Dragoste din nimic

55. Bile cu vopsea si s'mores in familie

EDWARD

Ele vroiau sa stie ce faceam noi cand mergeam cu cortul. Pai, urmau sa afle. A trebuit sa-mi abtin un raset la gandul ca fetele fac asta cu noi. Adica, nu ca fetele nu pot face asta, pun pariu ca pot. Dar, problema era ca aceste fete facand asta, era foarte distractiv.

„Bine, voi ati vrut asta”, am spus, Emmett si Jasper zambind atat de tare, incat mai ca li se spargeau fetele. Intr-un fel, stiam ca pentru ei asta insemna sa le plateasca fetelor pentru hainele furate.

„Presupun ca, mai intai trebuie sa le pregatim”, spuse Jasper zambind.

„Ai dreptate, Jasper. Daca vor sa faca asta, atunci o vor face cum trebuie”, replica Emmett.

„Tot ce pot sa spun este ca sunt fericit ca ne-am oprit la magazinul Newton”, am spus eu.

„Despre ce vorbiti, baieti?”, intreba Bella.

„Da, haide. Spune-ne odata ce sa facem!”, spuse Alice sarind pe acolo entuziasmata.

Ne-am uitat unii la altii, apoi la fete, cu zambete mari pe fete.

„PAINTBALL!”

Emmett si Jasper au inceput sa rada isteric, iar eu nu m-am putut abtine sa nu chicotesc un pic de expresiile de pe fetele lor. Era putin distractiv.

In final, una cate una, ele au inceput sa se calmeze si, inca speriate, a inceput sa se contureze un zambet diabolic pe fetele lor.

„Bine”, fu Rose de acord, complet calma. „Hai s-o facem”.

„Da”, a spus Bella, uitandu-se direct la mine. Era putin speriata, nu o sa va mint. Cine stia ca poate sa fixeze pe cineva cu privirea asa. „Sa-i dam drumul”, spuse ea, apoi a zambit dulce. Care era treaba cu ele?

Noi am ridicat din umeri si le-am dus la Jeep. Pusesem totul intr-o geanta mare. Emmett a scos-o si a inceput sa traga fermoarul.

„Deci, cum o sa o facem?”, intreba Alice. „Cupluri sau baietii contra fetelor?”, tonul ei era agresiv si putin infricosator. De fapt, toate trei fetele aveau aceeasi expresie pe fete.

Eram atat de confuz. Erau suparate ca le bagasem in asta? Sau o mai facusera inainte si erau increzatoare ca, daca jucam baieti contra fete, ne vor bate? M-am gandit un moment la asta. Rosalie: fara indoiala ca va fi foarte agresiva, venind la noi pregatita. Alice: hmm, era asa de micuta, ca nici macar nu am vedea-o venind. Se putea ascunde oriunde si ne putea scoate afara oricand vroia ea. Bella: era tacuta, putea tinti pe oricare, daca nu cadea ea prima.

„Cupluri”, am anuntat eu. Cu coada ochiului, am putut vedea expresiile socate ale baietilor. Fara indoiala ca ei planuisera o razbunare, dar ei nu se gandisera la toata chestia. Orgoliul lor ar fi ranit pentru multi ani, daca am lua bataie de la fete la un meci de paintball. Cel putin eu eram destul de barbat sa recunosc ca nu vroiam asta. Si, dupa privirile pe care ele ni le-au aruncat, cu siguranta ar fi castigat.

Si figurile fetelor erau socate de raspunsul meu. Fara indoiala ca s-au gandit ca noi vom fi grupul de macho, care le-ar fi batut. Dar, expresiile de soc s-au transformat curand in zambete.

Daca eu si Bella pierdeam, as fi putut trai cu asta. Dar sincer, nu stiam cum te simti daca pierzi in fata lor...una dintre ele fiind iubita mea. Nu m-ar lasa sa traiesc cu asta. Va fi ca momentul meu propriu cu bikinii plasa.

Am inceput sa umblam prin geanta, sa triem. Am ales cateva lucruri, dar nimic cu care sa nu ne descurcam. Am luat o gramada mare si am mers sa stau langa Bella.

„Cupluri, ha?”, imi zambi ea.

„Am un orgoliu mare, pe care mai bine mi-l pastrez intact”, i-am zambit si eu, facand-o sa chicoteasca.

„Ai vreun hanorac la tine?”, am intrebat.

A dat din cap ca nu. I-am spus sa nu-si faca griji, ca i-l voi da pe al meu. Prefer sa fie ea cea protejata. Am mers in cort si am luat singurul hanorac pe care il aveam si i l-am dat sa-l puna pe ea.

„Nu o sa-mi fie putin cam cald?”, intreba ea cu o spranceana ridicata.

„Probabil”, am spus in timp ce puneam o vesta pe ea. „Dar crede-ma, sa-ti fie cald e mult mai bine decat o vanataie de la bila de vopsea. Acum nu va durea asa de tare, daca vei fi lovita in brat”, i-am spus.

BELLA

Cand am fost gata, deja mi-era cald. Aveam pe mine un hanorac (singurul hanorac al lui Edward, lucru ce-l lasa neprotejat), o vesta pe deasupra, o masca, care avea un vizor prin care sa pot vedea si manusi in maini. Ah da, cald nici macar nu descria sentimentul pe care il aveam. Ma simteam de parca fierbeam. Dar asta era ceva ce faceau baietii si vroiam sa experimentez alaturi de ei. Poate fi distractiv...nu? Sper.

M-am uitat la Rose si Alice, care erau imbracate ca si mine, numai ca ele aveau propriile lor hanorace. Jasper purta un tricou cu maneci lungi, negru si o vesta pe deasupra. Emmett avea acelasi tricou scurt, cu maneci lungi, peste care pusese o vesta, si ochelari de protectie, ca si Jasper. Edward, avea doar tricoul lui fara maneci, peste care a pus o vesta si ochelarii lui de protectie portocalii.

La naiba. Edward in nimic decat o vesta era o priveliste minunata. Arata de parca ar fi dintr-o echipa SWAT. Bratele lui musculoase se increteau la fiecare miscare facuta si se intareau cand a ridicat pistoalele incarcate.

„Bella, esti bine? Iti este prea cald?”, am fost trezita din visarea cu ochii deschisi, de vocea catifelata a lui Edward, care batea la usa cu pistolul, in vesta lui, venind sa ma salveze.

„Ah, oh, sunt bine”, i-am spus.

„Baieti, hai sa ne abtinem de la lovituri in cap astazi”, le-a spus el baietilor. Ei au afirmat din cap.

„Bine, eu zic sa ne potrivim ceasurile la trei minute. Ar trebui sa fie destul timp sa ne ascundem in padure”, a spus Emmett. „Indata ce expira timpul, incepe jocul”.

„Suna bine”, a fost Jasper de acord, iar Edward a dat si el din cap.

„Bine, hai!”, spuse Emmett.

Cu asta, toata lumea a disparut in padure. Edward m-a luat de mana si a inceput sa alerge tragandu-ma dupa el. Nu ne-am oprit pentru o vreme, cand ne-am ascuns in spatele unui copac. Am stat acolo pana cand a inceput sa sune alarma ceasului, pe care l-a si oprit imediat.

„Esti gata?”, m-a intrebat.

Am dat din cap dar, nu era nimic pentru care sa fiu gata. Tot ce faceam era sa sper ca nu voi fi prima eliminata. Asta ar fi foarte nasol. Si tot speram sa nu fie chiar asa de dureros atunci cand voi fi impuscata.

Alergam de la un copac la altul, pentru acoperire. Edward a mers mereu in fata mea, verificand daca e cineva prin zona. Apoi, imi facea semn. Trebuie sa recunosc, era destul de distractiv. Ca si cand eram politist, fara posibilitatea plictisitoare de a muri.

Cand ne sprijineam amandoi spatele de un copac, am auzit fosnetul unor copaci, la distanta. Edward a pus degetul la gura, semnalandu-mi sa fac liniste. Inima mea o luase razna, iar eu eram atat de entuziasmata. Da, mi-am dat seama ca era doar un joc de paintball, dar in acelasi timp era complet senzational. Nu stiam daca voi reusi sa impusc pe cineva, sau daca eu voi fi cea impuscata. Aproape mi-a scapat un chicot la gandul ca eu il impusc pe Emmett, care cade pe spate tipand in reluare 'nuuuuuuu'.

Fosnetul a continuat, iar eu si Edward am stat in liniste. Am privit de dupa copac si am vazut hanoracul roz al lui Alice, iesind de dupa copaci. Eram multumita ca hanoracul lui Edward era maro si nu avea o culoare tipatoare, precum rozul.

Ei nu erau la fel de atenti ca mine si Edward. Aratau ca si cand mai degraba hoinareau prin padure, decat sa stea la panda si sa impuste pe cineva.

Edward s-a intors la mine zambind. „Vrei sa ii prindem?”, intreba el cu un chicot incet. Cu siguranta era incantat de ideea ca noi sa-i scoatem din joc pe Alice si Jasper, ca si mine. Am dat din cap, zambind si eu.

„Eu merg primul, bine? Cand trag, tu te furisezi in jurul lor”, imi sopti Edward. Am dat din cap in acord.

Edward a alergat ghemuit la alt copac, mai aproape de Alice si Jasper. S-a uitat la mine si a dat din cap.

Cu asta, a inceput focul. El a inceput sa-i bombardeze, iar ei erau atat de atenti la el, incat eu am alergat in partea opusa a copacului, pregatita sa deschid focul.

„Ah, Edward, esti naspa! Eu am iesit”, tipa Alice. Avea pete de vopsea galbena pe spatele vestei negre. El a ras si a continuat sa traga in Jasper, dar Jasper a fost mai rapid si s-a ascuns in spatele copacului, tragand de acolo spre Edward. Eram in impas, dar ce nu stia dragul de Jasper, era ca eu veneam chiar in spatele lui.

Am alergat mai repede, fara sa acord atentie zgomotului pe care il faceam. Jasper s-a intors cu fata si a indreptat arma spre mine. La dracu! Din fericire, m-am impiedicat de un ciot cand el tragea in mine. Bila de vopsea m-a ratat, in momentul in care eu am cazut pe jos. Cand am cazut, mi s-a descarcat arma accidental, in timp ce eu inchideam ochii.

„La dracu! Nu e corect. Ea se impiedica, iar eu ies din joc”, exclama Jasper. Am deschis ochii, sa vad ca avea o pata galbena pe umar. De acord, nu a fost cea mai buna impuscatura din lume. Dar, sa te impiedici si sa impusti accidental pe cineva, nu era asa rau.

Il puteam auzi pe Edward razand, la distanta. Apoi...

BANG! BANG! BANG!

„La naiba!”, tipa Edward. „Bella, fugi”. M-am ridicat si am inceput sa alerg departe de locul de unde se auzeau impuscaturile, spre un copac.

Respiram greu din cauza amestecului de entuziasm si alergatul in multimea de  haine ridicole pe care le purtam.

Eram singura, dupa copac, strangand tare arma la piept, cand cineva a alergat si a venit langa mine. Am tipat si m-am trezit cu o mana pusa la gura. M-am uitat si am vazut ca nu era decat Edward. La naiba, era tainic.

Ne-am uitat in jur, incercand sa-i gasim pe Emmett si Rose, dar nu erau nicaieri. Dumnezeule, Emmett era asa de mare, credeai ca-l poti vizualiza. Oriunde ne uitam, nu era nimic in afara de copaci.

Am auzit un fosnet in stanga si am intors capul. Apoi, auzeam zgomote din dreapta, si oriunde ma uitam nu vedeam nimic.

Apoi au inceput impuscaturile, lovind in copac, chiar langa capul meu. Si Edward primea acelasi tratament. Ne inconjurasera. M-am intors pe partea mea, si Edward pe a lui, si am inceput sa tragem in acele directii, stiind ca Rose si Emmett erau acolo.

Emmett a iesit alergand dintre copaci si Rose la fel.

„Este o confruntare directa!”, tipa Emmett, cand toti patru am deschis focul. Eu si Rose ne alergam una pe alta, in timp ce trageam printre copaci. Eram atat de concentrata pe Rose, incat am uitat de Edward si Emmett.

Se tragea de peste tot. Pana cand, deodata, am simtit lovitura in spate. M-am intors si l-am vazut pe Emmett razand. Fara sa ma gandesc, am tras in el, lovindu-l de trei ori in piept.

Si-a dat ochelarii jos si arata de parca era pe cale sa planga. „Nu e corect. Deja de impuscasem”, se bosumfla el. La faza asta, m-am prapadit pe jos de ras, iar Rose facea acelasi lucru langa mine. Mi-am dat masca jos ca sa pot respira mai bine.

Dupa ce ne-am linistit cu totii si s-a intors si Edward la noi, cu trei pete galbene pe piept, i-am declarat castigatori pe Rose si Emmett. Oricum, am hotarat ca a fost atat de distractiv, incat sa mai jucam odata.

Ne-am intors in tabara, unde i-am gasit pe Jasper si Alice. De data asta, am pus vopsea roz in arme, pentru a face diferenta si ne-am sincronizat ceasurile.

Pana ca soarele sa apuna, noi am jucat patru meciuri. Eu si Edward am castigat doua, Rose si Emmett au castigat numai prima runda, iar Alice si Jasper au avut noroc ca nu am fost noi atenti.

Ne-am intors in tabara, transpirati, murdari si infometati. Am ras de faptul ca se subtiasera copacii, locul fiind expus noua. Nu am pierdut timp aruncand angrenajul de pe mine, fericita cand, pentru prima data in acea zi, aerul mi-a improspatat trupul.

„Bine, hai sa mancam ceva”, exclama Emmett, indata ce ne dezbracasem cu totii. „Ma gandesc la s-mores”, rase el.

Normal ca am fost toti de acord, pentru ca asta era ultima noastra noapte aici. Dimineata vom impacheta si vom merge acasa, si o excursie cu cortul fara s'mores, nu era deloc o excursie cu cortul.

Asa ca, am despachetat biscuitii graham, nalbele de mare si ciocolata. Am cautat betele perfecte, apoi am inceput. Pana sa mancam primele noastre s'mores, soarele nu mai era pe cer, doar focul luminand noaptea.

Mancam in liniste, pana sa-l auzim pe Emmett. „Hei, ar trebui sa cantam ceva. Nu asta fac oamenii normali cand merg cu cortul?”, rase el.

Am ridicat toti din umeri. „Bine, stapane al taberei”, il tachina Jasper, „ce sa cantam?”

„Ah, pai, nu prea stiu. Ceva ce sa stie toata lumea”, spuse el zambind.

„Kumbya?”, sugera Alice.

Eu am pufnit. „Nu. Facem acum o regula cu privire la asta”, am spus razand. Adica, eram cu cortul, dar nu trebuia sa fie un cliseu mergator.

Apoi, fara sa ne avertizeze, Jasper incepu sa cante :

“Now this is the story all about how

My life got flipped, turned upside down

And I'd like to take a minute just sit right there

Ill tell you how I became the prince of a town called bel-air”

Am inceput toti sa radem, dar l-am acompaniat. Ne-am completat perfect, toata lumea stiind melodia usoara. Era cel mai marfa jingle pe care il avea o emisiune TV.

“In west Philadelphia born and raised

On the playground where I spent most of my days

Chilling out, maxing, relaxing all cool

And all shooting some b-ball outside of the school

When a couple of guys said were up in no good

Started making trouble in my neighborhood

I got in one little fight and my mom got scared

And said you’re moving with your auntie and uncle in bel-air”

Normal, cand am cantat ultimul vers, ne-am miscat toti degetele, pentru ca, sa fim sinceri, de fiecare data cand cineva canta melodia asta, trebuie sa imite miscarile.

“I whistled for a cab and when it came near the

License plate said fresh and had a dice in the mirror

If anything I could say that this cab was rare

But I thought now forget it, yo home to bel-air

I pulled up to a house about seven or eight

And I yelled to the cabby yo, home smell you later

Looked at my kingdom I was finally there

To settle my throne as the prince of bel-air”

„Alte cereri?”, rase Edward.

„Poate tema Barcii Indragostitilor?”, il tachina Emmett.

„Gura, de parca nu v-a placut”, spuse Jasper, aruncand o piatra spre Emmett si una spre Edward, ratand mizerabil.

„Wow, Jasper. Intotdeauna ai aruncat ca o fata?”, am ras eu, dupa care mi s-au alaturat si ceilalti.

„Sunteti naspa!”, spuse el, incrucisand mainile la piept, dar micul zambet de pe buze era evident si i-a ruinat imbufnarea.

“Row, row, row your boat. Gently down...” , incepu Emmett sa cante.

„NU!”, am tipat noi la el.

El ne-a zambit timid, lasandu-se pe spate in scaun.

“I've got sunshine on a cloudy day.

When it's cold outside I've got the month of May.

I guess you'd say

What can make me feel this way?

My girl.”

Canta vocea superba a lui Edward.

„My girl”, adauga Jasper.

„My girl”, canta si Emmett.

Edward a cantat din nou. „Talking ‘bout my girl”.

„My girl”, cantara ei, facandu-ne pe mine, Rose si Alice sa chicotim.

Ne-am gandit sa cantam impreuna restul melodiei.

“I've got so much honey the bees envy me.

I've got a sweeter song than the birds in the trees.

I guess you'd say

What can make me feel this way?

My girl (my girl, my girl)

Talkin' 'bout my girl (my girl).

Hey hey hey

Hey hey hey

Ooooh.

I don't need no money, fortune, or fame.

I've got all the riches baby one man can claim.

I guess you'd say

What can make me feel this way?

My girl (my girl, my girl)

Talkin' 'bout my girl (my girl).

I've got sunshine on a cloudy day with my girl.

I've even got the month of May

with my girl”

Pana la finalul melodiei noi, fetele, am ajuns sa stam in bratele baietilor, odihnindu-ne la piepturile lor.

„Baieti...multumesc!”, am spus uitandu-ma la baieti, la Rose si la Alice. „Adica, nu numai pentru aceasta excursie fantastica, ci pentru toata aceasta vara. Voi sunteti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata”, le-am spus.

„Suntem o familie. Cu totii”, a spus Alice. "Sangele nu inseamna nimic. E legatura pe care o avem, stiind ca ne vom avea intotdeauna unii pe altii, ca putem conta unii pe altii...asta inseamna sa fi o familie”, ne-a spus ea.

M-am ghemuit mai aproape de Edward, in timp ce el ma strangea mai tare in brate si ma saruta pe cap.

„Dap. Asa trebuie sa fie viata”, spuse Rose incet. „Stiti cati oameni spun ca asta e viata? Cred ca asta vor sa spuna ca este. Mancand s'mores si cantand Fresh Prince cu oamenii pe care ii iubesti cel mai mult”, chicoti ea.

Am dat cu totii din cap in acord.

In acea noapte, nu am mers fiecare in cortul lui. Nu ne-am spus noapte buna. In schimb, am impachetat scaunele si valizele in Jeep. Ne-am intins sacii de dormit in jurul focului. In acea noapte, nu am mai fost separati de corturi. Am dormit impreuna. Sub acelasi cer, fara neplacerea unui cort deasupra, care sa ne tina despartiti.

Am stat impreuna, ca o familie ce eram, privind cerul si razand pana dimineata. Fara sa ne pese de altceva, decat de noi.

Dictionarul lui Webster defineste familia ca : „un grup de persoane care traieste sub acelasi acoperis si de obicei sub un singur cap”. Dar mi-a placut mai mult definitia lui Alice.

NOTA : S'mores = desert traditional american, care se serveste in excursiile cu cortul, ce consta in nalba de mare fripta si o urma de ciocolata, intre doi biscuiti  graham. Numele vine de la "some more" (mai mult) sau "give me some more" (da-mi mai mult/vreau mai mult).