”, a intrebat Jasper. Barca se lovise de tarm.
„Intrebarea corecta este unde dracului suntem?”, a reformulat Emmett.
„Ceata a fost atat de deasa”. Capitanul a iesit si a inceput sa povesteasca. „Nici macar nu am vazut tarmul, pana nu l-am lovit”, a explicat el.
„Bine, dar unde suntem?”, a intrebat Rose, devenind putin agitata.
„Nu stiu sigur. Sistemul de navigare tot nu merge”, ne-a informat el.
Ne-am holbat unii la altii, fara sa stim ce sa facem. Dar ne-am hotarat sa coboram din barca si sa vedem daca avem vreun indiciu in legatura cu locul unde ne aflam. Nu era nimic in afara de nisipul pe care paseam si padurea din spatele nostru.Puteam fi oriunde de-a lungul coastei.
„Dumnezeule! Am naufragiat!”, a exclamat Emmett. „Chiar ca o sa sfarsim ca Gilligan”.
„Emmett, cu siguranta nu suntem pe o insula. Suntem doar mai departe de locul de unde am plecat”, i-am spus.
„Ar trebui sa ne miscam sa vedem daca ajungem undeva?”, a intrebat Rose.
„Da, ar fi o idee buna”, a fost Jasper de acord.
Asa ca, am inceput sa mergem prin padure. Baietii s-au asigurat ca merg mai incet pentru noi, din moment ce purtam tocuri inalte. Edward ma tinea strans de mana, in caz ca as cadea, ma putea prinde imediat. Capitanul se tara incet in urma noastra, nevrand probabil sa ne supere mai tare.
„Asta e de rahat!”, a tipat Emmett, continuand sa se tarasca prin padure.
„Am crezut ca vrei sa naufragiezi”, l-am tachinat eu, incercand sa destind atmosfera.
„Da, pe o insula. Cine vrea sa naufragieze in Washington?”, a intrebat el, facandu-ma sa rad. Chiar, cine?
Dupa ore intregi de mers, cu Edward carandu-ma o bucata de drum, am vazut in sfarsit o iesire din padure. Practic am alergat spre ea, dorindu-ne sa iesim din padure. Cand am trecut in sfarsit printre pomi, am inghetat. Ne aflam pe docul de unde plecasem. Masinile noastre erau inca parcate in parcarea de acolo.
„Care sunt sansele?”, a ras Alice.
Am mers pe doc, sa vad de unde venisem noi. Si acolo, nu mai departe de 2 mile spre dreapta, am vazut yaht-ul esuat la tarm.
„Cred ca-ti bati joc de mine!”, am spus sec.
„Ce? Ce s-a intamplat?”, m-a intrebat Edward, urmarindu-mi privirea si inghetand. L-am vazut deschizand gura sa spuna ceva, dar a inchis-o imediat. Stiam exact cum se simtea. Nu era nicio explicatie.
Tocmai mersesem ore intregi, cand tot ce trebuia sa facem era sa mergem 2 mile de-a lungul docului. L-am vazut pe Edward incercand sa spuna ceva, din nou, si din nou, neavand cuvinte.
In final, a spus. „Poate ca nu ar trebui sa le spunem despre asta”, si nu m-am putut abtine sa nu rad si am dat din cap.
Am mers catre Volvo, in timp ce Edward i-a soptit ceva capitanului. Probabil ii spunea unde sa-si gaseasca barca. S-a intors la mine si am sarit in Volvo sa plecam acasa.
Drumul a fost foarte tacut ca si cum amandoi eram nedumeriti in legatura cu ceea ce tocmai se petrecuse. „Pot incerca sa recapitulez?”, am intrebat in timp ce ne apropiam de casa. Nu am asteptat un raspuns. „Mergem pe un yaht, ceea ce e destul de nevinovat. Deodata ne invaluie ceata, iar sistemul de navigatie se strica. Vine o furtuna, care balanseaza barca, speriindu-ne ca dracu pe toti. Apoi, esuam pe o plaja. Pentru a ne intoarce la civilizatie, mergem ore intregi, ca sa descoperim ca ne aflam la 2 mile de locul de unde plecasem”, radeam la sfarsit. „Te rog, spune-mi ca nu sunt singura care gaseste asta amuzant”.
El a inceput sa rada impreuna cu mine, in timp ce am parcat si am coborat din masina. „Nu, iubito. Eu gasesc asta amuzant”.
„De ce radeti voi doi?”, a intrebat Alice venind catre noi.
„Nimic”, i-am spus. „Am nevoie sa fac un dus”, am spus, mergand in casa, urcand scarile catre baia mea si a lui Edward.
Dupa un dus foarte relaxant, am fost intampinata de Edward cu o imbratisare calda. „Te simti mai bine?”, m-a intrebat.
Am dat din cap langa pieptul lui. „Mult mai bine”.
„Bine. Pentru ca week-end-ul nostru incepe maine”, mi-a spus facand cu ochiul.
„Dar maine e abia joi”, i-am spus.
„Stiu, dar Alice a inceput week-end-ul la Seattle mai devreme, asa ca si eu am voie sa fac asta”, a spus zambind. „Si ne intoarcem acasa luni. Crede-ma, patru zile nu vor fi suficiente”, m-a asigurat el.
„Bine, cred ca iti dau voie de data asta”, am spus cu o privire banuitoare. „Deci, ai de gand sa-mi spui unde mergem?”, am intrebat cu speranta.
„Nu”, a spus simplu, retragandu-se din imbratisare. „Doar asigura-te ca impachetezi tot ce ti-ai cumparat la ultima sesiune de cumparaturi cu Alice”.
„Bine”, am spus, inca banuitoare.
M-a sarutat pe frunte. „Iti va placea. Iti promit. Si eu trebuie sa-mi fac bagajele. Hai sa le facem impreuna, vrei?”, m-a intrebat.
Am dat din cap si am mers sa iau o valiza, pe care Alice a insistat s-o cumpar in sesiunea noastra de cumparaturi. Ne-am facut bagajele cu o liniste confortabila, tot timpul mintea mea incercand sa descopere locul unde ma va duce Edward. Dar, nu-mi puteam da seama. El era atat de las. Dar, nu conta unde mergeam, atat timp cat eram cu Edward. Si acest singur fapt, facea sa fie perfect locul unde mergeam.